BusinessMagazin

Category: Cover story

  • Think big

    Initial, acest articol s-a numit „Mania grandorii“, fara o nuanta peiorativa; titlul voia sa defineasca oarecum in gluma aparitia si dezvoltarea in Romania a acelui fenomen pe care mizeaza in lume o sumedenie de dezvoltatori imobiliari – este vorba de forta de atractie a „celui mai mare“: cel mai mare hotel, cel mai amplu proiect, cea mai inalta cladire. De aceea au ales seicii din Dubai sa construiasca, alaturi de structuri unice cum sunt insulele artificiale si hotelurile de sapte stele in forma de vela de corabie, o cladire care sa se incadreze in mult mai populara categorie „cea mai inalta constructie“. Mania grandorii de care vorbim noi este de fapt business, este atuul adus de faptul ca poti sa te prezinti pe piata cu imaginea de „cel mai“ sau „cea mai“. Efectul e usor de intuit, pentru ca una este sa spui „am stat la un hotel de patru stele in Bucuresti“ si cu totul altceva sa spui „am stat la cel mai mare hotel din Europa, e la Bucuresti“.

    Cand il intrebi despre cum e cu cel mai mare hotel, Ionut Negoita capata un aer misterios. Fratii Ionut si Robert Negoita, proprietarii grupului de firme Pro Confort, cu afaceri in real estate si comert cu materiale de constructii, mochete si linoleum, vor sa faca in zona Vitan din Bucuresti un hotel de patru stele cu 1.500 de camere, cel mai mare din Europa. Cum in septembrie este programata inaugurarea unei prime parti a constructiei, asa-zisul birou al lui Ionut Negoita este acum o incapere de la parterul constructiei, unde se afla o mare parte din mostrele de mobilier, materiale si decoratiuni pentru miile de camere ale viitorului hotel. O masa inconjurata de vreo zece tipuri diferite de scaune si fotolii, unde pe jos se afla mocheta in vreo zece nuante, iar numarul tablourilor din camera depaseste numarul metrilor patrati de perete.

    Lucrarile au inceput acum un an si cinci luni: „Anul trecut, terenul era viran, iar in septembrie vom inaugura prima jumatate a hotelului, urmand ca la inceputul anului viitor sa dam drumul la toata capacitatea“, spune Negoita, cel mai mic dintre cei doi frati, care se ocupa de parte de finisaje a hotelurilor Confort, dar si de operarea lor. Aceasta inseamna ca echipa de 800 de muncitori de pe santierul de la Confort Vitan a construit cam 3 camere pe zi, respectiv aproximativ 180 metri patrati pe zi. Constructia a fost finantata 60% din resurse proprii ale grupului Confort, iar restul de bani (24 de milioane euro) au fost imprumutati de la banci. Resursele proprii inseamna pentru fratii Negoita profitul din afacerile imobiliare (vinderea apartamentelor din proiectul rezidential Domus din Bucuresti), dar si bani iadusi e celelalte hoteluri, care au avut anul trecut un profit net de 3 milioane euro. Daca celelalte hoteluri, in special cele de langa aeroportul Otopeni, sunt nisate ca hoteluri de tranzit, Ionut Negoita ar vrea ca hotelul din Vitan sa fie si un reper monden: „Hotelul va avea un design futurist, poate prea futurist pentru Bucurestiul de astazi, dar vrem sa atragem nu doar prin dimensiune, ci si prin look“.

    Constructia hotelului de 1.500 de camere ii va duce pe fratii Negoita in top 10 al proprietarilor de hoteluri, dupa numarul de camere – primele locuri fiind ocupate de fratii Micula, de Josef Goschy si Mohamad Murad. Deocamdata, Ionut si Robert Negoita detin 510 camere in hotelurile Confort (Otopeni, Rin Otopeni si Traian). Ca numar de camere, hotelul va depasi Estrel din Berlin (1.162 camere), Concorde La Fayette din Paris (1.000 de camere), Hilton din Londra (1.052 de camere), Auditorium Madrid Hotel (894 de camere) si Royal National London (800 de camere). Dat fiind ca cele mai aglomerate capitale europene sunt deja acoperite de hoteluri de mari dimensiuni, sansele ca hotelul fratilor Negoita sa fie depasit in curand sunt destul de mici. „Nu am dubii ca acesta va fi cel mai mare hotel din Europa pentru mult timp“, comenteaza Negoita.

    Planul initial de constructie a hotelului Confort din Vitan, care a aparut in urma cu doi ani, era a unui hotel cu 1.200 de camere, care presupunea o investitie de 60 milioane euro. Decizia de a adauga 300 de camere proiectului initial a fost luata in momentul cand deja se lucra la structura: „Ne-am dat seama ca a construi aceste camere in plus nu ar reprezenta un mare efort financiar in plus, mai ales ca lucram cu firma proprie de constructii, iar costurile cu operarea nu vor creste nici ele foarte mult costurile totale, dupa principiul: cu cat e mai mare, cu atat costurile de operare pe fiecare metru patrat scad“, afirma Negoita. Investitia va fi tot de 60 milioane euro, iar constructia se va intinde pe 90.000 mp. „Pe mine ma fascineaza ca acest hotel are amprenta la sol de un hectar“, spune Ionut Negoita.

    Din Vitan trecem in Baneasa, unde pe 221 de hectare si in urma unei investitii ce va atinge doua miliarde de euro, va fi finalizat in 2015 Proiectul Baneasa, cel mai mare complex imobiliar din Romania si unul din cele mai mari din Europa de Est. Nu lipsit de interes este si faptul ca Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara, care detine 49,88% din capitalul Baneasa Investment, dezvoltatorul proiectului, va deveni, la terminarea acestuia, una din cele mai bogate institutii de invatamant europene, mai bogata decat Universitatea Oxford.

    Baneasa Investment s-a format prin asocierea Universitatii, in anul 2000, cu un grup de firme controlat de oamenii de afaceri Puiu Popoviciu si Radu Dimofte. Proiectul cuprinde o zona rezidentiala ce va ocupa peste 60% din suprafata totala a proiectului, un parc de afaceri construit pe un teren de 12 hectare si care va oferi 160.000 de metri patrati de spatii de birouri, precum si o zona comerciala construita pe 450.000 de metri patrati, una din cele mai intinse din Estul Europei.

  • IRIS SI RESTUL LUMII

    La Iris au cantat nume importante ale rockului romanesc: Nuti Olteanu, Sorin Chifiriuc, Adrian Ilie, Florin Ochescu, Dan Bittman, Mihai Alexandru, Manuel Savu. A cantat impreuna cu sau in deschiderea unor concerte ale grupurilor Whitesnake, Rolling Stones, Uriah Heep.

    • 1977    Nelu Dumitrescu, Nutu Olteanu si Emil Lechinteanu formeaza Iris
    • 1980    Cristi Minculescu vine la Iris. Pe 5 februarie, la primul concert public, portarul salii il opreste pe Minculescu sa intre, incredintandu-l ca „ii stie el pe baieti“. Cristi spune ca a rezolvat situatia cu o sticla de vodca, fiind poate singurul vocalist care si-a „platit“ intrarea la un concert
    • 1986    In formatie vin Valter Popa si Doru Borobeica, stabilindu-se actuala componenta
    • 1988    Grupul este suspendat, fiind considerat un exemplu negativ pentru tinerii Romaniei socialiste, dupa un concert la Miercurea Ciuc. Revine pe scena in urma unui compromis cu compozitorul Romeo Vanica
    • 1990    Instrumentele formatiei sunt distruse intr-un incendiu
    • 1997    Concert aniversar, la care participa majoritatea fostilor componenti
    • 2002    Cei 25 de ani de activitate sunt marcati printr-un concert la care invitati de onoare sunt Uriah Heep. In formatie vine Relu Marin

  • CU MIHAI GODOROJA, DESPRE ARTISTI “FAST FOOD” SI MARKETING

    Business Magazin: Cum definiti succesul de care se bucura Iris? Pe ce se bazeaza?
    Mihai Godoroja: In viata unui artist exista cu siguranta "o stea norocoasa". Oricat de bine ai fi de pregatit sau oricat de grozav ar fi spectacolul tau , acea stea norocoasa determina, in mod absolut subiectiv, ca un anumit artist sa "treaca rampa" si altul sa nu aiba parte de succes. Relatia in muzica de tip "fast-food" este determinanta si unic necesara, dar in arta, cum este cazul grupului Iris, aceasta relatie nu este singura cheie in reusita, mai intervine "steaua norocoasa" a artistului. Si Iris are parte de aceasta stea.

    BM: Formatia a avut de-a lungul timpului o serie de proiecte inedite, in premiera pentru Romania – DVD-uri, albumul cvadruplu, etc. Cum au contribuit acestea la succesul grupului?
    Mihai: Publicul din Romania nu cumpara discuri oficiale intr-un raport avantajos pentru artist fata de piraterie si in general publicul nu vrea sa cumpere muzica de vreme ce stie sau a auzit cel putin ca pot exista variante ieftine sau gratis, cum ar fi internetul. Intr-o statistica recenta, am fost definitiv dezamagit de cat de putin investeste romanul in muzica care se vinde "la oficial". Neexistand vanzari oficiale la nivelul interesului pentru muzica Iris ca atare, este creat un dezechilibru major intre casa de discuri si artist. In concluzie nu sunt bugete pentru productii de calitate cel putin europeana si totul depinde de optiunea artistului, care propune albume catre casa de discuri pentru a starni interesul presei, al radiourilor si al televiziunii pentru a face promotie formatiei care astfel obtine de fapt angajamente de concerte mai banoase si mai multe. Asadar exact invers decat se procedeaza in lumea normala a showbiz-ului muzical, unde concertele sunt doar motivatia pentru a sustine vanzarea de discuri, care de fapt reprezinta afacerea artistului. In concluzie, ineditul proiectelor Iris a fost determinant in succesul grupului in concerte si in longevitatea acestuia.

    BM: Se poate vorbi de marketing muzical? Care este proportia intre sunet, imagine si promovare, pentru a plasa si a mentine un grup in atentia publicului?
    Mihai: Bineinteles ca se vorbeste despre marketing in muzica ca si in orice alt domeniu. Pentru a plasa si a mentine un grup in atentia publicului este nevoie sa se stabileasca urmatoarele: este artistul un produs "fast food"? Daca da, atunci imaginea, moda, promovarea cu orice mijloace precum si interventia unui producator muzical cu experienta sunt determinante. Daca nu, atunci reusita depinde in mare masura de artist, cat de bine trece acesta in "constiinta publicului", cat de mult si adanc se plaseaza in sufletul publicului la nivelul unei perceptii inteligente. Ca si in alte arte, se poate intampla ca in acest al doilea caz succesul definitiv sa fie gustat de artist "postum", cum este cazul Laurei Stoica. Iris, care face parte din cea de-a doua categorie, are sansa sa se bucure de succesul deplin in timpul vietii lor, si asta a depins mult si de public.

    BM: Dupa cat timp "oboseste" publicul, ce trebuie facut pentru a preveni aceasta?
    Mihai: Publicul nu poate obosi el, insa isi poate comuta atentia catre alt artist la un moment dat, daca nu faci o munca de "intretinere" . Aceasta "intretinere" este partea cea mai grea si mai insuportabila din cariera unui artist.

    BM: Are Romania o piata muzicala educata? Cum se vinde rock-ul? Dar blues-ul cantat de Blue Spirit?
    Mihai – Exista piata muzicala in Romania, caci altfel nu ar functiona artistii profesionisti . Rock-ul actual se vinde mai prost decat se intimpla in anii ’70, dar formatiile rock de legenda sunt o atractie speciala si se pot vinde pe ele foarte bine. Blues-ul cantat in limba romana cred ca este cheia de promovare la public, iar Blue Spirit tocmai in aceasta directie se duce.

    BM: Ati lucrat in presa, sunteti producator, cantati; dar se poate trai exclusiv din muzica in Romania?
    Mihai: Se poate trai din muzica in Romania, dar raportul dintre notorietatea artistului si veniturile sale este altul decat in lumea civilizata a show biz-ului. Daca nu faci parte dintr-un grup de legenda, care functioneaza din plin, atunci sansele tale ca artist se reduc substantial daca nu recurgi la sistemul "fast food", singurul care beneficiaza de promovare reala in media. Ca atare, artistii "creativi" nu pot trai din muzica in Romania.

    BM: Un cantaret ar trebui, ar putea sau este obligatoriu sa fie si afacerist?
    Mihai: Daca esti artist si nu ai inteles ca reprezinti o afacere, atunci esti pierdut. Nu trebuie sa fie artistul in acelasi timp si omul de afaceri, dar trebuie sa aiba clare principiile de vanzare ale muncii sale.

    BM: Cat si cum a ajutat colaborarea cu numele mari din industrie, cum a fost cea cu Uriah Heep?
    Mihai: A ajutat enorm in formarea constiintei publicului. Daca ai succes in strainatate sau te asociezi cu nume notorii "de afara", atunci publicul din Romania reactioneaza imediat in sensul recunoasterii muncii tale.

  • Gheorghe Becali – ce are si ce vrea

    Ce are Gheorghe Becali

    • „peste 100 de milioane de euro in banci, dar nu va pot spune suma exacta“
    • pachetul majoritar de actiuni la Avicola SA Iasi (alimentar)
    • pachetul majoritar de actiuni la Uzina Mecanica Dragasani (industrial)
    • pachetul majoritar de actiuni la Arcom SA Bucuresti (constructii)
    • pachet de control la SC Leoser SA (serele de la Popesti Leordeni)
    • circa 250 ha de teren in Pipera si Bucuresti; alte suprafete importante de teren in tara
    • clubul Steaua Bucuresti
    • imobile in Bucuresti si in tara, cel mai important fiind cel din Bucuresti, str. Aleea Alexandru nr. 1

     

     

    Ce vrea sa aiba Gheorghe Becali

    • cartier rezidential de 200-250 ha in Pipera
    • cartier rezidential in sudul Bucurestiului
    • banca privata

  • REVOLUTIA CREDITELOR RELAXATE

    S-ar zice ca doar cine nu vrea nu are acces la un credit pentru locuinta, in frenezia de oferte ce a cuprins piata bancara in ultimele doua luni, dupa ce conditiile de creditare la zece banci din sistem au fost relaxate.

     

    MAI MULTE CREDITE. Bancile care au trecut testul BNR pentru a-si putea finanta clientii dupa norme proprii se lauda cu cresteri ale portofoliilor de credite pentru locuinte de cateva zeci sau chiar sute de procente. La Alpha Bank Romania, din momentul in care au fost introduse normele noi, la jumatatea lunii mai, valoarea creditelor ipotecare/imobiliare a crescut cu 280%, spune Sergiu Oprescu, presedintele executiv al bancii. La Banca Transilvania, unde produsele noi se vand doar de la jumatatea lunii august, volumul creditelor a crescut cu peste 65% fata de perioada dinainte, iar valoarea medie a unui credit a sporit cu peste 50%, potrivit Gabrielei Nistor, director pentru retail banking. Fata de inceputul anului, la BRD creditul mediu este mai mare in prezent cu 43%, potrivit lui Lucian Cojocaru, director comercial pentru retea, ajungand la circa 57.000 de euro. Volumul de credite imobiliare a crescut si el simtitor, doar in august banca finantand 172 de milioane de lei (circa 53 de milioane de euro), de peste patru ori mai mult comparativ cu aceeasi perioada din 2006. Dupa introducerea normelor proprii, la Volksbank creditele imobiliare au crescut cu circa 65 de milioane de euro, iar valoarea medie a unui astfel de credit s-a majorat cu circa 8.000 de euro. Dintr-un total de credite de retail de aproximativ 1,6 miliarde de euro, finantarile imobiliare inseamna aici circa 330 de milioane de euro, potrivit lui Alin Merer, marketing manager al bancii.

     

    GRAD DE INDATORARE. La bancile ce functioneaza dupa norme proprii, gradul de indatorare variaza, de la banca la banca si pentru diferite categorii de venituri, intre 55% si 70%. Toate bancile ce aplica norme proprii de creditare iau in calcul un cos de subzistenta, respectiv o suma ce reprezinta cheltuielile minime ale unei familii, care diminueaza veniturile eligibile si care creste proportional cu numarul de membri ai familiei. Spre exemplu, la Volksbank cosul minim de subzistenta luat in calcul este de 100 de euro pentru o persoana, iar pentru fiecare inca un membru se adauga inca 75 de euro. La Banca Transilvania, cheltuielile minime de subzistenta luate in calcul sunt de 245 de lei pe membru de familie, pentru primii trei membri ai familiei, iar incepand cu a patra persoana se considera 150 de lei pe membru de familie. La Alpha Bank si BRD, valoarea cosului de subzistenta este de 735 de lei pentru o familie de trei persoane, in timp ce BCR a ales sa diferentieze aceasta valoare in functie de profilul regional si tipul localitatii de resedinta a clientului.

    AVANS MAI MIC. Bancile care aplica norme proprii de creditare au avantajul unor oferte de finantari pentru care avansul scade sub pragul de 25% din valoarea finantata (impus de restrictiile anterioare ale BNR). Diminuarea avansului este insotita insa de o crestere a costurilor (dobanzi sau comisioane suplimentare). La BRD, pentru finantarile imobiliare, aportul clientului poate sa scada pana la 0%, insa in acest caz este necesar sa aduca garantii reale substantiale, care sa depaseasca valoarea creditului, „iar costul creste usor“, admite Lucian Cojocaru. Si totusi, din spusele lui, 35% din creditele imobiliare acordate din iunie incoace sunt cu avans mai mic de 20%. Gabriela Nistor, director de retail la Banca Transilvania, spune ca ponderea creditelor cu avans sub 15% este de peste 20% din totalul creditelor imobiliare acordate de banca in prima jumatate a lunii septembrie. Lucrurile se schimba la Volksbank, care a inceput sa vanda produse dupa normele proprii din iulie. Circa 92% din creditele pentru locuinta au in continuare avans de 25% si peste acest nivel.

     

    DEPINDE DE VALOAREA CASEI. „Avansul minim pe care clientii si l-ar dori este zero“, admite Gabriel Cretu, director de vanzari in divizia de retail la OTP Bank Romania, una dintre bancile ce opereaza inca dupa vechile norme. Dar, adauga el, chiar si bancile care promoveaza mesajul „avans zero“ sunt nevoite sa subevalueze imobilele pentru a reduce riscul. Alpha Bank Romania, prima banca ce a introdus norme noi de creditare, precizeaza ca poate finanta si integral achizitia unui imobil, insa doar in situatiile in care valoarea tranzactiei este mai mica decat valoarea de piata a imobilului. Volksbank acorda credit cu avans zero doar la achizitia imobilelor construite dupa 1977 si doar pentru clientii care au venituri eligibile de peste 2.250 de euro pe luna.

     

    PE VECHILE NORME. Chiar daca nu pot merge cu gradul de indatorare pentru creditele imobiliare si ipotecare decat pana la 40%, bancile ce opereaza inca dupa normele BNR au avantajul sa nu au obligatia sa deduca din veniturile eligibile cosul minim de subzistenta (sau cel putin nu la aceeasi valoare ca bancile „relaxate“). Astfel, pentru o parte din clienti 40% poate insemna mai mult decat 60% dintr-un venit diminuat din start cu cateva sute bune de euro. Asa se explica faptul ca si la aceste banci volumul creditarii a crescut: dupa primul semestru, OTP Bank a avut o majorare a volumului de credite cu peste 43 de milioane de euro fata de inceputul anului, adica de circa 48%. In acelasi interval, valoarea medie a creditului ipotecar a crescut cu aproape 700 de euro, respectiv cu 2,4%. La Raiffeisen Bank, volumul creditelor imobiliare/ipotecare a crescut de la inceputul anului pana acum cu aproximativ 50%, ajungand la un sold de circa 100 de milioane de euro. In acelasi timp, valoarea medie a unui credit imobiliar/ipotecar s-a majorat, potrivit lui Razvan Munteanu, vicepresedinte responsabil cu retailul, cu aproximativ 50% fata de 2006, ajungand la circa 40.000 de euro.

     

    METODE ALTERNATIVE. Creditele in franci elvetieni sunt un bun exemplu prin care clientii pot accesa credite mai mari, inclusiv la bancile ce functioneaza inca dupa normele vechi, dat fiind ca dobanzile mai reduse decat in cazul celor in euro sau lei diminueaza rata lunara. Opt banci ofera in prezent credite in franci elvetieni (OTP Bank, Raiffeisen, Volksbank, Credit Europe Bank, Piraeus, Banca Romaneasca, Bancpost si Porsche Bank). La fel, creditele cu dobanzi fixe in primul an si mai apoi variabile sunt o solutie pentru a permite clientilor sa se imprumute mai mult, iar perioadele de creditare de 30-40 de ani au si ele un efect similar. La bancile ce nu pot oferi credite relaxate, solutia e o perioada de creditare mai indelungata, sau dobanzi aparente mai mici dublate de comisioane „compensatorii“. Scadente lungi practica insa si bancile cu norme proprii: ATEbank, una dintre cele mai mari institutii de credit de pe piata greceasca, dar cu operatiuni de mici dimensiuni in Romania, are una dintre cele mai lungi scadente de pe piata romaneasca, respectiv de 40 de ani. ATEbank permite grade de indatorare de 60% si un avans pentru creditele ipotecare de 15%. Soldul creditelor pentru locuinte acordate in august a dus la o crestere a portofoliului de credite pentru persoane fizice cu 21%, spune Adrian Cosma, directorul departamentului de credite pentru persoane fizice al bancii, in conditiile in care startul s-a dat aici chiar de la zero.

  • DAU O CASA PENTRU UN CREDIT

    Pentru cei ce vor sa ia un imprumut de la banca pentru locuinta, semnalele din piata financiara sunt bulversante. Pe de o parte, tot mai multi bancheri au in oferta credite pentru locuinte cu avans zero si permit indatorarea pana la 60-70% din veniturile lunare. Pe de alta parte, dobanzile cresc, deprecierea leului in fata euro scumpeste rata la creditele in valuta, iar cresterea galopanta a preturilor la locuinte lasa sa se intrevada la orizont un „balon“ imobiliar.


    Una dintre bancile care se laudau cu fiece ocazie ca in ultimii trei ani cel putin n-au scumpit dobanda la creditele ipotecare in valuta, in ciuda cresterilor de dobanzi de pe pietele internationale, a cedat saptamana trecuta si a majorat rata la creditele in euro. Pentru clientii Volksbank (pentru ca despre ea este vorba), modificarea inseamna o marire cu 1,5% a dobanzii pentru imprumuturile cu garantii imobiliare in euro in cazul clientilor ce au luat credite pana la data de 15 septembrie 2007.


    Numele bancii nici nu e pana la urma foarte important, pentru ca anuntul vine doar sa completeze o serie de miscari similare facute deja de o parte dintre bancheri si anuntate sau anticipate de altii. „Ar fi bine sa fim putin mai prudenti si sa cerem o recompensare ceva mai mare“, spune Robert Rekkers, directorul general al Bancii Transilvania, vorbind si el despre creditele pentru locuinta. Sorin Popa, vicepresedintele responsabil cu activitatea de retail la BRD-Société Générale, spune ca este foarte probabil sa urmeze in curand „o crestere de 1-2 puncte procentuale“ a dobanzilor, atat pentru finantarile in lei, cat si pentru cele in valuta. Efect de domino al crizei cu care se confrunta piata financiara a Statelor Unite dupa caderea pietei creditelor subprime, criza lichiditatilor de pe pietele internationale scumpeste si pentru bancherii romani costurile de refinantare. La randul lor, bancherii transfera costurile asupra clientilor, iar majorarile se simt cu atat mai acut cu cat valoarea creditului este mai mare (cum se intampla in cazul celor pentru locuinte sau al celor de nevoi personale cu garantii imobiliare).


    Cresterea dobanzilor la valuta nu este insa unica sursa de scumpire a imprumuturilor. Dupa o apreciere accentuata si aproape continua in ultimul an si un maxim absolut atins in raport cu moneda europeana la inceputul lunii iulie, la doar 3,1112 lei/euro, moneda nationala a pierdut intre timp mai bine de 8% din valoare in fata monedei europene, iar analistii nu vad caderea oprindu-se aici. Dragos Cabat, vicepresedinte al Asociatiei Analistilor Financiari din Romania si director de risc management la OTP Bank, anticipeaza pentru sfarsitul anului un curs leu/euro de 3,4, „dar intr-un an-un an si jumatate ar putea ajunge la fel de bine spre 4 lei/euro“. Mai radical, Florin Citu, economist-sef al ING Bank, crede ca raportul de 4 lei pentru un euro va fi atins chiar mai repede, „in 6-8 luni probabil“.


    Pentru cei care au luat un credit in euro, o astfel de depreciere a monedei nationale inseamna multi lei in plus la fiecare rata lunara; spre exemplu, pentru o rata de 100 de euro, diferenta dintre un euro de 3,11 lei si unul de 4 lei inseamna aproape 90 de lei in plus. Iar proportia celor ce ar putea resimti astfel de evolutii ale cursului nu e deloc mica atunci cand este vorba de imprumuturile pentru locuinte, luate preponderent in monede straine. Valuta este aleasa in proportie de 98% la BCR si BRD, 90% la Raiffeisen, 60% la Banca Transilvania, 99% la Alpha Bank, 70% la Bancpost, 96% la OTP Bank si 85% la Volksbank. Chiar si bancherii ce au incercat sa promoveze moneda nationala in cazul creditelor pe termen lung au schimbat in timp macazul, presati de concurenta. „Marii jucatori de pe piata finantarilor imobiliare stabilesc trendul“, admite Misu Negritoiu, directorul general al ING Bank Romania, adaugand insa ca pentru clientii de retail „este extrem de periculos sa se indatoreze in valuta, atata vreme cat veniturile lor sunt in lei“. „Si la noi, finantarile pe lei mai sunt destul de putine“, spune el, comentand totusi ca la nivelul sistemului, „o corectie a cursului de schimb de 20-25% ar pune mari probleme bancherilor in administrarea portofoliilor imobiliare“.

    Ce se poate intampla in aceasta situatie este destul de usor de intrevazut, mai ales daca situatia este privita prin prisma recentei crize a creditelor ipotecare din Statele Unite: de la un punct incolo, scumpirea creditelor ii pune pe cei ce au luat un imprumut in situatia de a nu-si mai putea rambursa creditele, banca executa ipoteca asupra proprietatii imobiliare puse gaj pentru imprumut sau chiar clientul este cel care isi scoate casa la vanzare, pentru a-si rambursa datoriile.


    „Atat timp cat o vinde la pretul la care a cumparat-o, e inca OK“, puncteaza Florin Citu. Pentru ca, intr-o efervescenta generala in care preturile apartamentelor cresc ca aluatul dospit, „oamenii iau decizii pe termen scurt si nu se gandesc ca preturile pot la un moment dat sa inceapa sa mai si scada“, atrage Citu atentia. Iar intr-o situatie in care numarul de locuinte scoase la vanzare creste, tendinta preturilor se poate inversa rapid. In plus, adauga Sorin Popa de la BRD, pe piata imobiliara asistam la o „dezvoltare oarecum haotica“, in conditiile in care in frenezia castigurilor pe care le promite „au aparut peste noapte foarte multi antreprenori care construiesc rapid locuinte si le vand mai apoi cu castiguri serioase“. In opinia lui Popa, in maxim un an, oferta va egala cererea, chiar si pe sectorul rezidential, dupa ce zona de birouri a inceput deja sa fie saturata.


    Pe masura ce bancile au relaxat conditiile de creditare – tendinta vizibila mai ales in cazul celor ce opereaza in baza normelor proprii, lipsite de constrangerile impuse de banca centrala –  „cererea, care avea la inceput valente de necesitate, se transforma intr-o forma de speculatie“, crede Popa. Mai precis, explica el, multi dintre cei ce intra acum in banca pentru a lua un credit ipotecar se gandesc sa cumpere o casa pentru a o revinde mai tarziu in castig sau pentru a o inchiria. BRD este una dintre bancile care a primit din partea bancii centrale unda verde pentru normele proprii, ce permit clientilor un grad de indatorare de 70% din veniturile lunare si accesarea de credite cu avans mai mic decat cel standard, de 25%. Chiar daca efectul acestei relaxari s-a vazut aproape imediat, in august banca acordand un volum de finantari imobiliare de trei ori mai mare decat in iunie (cand a lansat noile produse), Popa spune ca pe zona de finantari imobiliare „banca ramane prudenta“.


    Relaxarea tot mai accentuata a normelor de creditare – in conditiile in care zece banci functioneaza deja pe propriile norme – si boom-ul pietei imobiliare il face si pe Dragos Cabat sa spuna ca, daca in timp nu va exista o abordare atenta din partea bancherilor, „ajungem direct in America“. Totusi, faptul ca Romania nu dispune de instrumente financiare atat de evoluate ca ale americanilor (derivative, obligatiuni ipotecare, securitizari de portofolii) face o diferenta majora si reduce riscurile de a ne confrunta cu o criza similara. Pe de alta parte, exista riscuri in situatia actuala, unde „conceptia eronata ca preturile imobilelor vor creste continuu“ se coreleaza cu asteptarile optimiste ale angajatilor fata de cresteri salariale in viitor si cu larghetea bancherilor de a acorda credite. Mai precis, in conditiile in care cresterea economica incetineste si deficitele externe cresc, si veniturile ar putea creste intr-un ritm mai slab fata de asteptari. Iar cand economia scade, cei ce si-ar fi propus sa schimbe un apartament de bloc cu o vila, spune Cabat, „incep sa simta iar ca apartamentul e tocmai ceea ce isi doreau si ca nu au nevoie de fapt de nicio vila“.


    In primul semestru, cresterea economica a Romaniei a fost de 5,8%, sub asteptarile generale, iar de curand Comisia Nationala de Prognoza (CNP) si-a revizuit estimarea privind cresterea pe tot anul, de la 6,5% la doar 6,1%. Totusi, „Romania are fara urma de dubiu o economie in crestere si asa va continua sa fie“, este de parere Florin Citu, adaugand ca ultimele date sunt doar „un pumn in figura de care avea nevoie pentru a se reaseza acolo unde ii este locul“. Nu de putine ori s-a vorbit in trecut despre o supraincalzire a economiei romanesti, alimentata de consumul generator de deficite externe – astfel incat, in opinia lui Citu, o reasezare lina „prin mici cutremure repetate, asa cum este cel de acum, e mai buna decat o zgaltaiala zdravana“.


    Revenind la discutia despre o eventuala cadere a pietei de credite imobiliare in Romania, economistul-sef al BCR, Lucian Anghel, este de parere ca „cel putin 1-2 ani de acum inainte nu vom asista la ceva similar cu ce se intampla in Statele Unite“. Subliniind ca se refera la o medie pe piata imobiliara, „care ascunde ce se intampla la extreme“, Anghel crede ca pana in 2008-2009 va continua sa existe o crestere a preturilor, „pana cand nivelul ofertei se va mai ridica“. Chiar daca vor exista si zone ale pietei imobiliare unde corectiile nu vor lipsi, loc de crestere in zona medie mai este inca. In plus, pe masura ce se vor dezvolta si proiectele de infrastructura, potentialul de crestere se va muta catre alte regiuni decat Bucurestiul, pe care si investitorii si bancherii le ocolesc. „Inca avem mare nevoie de creditare“, este de parere economistul- sef de la BCR, o alta banca ce functioneaza din iunie dupa norme proprii. Deocamdata cea mai mare banca din piata nu are in ofera un produs ipotecar sau imobiliar cu avans zero, mergand in continuare pe varianta „clasica“ de avans de 25%, dar si-a anuntat intentia de a lansa noile produse pana la finele acestui an.


    Cu sau fara avans zero, relaxarea conditiilor de creditare (care permit pentru moment un grad maxim de indatorare de 65%, dar care va urca la 70% pana la finele anului) s-a simtit rapid in portofoliul de credite ipotecare al bancii. La finele primului semestru din 2007, din portofoliul total de credite de retail de aproape 12 miliarde de lei (peste 3,7 miliarde de euro), finantarile pe termen mediu si lung reprezentau circa 76%; de la introducerea noilor norme, volumul creditelor imobiliare si ipotecare acordate a crescut cu 23%, iar valoarea medie a unei finantari de acest fel s-a majorat cu peste 10%. Si la BCR ponderea creditelor in valuta este covarsitoare: 98% din total. Vorbind despre riscul deprecierii leului, la care se supun acesti clienti, Anghel puncteaza ca „pana una-alta, suntem la nivelul de la sfarsitul anului trecut“, iar pragul de 3,5 lei/euro ar putea sa ramana „un palier destul de rezistent“. O depreciere accentuata a monedei nationale nu ar intarzia sa alimenteze inflatia, motiv pentru care Anghel crede ca, intr-o astfel de situatie, banca centrala ar putea recurge la cresterea dobanzii pentru a stopa deprecierea leului.


    Dar, daca in privinta deprecierii leului BNR are marja de actiune, exista inca problema scumpirii finantarilor externe pentru tarile din regiune din cauza turbulentelor de pe pietele internationale, dupa cum arata o analiza recenta a grupului UniCredit. Analistii bancii italiene cred ca pe termen mediu Romania, Bulgaria si tarile baltice s-ar putea confrunta cu o supraincalzire a pietei imobiliare, dar pentru moment nu exista semne clare privind aparitia unui „bubble“ la nivelul preturilor, in pofida cresterii rapide din ultimii ani. Deocamdata, Rozalia Pal, senior economist al UniCredit Tiriac Bank, este de parere ca „in conditiile in care sunt inca sub nivelul din regiune, mai e inca loc de crestere sanatoasa“. In Romania, dupa primele sase luni din 2007, creditul imobiliar si ipotecar a ajuns la un sold de circa 9 miliarde de lei (2,9 miliarde de euro) – reprezentand in jur de 2% din PIB. In regiunea Europei Centrale si de Est, pe de alta parte, aceasta categorie de finantari reprezinta circa 7% PIB, in timp ce in zona euro acest procent urca la 38%, potrivit unui alt studiu al UniCredit, prezentat in mai.


    Exista totusi o nuanta: in rapoartele BNR, creditele de nevoi personale cu ipoteca sunt cuantificate ca finantari de consum. Dar circa 90% din creditele de nevoi personale cu ipoteca se indreapta catre achizitia de imobile, este de parere Alin Merer, marketing manager al Volksbank Romania. Iar soldul acestor finantari – ce apare in statisticile oficiale la capitolul consum – era la sfarsitul lunii august la Volksbank de circa 700 de milioane de euro. Altfel spus, spre astfel de credite au plecat mai mult decat dublul sumelor plasate de banca in credite imobiliare „oficiale“. Aceeasi situatie se regaseste si la BRD unde, spune Lucian Cojocaru, majoritatea creditelor de nevoi personale cu ipoteca, „daca nu chiar toate“, merg spre zona de imobiliar. Si in acest caz, suma depaseste sensibil plasamentele din creditele imobiliare, in conditiile in care soldul creditelor de nevoi personale cu ipoteca este in prezent de 1,7 miliarde de lei (515 milioane de euro), iar cel al creditelor imobiliare de circa 1,2 miliarde de lei (364 de milioane de euro). La Banca Transilvania, soldul creditelor de nevoi personale cu ipoteca depaseste 200 de milioane de euro. „Este greu de crezut ca oamenii isi ipotecheaza locuinta pentru a obtine un credit si apoi sa utilizeze acesti bani pentru nevoi curente, in loc sa ii investeasca“, afirma Gabriel Cretu. Estimarile lui sunt ceva mai temperate decat ale colegilor din alte banci: peste 75% din creditele de nevoi personale cu ipoteca sunt utilizate pentru investitii imobiliare. O imagine ceva mai reala asupra sumelor intrate in piata imobiliara poate sa vina, in schimb, dintr-o alta statistica a bancii centrale, care arata ca finantarile acordate de banci pe termen lung gospodariilor (clientilor de retail) treceau la finele lunii iulie de 38 de miliarde de lei (aproximativ 11,5 milioane de euro).


    Prin prisma acestei cifre, numarul clientilor care vor avea de platit factura scumpirii creditelor si a unei eventuale caderi a leului apare mult mai mai mare decat ar putea parea la prima vedere. Misu Negritoiu de la ING Bank admite ca in final „clientii sunt cei care vor plati factura“, dar nu vede iminenta unei crize din aceasta cauza. „Evident, pentru unii va fi ceva mai greu“, spune el, „dar nu e inerent sa intre in incapacitate de plata“.


    Statisticile bancherilor arata un portofoliu destul de curat in materie de finantari imobiliare: in portofoliul de credite neperformante, cele de nevoi personale cu ipoteca si imobiliare/ipotecare reprezinta foarte putin. La Volksbank, creditele de acest fel cu restante peste 30 de zile sunt in jur de 0,05%, la Bancpost „procentul de neperformanta este foarte apropiat de zero“, spune Mihai Bogza, presedintele Consiliului de Administratie de la Bancpost, la OTP Bank „nu avem credite neperformante pe segmentul ipotecar“, potrivit lui Gabriel Cretu, la BRD „sub 1% sunt neperformante“, spune Lucian Cojocaru, in timp ce la Banca Transilvania mai putin de 4% din neperformante sunt credite de nevoi personale cu ipoteca sau ipotecare. Istoricul acestor credite este insa destul de scurt (raportat la scadenta) pentru ca statisticile sa fie intru totul relevante. Totusi, nimeni nu isi pune ipoteca locuinta pentru ca apoi sa nu isi mai plateasca ratele, este de parere Bogza.


    Andrei Diaconescu, partener in cadrul casei de consultanta in investitii Capital Partners, evoca un „scenariu pesimist, dar posibil“, in care o accelerare a cresterii preturilor la apartamente, pe termen scurt (din cauza lipsei de proiecte finalizate), ar putea fi urmata de o plafonare sau chiar scadere in urmatorul an (pe fondul finalizarii celor peste 100 de proiecte imobiliare aflate acum in lucru), dublata de o depreciere masiva a leului. In conditii de relaxare a creditarii, spune Diaconescu, pot aparea primele credite restante: in primul rand, salariile sunt in majoritate in lei si nu mai ajung pentru plata ratelor scumpite de deprecierea leului, in al doilea rand poate aparea si o lipsa de interes din partea anumitor creditati sa mai ramburseze banii la banca – in conditiile in care s-au finantat aproape de 100% din valoarea de achizitie, pretul imobilului intre timp a scazut, iar investitia respectiva isi pierde din atractivitate.


    Dar chiar daca s-ar ajunge intr-o situatie in care cei ce au luat bani cu imprumut pentru o casa sa nu ii mai ramburseze, bancile romanesti sunt suficient de solide pentru a se proteja de un astfel de pericol, crede Negritoiu. Apartenenta celor mai multe la un grup financiar international, care le poate sustine in cazul in care apar probleme, este un alt argument al directorului general al ING cand spune ca nu vede „sa se produca o criza“.


    Dinspre partea bancii centrale, mesajul pe care il da purtatorul de cuvant, Mugur Stet, este la fel de putin ingrijorator, chiar daca un semnal de alarma se simte printre randuri. „Noi am atras dintotdeauna atentia ca poate aparea un risc de supraindatorare pe zona imobiliara“, spune Stet. Puncteaza insa ca este vorba despre un risc „potential“ si nu unul iminent – nici chiar atunci cand vine vorba despre bancile ce permit grade de indatorare de 60-70%. In mod eronat, explica el, aceste noi conditii de creditare au fost percepute ca „relaxate“, pentru ca analiza clientilor este la fel de stricta ca si la bancile ce functioneaza in conditiile impuse de BNR, iar sintagma de „credite relaxate“ este doar de marketing, menita sa atraga clientii. Referindu-se la ponderea mare a creditelor in valuta in portofoliul de finantari imobiliare, purtatorul de cuvant al bancii centrale arata ca este vorba de credite pe termen lung, iar „pe durata acestor credite, euro va deveni si moneda noastra nationala“, ceea ce va inlatura la un moment dat riscul valutar. Una peste alta insa, incheie Mugur Stet, folosindu-se de limba engleza, pe piata creditelor imobiliare „in Romania avem «an issue, not a problem»“. Cu alte cuvinte, e doar un aspect care merita studiat cu atentie, nu o problema acuta. Sau nu inca. 

  • GENERAL MOTORS

    • A cumparat in 2002 o parte dintre activele Daewoo Motor. Pe lista nu s-au aflat si cele doua fabrici din Europa de Est – FSO din Polonia si cea de la Craiova.
    • A declarat permanent ca ar putea cumpara si alte fabrici ale Daewoo, insa doar in masura in care cererea pentru modelele sale va creste sustinut.
    • A fost unul dintre principalii candidati la achizitia fabricii de la Craiova, cumparand chiar si caietul de sarcini, dar in cele din urma a decis sa renunte. Potrivit premierului Tariceanu, GM nu avea o strategie de dezvoltare, ci doar de supravietuire a uzinei.
    • Va cumpara in schimb 40% din actiunile fabricii FSO din Polonia pentru mai mult de
    • 180 de milioane de euro, unde va produce modelul Chevrolet Aveo.

  • Cum au ajuns sa produca in Romania doi giganti: Renault si Ford

    Semnarea saptamana trecuta, la Salonul Auto de la Frankfurt,
    a acordului de preluare a fabricii de la Craiova de catre Ford
    trebuia sa dea evenimentului „o dimensiune care sa iasa din spatiul
    european“. BUSINESS Magazin a incercat sa afle cum vad
    viitorul industriei auto romanesti gigantii
    care produc aici (Renault si mai nou Ford), dar si cei care tocmai
    au renuntat la Romania in favoarea Poloniei (General
    Motors).

    Cei care se gandesc ca „s-ar putea sa nu mearga“ sau „ce vom face
    daca nu vom avea succes“ nu au ce le trebuie sa fie oameni de
    afaceri. Daca este doar 1% sansa de succes, un adevarat om de
    afaceri vede acest procent ca pe o scanteie care poate aprinde
    focul. Creditat cu aceste reflectii nu este flamboaiantul Donald
    Trump si nici Richard Branson sau Steve Jobs, doua dintre
    personajele de business ale caror vorbe de duh alimenteaza zi de zi
    visele oricaror studenti management sau marketing. Autorul
    citatului era cel care il convingea la jumatatea anilor ’90 pe
    Nicolae Vacaroiu ca fabrica de la Craiova, alaturi de cea de la
    Varsovia vor reprezenta pilonii pe care se va sustine extinderea
    grupului Daewoo in Europa.

    Aflat acum in inchisoare, Kim Woo Chung,
    fondatorul Daewoo, caci lui ii apartine discursul de mai sus, se
    gandeste poate ca perlele coroanei sale din Europa de Est,
    fabricile din Craiova si Varsovia, au ajuns in mai putin de o
    saptamana pe mana americanilor. Daca pentru 72% din Daewoo Craiova,
    Ford a oferit 57 de milioane de euro, General Motors ar putea plati
    pentru 40% din fabrica FSO din Polonia, potrivit Reuters, mai mult
    de 254 de milioane de dolari (aproximativ 183 de milioane de euro).
    Nu trebuie sa fii un expert in matematica pentru a remarca faptul
    ca sumele obtinute de cele doua state sunt complet diferite,
    polonezii facand o afacere mult mai buna. Dar, dupa mina
    premierului Calin Popescu-Tariceanu la salonul de la Frankfurt
    saptamana trecuta, s-ar spune ca vanzarea fabricii de la Craiova a
    fost mai degraba o corvoada decat o oportunitate de a face bani.

    „Avand in vedere situatia fabricii si mai
    ales cat au durat discutiile, cred ca si daca nu s-ar fi luat
    niciun leu era o afacere buna pentru Romania“, crede Marius Carp,
    analist al pietei auto. El estima in urma cu cateva luni pentru
    BUSINESS Magazin ca statul roman nu va reusi sa incaseze de la Ford
    cu mult peste suma pe care o platise catre Daewoo pentru
    rascumpararea pachetului de 51% din actiuni (mai putin de 50 de
    milioane de euro). „Important este ca Ford are un plan de
    investitii important, si fabrica va putea sa ajunga rapid la
    capacitatea pentru care a fost proiectata initial“, adauga Carp,
    fost membru al echipei care negocia     la inceputul anilor ’90 vanzarea fabricii catre Daewoo.

    In ziua semnarii contractului, in hala 4 a
    complexului expozitional din Frankfurt, presedintele Ford Europe se
    folosea tot de situatia viitoare a fabricii de la Craiova in
    incercarea de a evita politicos intrebarile legate de suma modica
    platita statului pentru pachetul de actiuni majoritar. „Constructia
    unei fabrici de la zero ar fi durat mult mai mult decat a durat
    achizitia uzinei de la Craiova si modernizarea acesteia“, explica
    John Fleming. Practic, adauga el, costurile unei fabrici de la zero
    ar fi fost similare cu cele legate de achizitia (cu 57 de milioane
    de euro) si modernizarea Automobile Craiova
    (estimate la 675 de milioane de euro).

    Dar de unde are Ford bani de achizitii, in
    conditiile in care pierderile inregistrate in ultimii ani l-au
    determinat pe Bill Ford, stranepotul fondatorului Henry Ford, sa
    demareze cel mai ambitios plan de restructurare din ultimii 100 de
    ani? Ford a vandut in prima parte a anului divizia sa de lux Aston
    Martin pentru o suma apropiata de cea a investitiilor anuntate la
    Craiova si recent a anuntat ca a decis sa vanda si alte doua
    branduri importante – Jaguar si Land Rover. Sa fie oare Romania mai
    atractiva pentru americani decat brandurile de lux? „Este evident
    ca Ford a ajuns la concluzia ca profiturile pe care le-ar putea
    obtine pe termen mediu si lung din Romania sunt mai mari decat
    le-ar putea aduce marcile de lux Aston Martin sau Jaguar“, este de
    parere Marius Carp. Cu alte cuvinte, Ford descopera acum ceea ce
    Louis Schweitzer, fostul presedinte al grupului francez Renault, a
    sesizat inca dinainte de anul 2000 – Romania este o tara unde se
    pot fabrica masini ieftine la un pret care sa asigure o marja de
    profit cu mult peste media industriei. De altfel, foarte putini
    sunt cei care isi amintesc ca Renault a fost unul dintre primii si
    cei mai interesati producatori auto de fabrica de la Craiova, dupa
    ce colaborarea dintre statul roman si Citroën (celebrul
    joint-venture Oltcit) s-a incheiat. Numai ca francezii traversau la
    acea vreme – inceputul anilor ’90 – o perioada mai putin fasta din
    existenta de peste 100 de ani a grupului, iar discutiile cu statul
    roman au cazut.

    Dupa incheierea restructurarii si
    privatizarea sa in a doua jumatate a deceniului trecut, Renault nu
    a uitat Romania, dar cum intre timp Daewoo pusese mana pe fabrica
    de la Craiova (platind in 1994 peste 150 de milioane de dolari
    pentru 51% din actiuni), francezii a trebuit sa se multumeasca cu
    Dacia Pitesti, aflata din punct de vedere tehnologic cu mult sub
    cea de la Craiova.

    Sigur ca si pretul de aproximativ 50 de
    milioane de dolari pentru pachetul majoritar de actiuni, alaturi de
    facilitatile fiscale acordate dupa modelul „Legii Daewoo“
    (destinata investitiilor de peste 50 de milioane de dolari) au avut
    un rol important in venirea Renault la Pitesti. Numai ca intre
    timp, evolutia celor doua fabrici de masini din Romania a fost
    diametral opusa. Daca Daewoo Craiova a inceput cu dreptul – modelul
    Daewoo Cielo produs in Oltenia fiind considerat la fel de bun ca o
    masina de import, comparativ cu Daciile carora le cadeau tot timpul
    piesele -, Renault se confrunta an de an cu vanzari mai mici si
    pierderi cu mult peste estimarile initiale.

    Dupa intrarea in faliment a coreenilor de
    la Daewoo Motor si lansarea pe piata a modelului Solenza – un
    hibrid bazat pe Dacia 1310, care trebuia sa faca trecerea la masina
    de 5.000 de euro, botezata Logan – evolutia celor doua fabrici
    romanesti s-a inversat. „Problema de acum cu fabrica de la Pitesti
    este ca deja lucreaza la capacitate maxima. Am vrea sa putem
    produce mai multe masini, dar din pacate nu avem cum“, se plangea
    saptamana trecuta, tot la Salonul Auto de la Frankfurt, Carlos
    Ghosn, actualul presedinte al grupului Renault.

    Supranumit „cost-killer“ ca urmare a
    succeselor repurtate in redresarea activitatilor din America ale
    grupului Michelin, dar mai ales pentru transformarea Nissan
    dintr-un grup aflat in colaps intr-unul dintre cele mai profitabile
    din lume, Ghosn este unul dintre cei mai in voga directori
    executivi din lume si a venit la conducerea Renault cu obiectivul
    clar de a tripla marja operationala (calculata ca raport intre
    profitul din activitatea de baza si cifra de afaceri) de la 2% anul
    trecut la 6% in 2009.

    Considerat aproape un cosmar pentru
    subalterni, prin obiectivele foarte indraznete pe care le
    stabileste si faptul ca solicita ca orice element legat de
    activitatea firmei, incluzand aici reclama in reviste sau spoturi
    TV, sa fie urmarit cu exactitate si efectul sau sa fie cuantificat,
    Carlos Ghosn schimba tonul cand vorbeste de Dacia sau de fabrica
    grupului din Turcia de la Bursa. „In Romania am ajuns acum cel mai
    mare angajator (din industria auto – n. red.). Avem fabrica Dacia,
    avem un centru de export foarte important in regiune si un centru
    tehnologic (Renault Technologie Roumanie – n. red.). Activitatea
    din Romania se va extinde si pe termen mediu si lung“, sustine
    Ghosn.

    De altfel, Romania si proiectul Logan au
    fost cele mai folosite exemple de catre Ghosn pe parcursul
    discutiei de 45 de minute pe care a avut-o la Frankfurt cu
    jurnalisti din tarile unde Renault are fabrici si la care a
    participat si BUSINESS Magazin.

    Ar fi si normal sa fie multumit seful
    Renault de proiectul Logan si de fabrica de la Pitesti, avand in
    vedere ca numai in 2006 Dacia a contribuit cu mai mult de 100 de
    milioane de euro (aproximativ 10%) la profitul operational al
    grupului. In plus, modelul Logan a insemnat vanzari de aproape
    250.000 de unitati in 2006 (dintr-un total de peste 2 milioane de
    masini realizat de marcile Renault, Dacia si Samsung), valoarea
    urmand sa creasca exponential in urmatoarea perioada, pe fondul
    inceperii productiei in tot mai multe fabrici din lume.

    Tot la Frankfurt, Ghosn a lasat sa se
    inteleaga ca planurile de extindere a productiei din Romania se
    bazeaza pe introducerea de anul viitor pe liniile de la Pitesti, pe
    langa variantele sedan (in trei volume), break, camioneta si
    pick-up bazate pe platforma Logan, si a celui de-al cincilea
    derivat – un model hatchback (in doua volume). „Sandero era dedicat
    initial pietei sud-americane (si produs la fabrica din Curitiba,
    Brazilia –     n. red.), dar va fi
    comercializat si in Europa sub brandul Dacia. Este normal insa ca
    modelul destinat Europei sa fie produs in Europa, iar Romania era
    singura tara low-cost din regiune, si in plus produce deja variante
    derivate din gama Logan“, a motivat Ghosn.

    Viitorul uzinei Dacia va fi completat de
    intrarea in productie pana in anul 2009 a unui al saselea model
    derivat din platforma Logan, cel mai probabil o masina cu tractiune
    integrala bazata pe varianta in doua volume sau varianta break,
    potrivit analistilor.

    Cu atat mai importante par in acest
    context planurile Ford pentru Craiova, deoarece Romania va avea
    posibilitatea sa se transforme intr-un pol regional al industriei
    auto. „La orizontul anului 2010 ar putea fi produse aici peste
    650.000 de masini“, constata Constantin Stroe, presedintele
    Asociatiei Constructorilor de Automobile din Romania (ACAROM) si
    vicepresedinte al Dacia. Pentru comparatie, anul 2006, cel mai bun
    de pana acum pentru piata locala, a insemnat o productie de 214.000
    de automobile.

    In plus, preluarea Craiova de catre
    americani va fi urmata in conditii normale de o avalansa de
    investitii directe ale unora dintre furnizorii sai traditionali,
    asa cum s-a intamplat la Pitesti. In industria componentelor si
    accesoriilor auto lucreaza in prezent peste 100.000 de oameni,
    investitiile totale realizate fiind de ordinul miliardelor de euro.
    Practic, un loc de munca intr-o uzina de automobile inseamna alte
    patru in industria furnizoare de componente, dupa cum spunea
    prim-ministrul Calin Popescu-Tariceanu la semnarea contractului de
    vanzare.

    Iar daca in cazul Dacia furnizorii au avut
    la dispozitie aproape 5 ani pana la aparitia pe piata a Logan, la
    Craiova lucrurile trebuie sa se miste mult mai repede. Producatorul
    american spune ca anul viitor va iesi de pe liniile de fabricatie
    de la Craiova primul Ford produs in Romania dupa aproape 70 de ani
    de pauza (in perioada interbelica, Ford a detinut in Bucuresti
    prima linie de asamblare din Europa Centrala si de Est).

    Numai ca americanii afirma ca au o reteta
    diferita de cea pe care au aplicat-o cu succes francezii – nu vor
    face un automobil low-cost. Chiar asa sa fie? Ford va incepe sa
    produca un model de clasa mica, potrivit lui John Fleming,
    analistii industriei dand ca sigura noua generatie a modelului
    Fiesta. Numai ca, desi nu e vorba de un model low-cost, Fiesta este
    tot un model de masina ieftina. In prezent, pretul unui model
    Fiesta incepe pe piata europeana la aproximativ 10.000 de euro
    (inclusiv TVA), valoarea fiind comparabila cu cea pe care o au
    versiunile cu echipare superioara ale modelului Logan.

    Dar avantajul fortei de munca ieftine,
    care pentru moment permite atat Renault, cat si Ford sa produca
    masini cu pret mic, dar cu profituri mari, s-ar putea intoarce
    impotriva Romaniei. O analiza recenta a ACEA (Asociatia
    Constructorilor Europeni de Automobile) sustinea ca atractivitatea
    Romaniei in segmentul componentelor auto va scadea treptat in
    urmatorii trei-patru ani, pe masura ce costurile cu forta de munca
    vor creste.

    Acelasi lucru l-a sustinut la Frankfurt si
    seful Renault, care a avertizat ca ar putea aparea alte destinatii
    mai atractive pentru investitii. „Locurile de munca se muta in
    functie de infrastructura low-cost, in functie de facilitati.
    Trebuie sa fii si low-cost, dar si competitiv“, a spus Ghosn.

    Dar Romania mai are inca un atu important,
    potrivit grupurilor auto prezente la Frankfurt. „Toata lumea
    vorbeste de China, Rusia, India, dar exista si Romania si intreaga
    zona din Europa Centrala si de Est, care inregistreaza cresteri
    importante ale vanzarilor si devin tot mai atractive pentru orice
    producator“, considera Andreas Meurer, group communications manager
    la Volkswagen, cel mai mare producator auto european.

    Intr-adevar, afacerile Porsche Romania,
    importatorul grupului german, au ajuns anul trecut la 750 de
    milioane de euro, iar compania pornita de la zero in urma cu
    aproximativ zece ani a generat numai in 2006 un profit net de peste
    62 de milioane de euro. Cu toate acestea, Meurer spune ca
    Volkswagen nu are in vedere deschiderea unei fabrici pe piata
    romaneasca. „Tari care justifica deschiderea unei fabrici fie si
    numai pentru a deservi piata interna raman China, India si Rusia“
    (unde germanii produc sau urmeaza sa produca diferite modele).

    Aceeasi strategie, de a fi prezent pe
    piata romaneasca doar cu activitati de comert, a ales-o si grupul
    General Motors, chiar daca pana in vara acestui an era interesat si
    de fabrica de la Craiova. „Am hotarat sa ne concentram pe pietele
    care inregistreaza un ritm de crestere mai accelerat fata de cel
    din Romania“, explica Rick Wagoner, directorul executiv al General
    Motors, decizia de a renunta la Craiova.

    Cu alte cuvinte, General Motors, aflat in
    puternica ofensiva pe piata central si est-europeana cu marca
    Chevrolet, avea nevoie de o fabrica unde sa poata produce masini
    care sa nu mai poarte taxe vamale de 10%, asa cum se intampla cu
    cele importate din Coreea de Sud. Pe lista scurta erau, alaturi de
    Craiova, si fosta fabrica Daewoo din Polonia (unde americanii
    trebuia sa inceapa productia modelului Chevrolet Aveo in
    parteneriat cu statul polonez) si chiar si investitiile greenfield,
    unul dintre amplasamentele vehiculate fiind Cluj.

    Decizia de a opta pentru fabrica poloneza
    pare in aceste conditii perfect intemeiata, iar dupa inchiderea
    completa si definitiva a afacerilor Aro Campulung, singurele nume
    din industria auto romaneasca vor ramane Dacia-Renault si Ford.
    Fiecare pe drumul lui, dar impreuna pentru export. Iar atunci, un
    volum al productiei de masini si componente auto de opt-noua
    miliarde de euro anual, asa cum estima cu mult optimism fostul sef
    al Dacia, Constantin Stroe, nu mai pare chiar asa de greu de
    atins.

  • FORD MOTOR COMPANY

    • A avut o fabrica de prezent in Romania in perioada interbelica, dar care a fost nationalizata dupa 1940.
    • Va plati 57 de milioane de euro pentru 72,4% din actiunile Automobile Craiova.
    • A fost interesat doar de productie si nu de terenurile si celelalte proprietati ale Daewoo Craiova.
    • Va investi 675 de milioane de euro si va avea afaceri de un miliard de euro la orizontul anului 2011.
    • Nu este interesat de reteaua de dealeri ai Daewoo Romania, mai ales ca importatorul local al Ford, Romcar, are o retea puternica de dealeri.

  • GROUPE RENAULT

    • A fost unul dintre primii investitori straini interesati dupa Revolutie de fabrica de la Craiova, dar problemele financiare i-au facut pe francezi sa renunte la idee.
    • A achizitionat in 1999 fabrica Dacia de la Pitesti.
    • A investit de atunci aproape un miliard de euro.
    • Fabrica Dacia a avut in 2006 afaceri de 1,5 miliarde de euro si o marja operationala de aproape 6%.
    • A construit de la zero un centru de export la Pitesti si a anuntat ca va realiza la Titu un centru tehnologic in valoare de peste jumatate de miliard de euro.