Warning: Constant WP_CACHE already defined in /var/www/bm/public/wp-config.php on line 29
Cover story – Page 124 – BusinessMagazin

BusinessMagazin

Category: Cover story

  • Saorma, o afacere de 200 mil. euro

    Vineri, aproape de ora 12 noaptea, in zona Gara de Nord. Cinci
    pusti discuta zgomotos la o bere. Sau mai exact, la patru beri si o
    cola. “E cea mai buna. De asta am venit de la Ploiesti”, spune
    soferul grupului, cel care bea cola si infuleca de zor din
    saorma.


    Locul unde se petrec toate acestea se numeste “La Haleala” si
    are una dintre cele mai cautate saorma din Capitala, potrivit celor
    aproape 600 de pagini de comentarii ale topicului de discutii
    “Saorma si Pizza / Peregrinari prin Bucuresti”, deschis in urma cu
    aproape opt ani pe forumul computergames.ro. Astfel de discutii
    sunt insa frecvente pe toate forumurile romanesti, incepand cu cele
    generaliste si pana la cele dedicate tehnologiei, (xtrempc.ro sau
    softpedia.com), masinilor (daciaclub.ro) sau chiar nutritiei
    (GetFit.ro).

    De altfel, prin intermediul forumului l-am abordat si pe Razvan,
    administratorul firmei care detine saormeria. “Prietenii mi-au zis
    ca sunt nebun, dar eu cred ca am o nisa: o saorma, dar nu ieftina,
    ci asa cum am vazut eu in Siria sau in alte tari arabe pe unde am
    mai fost. Sunt, cred, singurul care foloseste ketchup Heinz. Si ei
    s-au mirat cand le-am spus ca il folosesc pentru saorma. Ba, mai
    mult, pe langa cele patru sosuri obisnuite (ketchup dulce si picant
    si maioneza cu sau fara usturoi – n. red.), mai am inca noua ale
    caror retete le-am adaptat eu “, spune Razvan, care pare ca ar
    putea sa vorbeasca ore in sir despre modul cum se prepara o saorma
    si sosurile cu care trebuie combinata.

    Cu astfel de ingrediente, “La Haleala” vinde cam 300-400 de
    saorma pe zi, cu un varf vinerea seara. La un pret de 14 lei,
    aceasta inseamna mai bine de 1.000 de euro pentru micutul spatiu
    comercial de 60 de metri patrati in care lucreaza patru oameni.


    Click aici pentru a vedea ce inseamna piata de saorma in
    Romania.

    “Cel mai mult am vandut 700 de saorma intr-o zi, dar suntem
    departe de ce vinde Dristor, Genin sau Maverick”. Cele trei nume
    mentionate de Razvan – situate in unele dintre cele mai dense zone
    din Capitala – sunt deschise in urma cu cel putin 10-15 ani, nu
    doi, precum micutul spatiu de 60 de metri patrati al lui Razvan, si
    sunt recunoscute de aproape toti jucatorii din domeniu ca fiind
    printre cele mai prolifice saormerii, avand clienti chiar si tarziu
    in noapte. De fapt, mai corect ar fi sa spunem ca au clienti mai
    ales tarziu in noapte, caci, pentru acest model de business,
    intervale orare precum 21.00-24.00 sau 03.00-04.00 inseamna un varf
    de clienti.

    “Sunt tineri care ies in oras, se intorc din cluburi si li se
    face foame sau taximetristi si alti muncitori care ies sau intra in
    tura. Iar saormeriile le ofera exact ceea ce isi doresc: un fel de
    mancare ieftin si la indemana”, crede sociologul Mircea Kivu.

  • Caut locuinta ieftina. Mai scad preturile?

    Prima Casa a dezmortit putin piata locuintelor, a doua varianta
    a programului e pe teava, preluarea unor mari proiecte rezidentiale
    de catre bancile finantatoare intarzie sa apara, iar preturile au
    ajuns chiar si la jumatate fata de varful atins in perioada de boom
    a pietei. Pentru unii, programul Prima Casa e un moment bun sa-si
    cumpere o locuinta in timp ce altii asteapta ca preturile sa scada
    in continuare.

    “Asta e camera cea mare, aici e baia si aici e bucataria. In
    camera asta o sa pun o canapea.” Iuliana, in varsta de 30 de ani,
    creioneaza fericita pe o coala de hartie schita locuintei sale,
    prima ei casa. Originara din Iasi si locuind de cativa ani in
    Bucuresti, Iuliana este proaspata proprietara a unui apartament cu
    doua camere intr-o zona semicentrala a Capitalei. “Am platit 80.000
    de euro. In decembrie costa 88.000, la prima vizionare era 85.000,
    mi-a placut, insa am zis ca e cam scump. Un alt potential
    cumparator negociase la 82.000 de euro, am sunat imediat si am
    oferit 80.000 si au fost de acord.”

    Cumparatoarea povesteste ca intentia de a-si cumpara o locuinta
    a aparut la sfarsitul anului trecut, iar ceea ce a incurajat-o a
    fost programul Prima Casa si modificarile care urma sa fie aduse
    acestuia – “am dorit sa prind prima varianta, nestiind in ce vor
    costa modificarile”. “Evident ca a contat Prima Casa. Acum un an si
    jumatate nu imi permiteam creditul, mi-as fi permis cel mult o
    garsoniera in Drumul Taberei.”


    Din decembrie incoace, Iuliana a facut peste 30 de vizionari ale
    unor proprietati scoase la vanzare in zona unde si-a luat in cele
    din urma apartamentul. A fost si in cateva ansambluri rezidentiale,
    si in cartiere ca Berceni sau Militari, insa apropierea de centru a
    a contat in final. “Am avut raspunsuri de genul <uite, sunt
    apartamente la 40.000, 60.000 de euro> si am vazut si
    apartamente la 60.000, dar nu mi-au placut.”


    Aprobarea garantiei statului pentru achizitia locuintei prin
    Prima Casa si restul actelor au fost gata in cateva saptamani, iar
    Iuliana a ajuns astfel unul din cei aproape 5.400 de cumparatori ai
    unei locuinte in Bucuresti prin programul guvernamental si unul
    dintre cei aproape 17.000 la nivel national. Luand in calcul si
    achizitiile realizate si prin alte metode decat Prima Casa, ajungem
    la cateva zeci de mii de persoane care au considerat, in ultimele
    sase luni, ca e un moment propice pentru achizitia unei locuinte.
    Au luat ei decizia potrivita? Cine sunt cei care cumpara si ce ii
    detemina pe proprietari sa vanda intr-un moment cand preturile
    apartamentelor vechi s-au redus, in medie, la aproape jumatate fata
    de maximul atins la inceputul lui 2008?

  • Suntem in pericol sa ajungem ca Grecia?

    In 1979 aparea pe ecrane filmul “Sindromul chinezesc” despre un
    accident la o centrala nucleara americana; titlul este o metafora
    despre consecintele accidentului – miezul reactorului, topit, poate
    traversa globul pamantesc si poate ajunge in China. Lansat cu numai
    doua saptamani inainte de accidentul de la Three Miles Island,
    “China Syndrome” a devenit un blockbuster premonitoriu. Facand o
    analogie, ne putem intreba astazi in ce parte a Europei poate iesi
    materia topita in care s-a transformat economia Greciei? In
    Bulgaria, Romania sau Serbia, ca state cu investitii grecesti si cu
    o prezenta notabila a bancilor elene, sau poate in Franta ori
    Germania, tari cu expunere mare la datoria Greciei?

    BUSINESS Magazin a intrebat o serie de manageri, analisti si
    economisti despre sansele ca Romania sa repete, in contextul crizei
    economice, scenariul grecesc. Este un subiect care isca reactii
    puternice, cam in felul in care reactionau cei intrebati, in toamna
    anului 2008, despre posibilitatea ca Romania sa resimta criza
    economica care trecea atunci oceanul, din Statele Unite spre
    Europa. Situatia Greciei, un stat cu care avem legaturi economice
    puternice – banci, investitori, relatii comerciale, francize,
    turism – a generat la Bucuresti atat dezbateri, cat si un val de
    temeri – ar putea ajunge si Romania in aceeasi situatie?

    Nu este vorba de repetarea unui anume scenariu de indatorare sau
    de raportarea la Bruxelles de date eronate, ci de posibilitatea ca
    statul sa ajunga in situatia sa nu mai poata sa isi finanteze
    bugetul, sistemul de sanatate si cel de pensii din cauza
    administrarii fiscale defectuoase. Mai poate fi vorba de o economie
    in letargie, incapabila sa isi revina din cauza lipsei de resurse
    pentru investitii, de scaderea consumului si a investitiilor sau
    chiar de tulburari sociale iscate de nemultumirile salariatilor
    bugetari care nu-si primesc banii sau isi vad lefurile
    diminuate.


    DE LA ZERO LA 50% SANSE. “Cred ca este o chestiune de
    timp pana sa ajungem in situatia Greciei. Sase, opt, 12 luni.
    Suntem de fapt deja in situatia lor, statul este falit”, sustine
    Radu Merica, presedintele Camerei de Comert si Industrie
    Romano-Germane, cel care a condus timp de cinci ani afacerile lui
    Ion }iriac. Radu Merica gaseste multiple asemanari intre Romania si
    Grecia: “Suntem exact ca si Grecia. Sunt practic aceleasi conditii:
    coruptie mare, eficienta creditelor e mica, banii se duc prin tot
    felul de paradisuri fiscale si nu se intorc, alaturi de o
    ineficienta fiscala la nivel institutionalizat. Singurul nostru
    avantaj, fiindca am avut mereu un rating de tara slab, este ca nu
    suntem la fel de indatorati ca ei – la nivel personal si la nivel
    de tara”.


    La polul opus se situeaza Rasvan Radu, CEO si presedinte
    executiv al UniCredit Tiriac Bank, care considera ca o asemenea
    tema nici macar nu merita discutata, intrucat deosebirile dintre
    situatiile celor doua economii sunt mult prea mari. “Chiar refuz sa
    comentez pe o astfel de tema”, spune el. “Nu exista niciun risc ca
    Romania sa ajunga in situatia Greciei. Parametrii macroeconomici
    sunt cu totul altii, iar noi avem in plus si garantia FMI”, afirma
    bancherul. Acordul cu FMI a oferit Romaniei nu numai un instrument
    de protejare a rezervei valutare si implicit a monedei, ci si
    credibilitate fata de investitori si un cadru extern de
    monitorizare stransa a politicilor interne, de care Grecia a fost
    lipsita, ceea ce a si permis Atenei sa scape cheltuielile de sub
    control si sa recurga la prezentarea pentru Bruxelles a unor date
    statistice nereale privind deficitul bugetar.

  • Exclusiv: El e urmasul lui Patriciu

    In martie 2010, se implinesc doi ani de cand Saduokhas
    Atashovich Meraliyev a venit in Romania. Este CEO al Rompetrol din
    iulie 2009, dar se afla la primul sau interviu, dupa luni intregi
    in care compania a comunicat extrem de putin, complet opus stilului
    de comunicare din vremea lui Dinu Patriciu. Abordarea lui Meraliyev
    este insa foarte importanta pentru modul cum vad kazahii
    dezvoltarea Rompetrol si este prima discutie oficiala despre
    strategia grupului de cand a fost integral cumparat de catre
    KazMunaiGaz.

    Fostul birou al lui Dinu Patriciu arata complet diferit. Au
    disparut machetele de vapoare de pe pervaz, tabloul cu Van Gogh si
    multitudinea de gadgeturi de pe masa. E mai putin colorat. E si mai
    multa lumina. Scaunul complicat pe care statea fondatorul Rompetrol
    a fost inlocuit cu un scaun directorial clasic. Si negru. Insa
    discursul e total schimbat. Dinu Patriciu vorbea greu si misterios.
    Folosea metafore si se indeparta rapid de subiect – mai ales cand
    subiectul era legat de cifrele sau strategia Rompetrol. Se referea
    la Rompetrol cu precautie, asa cum vorbesti despre ceva foarte
    personal, aproape intim.

    Saduokhas Atashovich Meraliyev vorbeste scurt si clar. Se simte
    din discurs ca Rompetrol e un mandat, o companie mare despre care
    Meraliyev trebuie sa demonstreze tarii sale ca a fost bine sa o
    cumpere. De aceea vorbeste despre ea aproape ca un chirurg.
    Foloseste termenii “optimizare”, “curatenie”, “sincer”, dar, mai
    ales, “parerea mea puternica” (my strong opinion). Exprimarea apare
    indeosebi cand CEO-ul Rompetrol incearca sa desparta parerea sa
    personala de planurile anterioare ale Rompetrol sau de modul cum
    dezvoltarea Rompetrol este gandita la Astana. “In Kazahstan sunt
    multe pareri despre achizitia Rompetrol. De aici insa, se vede
    altfel.”

    Inca de la prima strangere de mana, in atitudinea lui Saduokhas
    Atashovich Meraliyev se simte melanjul dintre scoala ruseasca,
    experienta americana si CEO-ul cu un buget de cateva miliarde.
    Meraliyev are un comportament egal, calm, si se insufleteste de
    vreo doua ori de-a lungul discutiei: o data cand vorbeste despre
    frumusetea limbii kazahe, pe care spera sa o vorbeasca fluent si
    copiii sai, si o data cand povesteste despre experienta lui de pe
    campul petrolier Tengizchevroil. Munca la Tengiz, cel mai mare
    zacamant in exploatare din Kazahstan, a reprezentat pentru
    Meraliyev cea mai importanta experienta din “viata reala”. Ii
    sclipesc ochii si acum, dupa mai bine de zece ani, cand intreaba
    retoric: “Va puteti imagina ca foram la cinci kilometri adancime si
    ca scoteam 11 milioane de tone de petrol?”.

  • Pac-Man de Romania

    Francezi, israelieni, americani, japonezi si nu numai isi
    disputa din Romania bucati dintr-o piata care la nivel mondial
    depaseste 5 miliarde de euro, cea a jocurilor pentru telefoanele
    mobile. Mitul programatorului roman este astfel confirmat; mai mult
    de 1.000 de oameni isi pun la bataie aptitudinile tehnice in patru
    mari filiale si multe alte firme mai mici. De mai bine de un an, de
    cand a intrat in joc si compania japoneza Namco, creatoarea
    binecunoscutului Pac-Man, batalia se da in liniste. Poate fi calmul
    dinaintea furtunii.


    Pe pervazul biroului lui Andrei Lopata se afla “Arta
    managementului”, editia a V-a, o carte scrisa de Christine Porter
    si David Reese. Cartea este putin prafuita si subliniaza dualitatea
    unui manager de companie de jocuri, pasionat initial de personaje
    animate, curse sau strategii virtuale, dar care este obligat, in
    cele din urma, sa renunte la natura sa ludica si sa se dedice
    administrarii afacerii.


    Desi conduce Namco Bandai Networks Romania, cea mai recent
    intrata companie pe piata locala, Lopata este unul din cei putini,
    cinci la numar, care in 1992 au pus bazele a ceea ce se poate numi
    astazi industria romaneasca a jocurilor. Intre timp au crescut
    considerabil si numarul angajatilor din sistem, si numarul de
    companii, iar Romania s-a transformat, printr-un soi de joc al
    sanselor, intr-un “hub” european al dezvoltarii de jocuri, cu un
    accent special pe nisa jocurilor pentru telefonul mobil.


    Pe continentul european, numele Namco Bandai este insa destul de
    putin cunoscut, desi apartine unuia dintre cei mai mari producatori
    de jocuri din lume. In Romania, nici atat. Intrebati pe oricine din
    afara cercului de oameni din industria jocurilor si probabil nu va
    putea spune cu ce se ocupa compania. “Nici macar cei care vin la
    interviuri de angajare nu stiu prea multe”, spune in gluma Andrei
    Lopata, directorul de operatiuni al companiei. “De-abia dupa ce
    afla de Pac-Man fac legatura”, marturiseste el despre jocul devenit
    emblema pentru producatorul japonez.

  • Ce cred Mariana Gheorghe si Liliana Solomon despre antreprenoriat

    “Sunt oameni care sunt antreprenori si sunt extraordinari si
    sunt oameni care iubesc viata aceasta corporatista – pentru ca ai
    posibilitatea de a face niste lucruri la o alta scala decat daca ai
    tu business-ul tau mic. Si satisfactiile sunt cu totul diferite. In
    ambele situatii ai niste satisfactii enorme dar nu le poti
    comparara. Cred ca daca dimineata te bucuri cand te scoli si seara
    te bucuri de ceea ce ai facut, cred ca este fantastic in ambele
    situatii”, a spus Liliana Solomon, CEO Vodafone Romania, in cadrul
    evenimentului “Meet the CEO”, organizat de catre BUSINESS
    Magazin.


    Mariana Gheorghe nu exclude si alte experiente, pe care nu le-a
    avut pana acum, si anume a conduce o afacere antreprenoriala: “Eu
    am un respect fantastic pentru antreprenori. Sunt motorul
    societatilor, au curaj sa faca ce nu stiu, viseaza, desi poate nu
    au toate instrumentele, iar daca ar fi sa lucrez pentru un
    antreprenor, as face-o doar pentru unul cu care as avea afinitati
    de personalitate.” Gheorghe motiveaza ca afinitatile sunt
    importante, deoarece experienta atat de lunga intr-un mediu care
    i-a permis sa ia decizii doar in functie de evolutia pietei ar face
    dificil lucrul in functie de “toanele sau dorintele cuiva”.

  • Ce sfaturi au cei mai puternici manageri romani pentru cei care lucreaza in strainatate

    “Le-as spune veniti (n.red. romanilor care lucreaza in strainatate), aveti o oportunitate sa faceti o diferenta. Nu va asteptati la disparitia gropilor sau ca aerul este mai putin poluat dar va puteti astepta ca veti intalni oameni care sunt extraordinari de avizi si dornici de a face o diferenta”, a spus, in cadrul evenimentului “Meet the CEO”, organizat de catre BUSINESS Magazin, Mariana Gheorghe, cel mai important executiv roman din pozitia de director executiv al Petrom OMV.

    Liliana Solomon, CEO al Vodafone Romania, considera ca romanii care lucreaza in pietele vest-europene ar trebui sa lucreze in cat mai multe piete, inclusiv Asia si America. “Globalizarea s-a intamplat, iar daca ne uitam la cat de repede se misca banii, care nu mai au granite, vedem ca si mobilitatea umana este mult mai mare fata de acum zece ani. E vorba de deschiderea mentala a granitelor si de competitivitate, pe care trebuie cumva sa si-o insuseasca si generatiile care vin”.

  • Povestea celor doua prietene care conduc afaceri de peste 4 mld. euro

    “Nu suntem in competitie, chiar suntem foarte bune prietene.” Mariana Gheorghe zambeste larg cand face aceasta afirmatie. O leaga multe de Liliana Solomon: copilaria la Cluj, studiile in strainatate, experientele de management de la Londra si nu numai, multiculturalitatea si mai ales administrarea, de cativa ani incoace, a doua dintre cele mai mari afaceri din Romania. Mariana Gheorghe si Liliana Solomon au privit impreuna in urma si si-au detaliat atat experientele ca CEO, precum si planurile de viitor, in prima editie a “Meet the CEO”, un eveniment BUSINESS Magazin care si-a propus sa aduca fata in fata membri marcanti ai comunitatii de business cu manageri si oameni de afaceri din diverse domenii.

    Cu o seara inainte de a veni la “Meet the CEO”, Mariana Gheorghe si-a dat seama ca va trebui sa faca o expunere a carierei sale, care implineste 30 de ani in 2010: “Nu imi vine sa cred ca a trecut atata timp, e foarte ciudat cand spui cu voce tare ca ai o experienta de 30 de ani si ca nu mai esti o tanara speranta pentru business”. Mariana Gheorghe vorbeste din prisma managerului cu o experienta complexa – care a inceput in industrie, in productia chimica, a continuat cu comert intern si international, apoi cu macroeconomie (fiind angajata la inceputul anilor ’90 in Ministerul de Finante), iar de la mijlocul anilor ’90 cu banking in cadrul BERD: “Cei 14 ani de banking la Londra au fost cea mai lunga etapa din cariera mea, care a marcat foarte mult profilul meu de profesionist, dar si personalitatea si cariera in final”.

    Iar daca in urma cu ceva ani Mariana Gheorghe se gandea ca la 50 de ani s-ar putea retrage din business (“in Vest, bancherii mai reduc din motoare la 50 de ani”), chiar in jurul acelei varste a fost recrutata de unul dintre clientii cu care lucra ca bancher BERD in acea vreme, OMV: “Asa a inceput cea mai mare aventura din viata mea si nu este doar un alt job, ci un job la care, cand mi s-a oferit, am reactionat: wow, pot sa fac eu asta?”.

    Mariana Gheorghe conduce deja de patru ani OMV Petrom si tot in seara dinaintea evenimentului “Meet the CEO” si-a dat seama ca nu a fost niciodata in postura de a-si cauta un alt job: “Niciodata nu am trimis CV-ul unui head-hunter; pentru ca totdeauna am facut totul din pasiune, nu am simtit nevoia de schimbare, ci doar am acceptat oportunitatile care mi s-au oferit”. Iar cand isi descrie cariera, Mariana Gheorghe foloseste cuvintele “diversitate si schimbare”: “de fiecare data am invatat ceva nou, dar niciodata nu am trecut de la alb la negru, niciodata nu am facut o miscare fara sa am un fundament pe care sa construiesc urmatoarea miscare de cariera”.

     

  • O elita pentru Romania

    Sunt numai cateva din ideile care circula in societate in
    legatura cu o clasa usor de definit, dar greu de identificat. Care
    sunt tiparele In care aceasta elita se croieste?

    La un moment dat in 2008, o delegatie formata din reprezentantii
    unui partid politic a venit la actorul Mircea Diaconu, in biroul
    directorial de la Teatrul Nottara. Delegatia era din Campulung si
    i-a solicitat actorului sa candideze in numele partidului lor
    pentru un loc in Senatul Romaniei. Diaconu a zis intai “nu”; pe
    urma, pentru a scapa de insistente, le-a cerut un timp de gandire
    pana a doua zi.


    “Bun asa”, au spus cei din delegatie si au plecat. Diaconu a
    coborat in sala mare a teatrului, unde (ironie!) actorii repetau
    “Titanic Vals”. “Intelegeti?”, intreaba zambind Diaconu. “Eu cu
    alegerile, despre alegeri, Spirache Necsulescu din Campulung, eu
    din Campulung…” Si a doua zi le-a spus cinstit celor din
    delegatie ca le accepta propunerea, dar ca la va cere oamenilor din
    Campulung sa nu-l aleaga, la fel ca Spirache, eroul piesei de
    teatru. Ceea ce a si facut la singura emisiune electorala la care a
    participat la un post TV local. Pe urma Diaconu a plecat sa faca un
    film. Ceva mai tarziu a aflat ca a devenit senator.


    Mircea Diaconu a trecut, astfel, 
printr-un amestec de ironie a
    sortii, incapatanare campulungmusceleana si abordare nonconformista
    din zona elitista a culturii spre ceea ce putem numi, in lipsa
    altor optiuni, mai potrivite, elita politica a tarii.

    Un an mai tarziu dupa alegerea lui Diaconu in Senat, Elena
    Basescu, fiica presedintelui Basescu, era votata de peste 200.000
    de oameni sa reprezinte Romania in Parlamentul European. Iar la
    inceputul acestui an, un tanar definit de premierul Emil Boc drept
    “simbol al tinerei generatii” le cerea votul cetatenilor din
    sectorul 1 pentru un loc in Parlament. Cetatenii s-au dovedit
    reticenti, este adevarat, la oferta lui Honorius Prigoana, dar
    trebuie sa fim realisti si sa admitem ca parcursul fiului lui
    Silviu Prigoana catre o functie corespunzatoare ambitiilor lui este
    numai o chestiune de timp.


    Noua elita

    Ne place sau nu, ascensiunea Elenei Basescu si a lui Honorius
    Prigoana spre top poate fi interpretata ca un semnal al noii elite
    care se pregateste pentru Romania. In aceasta noua clasa dominanta
    isi gasesc locul reprezentanti ai tuturor generatiilor cu
    semnificatie sau fara, adica cei nascuti in perioada roz a
    comunismului romanesc (pana prin anii ’60), apoi bine cunoscutii
    “decretei” sau Y – generatia “internet”. Pe unii ii numim elita cu
    derogare de la definitiile uzuale, dar, probabil, definitiile vor
    trebui schimbate, adaptate vremurilor de acum si viitoare.

  • Planurile miliardarului Ioan Niculae

    Zimnicea, intr-o zi din mijlocul saptamanii, la amiaza. E foarte
    liniste si vantul bate cu putere, trecand peste casele si blocurile
    cu doua-trei etaje. Toata lumea e la scoala sau la munca. Dintre
    cei din urma, cam toti cei 5.000 de angajati din oras lucreaza la
    fabrica de bioetanol, in constructii, in agricultura, in
    distributie, la hotel, la discoteci, la brutarii, la depozite sau
    la ferme. Orice potential angajat, fie ca e sofer, muncitor,
    economist sau inginer, isi gaseste de lucru la Zimnicea. Si cam
    toti sunt, direct sau indirect, angajatii lui Ioan Niculae.


    “Nu m-am gandit niciodata sa plec din Zimnicea.” Ioan Niculae se
    afla la cabana lui de vanatoare, la 15 minute de Zimnicea. Pe un
    domeniu de 11.000 de hectare, Niculae vaneaza iepuri si mistreti.
    Merge la vanatoare cu fosti colegi de-ai sai din echipa de fotbal,
    pe care i-a si angajat intre timp. |n rest, rareori invita pe
    cineva la vanatoare. Mai vin prieteni, dar doar dintre apropiati.
    Spune ca nu ii place sa organizeze vanatori: “Orice fac, eu fac
    doar pentru mine”.


    Acum, nici Ioan Niculae nu merge des la vanatoare. Nu a mers
    nici in ultimul an, care a fost neasteptat de rau pentru afaceri.
    Totul a inceput din ianuarie anul trecut, odata cu criza gazelor,
    care i-a inchis brusc combinatele chimice, principala sa afacere,
    dar mai ales principala sursa de profit. Criza gazelor a trecut,
    dar au venit efectele crizei economice, lipsa subventiilor si apoi
    declinul tuturor celorlalte companii din grup. Lucrand la aproape
    jumatate de capacitate in combinatele chimice, Niculae a avut in
    2009 afaceri in jur de 700 de milioane pe intreg grupul Interagro.
    Afaceri de altfel egale cu cele din 2008, cand de asemenea criza
    gaze­lor si problemele legate de subventii au injumatatit rulajul,
    care depasise semnificativ 1 miliard de euro in 2007, de departe
    cel mai bun an pentru Interagro.