Warning: Constant WP_CACHE already defined in /var/www/bm/public/wp-config.php on line 29
Cover story – Page 123 – BusinessMagazin

Category: Cover story

  • Meet the CEO: Yorgos Ioannidis, restructuratorul Romtelecom (VIDEO)

    “In toamna lui 2006 aveam destule pe masa. Eram executiv la OTENET si director tehnic la OTE, lucram direct cu Panagis Vourloumis. Dupa o vreme, au inceput sa apara tot mai des in discutiile cu el numele Romtelecom si intrebari legate de interesul meu de a pleca in alte tari. Atunci am inteles ca are alte planuri pentru mine”, isi aminteste Yorgos Ioannidis cum a ajuns sa vina la Romtelecom.

    La inceputul anului, Ioannidis a fost numit la conducerea operatiunilor Romtelecom si a fost anuntat ca are la dispozitie zece zile pentru a face transferul. In februarie 2007 prelua fraiele companiei, gasind aici un management destul de impacat cu pierderea clientilor, cu argumentul ca pleaca dintre cei cu venituri mai reduse, iar cei care raman sunt de fapt cei relevanti, cu venituri peste medie.

    “Nu existau insa studii concrete, asa ca primul lucru pe care l-am facut in Romania a fost un mic sondaj printre programatorii unui dezvoltator de soft, in principiu oameni pasionati de tehnologie si cu venituri mai mari”, spune seful Romtelecom. A descoperit ca majoritatea nu erau clienti ai companiei, din cauza nemultumirii fata de anumite servicii si de operator in sine. A urmat un lung sir de discutii cu manageri, angajati, clienti si neclienti si o schimbare de management, odata cu demisia a cinci oameni din pozitii de varf.

    Cinci luni mai tarziu, Ioannidis anunta primele schimbari cu privire la abordarea pietei si la pachetele de servicii, introducand minutele de convorbiri gratuite, viteze duble de acces la internet si un nou plan tarifar. “Am trimis atunci scrisori tuturor clientilor, incercand sa le explic deciziile si schimbarea la care lucram, in speranta ca voi schimba macar un pic din perceptia creata asupra companiei”, povesteste managerul. Da de inteles ca pentru el comunicarea cu oameni cu experienta in domenii distincte, in varii niveluri de management sau chiar simpli angajati este esentiala.

    Pentru Ioannidis, cel mai greu an n-a fost insa 2007, desi admite ca pret de cateva luni a jucat singur pe teren, dupa ce a ramas doar cu o parte din echipa de management. Stia atunci ce e de facut, iar lucururile erau clare. Dar anul trecut peisajul s-a schimbat complet, dupa ce in 2008, fluctuatia clientilor se stabilizase, iar pierderile ajunsesera in tot anul cat cele dintr-o singura luna din 2007. “Credeam ca avionul a decolat si ca incepem sa zburam. Criza ne-a adus insa inapoi la sol anul trecut si trebuie sa recunosc ca n-am stiut prea bine cum sa reactionez initial”, declara seful Romtelecom. De-abia din a doua jumatate a acestui an, dupa estimarea lui, ar trebui sa se vada si primele semne bune.

    ———

    Pentru a afla cine sunt invitatii editiei din luna iulie si pentru mai multe detalii despre “MEET THE CEO”, accesati sectiunea evenimente de pe site-ul www.businessmagazin.ro sau sunati la numarul de telefon 0318.256.293.

  • Cine mai are curaj sa investeasca in magazine noi

    “Ma uit acum in curtea magazinelor si nu vad decat pe jumatate
    numarul de masini care se gaseau altadata. Clientii nu prea apar
    si, cand vin, nu mai cumpara doua radiatoare, ci unul”, spune
    Enrico Perini. Omul de afaceri italian care a dezvoltat grupul de
    firme Romstal, pe care l-a extins apoi pe alte sase piete, declara
    pentru BUSINESS Magazin ca a trecut toate investitiile in stand-by.
    “Am vrut sa deschidem sapte sau opt spatii noi, dar in contextul
    economic si politic actual am pus frana.” Cel mult unul sau doua
    magazine vor fi deschise anul acesta, pentru ca “sunt necesare”,
    sustine Perini, care adauga ca vrea sa se opreasca insa, pentru ca
    nu vrea sa ajunga in situatia Diverta.


    Perini se afla undeva la mijloc fata de cele doi poli ai
    afacerilor din comert. Nu se plaseaza nici in tabara optimistilor –
    ca Dedeman, Mic.ro sau Casa Rusu, care investesc in ciuda
    vremurilor grele. In total, investitiile pe care le-au bugetat
    pentru anul in curs depasesc 80 de milioane de euro, chiar daca
    unii au apelat deja la inchiderea magazinelor nerentabile (cum e
    cazul Domo sau Primavara). Dar Perini nici nu se vede nevoit sa
    apeleze la insolventa sau sa inchida spatii. Situatia celor sapte
    lanturi de magazine (Spar, Pic, Trident, Ethos, Diverta, Leonardo
    si Flamingo) care au intrat in insolventa nu e deloc confortabila:
    afacerile lor cumulate s-au redus aproape la jumatate in 2009 fata
    de 2008, ajungand in jurul a 250 de milioane de euro. Spatiile de
    vanzare s-au redus, in ansamblu, tot cam la jumatate, dupa ce au
    inchis circa 110 magazine, iar datoriile lor adunate ajung, conform
    calculelor BUSINESS Magazin, in jur de 350 de milioane de euro.

    Acesta este doar bilantul retelelor mari, insa nici micii
    comercianti nu stau pe roze. Anul trecut au fost inchise aproape
    2.000 de magazine alimentare, iar numarul de chioscuri, magazine
    generale si magazine din benzinarii a scazut cu 9% fata de 2008,
    arata un studiu realizat de compania de cercetare de piata
    MEMRB.

  • Ieftin: costurile mari ale pretului mic

    Intors la conducerea producatorului de bere Bergenbier dupa un
    an si mai bine, Mihai Ghyka marturisea recent ca a gasit o alta
    atmosfera in randul consumatorilor. Managerul vorbeste de o
    modificare a prioritatilor individului si ale familiei sale, indusa
    de lipsa orizontului de iesire din criza si de vestile negative de
    zi de zi. Consumatorul a decis ca poate sa mai astepte pana sa-si
    schimbe masina, poate sa si manance mai ieftin si poate sa se
    rezume la strictul necesar pentru a se asigura ca maine, cand poate
    nu va mai avea de lucru sau va avea un salariu mai mic, sa aiba
    economii.

    Tendintele aparute in obiceiurile consumatorilor, valabile nu
    numai in Romania, ci si in restul Europei sau in Statele Unite, li
    se adauga si efectele influentei din partea Chinei si a Indiei
    asupra economiei mondiale, furnizoare de produse si servicii
    ieftine. Si nu numai: exista o piata importanta a fortei de munca
    ieftina, piata din care romanii au facut si fac parte, alaturi de
    locuitorii altor economii emergente. Nu poate fi ignorata nici
    piata copiilor de produse scumpe – ceasuri, parfumuri, haine –
    vandute la preturi reduse, piata aflata in plina expansiune, cu
    furnizori consacrati, sisteme de transport si retele de
    distributie, indeosebi prin intermediul internetului.

    Economia produselor la pret redus are si avantaje: aduce
    castiguri rapide, eventual chiar consistente, date fiind volumele
    mari de marfuri vandute, nu presupune investitii majore si e mult
    mai dinamica decat cea a produselor clasice.

  • Ce planuri are Rompetrol pe termen lung (VIDEO)

    “In privinta planurilor pe termen lung, KMG a investit deja dupa
    achizitie 1,7 miliarde de dolari si aproximativ 550 milioane deja
    investiti in constructie – am pus deja in functiune un terminal
    marin, am instalat o linie de incarcare pentru produse petroliere
    si acum transferam petrol direct de la rafinarie in tancuri,
    implementam un plan de modernizare al rafinariei care este compus
    din opt proiecte pe care le vom in practica in acest an, trei anul
    viitor si inca unul ar trebui sa fie opertional in 2012”, a
    declarat CEO-ul Rompetrol, Saduokhas Meraliyev. Acesta a fost
    invitatul celui de-al treilea eveniment din seria “MEET THE CEO”,
    organizat lunar de BUSINESS Magazin.

    “De asemenea, am decis sa alocam o parte a investitiilor noastre
    in petrochimie si acum implementam un proiect pentru unitatea HDP
    (high density propilene) pentru cresterea capacitatii cu aprox 65%
    si speram ca in aprilie, anul viitor, sa punem in functiune HDP cu
    o productie de 810 tone si in acelasi timp am dori sa introducem
    noi tipuri de produse, majoritate deja dezvoltate. Alte investitii
    vor merge catre HDP, capacitatea pe acest segment urmand sa creasca
    cu 35%”, a mai spus acesta.

    Implementarea tuturor proiectelor la rafinaria Petromidia ar
    urma sa incheie pachetul de masuri pentru protectia mediului
    inconjurator. “La finalul lui 2012 ne-ar placea ca Petromidia sa
    fie una dintre cele mai bune rafinarii din aceasta parte a
    lumii.”

    —–

    Saduokhas Meraliyev a fost invitatul celui de-al treilea
    eveniment din seria “MEET THE CEO”, organizat lunar de BUSINESS
    Magazin, dupa ce la prima editie au participat Mariana Gheorghe si
    Liliana Solomon, CEO al Petrom si, respectiv, Vodafone Romania, iar
    la a doua editie a vorbit Misu Negritoiu, presedintele ING.

    “MEET THE CEO” reprezinta un eveniment in cadru restrans, care
    faciliteaza participantilor dialogul cu cei mai importanti manageri
    de pe piata romaneasca. Pentru a afla invitatii editiei din luna
    iunie si pentru detalii despre proiectul “MEET THE CEO”, accesati
    www.businessmagazin.ro sau apelati numarul de telefon
    0318.256.293.

  • Saduokhas Meraliyev, Rompetrol: Am fost impresionat de oamenii de aici (VIDEO)

    “Acum consideram ca poate fi o platforma (n. red. Petromidia)
    pentru training pentru inginerii nostri din Kazahstan, deja am
    conceput un program de dezvoltare si am adus un prim grup de
    angajati pentru pregatire deoarece consider ca ar fi pacat sa nu
    folosim acest tip de experienta”, a spus Meraliyev in cadrul
    evenimentului MEET THE CEO, organizat lunar de catre BUSINESS
    Magazin.

    ——–

    “MEET THE CEO” reprezinta un eveniment in cadru restrans, care
    faciliteaza participantilor dialogul cu cei mai importanti manageri
    de pe piata romaneasca. Pentru a afla invitatii editiei din luna
    iunie si pentru detalii despre proiectul “MEET THE CEO”, accesati
    www.businessmagazin.ro sau apelati numarul de telefon
    0318.256.293.

  • Cum descopera gigantul H&M Romania

    “Ati auzit ca in noul mall din Bucuresti se deschide Zara luna
    aceasta?!” Este toamna lui 2004, iar in Romania exista doar trei
    malluri, cele doua dezvoltate de Anchor in Bucuresti si cel din
    Iasi al lui Iulian Dascalu. Vestea deschiderii primului magazin
    Zara din tara capteaza ca un magnet atentia cumparatoarelor.

    “Stiati ca H&M se fabrica si in Romania? Am cumparat eu din
    Austria si scria pe eticheta. Stie cineva de magazine in Romania?”
    Alte forumuri, cateva luni mai tarziu, aceleasi subiecte si un
    interes pentru marele rival al spaniolilor de la Inditex,
    proprietarul Zara: grupul suedez Hennes & Mauritz sau mai
    simplu H&M, dupa numele magazinelor pe care le opereaza.
    Discutiile pe internet au insa aceeasi finalitate: nu exista niciun
    magazin in tara; din cand in cand, subiectul este revitalizat, la
    aparitia unor zvonuri privind venirea suedezilor.

    Un salt in timp, cinci ani mai tarziu. Este primavara lui 2010,
    dupa un an greu din punct de vedere economic. Intre timp, Inditex a
    preluat franciza Zara si s-a extins in toata tara cu toate marcile
    sale, alti suedezi, cei de la IKEA au preluat primul magazin din
    Bucuresti deschis si el in regim de franciza, iar C&A, un alt
    nume mare din retailul european de fashion, abia a implinit un an
    de prezenta locala. Ceva parca lipseste sau, dupa cum spune o
    comentatoare pe un blog, “eu tot aud de la toti oamenii ca apare
    H&M in Romania, dar din pacate inca nu ii vad”.

    Presa economica a relatat despre negocieri intre reprezentantii
    H&M si proprietarii de centre comerciale. “Cand au fost ultima
    oara in tara? Chiar acum sunt”, declara pentru BUSINESS Magazin o
    sursa apropiata tatonarilor pe care suedezii le fac privind
    intrarea pe piata. Potrivit surselor, H&M se afla in negocieri
    avansate cu mai multe malluri din Capitala, iar primele contracte
    ar putea fi semnate chiar in saptamanile urmatoare. In carti par a
    fi Plaza Romania, Baneasa Shopping City si Bucuresti Mall, insa
    numarul de magazine ar urma sa fie mai mare. “Sunt interesati si de
    centrul Unirea, vor sa deschida mai multe, trei-cinci, poate si in
    tara. Sunt foarte avansati pentru doua-trei proiecte in Bucuresti”,
    spune o alta sursa din piata imobiliara. Contactati, reprezentantii
    Anchor nu au facut niciun comentariu.

  • 500 de tineri care ar putea salva Romania

    La 37 de ani, Valdis Dombrovskis devenea anul trecut
    prim-ministrul Letoniei, Péter Oszkó era desemnat tot anul trecut,
    la 36 de ani, sa conduca finantele guvernului de la Budapesta, iar
    Simeon Djankov este, la 39 de ani, ministrul finantelor in
    Bulgaria, tara in care, de altfel, tinerii ocupa cam o treime din
    portofoliile executivului. Letonia, tara cu cea mai mare cadere
    economica din Europa in 2009, a iesit deja din recesiune in primul
    trimestru din 2010. Nici Ungaria si nici Bulgaria nu au avut in
    perioada crizei o situatie prea buna, insa ambele tari au inceput
    restructurarea mult mai energic si mai devreme decat in Romania.
    Poate ca la aceasta au contribuit atat tineretea, cat si experienta
    lui Péter Oszkó de la Deloitte sau KPMG sau faptul ca Simeon
    Djankov este considerat printre cei mai citati 100 de economisti ai
    lumii, cu o experienta majora castigata la Banca Mondiala si
    creatorul unui institut de cercetare la Harvard.


    La Bucuresti, in liga “sub 40” joaca ministrul dezvoltarii si
    turismului Elena Udrea, ministrul invatamantului Daniel Funeriu si
    ministrul sanatatii Cseke Atilla, ceea ce procentual nu este prea
    rau; gurile rele ar spune, totusi, ca sunt greu de separat dozele
    de politic si de competenta care i-au propulsat la conducerea
    ministerelor. Oameni care ar putea innoi insa cu succes actualul
    guvern, intens criticat acum in toata societatea romaneasca, sunt
    Septimiu Postelnicu, care a condus afacerile UniCredit Leasing in
    13 tari, Marian Nastase, director financiar al grupului metalurgic
    Vimetco International, sau Cornelia Coman, care conduce ING
    Asigurari de Viata si care a fost numita in acest an in consiliul
    de management al ING. O viziune destinsa asupra lumii, cum este cea
    a sefului Bergenbier Mihai Ghyka sau gandirea strategica a unui
    {erban Toader, senior partner la KPMG, ori chiar experienta in lumi
    virtuale a lui George Lemnaru, creatorul jocului cu o raspandire
    internationala eRepublik, ar putea sparge probabil imobilismul
    administratiei de stat. {i mai pot fi adaugate alte 494 de
    argumente, adica atatia tineri cat a adunat BUSINESS Magazin in
    cataloagele sale de-a lungul ultimilor cinci ani.

    Sigur ca o cariera in politica si in guvern inseamna mult mai
    multe decat simpla competenta profesionala sau abilitatea de a pune
    in miscare o echipa. “Este adevarat ca noua elita de tineri
    manageri poate fi o pepiniera pentru viitoarea clasa politica, insa
    ii vad mai potriviti pentru functii de consilieri de ministri,
    chiar de prim-ministru sau presedinte, decat pentru functii mai
    mari – cu cat este mai inalt postul, cu atat competenta tehnica
    este mai putin importanta si primeaza carisma personala. Drept
    urmare, faptul ca sunt buni profesionisti nu va fi niciodata un
    argument suficient pentru a-i promova pe acesti tineri in functii
    foarte inalte”, explica George Butunoiu, managing partner la
    compania de recrutare George Butunoiu Ltd.

  • Fericiti cei concediati. Cum sa-ti dai patronul in judecata

    “Am avut un soc. Nu-mi venea sa cred ca mi se intampla tocmai
    mie!” Asa isi incepe povestea V.P., fost manager in cadrul uneia
    dintre companiile multinationale prezente in Romania pe piata
    serviciilor de recrutare si executive search. In urma cu un an era
    head of recruitment si unul dintre angajatii de baza ai
    companiei.

    Astazi este ea insasi angajator, iar de fostul loc de munca nu o
    mai leaga decat termenele de proces si stiva de documente si probe
    pe care le-a strans in ultimul an, dupa ce avocatul pe care l-a
    angajat sa ii apere interesele i-a explicat de ce fusese concediata
    in mod abuziv si ce poate castiga daca va merge in instanta.

    In companie se angajase in 2008, imediat dupa ce s-a intors din
    Elvetia, unde timp de patru ani a lucrat tot in executive search.
    La acel moment, parea candidatul ideal pentru o firma care incepea
    sa se extinda si avea nevoie de oameni buni. Daca aveau si
    experienta internationala, cu atat mai bine. Fara prea multe
    discutii si negocieri, V.P. s-a angajat pe o pozitie buna, de
    business unit manager, si un salariu de care era multumita. Nu a
    durat decat un an pana cand sa fie promovata ca sef pe recrutare,
    dar acel moment, pe care il vedea ca inceput al evolutiei sale in
    firma, nu a fost, de fapt, decat inceputul sfarsitului.

    “Imediat dupa ce am fost promovata, am fost anuntati ca firma va
    fi vanduta si ca, pana cand tranzactia va fi finalizata, vom primi
    cu totii doar o parte din salariu – cea fixa, urmand sa primim
    partea variabila retroactiv, dupa ce toate lucrurile se vor aseza”,
    isi aminteste V.P. Acelasi lucru l-a transmis si ea mai departe
    angajatilor din subordine si care, dupa ce timp de mai multe luni
    au asteptat sa-si primeasca banii, au inceput sa faca presiuni.
    “Pozitia mea era foarte ingrata – oamenii se plangeau la mine, iar
    eu trebuia sa duc mesajul mai departe la parteneri, care foarte
    repede au inceput sa se arate deranjati de faptul ca fac atat caz
    si ca incep sa fac valuri in firma”, isi aminteste ea.

    Luna mai a anului trecut a fost momentul cand evenimentele au
    luat o turnura la care nu s-ar fi asteptat niciodata si dintr-un
    angajat apreciat s-a transformat intr-un paria. Intoarsa din
    vacanta de Paste, V.P. a avut surpriza sa-si gaseasca biroul gol –
    “nu mai erau nici laptopul, nici dosarele, nici mobila, nici macar
    planta de birou.

    Arata ca o camera care isi asteapta noul locatar”, spune V.P. Si
    de aici a inceput razboiul. “Evident, am fost la sefii mei si le-am
    cerut explicatii. Mi-au cerut sa-mi dau demisia, altfel, vor face
    astfel incat sa plec de bunavoie. Le-am spus ca asta nu se va
    intampla niciodata.” Timp de sase ore au durat negocierile, pentru
    ca in final sa ajunga doar la o solutie de compromis: V.P. urma sa
    mai ia o saptamana de concediu, in care sa se gandeasca atat ea,
    cat si partenerii companiei, la noile conditii ale colaborarii.
    Cele sapte zile libere au fost urmate de inca sapte si apoi alte
    sapte, iar dupa trei saptamani de concediu prelungit, in care sefii
    ii amanau intoarcerea, V.P. a inteles ca e cazul sa angajeze un
    avocat.

  • Cum ne-a schimbat criza

    Mihai Petrescu are 29 de ani si pana acum noua luni era inginer
    in constructii. Dupa ce piata lucrarilor de constructii s-a
    prabusit cu 30% din cauza recesiunii, stilul de viata al familiei
    Petrescu s-a schimbat radical. El este printre cei 70.000 de
    angajati din acest sector care au ramas fara serviciu. “Din martie,
    viata noastra a inceput sa se schimbe. Am rarit iesirile in oras,
    in ultima vreme nici nu ne mai gandim la vacante, iar autobuzul a
    devenit prietenul familiei”, marturiseste Mihai.

    Poate parea surprinzator, daca ne uitam la ce se intampla chiar
    la inceput de 2009, cand unii inca nu credeau ca ne asteapta un an
    de criza economica, iar pentru omul de rand ideea de recesiune era
    aproape de neconceput dupa boom-ul cu care abia se obisnuisera.
    Sociologul Mircea Kivu vedea, acum un an, o “psihoza” legata de
    criza, intretinuta de stirile pesimiste legate de cresterea
    somajului si scaderile de salarii. In acel context, spunea el,
    “comportamentul consumatorilor nu are cum sa nu se schimbe, chiar
    daca individul ca atare nu este afectat in niciun fel de criza la
    nivel personal”. Opinia sociologului Kivu, publicata in urma cu un
    an de BUSINESS Magazin intr-un articol in care incercam sa vedem ce
    cheltuieli taie oamenii de rand pe timp de criza, s-a dovedit a fi
    adevarata, numai ca intre timp, ceea ce atunci era o temere a
    devenit pentru multi realitatea recesiunii, incercata pe propria
    piele.

    La inceputul anului trecut, doua treimi dintre respondentii unui
    studiu 360insight privind obiceiurile de consum spuneau ca nu au
    informatii concrete despre criza si nu stiu exact ce inseamna
    aceasta, iar mai mult de jumatate dintre ei considerau ca totul ar
    putea fi doar o exagerare de moment din partea mass-media, pentru
    ca nu resimteau in mod direct efectele. In momentul de fata, un
    sfert dintre romani sustin ca banii nu le mai ajung nici macar
    pentru strictul necesar, iar patru din zece traiesc de la o luna la
    alta. Inutil de comentat diferenta fata de 2006-2007, cand oamenii
    se imbulzeau la credite, iar traiul pe datorie parea solutia
    perfecta pentru a face planuri pe termen de cativa ani, a schimba
    televizorul, masina, apartamentul si chiar a pleca in vacanta in
    strainatate.

    “Acest sistem de a arde etapele este daunator oricarei economii.
    Totul trebuie sa se intample intr-un anumit ritm. Noi, pierzand
    primii zece ani de dupa comunism, ne-am trezit ca ne aflam, la
    inceputul anilor 2000, cu 10-20 de ani in urma celorlalte tari
    foste comuniste si am dat navala la credite”, sustine analistul
    economic Dragos Cabat, managing partner al Financial View. El
    introduce in ecuatie si dorinta Uniunii Europene de a ne integra,
    pentru ca suntem o piata de consum interesanta, dar si pentru ca
    occidentalii aveau nevoie sa-si mute productia anumitor bunuri in
    Europa de Est. In felul acesta, “am fost nevoiti sa ardem etapele
    prin metode financiare”, iar UE a sustinut, prin credite
    accesibile, o crestere mai rapida decat ar fi fost sanatos.

  • Meet the CEO: Lectiile lui Misu Negritoiu pentru un tanar manager

    Aveti rabdare, pregatiti-va in cat mai multe domenii, chiar cand n-aveti o idee clara despre ce vreti sa faceti in cariera, si cautati sa aveti o viata de familie echilibrata. La prima vedere, asemenea recomandari par o reteta sigura a esecului in cariera pentru orice tanar din Romania de azi, cand idealul pare a fi sa incepi cat mai devreme, sa te specializezi rapid, sa stii intotdeauna ce vrei. In cazul lui Misu Negritoiu, directorul general al ING Bank Romania, rabdarea de a parcurge etape, placerea de a invata de toate si o anume detasare naturala au stat, dimpotriva, la baza uneia dintre povestile cele mai de succes din mediul bancar: la aproape 60 de ani, are o cariera in plina evolutie si un cuvant de spus in toate discutiile care privesc soarta sistemului bancar si a economiei.

    De-a lungul ultimilor ani, publicul s-a obisnuit sa-l vada mai ales trimitand sageti la adresa BNR si incercand sa scuture perceptia ca bancile straine sunt un fel de club al conspiratorilor contra leului. Acum, la discutia de saptamana trecuta dintre Misu Negritoiu si mai multi manageri, cu ocazia evenimentului “Meet the CEO”, organizat de BUSINESS Magazin, ceea ce vedeam era cu totul altceva – un manager care isi concentra experienta carierei in lectii pe cat de insolite, rapor-tat la contextul romanesc de azi, pe atat de normale daca lucrurile se vad din perspectiva modelelor de business cu care el a avut de-a face.

    “Profilul meu de CEO e mai apropiat de un functionar public – dar un functionar public eficient – decat unul de antreprenor sau investitor”, rezuma bancherul. Fata de 2006, anul cand conducerea olandeza a ING il inscauna la carma filialei din Romania a bancii, Misu Negritoiu nu s-a schimbat: si in interviul de atunci pentru BUSINESS Magazin, si in discutia de acum cu managerii, a spus ca investitii n-a avut si n-are, cu exceptia casei si a stupilor de albine de la Cornu, si ca nu l-a atras niciodata o cariera de antreprenor, fiindca n-a avut gustul riscului si nerabdarea de a face profit repede si mult, ba chiar nici macar dorinta de a face bani asa incat el insusi sa traiasca luxos. Nici pana in 1989, in scurta experienta de director al unei societati de comert, nici in primii ani dupa 1990, ca demnitar in institutiile de atunci ale reformei, nici ca bancher la ING, din 1997 incoace.

    Ceea ce l-a atras, in schimb, a fost posibilitatea de a construi ceva pe baza unei viziuni coerente, de a lucra pentru aceasta viziune cu oamenii din echipa si de a organiza activitatea dupa principii logice, profesionale, de transparenta si eficienta. Pare simplu, chiar banal, dar in realitate e cel mai greu din lume, mai ales intr-un mediu neasezat ca in Romania, unde “nu exista o cultura a gestiunii resurselor”, nu se pune asa de mare pret nici pe lucrul in echipa, nici pe teorie si pe conducerea profesionista a unei afaceri sau a unei institutii publice.