Category: Cover story

  • PERSONAJELE PRINCIPALE

    OAMENII CONNEX

    • ALEXANDER TOLSTOY presedinte Connex, CEO (1997-2000)

    Canadianul Alexander Tolstoy, unul dintre stra-stranepotii scriitorului rus Lev Tolstoi, este artizanul transformarii Connex, in cativa ani, dintr-un pionier al comunicatiilor mobile in „cea mai admirata companie romaneasca“, dupa cum o numea Ziarul Financiar la sfarsitul lui 2003. Tolstoy a condus compania romaneasca al carei principal actionar era TIW pana in februarie 2000, cand s-a mutat la Praga, preluand atat conducerea executiva a noului operator ceh Oskar Mobil cat si conducerea TIW-EE, divizia est-europeana a companiei canadiene.

    • TED LATTIMORE presedinte Connex, COO (2000-prezent)

    Canadianul Ted Lattimore l-a inlocuit in 2000 pe cel care a pus bazele Connex, Al Tolstoy. Cei doi au lucrat impreuna in Canada in anii ‘80. Cand a venit in Romania, Lattimore avea deja, la 47 de ani, o experienta de 20 de ani in telecomunicatii. Ultima lui functie inainte de Connex a fost cea de vicepresedinte al companiilor Bell Mobility si BCTEL Mobility in Canada. Prima lui slujba a fost insa cea de instructor de schi. Intr-un interviu recent, Lattimore marturisea ca i-ar place sa se implice in organizarea Olimpiadei de Iarna.

     

     

    OAMENII VODAFONE

    • CHRIS GENTCEO, 1997 – 2002

    Christopher Gent a venit pe postul de director general al Vodafone Group in locul lui Sir Gerald Whent. „Anii Chris Gent“ marcheaza pentru Vodafone o perioada de expansiune, achizitii si fuziuni intr-o perioada marcata de o criza profunda a industriei. Gent a propulsat operatorul britanic la statutul de lider mondial al telecomunicatiilor mobile. Gent are viziunea de a structura toate operatiunile grupului sub un singur concept si o marca unica, la nivel global. Sub bagheta sa, Vodafone intra pe cea mai conpetitiva piata telecom, cea din SUA, se extinde in Africa si Pacificul de Sud.

    • ARUN SARINCEO, 2002 – prezent

    Venirea lui Arun Sarin pe postul de director general al Vodafone Group marcheaza restructurarea organizatorica a companiei si simplificarea managementului. Noul sistem impune managerilor de filiale o raportare directa catre Sarin, fara a mai trece deciziile prin managementul zonal. La inceputul lui 2005, Arun Sarin reia politica de expansiune Vodafone prin participarea la licitatia pentru operatorul american AT&T Wireless. Desi a oferit in jurul a 35 de miliarde de dolari, Vodafone pierde in favoarea Cingular. O parte din bani sunt folositi acum pentru a investi in Europa de Est.

  • DUPA 20 DE ANI

    Grupul de telecomunicatii britanic Vodafone, infiintat in 1984 ca filiala a Racal Electronics sub numele de Racal Telecomms, a ajuns azi liderul mondial al pietei de telefonie mobila, cu 155 de milioane de clienti si o valoare de 135 de miliarde de dolari, in urma unei politici de achizitii si fuziuni repetate. 

    1982, PRIMA LICENTA
    Istoria Vodafone incepe sa se scrie in anul cand Gerald Whent, presedintele grupului Racal Radio, reuseste sa convinga actionarii companiei-mama, Racal Electronics, sa participe la licitatia organizata de guvernul britanic pentru o licenta de operare a unei retele celulare analogice.

    1984, PRIMII CLIENTI
    Termenii licentei adjudecate de Racal Telecomms interziceau proprietarului retelei sa ofere servicii direct catre consumatori. Asa ca Racal Telecom infiinteaza Vodac, companie prin care ofera serviciile de comunicatii.

    1985, VODAFONE
    Numele comercial al retelei construite de Racal si lansata chiar in prima zi a acelui an trebuia sa arate faptul ca este vorba de servicii de voce si date oferite prin intermediul telefonului mobil. Asa ca „Vo“ de la „voce“, „da“ de la „date“ si „fone“ de la „telefon“ au format numele Vodafone. La sfarsitul primului an de activitate reteaua Vodafone avea 19.000 de clienti.

    1987, PRIMELE RECORDURI
    Gerald Whent are ambitia de a transforma Vodafone intr-un serviciu de telefonie mobila la nivel international. Formeaza diverse consortii pentru a putea participa la licitatii si urmareste atent orice posibilitate de a achizitiona companii de telecomunicatii. Vodafone ajunge cea mai mare retea de telefonie mobila din lume, lanseaza primul serviciu de mesagerie vocala si serviciile de paging.

    1988, LISTAREA LA BURSA
    20% din actiunile Racal Telecomms sunt listate la bursele din Londra si New York. 

    1991, DESPARTIREA DE RACAL
    Whent intuieste potentialul de dezvoltare al telefoniei mobile si nu vrea sa mai imparta profitul cu altii. Racal si Vodafone se despart. Racal Telecomms isi schimba numele in Vodafone Group iar actiunile noii companii, independenta in totalitate, sunt listate la New York si Londra. Imediat dupa despartirea de Racal, Vodafone paseste in era digitala: este lansat in Anglia serviciul de telefonie mobila GSM.

    1992, PRIMUL ACORD DE ROAMING
    Vodafone si Telecom Finland semneaza primul acord de roaming din lume. Vodafone cumpara in totalitate compania Packnet de la Cable & Wireless.

    1993, PE PATRU CONTINENTE
    Vodafone incheie parteneriate si formeaza consortii in Germania, Africa de Sud, Fiji, Australia si Grecia pentru a achizitiona licente de telefonie mobila. Se infiinteaza Vodafone Group International pentru a supraveghea activitatea internationala a grupului. 

    1994, PRIMUL SMS
    In Anglia este trimis primul SMS din lume printr-o retea digitala, reteaua GSM a Vodafone.

    1996, PRIMUL PRE-PAY
    Vodafone lanseaza primele servicii pre-pay din Marea Britanie.

    1997, CU GENT LA CARMA
    La conducerea Vodafone, Chris Gent ii succede lui Sir Gerald Whent. Compania intra intr-o noua era de achizitii si fuziuni agresive. In 1998, Sir Ernest Harrison, presedintele Vodafone, si Gerald Whent parasesc compania. Lordul MacLaurin, fostul presedinte al Tesco, este numit presedinte al Vodafone Group.

    1999, FUZIUNEA CU AIRTOUCH
    Ca urmare a fuziunii dintre grupul britanic Vodafone si compania americana AirTouch Communications, la 30 iunie ia nastere Vodafone AirTouch, cea mai mare companie de telecomunicatii mobile din lume. Astfel ajunge Vodafone actionar si la Connex, prin preluarea pachetului detinut de AirTouch Canada. Bell Atlantic si Vodafone AirTouch isi unesc infrastructura si eforturile intr-un joint-venture pentru a crea o retea de telefonie mobila care sa acopere intreg teritoriul SUA.

    2000, ACHIZITIA MANNESMANN
    Este lansata Verizon Wireless, reteaua comuna a Bell si Vodafone. In Marea Britanie, grupul castiga prima sa licenta 3G si lanseaza primele servicii GPRS. Pe 4 februarie Vodafone ajunge la o intelegere de achizitionare a grupului de telecomunicatii german Mannesmann. Tranzactia de aproape 130 de miliarde de dolari este cea mai mare din istoria corporatista a lumii. In iunie acelasi an, France Télécom achizitioneaza o alta parte a grupului Mannesmann: Orange.

    2001, ALTE ACHIZITII
    Vodafone AirTouch revine la denumirea de Vodafone Group. Achizitioneaza Eircell, cel mai mare operator mobil din Irlanda. Semneaza un parteneriat strategic cu operatorul China Mobile din Hong Kong si achizitioneaza 25% din Swisscom Mobile. Baza de clienti Vodafone ajunge la 91,8 milioane. Incluzand si companiile la care Vodafone detine actiuni, baza de clienti ajunge la 202,6 milioane. Vodafone relizeaza primul apel 3G in roaming, intre Spania si Japonia.

    2002, PLECAREA LUI GENT
    Vodafone semneaza acorduri cu Ericsson si Siemens ca furnizori globali de platforme pentru mesaje multimedia (MMS), respectiv de platforme pentru servicii bazate pe localizare. Arun Sarin il inlocuieste pe Sir Christopher Gent in postul de director general.

    2003, MARS SPRE EST
    Acord de parteneriat intre Vodafone si Mobilkom Austria pentru a introduce serviciile Vodafone in Austria, Croatia si Slovenia. Printr-un acord similar cu Bite GSM serviciile Vodafone patrund in Lituania. Vodafone vinde actiunile detinute la operatori din Mexic si India.

  • CONNEX, GO!

    O afacere plina de superlative: cel mai mare operator de telefonie mobila din lume, Vodafone, a cumparat saptamana trecuta cea mai buna afacere a canadienilor de la TIW, MobiFon, in cea mai mare tranzactie din Romania ultimilor 15 ani. Un final previzibil, in urma caruia englezii de la Vodafone – care inca se mai judeca cu Telemobil pentru dreptul de a-si folosi marca in Romania – intra in forta pe una dintre cele mai animate piete din regiune sub un brand 100% romanesc, Connex, intr-o cursa umar la umar cu francezii de la Orange, cu o promitatoare cota de 48%.

    Fundatia constructiei pe care Vodafone isi va pune firma in septembrie, dupa finalizarea tranzactiei, s-a turnat in 1996, in vremuri in care GSM, SMS, WAP sau MMS erau acronime de neinteles pentru noi, cei aproape 10 milioane de romani utilizatori de telefonie mobila de azi. Le-am invatat pe nesimtite, in cei opt ani in care MobiFon a ajuns, sub drapelul Connex, la afaceri de 1% din PIB-ul Romaniei. Arhiva de comunicate de presa ale companiei pastreaza, pentru oricine are rabdare sa o citeasca, fiecare pas al spectaculoasei istorii pre-Vodafone. Pionieratul GSM in Romania incepea cu Connex in aprilie 1997, la numai 135 de zile dupa primirea licentei.

    Acelasi Connex anunta, trei luni mai tarziu, ca inginerii sai au instalat special pentru vizita presedintelui Bill Clinton o statie de baza in numai 54 de ore. Urma bilantul anului 1997: 100.000 de utilizatori – in mai putin de un an, Connex avea un sfert din numarul de utilizatori pe care compania si-l propusese aici. A urmat primul milion de utilizatori de Connex, in octombrie 2000, apoi al doilea, apoi al treilea. La sfarsitul lui 2004, 4,92 milioane de romani vorbeau „pe Connex“. Dar va mai amintiti de primul telefon mobil lansat de Connex, o caramida cu sigla Bosch? Sau ce scump era, in 1997, un minut de convorbire?

    Rasfoind arhiva de presa Connex regasim intregul fundament al afacerii incheiate saptamana trecuta, prin care cel mai mare operator de telecomunicatii mobile din lume, Vodafone, cumpara MobiFon Romania si Oskar Mobil Cehia contra unei sume totale de 3,5 miliarde de dolari (la care se adauga 950 de milioane in contul creditelor contractate de cei doi operatori). Se spune ca afaceri win-win nu exista, ca sunt doar povesti din manualele de management – trebuie sa fie, intotdeauna, si cineva care pierde.

    Daca e adevarat, atunci preluarea Connex de catre Vodafone de la canadienii Telesystems International Wireless (TIW) e probabil doar exceptia care confirma regula: pentru fiecare dintre cei trei actori ai afacerii, tranzactia semnata intr-o noapte de luni spre marti inseamna valorificarea unei oportunitati rare, management performant si un dram de noroc – ingrediente pe care si Vodafone, si TIW, si MobiFon le-au adus in afacere. Norocul TIW poarta numele Connex. Consortiul canadian castiga, in noiembrie 1996, una dintre cele doua licente de telefonie mobila scoase de guvernul de la Bucuresti si lansa MobiFon care, pe langa TIW, avea drept co-actionari AirTouch Canada, Posta Romana, Logic Telecom, Ana Electronics, grupul industrial ISAF si Fondul Roman de Investitii. Cateva luni mai tarziu, in aprilie 1997, Romania avea prima sa retea de telefonie mobila digitala: Connex GSM. MobiFon isi propunea sa ajunga, in timp, la 400.000 de utilizatori. Dupa numai 8 ani, la sfarsitul lui 2004, avea de 12 ori mai mult decat isi planuise. 

    In majoritatea operatiunilor pe care le-a detinut, compania canadiana a actionat mai degraba ca un fond de investitii decat ca o companie telecom. Explicatia se regaseste in actionariatul TIW: doar 5,8% dintre actiuni sunt detinute de un operator de comunicatii, Hutchison Whampoa, restul apartinand persoanelor fizice (60,6%), JP Morgan Partners (20%), catorva fonduri de investitii conduse de EMP Europe (8,7%) si fondului de investitii canadian CDPQ (5%).

    Aici, in Europa de Est, si-au gasit canadienii de la TIW salvarea pe care, oricat de vizionari ar fi fost, n-ar fi putut miza acum 8 ani. TIW incheia anul 2000 cu pierderi operationale de 85 de milioane de dolari, iar in 2001 isi inchidea filiala din Marea Britanie, Dolphin Telecom, vindea operatiunile din Brazilia, isi restructura portofoliul de actiuni si incheia anul cu pierderi zero. 2002 aducea pentru actionarii TIW un profit de 88 de milioane de dolari. 2003 marca vanzarea operatiunilor din India. La inceputul lui martie 2005, pe harta TIW mai ramasesera doar doua afaceri functionale: Romania (unde Connex detine 48% din piata)  si Cehia, tara in care canadienii cumparasera cel de-al treilea operator de telefonie mobila, Oscar Mobile, cu 17% cota de piata.

    Odata vandute si ultimele doua „bijuterii“ din vistierie – cum le numeste presa canadiana – , este foarte probabil ca actionarii TIW sa traga obloanele si sa-si investeasca banii unde vor crede de cuviinta. Dupa tranzactia cu Vodafone, TIW va intra „intr-un proces de lichidare supervizat de justitie, consemnand sfarsitul unei ere in industria telecom canadiana“, dupa cum scria, saptamana trecuta, un jurnalist de la Toronto Star.

    Vanzarea nu e o surpriza. Dupa opt ani, era timpul ca actionarii si fondurile de investitii sa isi recupereze banii acum, cand industria de telecomunicatii intra in costisitoarea si nesigura epoca 3G. Ambele afaceri pe care TIW le mai avea in portofoliu saptamana trecuta (Connex si Oscar Mobile) sunt detinatoare de licente 3G, iar canadienii au stiut ca oricat de performant si eficient ar fi fost managementul lor, implementarea tehnologiilor de generatia a treia presupune si banii, si know-how-ul, si disponibilitatea pentru riscuri pe care doar un operator global le poate avea. Iar Vodafone figureaza chiar pe primul loc in aceasta exclusivista liga.

    Daca norocul TIW s-a numit Connex, norocul Connex s-a numit, chiar si inaintea vanzarii, tot Vodafone. Expertiza tehnica si tehnologiile Connex au venit, de-a lungul timpului, de la operatorul britanic, care a ajuns sa detina aici 20,1% din actiuni in urma fuziunii dintre Vodafone si operatorul american AirTouch Communications. Subsidiara canadiana, AirTouch Canada, avea in 1999 un pachet minoritar la Connex, care in urma fuziunii a ajuns in portofoliul Vodafone. Astfel, beneficiind de o parte din contractele negociate la nivel mondial de Vodafone cu furnizori precum Ericsson sau Siemens, Connex a putut atinge performantele tehnice de azi si a putut sa-si faca planuri curajoase pentru epoca 3G.

    Dar si Vodafone a avut un dram de noroc, iar acesta poarta tot numele Connex. Valoarea tranzactiei in sine, de 3,5 miliarde de dolari – cea mai mare din Romania – paleste pe langa cea mai mare tranzactie din istoria corporatista, prin care Vodafone achizitiona in 2001, cu aproape 130 de miliarde de dolari, grupul telecom rival Mannesmann (Germania). Pentru britanici, achizitia TIW inseamna alte doua steaguri, care intregesc patrulaterul Polonia-Cehia-Ungaria-Romania, infipte in Europa de Est.

    Mai mult, Vodafone reuseste, in ciuda conflictului inca nerezolvat cu Telemobil (Zapp), sa intre in Romania pe un drum ocolit, miscare anticipata de BUSINESS Magazin acum trei saptamani. Britanicii nu au dreptul sa opereze aici, in acest moment, sub nume propriu. Marca Vodafone e inregistrata in Romania de detinatorul Zapp, compania Telemobil, care a inregistrat-o la OSIM in 1995, cand era singurul operator mobil pe piata. Litigiul dintre Telemobil si Vodafone – cel mai mare proces de proprietate intelectuala din Romania – e inca in curs, cu o prima sentinta in favoarea Vodafone. Zilele trecute, sentinta a fost contestata in instanta de Telemobil, care sustine ca poate „face dovada comercializarii de produse cu marca Vodafone“, dupa cum a declarat pentru BUSINESS Magazin juristul Telemobil, Silviu Nedelcu.

    O cale rapida de stingere a conflictului ar putea fi o intelegere financiara convenabila pentru Telemobil. Juristul Telemobil, Silviu Nedelcu, neaga ca Vodafone ar fi facut vreo propunere, insa surse din piata spun ca o intelegere intre operatorul Zapp si Vodafone este posibila, chiar probabila. Procesul cu Telemobil e doar expresia juridica a dilemei pe care compania britanica o are acum in Romania. Vodafone e „nume de casa“ pentru toti cei 150 de milioane de utilizatori din 24 de tari – nicaieri in lume britanicii nu opereaza sub un alt brand. Va pastra Vodafone brandul Connex, in cazul in care va capata in instanta dreptul de a opera sub nume propriu? 

    Greu de dat un raspuns in aceasta faza, in care nici procesul Vodafone-Telemobil, nici tranzactia Vodafone-TIW nu sunt incheiate.

    „Pana cand tranzactia nu se va definitiva nu vor exista modificari in strategia noastra“, spune Ted Lattimore, presedintele si directorul general de operatiuni al Connex. „Connex va ramane brandul nostru pana la finalizarea vanzarii. Dupa aceea, depinde de Vodafone ce brand sau combinatie de branduri va folosi in Romania.“

    Connex e unul dintre cele mai puternice branduri romanesti, in vreme ce Vodafone e deocamdata aici doar un brand global despre care citim in presa straina sau pe care il vedem pe echipamentul fotbalistilor sau al pilotilor de formula unu. In septembrie 2004, un studiu IRSOP arata ca de brandul Vodafone au auzit 26% dintre romani, insa doar 18% l-au asociat cu telefonia mobila. In plus, britanicii folosesc combinatia alb-rosu, ca si Zapp, fapt care ar putea crea cel putin la inceput confuzie printre utilizatori. Specialistii in marketing spun ca de obicei confuzia se transeaza in favoarea brandului mai puternic, Vodafone in cazul nostru. Dar atat notorietatea relativ scazuta a Vodafone in Romania cat si suprapunerea de culori cu Zapp se pot trata clasic, cu multa publicitate.  

    Aici Vodafone e un jucator de categorie grea, iar forta sa se masoara in zeci de milioane de dolari investiti anual in publicitate. Contractul dintre Vodafone si echipa de formula unu Ferrari atinge 40 de milioane pe sezon, iar cel cu Manchester United se cifreaza la 70 de milioane de dolari pe o perioada de patru ani.

    Daca va decide sa rebrandeze Connex – ar fi al doilea proces de acest tip in istoria de zece ani a comunicatiilor mobile din Romania -, Vodafone va avea nevoie ceva de timp si de bani. France Télécom a facut asta in 2002, cand a renuntat la brandul local Dialog in favoarea celui global, Orange, miscare pe care a pregatit-o un an. Exista, desigur, si varianta mai putin costisitoare a schimbarii treptate a Connex in Vodafone.

    Dar dincolo de o posibila schimbare de nume, ce va aduce utilizatorilor din Romania cel mai mare contract de vanzare din ultimii 15 ani? Contracte mai avantajoase? Tarife mai mici? Servicii mai bune?

    Primul dintre avantajele pe care Vodafone le aduce cu sine in Romania e forta de a negocia contracte extrem de convenabile cu furnizorii. Daca ne referim la telefoane mobile, e de mentionat ca multi producatori creeaza modele special pentru Vodafone, cu caracteristici specifice, conform cerintelor operatorului. „Telefoanele Vodafone“ sunt ieftine, pentru ca operatorul face comenzi impresionante, si sunt disponibile in toate tarile in care Vodafone este prezent, de la Grecia pana in Japonia sau Australia. Situatia e aceeasi in cazul echipamentelor, a tehnologiilor de retea, a achizitiilor de continut sau a aplicatiilor pentru telefonia mobila.

    Apoi, e vorba de scalabilitatea serviciilor si standardul unic la care sunt disponibile acestea, in toata „aria de acoperire mondiala“ a Vodafone. Din acestea rezulta tarife mai avantajoase pentru utilizatori. Vodafone este „de departe cea mai mare comunitate de utilizatori de telefonie mobila din lume si multe dintre lucrurile pe care le ofera la nivel global pot fi aduse in Romania“, confirma Ted Lattimore. 

    O alta certitudine e ca Vodafone va sti sa joace bine cartea licentei 3G pe care Connex a obtinut-o in toamna anului trecut, fiind deja unul dintre liderii mondiali in ceea ce priveste serviciile de generatia a treia.

    Si nu in ultimul rand, se poate anticipa ca intrarea in scena a Vodafone va ascuti competitia cu rivalul Orange pe piata romaneasca. Cei de la Orange au aruncat deja manusa, spunand ca intentioneaza sa isi pastreze prima pozitie atat la numar de utilizatori cat si la veniturile realizate. 

    Achizitia pachetului majoritar MobiFon de catre Vodafone va duce „la cresterea competitivitatii deja existente pe piata romaneasca si va stimula dezvoltarea de noi produse si servicii“, crede Richard Moat, directorul general al Orange Romania. El spune ca achizitia „a fost anticipata cu mult timp in urma, iar Orange a tinut seama de aceasta posibila schimbare in elaborarea strategiei sale pentru Romania“. Lupta dintre cele doua companii de talie mondiala se anunta interesanta. Ramane de vazut daca Vodafone va fi tentata sa incheie un „gentlemen agreement“ pe piata romaneasca, asemanator celui despre care se presupune ca a existat intre Connex si Orange. S-a vehiculat de multe ori ideea ca intre Connex si Orange exista o intelegere care impiedica declansarea unui razboi al scaderii preturilor, razboi care ar fi diminuat serios profitabilitatea ambelor companii. Nu este exclus ca Vodafone sa rupa acordul – daca acesta intr-adevar a existat. Nu este exclus nici sa lase managementului local mana libera sa faca ce crede de cuviinta.

    Printre mesajele pe care Vodafone le-a exprimat se numara si cel care spune ca „unul dintre bunurile pe care le-au achizitionat de la Connex este reprezentat de oameni“. Vodafone a platit miliarde de dolari pentru o companie „care functioneaza bine si este bine condusa“, spune Ted Lattimore. Multe dintre cele 26 de subsidiare Vodafone din lume „sunt conduse de management local, asa ca suntem convinsi ca nu vor exista schimbari in management sau in randul angajatilor“.

    Cu ceva timp in urma, inainte de afacerea cu Vodafone, Ted Lattimore – omul TIW in Romania si cel care a stat in spatele consolidarii Connex – spunea ca ar putea parasi compania. Ce va face? 

    Poate se va implica in organizarea Jocurilor Olimpice de Iarna din Germania. Ar putea imbina astfel experienta de instructor de schi in Canada cu cea de director de operatiuni la o companie de telefonie mobila care, sub verdele Connex, a plantat primul stalp din Romania, a trimis primul SMS si a facut primul test de videotelefonie intr-o retea 3G. Si chiar daca verdele Connex va fi inlocuit cu rosul Vodafone, arhiva de comunicate de presa va continua sa consemneze – si pentru Ted Lattimore – lansarea comerciala a primului serviciu 3G, primul videotelefon din Romania ori utilizatorul cu numarul 10.000.000.

  • PIATA ROMANEASCA

    Vodafone intra, prin cumpararea TIW, pe una dintre cele mai dinamice piete din zona, cea a comunicatiilor romanesti, al carei motor este telefonia mobila. 

    OPERATORI: Cei patru operatori de telefonie din Romania – MobiFon (Connex), Orange Romania, Telemobil (Zapp) si Cosmorom – detin impreuna 96% din piata comunicatiilor, caz unic in Europa. 

    LIDERI: Piata comunicatiilor mobile este dominata autoritar de Connex si Orange, ambele cu cate o cota de 48%. Si Mobifon si Orange Romania au intrat in topul primelor 20 de companii romanesti. Orange estima in ianuarie o cifra de afaceri de aproape un miliard de dolari si sase milioane de clienti pentru 2005.

    UTILIZATORI: In Romania existau, la sfarsitul lui 2004, aproape zece milioane de utilizatori de telefonie mobila, Orange avand, cu cinci milioane de utilizatori, un usor avans fata de Connex, cu 4,91 milioane. Penetrarea telefoniei mobile in Romania este de 47% (fata de 105% pe piata ceha), in crestere de la 33% in 2003. Potentialul pietei este estimat la 80%.

  • LA COADA LISTEI

    Productia anuala de carte a Romaniei e considerata modesta, chiar si prin comparatie cu tarile est-europene.

     

    Tara

    Productia anuala de carte* (€)

    Germania

    9 mld.

    Marea Britanie

    5,5 mld.

    Polonia

    1,1 mld.

    Ungaria

    200 mil.

    Slovenia

    150 mil.

    Romania

    27 mil.

     

    * fara manuale; Sursa: Studiu al Comisiei Europene

  • MINISTRII NOSTRI

    • MINISTERUL FINANTELOR

    MINISTRU: Ionut Popescu (independent)
    SECRETARI DE STAT: 6
    OCUPATE: 5
    DE OCUPAT: 1
    OBSERVATII: La doua luni de la numirea unui guvern care a declansat o  revolutie fiscala, ministerul functioneaza fara secretar de stat tocmai la departamentul „Fiscalitate“, unde s-au produs cele mai multe modificari legislative. Trei din secretarii de stat numiti sunt finantisti cu expertiza in sectorul bancar privat, insa fara experienta in administratie publica.

    • MINISTERUL ECONOMIEI SI COMERTULUI

    MINISTRU: Codrut Seres (PUR)
    SECRETARI DE STAT:
    OCUPATE: 6
    DE OCUPAT: 0
    OBSERVATII: La Ministerul Economiei au fost numiti toti secretarii de stat, ultimul abia saptamana trecuta. Unii dintre ei au aceleasi prioritati: Cernavoda, conducta Constanta-Trieste si complexurile energetice. Cei mai multi au experienta in domeniile pe care le coordoneaza, insa in declaratiile ministrului si cele ale secretarilor de stat este vizibila o lipsa de coerenta in privinta prioritatilor si a termenelor.

    • AVAS

    PRESEDINTE: Gabriel Zbarcea (independent)
    SECRETARI DE STAT: 4
    OCUPATE: 2
    DE OCUPAT: 2
    OBSERVATII: Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului are doar doi din cei patru vicepresedinti cu rang de secretar de stat, iar unul dintre ei (responsabilul cu postprivatizarea) a fost implicat intr-o tranzactie controversata. Unul dintre domeniile ramase fara sef este tocmai privatizarea, intr-un an in care calendarul prevede privatizarea BCR, Tractorul, Electroputere si Rulmentul.

    •  MINISTERUL AGRICULTURII

    MINISTRU: Gheorghe Flutur (PNL)
    SECRETARI DE STAT:
    OCUPATE: 4
    DE OCUPAT: 0
    OBSERVATII: Dintre cei patru secretari de stat, doi au putina experienta in domeniile pe care le coordoneaza. Secretarul de stat responsabil pentru programele de dezvoltare rurala, printre care si SAPARD, este Danut Apetrei, pana acum cercetator, iar cel responsabil cu integrarea europeana, Mugur Craciun, a condus doua companii de comercializare seminte.

  • ARMATA FARA LOCOTENENTI

    La doua luni de la instalare, Guvernul Romaniei arata mai degraba ca un balaur cu o parte din capete lipsa si cu multe din cele existente ciocnindu-se intre ele. Saptamana trecuta nu existau inca, dupa negocieri, cautari si analize, toti secretarii de stat in ministerele cu rol important in business-ul romanesc. Cei numiti se impart, si ei, in trei categorii. Unii nu au experienta si nu stiu inca exact, prin urmare, ce au de facut. Altii au experienta, dar tot nu stiu exact ce au de facut. Exista si a treia categorie, insa ceva mai slab reprezentata: secretarii de stat care au si expertiza, si viziune.

    Intr-o armata, un rol esential il au locotenentii si sergentii – ei sunt elementul de legatura intre soldati si generalii lor. Executarea ordinelor, aplicarea strategiei de lupta si in final castigarea bataliei de ei depinde. Daca am face o comparatie intre Guvernul Romaniei si o armata, rolul locotenentilor ar putea fi jucat de secretarii de stat. Ministrii au rolul de a supraveghea implementarea programului de guvernare pentru fiecare domeniu in parte, dar aplicarea masurilor concrete, executia propriu-zisa a programelor cade in sarcina secretarilor de stat. Ceea ce face ca functia de secretar de stat sa fie importanta iar calitatea si pregatirea oamenilor din spatele functiei, cruciala.

    De altfel, din seria de cauze pentru care in Romania a pierdut sansa dupa sansa multe tin de mediocritatea profesionala si uneori etica a „managerilor“ din sectorul public – adica a acelor functionari care au grija de banii si de celelalte active ale tarii. 

    Profilul majoritatii secretarilor si subsecretarilor de stat din ministerele econo-mice romanesti l-a copiat, la nivel general, pe cel al ministrilor: inertiali (eufemistic vorbind), incompetenti si etatisti inainte de 1996, confuzi, slab pregatiti si lipsiti de viziune intre 1996 si 2000. Au existat, fireste, si secretari de stat competenti, insa au fost mai degraba accidentali si cu viata scurta – abia dupa 2000 prin structurile ministerelor si agentiilor economice au inceput sa apara, timid, ceva mai multi profesionisti.

    La aproape doua luni dupa formarea guvernului intrebarea zilei a ramas aceeasi ca si in ziua investiturii: cu ce se lauda noua putere la capitolul secretari de stat in domenii cheie pentru business? 

    Preluand structura stabilita de fosta guvernare, Alianta D.A., UMDR si PUR s-au ales cu 57 de posturi de secretari de stat, la care se adauga si vicepresedintii, cu rang de se-cretar de stat, ai institutiilor aflate in subordinea sau in coordonarea guvernului. Numarul total al secretarilor de stat ajunge, astfel, la peste 60. 

    Iar dupa bunul obicei romanesc, la aproape doua luni de la investirea prim-mi-nistrului Calin Popescu Tariceanu, aproape toti fostii secretari de stat au fost demisi inainte ca in locul lor sa apara neaparat altii. Grav e ca acelasi lucru s-a intamplat si la ministere sau agentii importante, precum Finante sau Privatizare, unde nici pana la sfarsitul saptamanii trecute nu se completase schema secretarilor de stat – si asta dupa doua luni de tintar politic si negocieri care au frizat ridicolul.

    Pe ce criterii insa au fost numiti noii demnitari? Potrivit intelegerii dintre Alianta D.A., UDMR si PUR, formatiuni politice aflate la guvernare, posturile de secretari de stat au fost impartite, la fiecare minister, in functie de culoarea politica a ministrului, de ponderea partidelor in coalitia guvernamentala si de intelegerile directe dintre li-derii celor patru partide.

    Asa se face ca unele ministere s-au pricopsit cu demnitari care nu au avut legatura prea mare cu domeniul pe care trebuie sa il administreze sau care abia acum incep sa-si defineasca prioritatile mandatului. Ce s-a intamplat la ministerele cheie, acelea de care depinde atat integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, cat si dezvoltarea economica a tarii?

    Poate unul dintre cele mai dificile sectoare a fost preluat de Partidul Umanist Roman, prin Codrut Seres, noul ministru al economiei si comertului. S-a putut vedea cu ochiul liber, inca de la primele aparitii publice, ca noul ministru al economiei are goluri mari in privinta sectorului pe care-l pastoreste. Exemplul cel mai frecvent invocat este confuzia pe care ministrul a facut-o, vorbind la o conferinta de presa despre furtul din conducte, intre doua companii de transport petrolier. Seres a vorbit despre furtul din conductele Petrotrans, care insa se petrecuse cand acele conducte apartineau altei societati, Conpet. Nu e, poate, o greseala capitala cand e vorba despre un ministru – de astfel de probleme ar trebui sa se ocupe secretarul de stat care raspunde de sectorul energetic. In organigrama Ministerului Economiei si Comertului (MEC) sunt prevazute sase secretari de stat. Ultimul dintre ei, Traian Popa, responsabil de sectorul petrol si gaze, a fost numit abia saptamana trecuta. 

    Experienta profesionala a noilor demnitari din MEC pare, la prima vedere, solida. Pe secretarul de stat pe probleme de resurse naturale, Ionel Mantog, il recomanda cei 25 de ani experienta in sectorul minier, iar cel care se ocupa de politici energetice, Dan Victor Alesandru, e familiarizat cu domeniul pentru ca a condus, ca director general, o firma privata de distributie a gazului, Vital Gaz. La randul lui, Demeter Attila, secretar de stat pentru integrare europeana, a fost consilier la Agentia Nationala de Dezvoltare Regionala, iar Eugen Tapu-Nazare, care se ocupa de politica industriala, a fost director la o companie privata si consilier in Consiliul Judetean Neamt.

     Lucrurile se complica insa atunci cand vine vorba despre responsabilitatile fiecaruia: un scurt tur de orizont arata ca unii dintre secretarii de stat se calca pe picioare: fie se ocupa de aceleasi domenii, fie au aceleasi obiective.

    Principalele obiective pe care si le-a formulat Eugen Tapu-Nazare intr-o declaratie pentru BUSINESS Magazin sunt „finalizarea in cel mai scurt timp a investitiilor la Unitatea 2 de la CNE Cernavoda si recupe-rarea creantelor de la Krivoi Rog“. In plus, spune el, departamentul pe care il conduce  va „implementa proiectul de constructie a conductei Constanta – Trieste“, conducta ce va transporta titeiul din Marea Caspica pe piata europeana. 

    De aceeasi Centrala Nucleara de la Cernavoda si de aceeasi conducta se ocupa insa si un alt departament – cel condus de Dan Alesandru, care spune ca printre obiectivele lui se afla „pregatirea incheierii parteneriatului public privat, in vederea realizarii Unitatii 3 de la CNE Cernavoda“. Dan Alesandru spune, in acelasi timp, ca se va ocupa de „abordarea finantarii proiectelor Nabucco si Constanta-Omisalj, in regim privat si/sau parteneriat public privat“. 

    Suprapunerile de obiective nu se leaga doar de Cernavoda sau de conducta de titei. De complexurile energetice Rovinari, Turceni si Craiova se vor ocupa, potrivit propriilor declaratii, atat Ionel Mantog de la resurse minerale cat si Dan Alesandru de la politici energetice.

    Impresia de lipsa de coordonare si chiar de improvizatie se accentueaza cand secretarii de stat par s-o ia inaintea mi-nistrului Seres. Alesandru, de exemplu, isi propune „reanalizarea planurilor de restructurare a SC Termoelectrica SA, insistandu-se pe termene scurte si solutii de privatizare mixte hidro-termo“. E adevarat, solutia formarii de complexuri energetice care sa cuprinda hidrocentrale si termocentrale a fost enuntata si de Seres, insa ministrul n-a vorbit de „termene scurte“, ca secretarul sau de stat, si a vorbit de un proces dificil, care trebuie inceput cu un studiu de fezabilitate. 

    E drept, sectorul termo nu este unul dintre domeniile in care Dan Alesandru sa fi strans experienta. El a lucrat cu precadere in domeniul de petrol si gaz si va trebui sa-si faca repede temele in privinta productiei de energie electrica si termica, domeniu care are nevoie de investitii de patru miliarde de dolari si in care ministerul vrea sa aplice un program strict de restructurare. Inchiderea de unitati nerentabile, atragerea de investitori straini pentru cele viabile sunt, si ele, obiective aflate pe lista MEC. 

    De restructurarea sectorului minier se va ocupa Ionel Mantog, care vorbeste de controlul „mai ferm“ al proceselor de privatizare, si de „accelerarea lor si obtinerea de produse, servicii si lucrari mai multe si de calitate mai buna cu aceiasi bani“. In aceasta privinta, totul pare in regula – pro-blema ar fi ca numele sau a aparut intr-un scandal legat de Compania Nationala a Lignitului Oltenia (CNLO). Presa a scris ca secretarul de stat a cumparat ieftin doua gospodarii pe care le-a revandut la CNLO, in momentul cand au inceput lucrari de forare in acele zone. 

    Mantog neaga insa aceste acuzatii. „Nu am folosit informatii confidentiale, acestea erau cunoscute de locuitorii zonelor miniere si, de altfel, nu erau declarate confidentiale sau clasificate de CN Oltenia“, spune el. 

    Dar sa trecem de la MEC la Turism, un alt domeniu in care Romania isi pune multe spe-rante. Situatia e albastra. Noul presedinte al Autoritatii Nationale pentru Turism, care are rang de secretar de stat in Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, pare sa aiba cu domeniul pe care il conduce doar legaturi superficiale, de cetatean care stie si el cate ceva despre turism pentru ca a fost an de an in concediu. Marius Crivtonencu a absolvit Institutul de Marina si, in ultimii ani, si-a dezvoltat afaceri in domeniul auto si in sectorul constructiilor, la Brasov. Promite ca va invata foarte repede domeniul – deocamdata din discutia pe care BUSINESS Magazin a purtat-o cu presedintele ATN reiese ca acesta nu poate spune numele a macar cinci agentii romanesti de turism, nu stie cate hoteluri sunt in Romania – nici daca numarul lor e de ordinul miilor, zecilor de mii sau sutelor de mii – si nici macar nu banuieste care ar putea fi bugetul de promovare internationala pe care-l administreaza – sute de mii de euro, milioane sau zeci de milioane? Oricum, Crivtonencu „va face economii“. Cat despre programele turistice, primul la care s-a gandit e legat, spune el, de 1 si 8 martie. Crivtonencu nu ne-a spus cum poate stimula un program de martisor turismul, motivand ca „vrea sa pastreze surpriza“, in ciuda faptului ca in turism „surprizele“ nu sunt indicate, de vreme ce potentialii turisti trebuie sa stie din timp ce anume li se ofera in schimbul banilor.

    Va trebui sa invete ca avem circa 1.000 de hoteluri si moteluri, ca numarul agentiilor de turism depaseste cu putin numarul de hoteluri, si ca bugetul de promovare externa al ministerului nu trece de patru milioane de euro. Si, in plus, ca Romania a fost vizitata anul trecut de doar 1,6 milioane de turisti straini, restul de pana la peste patru milioane – cifra avansata de secretarul de stat – referindu-se la trecerile de frontiera.

    Marius Crivtonencu nu e singurul care abia acum face cunostinta cu domeniul pe care il administreaza. Cu siguranta ca oamenii de afaceri sunt interesati, de exemplu, de cine este secretarul de stat care are in grija fondurile SAPARD, de la care se asteapta salvarea industriei alimentare si zootehniei romanesti.

    „Cerberul“ fondurilor SAPARD, de fapt al tuturor programelor de dezvoltare rurala, este Danut Apetrei.

    Apetrei este, insa, specialist in cercetare, nicidecum in proiecte de finantare. El a avut activitate de cercetare la Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara Timisoara si a fost „doctorand cu frecventa“, dupa cum ne-a spus. In perioada 2007-2009, Romania va beneficia de fonduri europene in valoare de patru miliarde de euro, prin programul SAPARD, in conditiile in care miliardele alocate pana in prezent nu au fost „inghitite“ decat in parte din cauza deficientelor sistemului. 

    Apetrei spune ca prioritatile mandatului sau sunt „construirea institutiilor responsabile de asimilarea acestor bani. Dezvoltarea trebuie sa aiba o componenta integrata, sa nu facem investitii disparate“. Pe de alta parte, Apetrei este de parere ca trebuie tinuta seama si de aspectele socio-economice, de cele traditionale ale satului romanesc. „Sunt anumite zone in care traditia este un factor determinant. Spre exemplu, zonele in care se fac oua incondeiate, localitatile unde se lucreaza ceramica, covoare traditionale“, spune el. Oficialul Ministerului Agriculturii crede ca trebuie dezvoltate astfel de traditii, cu atat mai mult cu cat exista posibilitatea accesarii fondurilor SAPARD si pentru aceste indeletniciri. Daca au existat vreodata cereri de fonduri pentru asemenea proiecte, Apetrei nu stie insa. 

    „Nu am situatia exacta, dar sunt proiecte facute“. Cat despre fondurile care trebuie accesate pana in 2007, Danut Apetrei a confirmat – dupa o documentare prealabila – ca acestea se ridica la 600 de milioane de euro. 

    „Abia acum intram in sut, cum spun minerii. Vom face o analiza profunda (a modului de acordare a banilor din programul SAPARD – n.r.)“, a dat asigurari secretarul de stat.    Domeniul pe care il coordoneaza se impleteste, dupa cum spune Danut Apetrei, si cu integrarea europeana.

    In acest sector, secretar de stat a fost numit Mugur Craciun, care e specialist in seminte si a fost director ge-neral al Diviziei de seminte a companiei Agricover precum si director general pentru Romania al companiei germane Saaten Union, specia-lizata in producerea si comercializarea semintelor.

    Daca la Agricultura exista totusi sefi, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate (CNAS) este cu adevarat „fara cap“. Iar primele care resimt acest lucru sunt companiile din industria farmaceutica. Piata medicamentelor depinde in mare masura de sistemul public de sanatate, compensarile CNAS sustinand jumatate din valoarea consumului.

    „Multi jucatori de pe piata resimt, in activitatea lor, faptul ca CNAS nu are inca o conducere stabila. Normele la contractul cadru au intarziat foarte mult sa apara, exista si problema recuperarii unor sume de bani, chestiune la care nu am primit inca un raspuns“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Dragos Dinu, director general al holdingului A&D Pharma. 

    A&D Pharma reuneste cel mai mare distribuitor de produse farmaceutice din Romania – Mediplus, precum si lantul de farmacii Sensiblu. Cum banii stransi de CNAS de la contribuabili sunt insa administrati de Ministerul Finantelor, e esential si ce se intampla in „parohia“ lui Ionut Popescu. Fost jurnalist si jucator la Bursa de Valori Bucuresti, Ionut Popescu stie ca pentru a aplica programul de guvernare are nevoie de specialisti de prima mana – iar ministrul finantelor si-ar fi dorit secretari de stat apolitici, alesi strict pe criterii profesionale. Argumentele lui au fost simple: activitatea institutiilor este extrem de tehnica, iar masurile din planul de guvernare trebuie aplicate chirurgical, de oameni cu expertiza. S-a vehiculat chiar la un moment dat ideea mentinerii in functie a unor secretari de stat din fosta guvernare, care nu erau membri de partid. Un exemplu ar fi cel al lui Paul Ichim, care a fost seful Trezoreriei.

    Dorinta ministrului finantelor nu a fost impartasita, insa, si de conducerea Partidului National Liberal (PNL): potrivit algoritmului politic, PNL si-a propus sa aiba la Ministerul Finantelor trei secretari de stat. Doar ca dupa ce i-a demis pe toti cei sase secretari de stat din guvernarea PSD, actualul cabinet, in speta PNL, a constatat ca nu are oameni potriviti pentru toate locurile. Situatia devine grava: de aproape doua luni, ministerul lucreaza fara secretar de stat pe probleme de fiscalitate, intr-o perioada in care noul Guvern a declansat, aproape involuntar, un fel de revolutie fiscala: introducerea cotei unice de impozitare a veniturilor, urmata insa de anuntarea cresterii altor zece impozite (sub presiunile Fondului Monetar International). 

    Cine sunt insa trei din cei cinci secretari de stat numiti deja? Dragos Neacsu, fost presedinte al societatii de brokeraj Raiffeisen Capital & Investment, a devenit secretar de stat la Trezorerie si Datorie Publica. Tot de la Raiffeisen, din pozitia de analist de credite, vine si secretarul de stat pe Asistenta Financiara Nerambursabila – Istvan Jakab.

    Responsabilul de integrarea europeana la Ministerul Finantelor va fi Nicolae Ivan, fost sef pe Romania al NBG Ventures, fondul de investitii al National Bank of Greece. Pe scurt, este vorba de trei finantisti cu experienta substantiala in dinamicul sistemului bancar privat, dar nula intr-o administratie dominata de un aparat de stat cu rezistenta la schimbari. Esentiala va fi si capacitatea secretarilor de stat de la finante de a-si asigura sprijinul politic pentru masurile care le vor lua.

    Dragos Neacsu, de exemplu, a fost unul din finantistii care a solicitat aproape permanent in ultimii ani listarea la Bursa de Valori a titlurilor de stat si crearea unei curbe de randament (dobanzile oferite de imprumuturile Ministerului de Finante pentru diferite orizonturi de timp). Formarea curbei este acum la indemana sa, la fel si listarea titlurilor de stat. Lucrurile nu sunt insa atat de simple, cel putin in privinta ti-tlurilor de stat, a caror listare nu este tocmai cea mai fierbinte dorinta a guvernatorului Bancii Nationale – Mugur Isarescu. 

    Intr-o situatie similara celei de la Ministerul Finantelor se afla si Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), care nu are secretar de stat tocmai la departamentul de privatizare, inima institutiei, in conditiile in care, in prezent, sunt in proceduri de vanzare unele dintre cele mai importante societati din portofoliul AVAS: Banca Comerciala Romana, Electroputere si Tractorul Brasov. Iar pentru privatizari au fost deja stabilite termene, inclusiv prin intelegerile semnate cu Fondul Monetar International. 

    Dar probleme nu sunt numai la departamentul privatizare: organigrama AVAS prevede patru posturi de secretari de stat. Dintre acestea, doua erau neacoperite saptamana trecuta. In privinta experientei sefului AVAS, lucrurile stau mai bine decat la Finante: presedintele Gabriel Zbarcea are o experienta de peste 10 ani in privatizari. El s-a ocupat, ca avocat de partea statului sau a cumparatorilor de dosare importante, precum Sidex Galati, Alro si Alprom Slatina, Electrica Banat si Dobrogea. 

    Zbarcea nu a reusit insa pana in prezent sa isi numeasca decat doi secretari de stat, dintre care unul – Corin Lunganu (Postprivatizare) – are probleme de imagine. Lunganu este liderul filialei din Teleorman al Partidului Democrat, iar presa a relatat de mai multe ori despre o afacere controversata a politicianului, care ar fi vandut o firma proprie, inglodata in datorii, catre SNP Petrom.  

    Exista si cazuri fericite, in care mi-nistrul are in subordine oameni experimentati in domeniul pe care il coordoneaza – e vorba, in cele mai multe cazuri insa, de ministere „ne-economice“. Asa se intampla la Ministerul Afacerilor Externe. Teodor Baconschi, secretar de stat pe probleme globale, a fost ambasador al Romaniei la Sfantul Scaun si in Portugalia. Anton Niculescu, secretar de stat pe probleme de cooperare si reforma, a fost secretar de stat pe probleme de integrare europeana in perioada 1998-1999, iar Valentin Naumescu, care coordoneaza departamentul de diplomatie publica, a fost director al Directiei Generale de Relatii Internationale la Ministerul Educatiei. 

    La Ministerul Integrarii Europene, negociator-sef a devenit Leonard Orban, adjunctul fostul negociator al Romaniei. La fel si la Justitie, unde unul dintre posturile de secretari de stat a fost ocupat de Cristina Coteanu, care este avocat, membru al baroului de la Bruxelles. 

    Care este concluzia dupa acest minitur de forta al ministerelor si agentiilor? Ca Romania ar putea plati inca o data pretul imaturitatii politice a conducatorilor sai, care de teama aparitiei unor lideri noi nu au lasat sa se formeze in jurul lor echipe. Ca doua partide, PNL si PD, care au stat pe tusa patru ani, se comporta ca si cum s-ar fi pregatit tot de stat in opozitie, nu la putere, de vreme ce nu au reusit sa vina cu o formula coerenta de guvernare in doua luni. Ca multe din ministerele cheie sunt conduse de oameni care, desi au nevoie, nu vor avea timp sa invete, si daca nu vor sti, vor gresi. Poate nu e nimic nou in asta, ar spune unii. In fond, cam la fel s-a intamplat in ultimii 15 ani. Este adevarat. Insa acum un esec al guvernarii va fi mai mult ca oricand un esec al Romaniei.

  • TURUL MESEI

    Banii din industria muzicala intra in mai multe buzunare. Meseriile nou-aparute pe piata muzicala romaneasca imprastie banii, inca putini, in tot mai multe directii. 

    PRODUCATORUL 
    Are in spate casa de discuri care investeste in artist: finanteaza productia de albume si de videoclipuri si investeste in promovarea produselor. Uniunea Producatorilor de Fonograme din Romania a inregistrat 24 de producatori.

    MANAGERUL
    Este „creierul“ care orienteaza artistul, construieste viziunea si strategia conform carora acesta va evolua; are grija de imaginea artistului. Mai putin de 10% dintre artistii romani au manager.

    AGENTUL DE BOOKING
    Este cel care face rost de spectacole dupa ce oferteaza artistii online sau sub alte forme. Artistii pot fi „listati“ de catre mai multe astfel de agentii. In Romania exista circa sapte-opt agentii de booking.

    IMPRESARUL
    Negociaza si incheie contractele pentru concerte, asigurandu-se de calitatea conditiilor in care va canta artistul.

    PUBLISHERUL
    Reprezinta interesele compozitorului in fata UCMR-ului, a caselor de discuri si a clientilor. EMI Publishing Romania este prima companie de acest tip din Romania. Alte cateva companii nou-aparute care actioneaza in acest domeniu sunt doar licentiate pe cataloagele de publishing din strainatate, spune Popi de la EMI Publishing.

    AGENTIA DE BTL 
    Organizeaza evenimente si promotii. 

    CLEARANCE
    Obtinerea drepturilor de utilizare a pieselor internationale.

  • SPRE BUCHAREST BUSINESS PARK

    Casa de avocatura NNDKP s-a nascut in 1990, cand un cuplu de avocati, Manuela si Ion Nestor, au presupus ca avocatura de afaceri, un domeniu ca si inexistent in Romania atunci, are un viitor suficient de bun pentru ca ei sa o ia de la capat. Inainte ca firma sa se infiinteze, Ion Nestor era avocat pledant, iar Manuela Nestor lucra la Universitatea Bucuresti pe un post de consilier juridic.

     

    PRIMUL BIROU: In februarie 1990 se constituie firma de consultanta de afaceri a sotilor Nestor, care a avut ca prim birou bucataria apartamentului familiei din Drumul Taberei. Cu un procesor de text Word primit din strainatate – „cred ca a fost primul din Bucuresti“, cu un copiator casat si un fax aduse din Occident, cei doi avocati isi incep activitatea.

     

    UN SEDIU ADEVARAT: Firma se muta in 1991 in primul „birou adevarat“, amenajat intr-un mic apartament din strada Transilvaniei; angajeaza o secretara si o contabila. Ion Nestor spune si acum, cand firma are in portofoliu cele mai mari privatizari din Romania, ca „trecerea de la bucatarie la acest mic birou ramane, si astazi, cel mai mare salt din viata profesionala“. Primii clienti ai sotilor Nestor sunt micii intreprinzatori pe care cei doi ii consiliaza pentru infiintarea societatilor comerciale, „tocind multe pingele si rupand multe genti“.

     

    PRIMUL CLIENT MARE: Proiectul prin care sotii Nestor patrund in lumea investitorilor si a avocatilor de afaceri de calibru international le-a fost oferit de Quadrant Amroq Bottling Company Limited (QABCL), imbuteliatorul de azi al Pepsi-Cola. Era vorba, atunci, de fuziunea dintre QABCL si Flora SA. Si azi, Nestor il considera pe Eli Davidai, care a vandut anul trecut compania catre PepsiAmericas, drept unul dintre cei mai vizionari manageri pe care i-a intalnit.

     

    O NOUA MUTARE: In 1993, firma se muta intr-un nou sediu – o vila pe strada Miron Costin din Bucuresti – mai elegant amenajata decat apartamentul din Transilvaniei si, deci, mai potrivita pentru investitorii si proiectele tot mai sofisticate din portofoliu.

     

    PASUL HOTARATOR: Are loc, in 1995, fuziunea intre firma sotilor Nestor – care incercau sa se consolideze astfel inainte de venirea in Romania a marilor case de avocatura straine – si cea a avocatilor americani Patricia Petersen si Andrew Kingston, amandoi absolventi ai Harvard University. Noua casa de avocatura capata numele NNKP, de la initialele celor patru.

     

    CONTRACTUL ROMTELECOM: NNKP asista statul roman in cea mai mare privatizare de pana atunci, vanzarea RomTelecom catre operatorul grec OTE in 1998; valoarea tranzactiei s-a cifrat la 675 de milioane de dolari.

    O NOUA ASOCIERE: NNKP se asociaza in 2001 cu Ana Diculescu-Sova, unul dintre cei mai cunoscuti avocati din Romania, iar numele firmei devine cel de azi, Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP). Ion Nestor spune ca asocierea cu Diculescu-Sova a fost esentiala pentru construirea a ceea ce el numeste „un departament redutabil“ de litigii.

     

    O INITIATIVA REGIONALA: In 2003, NNDKP initiaza constituirea The South East Europe Legal Group (SEE Legal), care reuneste acum firme de avocatura independente din regiunea sud-est-europeana, inclusiv din Turcia si Grecia. Ratiunea: „O firma de avocatura trebuie

    sa-si realizeze vocatia si in afara granitelor tarii“, spune Ion Nestor.

     

    AFACEREA PETROM: In 2004, NNDKP participa, de partea OMV, la privatizarea celei mai mari companii romanesti, SNP Petrom. Valoarea tranzactiei se ridica la 1,52 de miliarde de euro.

     

    CEA MAI MARE PRIVATIZARE: Anul 2005 se incheie cu cea mai mare tranzactie din istoria Romaniei, in care NNDKP este consultant din partea statului roman. Banca Comerciala Romana este preluata, contra sumei de 3,75 miliarde de euro, de austriecii de la Erste Bank. In august, inainte de finalizarea privatizarii BCR, NNDKP se muta pentru a sasea oara, de data aceasta intr-un spatiu de 2.200 de metri patrati in Bucharest Business Park.

     

    MIGRATIA: NNDKP a reusit, in 16 ani, sa pastreze una dintre cele mai mici rate de plecari ale avocatilor din firma, care in prezent are 60 de avocati si alti 60 de angajati ca personal auxiliar. Printre avocatii care au plecat se numara Anda Todor, in prezent partener la Salans, Florentina Dumitrescu (acum partener la Lupascu Dumitrescu) si Roxana Bologa (sefa departamentului juridic de E&P and Gas de la Petrom).

     

    PLANURI: NNDKP isi propune sa creeze cel mai puternic departament de litigii al unei case romanesti de avocatura, tocmai pentru ca va creste numarul de litigii comerciale. De litigii, in cadrul NNDKP, se ocupa Ana Diculescu-Sova, avocatul care-l apara in prezent pe fostul premier Adrian Nastase in dosarul Zambaccian.

  • TOP ZIARUL FINANCIAR

    La sfarsitul lunii trecute, Ziarul Financiar a facut primul top al celor mai mari case de avocatura din Romania dupa cifra de afaceri.

     

    Nume

    CA 2005 (mil. euro)

    Nr. avocati

    Nr. Parteneri mediu (euro)

    Tarif orar

    Anul infiintarii

    NNDKP

    7

    60

    9

    200

    1990

    Bostina si Asociatii

    6,4*

    60

    10

    75-150

    2000

    Linklaters

    6

    34

    2

    N/A

    2001

    Musat si Asociatii

    5,4

    68

    8

    150-400

    1990

    Salans

    4,3

    25

    2

    155

    1997

    Popovici & Asociatii

    4,2

    32

    6

    200

    1995

    Stoica & Asociatii

    4

    22

    6

    60-300

    1995

    Tuca si Asociatii

    3,2

    34

    10

    N/A

    2005

    Voicu & Filipescu

    2,7

    22

    2

    120

    2001

    Schoenherr si Asociatii

    2,6

    25

    2

    N/A

    1996

     

    SURSA: ZF, 23 FEBRUARIE 2006, PRIN CUMULAREA DATELOR DISPONIBILE PE PIATA; NOTA: TUCA SI ASOCIATII A LUAT NASTERE LA 15 APRILIE 2005, ASTFEL CA CIFRA DE AFACERI ESTE CORESPUNZATOARE CELOR NOUA LUNI DE ACTIVITATE ;

    *REALIZATA, POTRIVIT BOSTINA SI ASOCIATII, DIN ACTIVITATEA BIROULUI DIN BUCURESTI SI A CELOR SAPTE SEDII SECUNDARE DIN PROVINCIE