BusinessMagazin

Category: Imobiliare

Analize interesante din domeniul imobiliarelor – totul despre piața imobiliarelor, prețurile apartamentelor și nu numai.

  • Ce vor face constructiile in 2008

    Cu cat vor creste preturile materialelor de constructii?

    Adriana Iftime, presedintele Patronatului Societatilor de Constructii: „Cresterea pe segmentul de materiale de constructii va fi de 15% in cerere si de minim 10% ca preturi“. Daniel Catanas, director general al Wienerberger Sisteme de Caramizi: „Piata depinde de evolutia pretului la energie si petrol, la materii prime, la paleti. Un maxim de 10% pentru cresterea preturilor pare realist“.

    Cum va fi rezolvata criza de forta de munca din constructii?
    O solutie ar fi programele de pregatire profesionala pentru tineri, cata vreme readucerea fortei de munca plecata in strainatate nu pare o solutie fezabila, crede Adriana Iftime, presedintele Patronatului Societatilor de Constructii. „Si importul de forta de munca straina“, adauga ea. Laurentiu Plosceanu, presedintele ARACO, insista ca salariul mediu ar trebui sa ajunga in urmatorii ani la 600-700 de euro, echivalentul celui din Ungaria sau Polonia: „Asa am putea stopa plecarile in strainatate“.

    Cati muncitori straini vor fi adusi sa lucreze in Romania?
    Roxana Prodan, presedintele Patronatului Agentilor Economici Acreditati pentru Ocuparea si Plasarea Fortei de Munca: „In acest moment sunt depuse cereri pentru aducerea a aproximativ 5.000-6.000 de muncitori straini“. Razvan Niculescu-Aron, vicepresedintele Patronatului Societatilor din Constructii: „Vom aduce aduce cati muncitori vom avea nevoie, alta solutie nu vad pe termen scurt“.

  • Cautam muncitori chinezi si pakistanezi

    Cateva sute de oameni stau la rand in fata unei cladiri. Inauntru, cei care fusesera mai devreme la coada fac ziduri din caramida, tencuiesc, pun faianta sau construiesc de la zero un circuit electric pe niste panouri din coltul unei sali. In tot acest rastimp sunt cronometrati, iar la urma fiecare este verificat de o comisie de specialitate. Nu sunt imagini de la vreun proces de recrutare organizat la Bucuresti de firme vestice pentru selectarea muncitorilor autohtoni, ci de unul organizat intr-un oras mare din China, la care localnicii au participat in speranta obtinerii unui contract de munca in Romania.

    Imaginile sunt surprinse in mai multe poze, trecute in revista rand pe rand de catre Roxana Prodan, presedintele Patronatului Agentilor Economici Acreditati pentru Ocuparea si Plasarea Fortei de Munca, adica 56 de firme specializate in intermedierea contractelor de munca pentru straini. "Totul este cat se poate de serios. Companiile de recrutare straine ii cheama pe cei ce se incadreaza in descrierea postului, iar la testari pot participa si reprezentanti ai potentialilor angajatori", spune Prodan, incercand parca sa linisteasca temerile celor care s-ar teme de calitatea fotei de munca asiatica.

    Muncitorii chinezi, indieni, turci sau pakistanezi au ajuns astfel sa fie considerati de societatile de constructii ca o posibila solutie la criza de mana de lucru. "Nu vad alte solutii pe termen scurt. Sunt probleme foarte mari, iar societatile contracteaza proiecte in continuare", spune Razvan Niculescu-Aron, vicepresedintele Patronatului Societatilor din Constructii (PSC). Dupa el, iarna nu va ajuta cu nimic: vor urma probabil doua luni de pauza, iar constructorii s-ar putea trezi la venirea primaverii ca au si mai putini muncitori decat acum.

    Deficitul de forta de munca in acest sector este estimat la un minim de 160.000 de lucratori, raportat la numarul actual al celor ce muncesc in constructii – 360.000 de persoane. Constructorii spun ca deficitul se manifesta atat in cazul fortei de munca necalificata – spre exemplu, s-a ajuns la situatia in care un muncitor cere un salariu cu 30% mai mare daca lucreaza la un proiect din nordul Bucurestiului comparativ cu alte zone ale Capitalei -, cat si in cazul muncitorilor calificati. Acestia, zidari sau faiantari, solicita adesea salarii si de 1.000 de euro pe luna, potrivit reprezentantilor patronatului de profil.

    Numai ca alternativa asiatica nu este ieftina. "In medie, un muncitor calificat chinez vine in Romania pentru 635 de dolari pe luna, la care se adauga bonuri de masa si cazarea. Altfel nu ar avea de ce sa vina, cand la el acasa poate castiga 300-400 de dolari", spune Prodan. Chiar si asa, unii patroni de societati de constructii spun ca forta de munca straina poate fi o varianta mai ieftina. "Va fi din ce in ce mai greu sa gasesti forta de munca. Am inteles ca optiunea chineza este o alternativa. Daca va fi necesar, sunt dispus sa platesc, spre exemplu, salarii de 800 de dolari net", spune Vasile Turcu, proprietarul grupului de firme Romconstruct. Omul de afaceri, care este mai cunoscut pentru statutul sau de actionar al clubului de fotbal Dinamo Bucuresti, spune ca are in acest moment ingineri romani carora le plateste salarii de doar 6.000-7.000 de lei pe luna, la care se adauga niste bonusuri.

    "Le vom da muncitorilor niste norme, si daca le vor indeplini si se vor dovedi cu adevarat calificati pentru posturi, noi vom fi multumiti", adauga Turcu.

    Numarul strainilor care au primit in primul trimestru al acestui an aviz pozitiv pentru sedere in Romania a fost de aproximativ 4.300, cu peste 60% mai mult fata de aceeasi perioada a lui 2006, potrivit statisticilor Ministerului Administratiei si Internelor. Numarul maxim de permise de munca stabilit de autoritati pentru acest an a fost de aproximativ 12.000, dublu fata de 2006. Pentru la anul, Roxana Prodan estimeaza ca vor depune cereri pentru permis de munca, numai pentru domeniul constructiilor, 5.000-6.000 de muncitori straini, majoritatea urmand sa fie solicitati pentru lucrarile de infrastructura. In constructii lucreaza acum cateva mii de muncitori straini, potrivit estimarilor patronatelor de profil.

    Reprezentantii societatilor de constructii spun ca se vor aduce in 2008 atatia muncitori cati vor fi necesari, urmand ca, daca va fi nevoie, sa se faca presiuni asupra autoritatilor pentru majorarea plafonului de permise de munca pentru straini. Presedintele Asociatiei Romane a Antreprenorilor in Constructii (ARACO), Laurentiu Plosceanu, spune ca se va recurge chiar la negocieri directe cu patronatele si societatile de profil din alte state, cele din spatiul fostei Iugoslavii fiind primele tinte. El considera ca aducerea muncitorilor straini trebuie sa fie completata de cresterea salariilor din industrie, pentru a opri exodul de forta de munca autohtona. "Salariul mediu ar trebui sa ajunga in urmatorii ani la 600-700 de euro, echivalentul celui din Polonia sau Ungaria. Trebuie sa corelam insa aceste majorari salariale cu o crestere a productivitatii", spune Plosceanu.

    Patronatul a decis de curand ca salariul minim brut in constructii sa fie de la inceputul anului viitor de 570 lei brut pe luna (aproape 164 de euro), existand posibilitatea ca aceasta sa creasca pana la 800 de lei pana in 2009. Potrivit Institutului National de Statistica, salariul mediu net in sectorul constructiilor a ajuns in luna septembrie la 891 de lei (255 de euro), cu peste 21% mai mare fata de aceeasi perioada a anului trecut. Constructorii spun insa ca salariile reale sunt mai mari, deoarece multi muncitori doresc sa lucreze fara contract de munca, pentru a putea sa plece mai usor in eventualitatea unei oferte salariale mai bune.

    Unele companii au recurs deja la angajarea muncitorilor straini, cum ar fi cazul americanilor de la Bechtel, care au angajat 100 de turci pentru lucrarile la Autostrada Transilvania, sau al companiei romanesti Coifer, care a angajat 100 de muncitori originari din India. O companie de constructii care doreste sa aduca muncitori straini si apeleaza la o firma de recrutare specializata plateste in medie un tarif de 300 de euro pe muncitor, potrivit Roxanei Prodan. Acesta reprezinta tariful pentru pachetul maxim de servicii, care include organizarea procesului de selectie in tara de origine si intocmirea documentatiilor necesare, durata minima a unui contract de munca fiind de un an. In plus, antreprenorul va trebui sa plateasca si taxe de circa 250 de euro pe angajat, tariful firmelor de intermediere si taxele obligatorii fiind considerate de Vasile Turcu ca fiind "acceptabile, daca situatia o va cere".

    Cu toate acestea, procentul firmelor care au intentii certe pentru aducerea fortei de munca din strainatate este relativ redus, potrivit unui studiu intocmit de catre Fundatia Soros. "Intr-un viitor apropiat, imigratia nu pare sa constituie o optiune serioasa. Numai 7% dintre firme intentioneaza sa aduca forta de munca din strainatate, iar un procent apropiat (9%) se declara indecise, fara a respinge insa aceasta posibilitate", se mentioneaza in studiul "Piata fortei de munca din Romania si imigratia", realizat in randul a 600 de companii din constructii, industria textila si sectorul turistic – cate 200 din fiecare domeniu.

    Potrivit autorilor studiului, cea mai mare parte dintre firme au recurs la investitii pentru cresterea productivitatii, la tehnologizare si la introducerea de ore suplimentare, existand totusi si un procent de 17% din companii care au fost nevoite isi restranga activitatea din cauza deficitului de personal. "Exista riscul supraincalzirii pietei, pentru ca firmele de constructii nu pot face fata lucrarilor pe care le-au contractat. Am firme de constructii care imi spun ca nu pot sa execute toate proiectele, pentru ca nu dispun de forta de munca necesara", confirma Laurentiu Plosceanu.

  • Dezvoltatorul Baneasa se extinde

    Metro, IKEA, Mobexpert, Carrefour, Bricostore sunt cele cinci mari lanturi de retail care au ocupat o buna parte a noului cartier care se profileaza in zona Baneasa. Urmeaza un mall si un show-room auto, care vor completa zona comerciala ce ocupa cam un sfert din cele 220 de hectare ale proiectului Baneasa. Michael Lloyd, artizanul proiectului, actualmente managing partner al Baneasa Investments, vrea sa replice modelul si in alte mari orase.

    Grupul de firme din jurul Baneasa Investments are in proiect cateva parcuri de retail, similare celui din Baneasa, dar fara partea de birouri si constructii rezidentiale. Practic, parcurile comerciale vor urma extinderea in teritoriu a retailerului suedez IKEA, in conditile in care Moaro Trading, firma care detine franciza pentru Romania a retailerului de mobila, este controlata de acelasi grup de investitori. „Oriunde merge IKEA, noi vom construi in jurul magazinului. IKEA este un magnet pentru cumparatori“, explica Lloyd pentru BUSINESS Magazin.

    Pana acum, rezultatele obtinute de primul IKEA deschis in Romania, in martie, sunt excelente, magazinul inregistrand in primele sase luni de operare vanzari de cat estimau oficialii pentru intreg anul – 40 de milioane de euro. Dezvoltarea celor 6-7 proiecte de retail din marile orase va incepe de anul viitor, sustine Michael Lloyd. „Inca lucram la proiecte, nu le-am definitivat“, spune el, adaugand ca finalizarea acestora ar putea avea loc in prima parte a anului viitor.

    „Pentru Baneasa am lucrat un an si jumatate la masterplan. De data asta nu ar trebui sa dureze la fel de mult, dar abia peste sase luni cred ca vom avea ceva despre care chiar sa discutam.“ Pana atunci nu vrea sa dea prea multe detalii, pentru ca, „din experienta mea, este foarte dificil sa construiesti ceva mare, dar e foarte usor sa-l darami“. Planurile initiale vizau deschiderea unui al doilea magazin IKEA pana la finele anului viitor, dar Lloyd nu este sigur ca acest lucru se va materializa.
    „Dureaza mai mult decat speram. Dar, daca nu il deschidem anul viitor, cu siguranta va fi foate curand dupa aceea, la inceputul lui 2009“. Pentru ca, spune Lloyd, nu este vorba doar de o activitate de real estate si de constructie a spatiului, ci si de training al oamenilor si de gasirea catorva sute de angajati pentru fiecare magazin.

    Reprezentantul Baneasa nu a precizat care sunt orasele in care grupul vrea sa dezvolte aceste parcuri, explicand totusi ca tinteste orase cu peste 300.000 de locuitori. „Vrem sa mergem unde sunt banii si unde sunt clientii, adica, in general, in orasele mari.“ Pentru fiecare parc de retail, investitia necesara ar fi cam de 300 de milioane de euro, estimeaza Lloyd. Fiind vorba de 6-7 proiecte, investitiile grupului vor depasi doua miliarde de euro. Planurile ar viza deschiderea cate unui nou magazin in fiecare an. In acelasi timp, Lloyd se concentreaza si pe constructia de imobile de birouri in Bucuresti.

    In aceasta perioada se finalizeaza primele doua imobile din parcul de afaceri din zona Baneasa – care ofera 26.000 de metri patrati. „Vrem sa mai deschidem inca 50.000 mp cat de repede posibil.“ In plus, construct ia mall-ului Baneasa Shopping City, o investitie de 150 milioane de euro, a intrat in ultima faza. Centrul comercial de 85.000 de metri patrati este inchiriat in totalitate, iar chiriasii au inceput sa-si amenajeze spatiile. De asemenea, de anul viitor va incepe constructia unei noi faze rezidentiale, cu alte 600 de apartamente, care se vor adauga celor 227 din prima faza.

    In total, proiectul Baneasa, a carui finalizare este preconizata pentru 2014, va „inghiti“ circa 1,8 miliarde de euro, cu 50% mai mult decat estimau oficialii companiei la lansarea proiectului (1,2 miliarde de euro). Investitia a fost suplimentata ca urmare a extinderii unor sectiuni ale planului, dar si pe fondul cresterii accelerate din ultimii doi ani a costurilor de constructie. In acelasi timp, activitatea dezvoltatorului imobiliar trece de cele peste 220 de hectare ale proiectului Baneasa, firmele grupului fiind implicate in mai multe investitii imobiliare.

    De altfel, chiar Michael Lloyd spune ca, in prezent, grupul detine aproximativ 20 de loturi de teren pentru dezvoltare, cu o suprafata totala de 300-350 de hectare. Pe unele dintre acestea se vor construi parcurile comerciale mentionate deja, pe altele sar putea sa nu se construiasca nimic.
    Recent, Ali Ergun Ergen, administratorul Baneasa Developments (compania care se ocupa de administrarea mall-ului din Baneasa), a anuntat ca firma va construi un mall de circa 50.000 mp in centrul Bucurestiului. El nu a precizat unde anume va fi amplasat acesta, dar a mentionat ca terenul a fost deja achizitionat.

    In plus, Baneasa Investments este implicat intr-un consortiu (alaturi de Comnord, Practic SA si Procema) in proiectul de constructie a unui mall pe actualul amplasament al pietei Obor. Un plan controversat ca, de fapt, mai multe investitii ale grupului de investitori.
    Proiectul Baneasa, de exemplu, a fost extrem de criticat mult timp dupa ce a fost anuntat. La fel si incercarea de a dezvolta un complex multifunctional in locul Strandului Tineretului. Lloyd spune ca incearca deja de cinci ani sa obtina autorizatiile de constructie, explicand ca planul depus include o imbunatatire a actualelor facilitati sportive. Dar, cum spune si Lloyd, „toate marile proiecte vor avea atasate si scandaluri“. El nuanteaza totusi afirmatia: „este normal ca dezvoltarile de mari dimensiuni sa fie discutate, sa fie o interactiune cu publicul, pentru ca o constructie imobiliara afecteaza multi oameni“.

  • Prea putini doritori?

    Este una dintre cele mai joase rate de raspuns afirmativ (din regiune – n. red.), ceea ce este realmente surprinzator“, comenta saptamana trecuta, intr-un interviu cu BUSINESS Magazin, William Schaub, mortgage leader in Europa Centrala si de Est al GE Money, rezultatele unui studiu comandat de institutia pe care o reprezinta.

    Realizat in lunile august-septembrie, in cinci tari din regiune, studiul a aratat ca romanii sunt cel mai putin doritori sa-si imbunatateasca conditile actuale de locuit din cele cinci natii analizate. 39% dintre respondenti au raspuns „da“ sau „probabil ca da“, intrebati fiind daca doresc sa-si imbunatateasca conditiile actuale de locuit in urmatorii cinci an – prin reconstructie sau achizitia unei noi locuinte. Procentul este similar cu cel din Ungaria (40%) – unde piata rezidentiala este acum mult mai asezata, trecand chiar printr-un ciclu de scadere a preturilor. Dar romanii sunt mai putin dornici de ameliorarea conditiilor de domiciliu decat polonezii (65%), rusii (65%) sau cehii (76%).

    Studiul realizat de compania de cercetare de piata TNA AISA pe un esantion de persoane cu varste intre 18 si 65 de ani din mediul urban si rural i-a surprins pe reprezentantii diviziei de servicii financiare a grupului General Electric. „In anumite privinte, asteptarile sunt extrem de optimiste, dar in altele nu sunt deloc asa“, remarca Schaub. Desi apreciaza ca, in general, romanii sunt optimisti in ceea ce priveste viitorul calitatii locuirii, recunoaste ca este oarecum confuz in privinta procentului scazut de respondenti care se vad in case mai bune in urmatorii cinci ani. Mai ales ca, potrivit studiului mentionat, aproape jumatate dintre cei care se vad intr-o noua locuinta isi doresc una de peste 100 de metri patrati.

    E drept insa ca posibilitatile financiare ii impiedica pe multi sa faca un salt calitativ in privinta resedintei. Cu atat mai mult cu cat in ultimii ani preturile apartamentelor au crescut exponential. Iar unul dintre motivele cresterii este si faptul ca cei mai multi romani prefera sa locuiasca in resedinte proprietate personala (80% din cei chestionati in cadrul studiului GE Money). Cu alte cuvinte, chiar si daca nu dispun de suficienti bani, fac tot posibilul pentru a-si cumpara un apartament. Cu atat mai mult cu cat in mod traditional in regiune si in Romania in mod particular se inregistra o rata mare de proprietari. De altfel, potrivit unui sondaj realizat de compania imobiliara Colliers International in randul celor pentru care a intermediat achizitia de apartamente in cadrul proiectelor rezidentiale noi, 73% dintre cumparatori au deja in proprietate o locuinta.

    In ceea ce priveste destinatia achizitiei, mai mult de 70% au cumparat pentru a se muta in noua locuinta, 15% vor sa o inchirieze si doar 6% iau in considerare o vanzare ulterioara. Analiza Colliers mentioneaza si un nou tip de achizitie, cel facut pentru copii sau parinti, 7% dintre cei ce au cumparat in proiectele exclusive ale Colliers facand-o in acest scop.

    Proportia ridicata arata totusi ca sunt destui oameni care doresc sa-si imbunatateasca standardul de locuire, dar o piedica in calea acestui demers este, de multe ori, lipsa posibilitatilor financiare. Este explicabil astfel de ce ponderea celor care iau in calcul varianta unui imprumut de la o institutie financiara pentru a-si schimba sau moderniza locuinta actuala depaseste 50%, potrivit GE Money.

    Creditarea achizitiilor de locuinte a luat avant in ultimii ani, astfel ca, la sfarsitul lunii septembrie, soldul imprumuturilor ipotecare se ridica la 11,6 miliarde de lei (3,4 miliarde de euro). Iar in ultimele luni, odata cu introducerea normelor relaxate de creditare – care permit unui numar de 13 banci sa acorde credite cu avans mai mic si cu un grad de indatorare mai ridicat decat pana in aceasta primavara -, volumul creditelor acordate a avansat si mai repede (in august, de exemplu s-au dublat fata de aceeasi luna a anului trecut).

    Pe de alta parte, cresterea la fel de spectaculoasa a preturilor ar putea afecta accesul la credite ipotecare. Potrivit unor analisti imobiliari, un apartament din Bucuresti este acum cu circa 50% mai scump decat la inceputul anului. Iar scumpirea nu se va opri prea curand. „Abia in 2-3 ani, piata rezidentiala se va calma“, estimeaza Radu Lucianu, partener al companiei imobiliare Eurisko. Deocamdata, decalajul dintre oferta si cerere este considerabil, prea putine noi unitati fiind livrate pe piata. Echilibrarea cererii cu oferta va fi posibila, afirma analistii, abia peste cativa ani, cand mare parte dintre proiectele rezidentiale anuntate vor fi si terminate.

    Totusi, este de asteptat ca pana atunci majorarea preturilor sa se mai tempereze. „Inflatia preturilor la apartamente nu poate fi sustinuta, pentru ca veniturile nu cresc la fel de mult“, apreciaza Dennis Salinas, director al fondurilor de investitii administrate de Charlemagne Capital. European Convergence Development Company, fond din portofoliul Charlemagne, a investit in complexul rezidential Asmita Gardens, ce se construieste in zona centrala a Bucurestiului.

    In plus, desi pana acum prea putine complexuri rezidentiale au fost finalizate, analistii spun ca ritmul livrarilor de noi apartamente se va intensifica anul viitor. Dar dorintele dezvoltatorilor se lovesc de lipsa de forta de munca in constructii si de scumpirea materialelor, care au provocat in ultimii doi ani majorarea cu circa 50% a costurilor de constructie. Iar aceasta evolutie se va reflecta, mai mult ca sigur, in preturile noilor locuinte.

    Este posibil deci ca, desi sondajul ar putea arata ca romanii sunt pesimisti, oamenii sa fie mai degraba realisti, privind cu scepticism sansele de a-si permite in viitorul apropiat o imbunatatire a conditiilor de locuit.

    Si totusi finantatorii cred ca exact lipsa disponibilitatilor ii va ajuta sa-si creasca puternic afacerile. De aceea lanseaza noi si noi oferte de credite in conditii din ce in ce mai avantajoase. Astfel ca desi, comparativ cu cehii sau polonezii, romanii par mai putin doritori sa-si amelioreze locuintele, totusi un procent de 40% nu este deloc de ignorat. Pe acestia isi bazeaza cresterea si GE Money, care a intrat anul trecut pe piata romaneasca prin achizitia a trei societati de creditare: firma de leasing Motoractive, compania de consumer finance Estima Finance si societatea de creditare ipotecara Domenia Credit. Ambitiile diviziei General Electric sunt mari, planuind ca in termen de cinci ani sa fie in primele cinci institutii de creditare din Romania.

    „Vad foarte multe oportunitati aici“, spune William Schaub, accentuand ca „este un loc bun in care sa fii client, dar si un loc bun unde sa fii creditor“.

  • Scump si mai scump

    Vestea proasta pentru cel care isi construieste o casa este ca il costa cu 30% mai mult. Vestea buna, daca lucreaza in sectorul constructiilor, este ca veniturile ii cresc de doua ori mai mult.
    „Inflatia din constructii este de 30% din 2006 pana in 2007“, spunea recent Geo Margescu, director general al Cefin Real Estate, unul dintre cei mai activi dezvoltatori imobiliari din Romania. Dar, puncta el, in acelasi interval, forta de munca s-a scumpit cu 78%: „Salariul minim in constructii a ajuns la 600 de euro pe luna“.
    In plin boom imobiliar, constructorii s-au trezit ca nu mai au suficienti angajati pentru a duce la capat toate proiectele care apar pe piata romaneasca. „Este o adevarata aventura sa gasesti un constructor in Romania“, declara recent Dorinel Cazacu, reprezentantul local al dezvoltatorului imobiliar GEA Prasa Internacional, in cadrul unui seminar organizat de BUSINESS Magazin.
    „De noua luni negociez cu antreprenorii“, spunea Cazacu despre cautarile pentru o societate de constructii care sa ridice un ansamblu rezidential ce va fi dezvoltat in Capitala de catre grupul spaniol.
    Dificultatile in incheierea unui contract cu o societate de constructii sau termenele de livrare pentru materiale care se pot ridica si la cateva luni de la comanda reprezinta latura mai putin placuta a cresterii generale a sectorului constructiilor, impulsionat de boom-ul imobiliar. Sectorul a inregistrat anul trecut, potrivit datelor oficiale, o crestere de 19% comparativ cu majorarea PIB de 7,7%, in timp ce valoarea lucrarilor de constructii a urcat in acest an cu 34,1%.
    Tabloul general de crestere este insa insotit si de aspecte negative. „In acest moment lucreaza in constructii aproximativ 360.000 de persoane. Ar fi nevoie de muncitori inca o data pe atat“, sustine directorul general executiv al Patronatului Societatilor de Constructii (PSC), Adriana Iftime. Constructorii spun ca lipsa muncitorilor este cea mai mare problema a sectorului constructiilor, care a dus pe de o parte la scaderea calitatii si a vitezei de lucru si pe de alta parte la majorari salariale considerabile, in special pentru muncitorii necalificati. „Costurile cu manopera au crescut cu 40-60% in acest an“, spune Sorin Chirita, proprietarul companiei Vertical Construct Grup, care a intrat si pe piata dezvoltarii imobiliare prin dezvoltarea unui ansamblu de 57 de apartamente in zona Baneasa din Bucuresti.
    Potrivit datelor Institutului National de Statistica, salariul mediu net in sectorul constructiilor a ajuns in luna septembrie la 891 de lei, cu peste 21% mai mare comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut, cresterea fiind mai mare decat cea a indicelui salarial mediu net pe tara, care a crescut in ultimul an cu 14%. Acesta este insa doar tabloul oficial, reprezentantii companiilor de constructii sustinand ca salariile din sector sunt mult mai mari. „Numai un muncitor necalificat imi cere 90 de lei pe zi, cat dau unui zidar“, spune Chirita, a carui opinie este intarita si de Adriana Iftime, care spune ca un faiantar sau un zidar cere un salariu si de 1.000 de euro: „Cartierul Pipera este construit in proportie de 80% cu muncitori la negru. In realitate, muncitorii nu mai doresc sa lucreze cu contract de munca, iar constructorul este fortat sa accepte. Stau doua saptamani, isi iau banii si pleaca imediat la o oferta si mai mare.“
    Cresterea manoperei a fost dublata si de majorarea preturilor la materialele de constructii. Potrivit datelor PSC, caramizile s-au scumpit in acest an cu 10-12%, cimentul cu 15 procente, iar betonul armat cu 25% in prima jumatate a anului, semestrul al doilea marcand o usoara scadere de pret. „Evolutia preturilor la energie si la materii prime precum nisipul si paletii influenteaza clar preturile finale ale produselor“, confirma Daniel Catanas, directorul general al Wienerberger Sisteme de Caramizi, cel mai mare producator de profil pe piata romaneasca.
    Chiar daca incearca sa transfere responsabilitatea cresterii preturilor catre costuri, producatorii de materiale de constructii sunt evident avantajati de cererea ridicata, care le-a urcat sensibil profiturile in ultimii ani. Wienerberger, de exemplu, a avut anul trecut un profit de 6,7 milioane de euro, fata de 2,5 milioane de euro in 2005, in conditiile in care cifra de afaceri a crescut de la 30 la 46,5 milioane de euro.
    Cererea care depaseste oferta si strategia constructorilor de a reduce costurile au impulsionat si cresterea importurilor. Potrivit producatorilor de caramizi, ponderea importului in consumul intern este de peste 40%. „Caramizile din import sunt mai ieftine la distante egale. In Timisoara sau in Oltenia este mai ieftina caramida din Ungaria sau Serbia, dar productia mea este mai ieftina in Brasov“, spune directorul comercial al Siceram Sighisoara, Nicolae Neag. El apreciaza ca importurile vor scadea treptat in urma majorarii capacitatilor locale de productie si in urma dezvoltarii pietelor regionale, care vor face ca exporturile sa nu mai reprezinte o varianta rentabila. Cu toate acestea, majorarile de pret pe segment vor continua si pe termen mediu, energia urmand sa se scumpeasca inevitabil. „In plus, conteaza foarte mult si cum va fi iarna care se apropie. Daca va fi blanda, nu se vor putea forma stocuri si la primavara vor creste iarasi preturile, cum s-a intamplat in acest an“, mai spune Nicolae Neag.
    Estimarile privind cresterea segmentului de caramizi anul viitor se invart in jurul a 15% in volum si 10% in valoare, potentialul de crestere al pietei – estimata la aproximativ 170 de milioane de euro – determinand producatorii sa investeasca in marirea capacitatilor de productie. Wienerberger va inaugura la inceputul anului viitor o noua fabrica langa Cluj, in urma unei investitii in valoare de 20 de milioane de euro, pe langa cele doua existente de la Sibiu si Gura Ocnitei (langa Targoviste), ceea ce va duce totalul investitiilor din Romania la aproximativ 56 de milioane de euro. Si producatorul Siceram si-a marit capacitatea de productie a fabricii de la Sighisoara in urma unei investitii de opt milioane de euro, in timp ce grupul Kronenberger a investit anul trecut trei milioane de euro in cele doua fabrici din Romania.
     
    O crestere asemanatoare a inregistrat si piata de ciment, care este impartita de trei mari grupuri internationale, Lafarge din Franta, compania elvetiana Holcim si producatorul german HeidelbergCement. „De aproximativ trei ani piata a crescut in mod constant cu aproximativ 15-20%, iar pentru acest an anticipam o rata de crestere similara“, declara directorul general al Holcim Romania, Markus Wirth. Compania deruleaza in acest moment o investitie de 120 de milioane de euro in modernizarea fabricii de la Campulung, care va creste capacitatea de productie a Holcim cu 20 de procente.
    Cei trei producatori au obtinut anul trecut cifre cumulate de afaceri de aproape 680 de milioane de euro, fiind in acelasi timp si cele mai profitabile companii din primele 100 de firme private din Romania dupa operatorii de telefonie mobila Orange, Vodafone si ProTV SA. Iar evolutia a continuat si in acest an. Dupa primele noua luni, Lafarge a anuntat o crestere a cifrei de afaceri cu 58,6% fata de aceeasi perioada a anului trecut. Desi principalii competitori, Holcim si HeidelbergCement, au inregistrat ritmuri de crestere la jumatate, Romania ramane intre pietele-vedeta ale celor doua grupuri la nivel mondial.
    Ion Crangasu, directorul executiv al CIROM (Patronatul din industria cimentului si a altor produse minerale pentru constructii), estimeaza ca in doi-trei ani s-ar putea apela si la importuri, daca se va mentine ritmul actual de crestere: „Producatorii de profil isi vor face singuri calculele. Probabil vor mari capacitatile de productie sau vor investi in noi fabrici“.
    Deschiderea de noi fabrici reprezinta si strategia producatorilor de adezivi. Henkel Romania a inaugurat luna trecuta o noua unitate de productie la Campia Turzii, in urma unei investitii de 10 de milioane de euro. Capacitatea de productie a Henkel pe plan local, care mai detine o fabrica in apropierea Bucurestiului, s-a dublat astfel, compania avand in calcul constructia unei noi fabrici in 2009. Piata de profil, cu o valoare estimata la 150 de milioane de euro anul trecut, absoarbe in acest moment intreaga productie interna, ritmul anual de crestere fiind de peste 20%.
    Acest potential l-a determinat pe omul de afaceri Daniel Guzu sa se asocieze cu fondul suedez de investitii Oresa Ventures pentru a construi o fabrica de adezivi a carei finalizare este programata pentru anul viitor. Oresa Ventures, care a preluat anul trecut pentru aproximativ noua milioane de euro un pachet de 49% din Fabryo Corporation, afacerea cu lacuri si vopseluri dezvoltata de Daniel Guzu, nu este singurul fond de investitii atras de randamentele ridicate ale producatorilor de materiale de constructii. Fondul american de investitii Advent International a preluat in 2005 producatorul de vopseluri Düfa, iar in acest an a achizitionat pachetul majoritar de actiuni al producatorului de caramizi Ceramica Iasi, pentru 22,3 milioane de euro.
    Interesul fondurilor de investitii este explicat prin perspectivele de crestere pe termen mediu. „Nevoia de materiale de constructii este reala. Nu este o piata speculativa“, considera Cristian Nacu, partener al Enterprise Investors (EI), companie care a preluat anul trecut, prin intermediul unuia dintre fondurile de investitii pe care le administreaza, producatorul de materiale de constructii Macon Deva intr-o tranzactie de 35 de milioane de euro. Planurile de dezvoltare nu exclud posibilitatea altor achizitii in industria de profil, care sa creasca afacerile producatorului din Deva, activ pe segmentul de beton celular autoclavizat (BCA) si pe cel de prefabricate. Directorul de vanzari si marketing al producatorului de materiale de constructii Simcor Oradea, Alina Tirla, estimeaza ca piata locala de BCA va urca la finalul acestui an la un volum total de 2,2 milioane de metri cubi, de la 1,8-1,9 milioane de metri cubi in 2006, din care productia interna reprezinta aproximativ 15%. „Nici pe acest segment nu prea exista stocuri, tot ce se produce se vinde. Preturile au crescut in acest an in medie cu zece procente, iar pentru 2008 probabil se va inregistra un ritm similar de crestere“, spune Tirla.

  • Primul mare faliment al unui mall

    Unul dintre cele mai scumpe avioane McDonell Douglas MD-80 din lume decola martea trecuta in jurul pranzului de pe aeroportul Otopeni. Nu era insa vorba de o versiune de lux a avionului care nu depasea in mod normal 50 de milioane de dolari si nici macar de vreo comanda speciala din partea unui seic, ci era cursa de linie care ii ducea de la Bucuresti la Nisa pe cativa dintre cei mai mari proprietari si dezvoltatori imobiliari din Romania. Shimon Galon, seful GTC Romania, si Reuven Havar, directorul general al Africa Israel Romania, top managerii Bucuresti Mall si Plaza Romania, precum si alti investitori ale caror proiecte insumate (finalizate sau aflate pe teava) treceau de trei miliarde de euro aveau aceeasi tinta – Palais des Festivals et des Congrès de la Cannes, unde are loc in fiecare an MAPIC, cel mai important targ de mall-uri si proiecte comerciale din Europa.
    Iar daca pana acum trei-patru ani dezvoltatorii romani ajungeau la MAPIC mai mult pentru a vedea care sunt tendintele si pentru a atrage finantari pentru proiectele lor, in ultimii doi ani comunitatea de afaceri din Romania este printre cele mai bine reprezentate.

    Doar ca numarul mare de centre comerciale anuntate pe termen mediu a generat o mare problema pentru retailerii de imbracaminte si incaltaminte. Cu aproape o suta de mall-uri in plan pentru Bucuresti si celelalte orase din tara, cum poti alege cea mai buna destinatie? "Suntem intr-un moment in care vrem sa deschidem rapid magazine, ne intereseaza o dezvoltare cat mai accelerata a retelei, dar nu stiu ce sa alegem, avem propuneri pentru proiecte care in unele cazuri sunt situate la doar o aruncatura de bat unul de celalalt." Aceasta este dilema lui Markus Pinggera, director de expansiune al Deichmann, unul dintre cele mai mari lanturi de magazine de incaltaminte si marochina rie din Europa. El da exemplul Aradului, unde sunt in plan 7-8 proiecte, "unele foarte frumoase, dar cu toate acestea nu am semnat nicaieri pentru ca astept sa vad unde vor semna si alti retaileri importanti".
    Cu alte cuvinte, considera analistii imobiliari, mall-urile care vor convinge cat mai repede primele nume mari din retail sa intre ca ancore vor atrage ca un magnet si brandurile care acum sunt in expectativa. Asteptarea din prezent este intr-un fel inversarea situatiei de acum 3-4 ani, cand retailerii care doreau sa intre pe piata roma neasca mergeau tinta la cele cateva centre comerciale noi cu o suprafata de macar 20.000 de metri patrati. Iar intrarea lor intr-un astfel de centru comercial, chiar daca insemna plata unor chirii foarte ridicate, era un succes aproape garantat.

    A fost cazul Bucuresti Mall, primul proiect comercial de tip mall din Romania unde au intrat pentru prima data branduri internationale precum Marks & Spencer sau Debenhams, dar si cazul Plaza Romania, unde s-a deschis in toamna anului 2004 primul magazin Zara de pe piata. "Am avut foarte multe cereri si avem in continuare o lunga lista de asteptare, chiar daca am extins de-a lungul timpului suprafata de la Bucuresti Mall si avem planuri de extindere si pentru Plaza Romania“, spune Radu Tanasescu, director operational al Anchor Grup, parte a grupului turcesc Fiba, care opereaza cele doua mall-uri din Bucuresti.
    Avantajul primului venit pe acest segment al pietei imobiliare romanesti a permis operatorului celor doua mall-uri sa contabilizeze doar anul trecut un profit net de aproximativ 17 milioane de euro la afaceri de aproape 34 de milioane de euro.

    Numai ca in timp ce compania turca s-a limitat la Capitala, alti investitori, precum omul de afaceri Iulian Dascalu, au mizat pe orasele de provincie. Dascalu, proprietarul grupului Iulius, a ajuns in prezent sa detina trei mall-uri in Iasi, Timisoara si Cluj, un alt proiect fiind deja anuntat pentru Suceava. "Ma intereseaza si alte orase din tara si nu doar spatiile comerciale, ci proiecte integrate, cum este cazul Palas – pe care il dezvoltam la Iasi in zona centrala“, spune omul de afaceri, in timp ce incearca sa cuprinda macheta proiectului cu care a fost prezent la targul imobiliar de la Cannes.

    "Un proiect livrat in fiecare an sau la doi ar fi foarte bine pentru noi, iar in primavara sper sa prezentam inca un proiect care va fi chiar mai mare decat Palas“, adauga Dascalu. Cu o valoare a proiectelor viitoare, aflate in diferite stadii de dezvoltare, de peste jumatate de miliard de euro potrivit propriilor estimari, Dascalu va avea insa de facut fata concurentei reprezentate de mari dezvoltatori internationali, precum Africa Israel, Globe Trade Center (GTC) sau Plaza Centers si a unor investitori romani, mai mult sau mai putini cunoscuti, precum Dan Adamescu (proprietarul Unirea Shopping Center din Capitala), care are in plan proiecte comerciale in Brasov si alte orase din tara, sau Dan Calin Nistor, care va demara pana la sfarsitul acestui an constructia unui mall de aproximativ 30 de milioane de euro la Cluj. Insa numarul dezvoltarilor viitoare anuntate este cu mult mai mare, rapoartele de piata ale principalilor consultanti imobiliari vorbind de 80-90 sau chiar 100 de mall-uri.

  • Aceasta e doar o macheta

    In luna februarie a anului 2006 se deschidea primul targ imobiliar de anvergura in Bucuresti, unde potentialii clienti s-au putut plimba cateva zile, in premiera, printre machetele noilor ansambluri rezidentiale scoase pe piata la acea data. Dupa aproape doi ani, doritorii unei locuinte in Capitala au putut sa compare ofertele dezvoltatorilor la nu mai putin de trei targuri imobiliare, organizate consecutiv pe parcursul lunii trecute.

    Incheierea celor trei targuri nu va in-semna insa ca doritorii de case noi nu mai au unde sa vada machete si sa discute cu agentiile; mai multi oameni de afaceri romani, englezi si americani au inchiriat in Bucuresti o hala de 2.000 de metri patrati unde vor sa organizeze un centru expozitional de profil, ce urmeaza sa fie deschis pe intreaga perioada a anului. „Ideea mi-a venit in aceasta vara, cand am vrut sa imi cumpar o locuinta. Cum targurile sunt organizate toamna si primavara, a trebuit sa astept, ca sa compar usor ofertele“, spune Nicu Stanciu, administratorul firmei Strategic Business, care a investit 600.000 de euro in amenajarea spatiului.

    Centrul va avea 72 de standuri, unde vor fi prezentate atat oferte rezidentiale, cat si oferte pentru spatii de birouri, logistice, comerciale si terenuri. „Jumatate din suprafata va fi destinata rezidentialului, iar restul va fi impartit intre celelalte tipuri de spatii“, spune Stanciu. Data de deschidere a centrului este fixata pentru 22 noiembrie, pana in acest moment fiind inchiriata aproximativ 40% din suprafata expozitionala. Omul de afaceri spera ca investitia sa fie recuperata in 18 luni, veniturile urmand sa fie obtinute de la dezvoltatorii si agentiile imobiliare care vor inchiria standuri.

    Felicia Iordache, directorul Plus Media, coorganizator al targului de profil Condominium, considera ca noul centru nu va reprezenta o concurenta, fiindca nu va fi un targ imobiliar propriu-zis, ci o galerie imobiliara. „Acest concept exista si in strainatate, unde sunt expuse in acelasi loc si oferte rezidentiale, si oferte pentru alte tipuri de spatii, comerciale sau logistice. Ofertele noi vor fi prezentate mai intai la targuri, care reprezinta o concentrare exclusiv a ansamblurilor rezidentiale“, spune Iordache. Administratorul Strategic Business spune insa ca o cerinta pentru cei care vor inchiria standuri este sa isi separe ofertele in functie de tipul lor, asa incat centrul sa aiba separat zone cu oferte rezidentiale si cu alte tipuri de oferte imobiliare. „Vom avea si un spatiu destinat evenimentelor, unde dorim ca dezvoltatorii sa isi lanseze noile proiecte rezidentiale“, spune Nicu Stanciu.

    Centrul se va adauga celor trei evenimente de profil organizate de doua ori pe an in Bucuresti, Targul National Imobiliar (TNI), Targul Imobiliar National (TIMON) si Condominium, precum si celor care au inceput din acest an sa fie organizate si in tara – Clujul, Timisoara si Sibiul fiind printre primele orase din provincie unde s-au organizat targuri imobiliare. „Inmultirea targurilor de profil reprezinta un semn de maturizare a pietei“, considera Uri Lancry, marketing & sales manager al dezvoltatorului imobiliar Adama, care a anuntat investitii de 1,5 miliarde de euro pe piata romaneasca. El adauga ca un alt semn de maturizare a pietei este reprezentat de faptul ca potentialii clienti doresc si o vizionare a santierului sau o discutie ulterioara la un eventual showroom al proiectului rezidential. „Acum doi ani era de ajuns sa vii la un targ si sa pui o macheta frumoasa; decizia finala a unei persoane putea fi usor influentata cu un pliant frumos colorat. Acum conteaza dezvoltatorul, se pun mult mai multe intrebari si oamenii vor sa vina pe santier“, spune Uri Lancry, care crede ca targurile imobiliare pot sa consolideze imaginea unui dezvoltator, dar ca aportul lor in vanzarile de locuinte nu este decisiv.

    Aceeasi opinie o impartaseste si Razvan Stroescu, managerul departamentului rezidential din cadrul Coldwell Banker, care spune ca un ansamblu rezidential poate fi vandut si fara a fi promovat in cadrul unui targ de profil. „Este greu de analizat aportul la vanzari rezultat din participarea la un targ, deoarece nu exista metode de cercetare care sa ofere rezultate certe. Un ansamblu rezidential nou dezvoltat se poate vinde si fara a iesi la un targ, dar depinde in cat timp se va vinde“, spune Stroescu. Felicia Iordache sustine insa ca din discutiile cu expozantii participanti la Condominium a rezultat ca cele mai mari vanzari sunt primavara si toamna, imediat dupa organizarea evenimentelor de profil.

    Participarea la un targ imobiliar este insa departe de a fi calea principala prin care dezvoltatorii incearca sa atraga clientii. „Cel mai important canal de promovare pentru noi este baza de date deja existenta“, spune managerul Adama. Mai exact, noile ansambluri rezidentiale sunt prezentate mai intai celor ce au cumparat deja o proprietate intr-un proiect inceput deja, existand cazuri cand prietenii sau familiile celor ce au contractat intr-un ansamblu aflat in constructie aleg sa cumpere o locuinta intr-un ansamblu ce urmeaza a fi dezvoltat de aceeasi companie. Aceeasi metoda este folosita si de catre agentiile imobiliare, care isi construiesc baze de date cu potentiali cumparatori, contactati de fiecare data cand dezvoltatorii parteneri promoveaza un nou proiect.

    Canale importante de promovare raman cele clasice – inserturile publicitare in mass-media, in special pe segmentul presei tiparite, inchirierea de spatii publicitare stradale, prezenta pe site-urile cu oferte rezidentiale. Reprezentantul Colliers International, Adriana Sohodoleanu, afirma ca un canal de promovare specific este showroom-ul unui ansamblu rezidential, unde potentialii clienti pot sa vada macheta viitorului apartament sau sa examineze finisajele. „Este foarte important sa existe si un site de prezentare a proiectului. Multi vad o reclama intr-un ziar si cand ajung seara acasa vor cauta pe internet site-ul ansamblului“, spune Stroescu, adaugand insa ca nu se poate spune insa cu certitudine care dintre aceste canale are mai mult succes comercial. Proiectul rezidential Asmita Gardens din Bucuresti, de pilda, lansat de indienii de la Asmita Group, a avut parte de o promovare mai speciala, cu un showroom de apartamente la scara reala, primul de acest fel de pe piata, cu o garsoniera, un apartament cu doua camere si unul cu trei camere, gata finisate si mobilate, spre a le fi aratate vizitatorilor. Proiectul Asmita a fost lansat in mai 2006, iar showroom-ul in aprilie 2007. Luna trecuta, reprezentantii Colliers spuneau ca de la lansare pana in prezent s-a vandut 40% din proiect, din care jumatate in cele cinci luni de la deschiderea showroom-ului.

  • Bani de drum

    CONTEXTUL: În 1996, hotelul Caro, care avea pe atunci 11 camere şi făcea parte din complexul fostei Fabrici de Glucoză din zona de nord a Capitalei, avea nevoie de capital pentru extindere. Principalele venituri ale proprietarilor – familia Lazăr – veneau din închirierea camerelor şi din chiria pe care o luau lunar pentru clădirea de birouri de la intrarea în complex.

    DECIZIA: Ion Lazăr decide să închirieze toată clădirea de birouri companiei Unilever, care i-a plătit anticipat 13 milioane de dolari pentru întreaga clădire pe o perioadă de 15 ani.

    EFECTELE: Cu banii luaţi de la Unilever, familia Lazăr construieşte încă un hotel de 50 de camere în complex, pe care îl clasifică la trei stele, iar apoi dezvoltarea continuă cu veniturile din cele două hoteluri.

    Închirierea întregii clădiri de birouri către Unilever a fost una dintre mişcările pe care Ion Lazăr, proprietarul complexului Caro, le-a făcut pentru a putea dezvolta cât mai repede complexul. Ce a făcut? A introdus în 1996 sistemul de acces cu cartelă la uşi, „sistem necunoscut chiar şi expaţilor la acea vreme“, a avut mai multe momente când maşina personală a devenit „shuttle bus“ pentru clienţi (pentru a-i duce de la hotel la aeroport) şi a investit toţi banii care au intrat în familie pentru dezvoltare, „fără excepţie“, cum spune el.

    Între a închiria pe termen foarte lung şi a închiria – sau nu – pe perioade scurte, Ioan Lazăr, proprietarul editurii Adevărul, care deţine grupul hotelier Caro, a decis să închirieze pe 15 ani toată capacitatea pe care o avea la dispoziţie (o clădire de şase etaje, în total de 7.000 de metri pătraţi), la acea oră însă una dintre puţinele clădiri de birouri renovate din Bucureşti.

    „Cu banii luaţi am început construcţia celui de-al doilea hotel din complex – Hotel Parc, iar odată ce acesta a fost construit şi lansat pe piaţă, am avut acces mult mai uşor la credite pentru dezvoltare“, explică Ion Lazăr. După Caro Parc (54 de camere), clasificat la trei stele (cu o stea mai mult decât cele 11 camere din hotelul Caro Horoscop, primul din cele deţinute de familia Lazăr), a urmat un al treilea hotel în complex, Caro Golf, dezvoltat predominant din profitul obţinut din operarea celorlalte două. Cu 98 de camere, Caro Golf a fost clasificat la patru stele şi este principala raţiune a următoarelor proiecte din complex: piscină, centru de sănătate (spa), centru de fitness, centrală cu trigenerare şi karting. Caro Golf a mai fost extins în acest an cu 58 de camere.

    De asemenea, afluxul din ce în ce mai mare de oameni de afaceri, dar şi dezvoltarea zonei (apropierea de Pipera, una din zonele cu o creştere intensă a prezenţei sediilor de birouri) a fost motivul pentru construirea unui ballroom. Cu o investiţie de 4,5 milioane de euro, complexul de săli de evenimente a fost inaugurat în această primăvară pe malul lacului Tei, una din laturile fostei Fabrici de Glucoză. Clădirea se desfăşoară pe 3.500 de metri pătraţi, are 12 săli şi include şi un Grand Ballroom de 550 de locuri, al doilea spaţiu de acest gen ca mărime din Bucureşti după cel de la hotelul de cinci stele, aflat în contract de management cu JW Marriott.

    Renunţarea pentru 15 ani la clădirea de la intrarea complexului i-a adus nu numai avantajul banilor gheaţă, dar şi trafic pentru hotel. „Când ai o clădire de birouri închiriată în întregime de o multinaţională la tine în curte, unde mai ai şi hoteluri, efectul asupra afacerii hoteliere este foarte bun“, spune Lazăr.

    Acum, când grupul Caro totalizează peste 200 de camere în complex, efectul este invers: „avem hotel, să mai facem sedii de birouri“. De aici i-a venit lui Ion Lazăr ideea construirii unui nou centru de afaceri de 60.000 de metri pătraţi, alături de cel vechi. Pentru acest proiect însă, evaluat la 45 de milioane de euro, mult mai mare decât construcţiile de până acum, omul de afaceri caută un partener: „Este vorba despre un spaţiu destinat birourilor, dar şi restaurantelor şi magazinelor. Vrem să ne asociem pentru acest proiect cu alţi parteneri, păstrând raportul undeva la 50/50“. Clădirea va fi amenajată în locul unor construcţii mai vechi din curtea hotelului Caro şi lucrările vor începe cel mai probabil anul viitor.

    Omul de afaceri spune că nu are nicio problemă dacă va veni un alt chiriaş care să îi plătească pe 15 ani, ceea ce i-ar aduce capital pentru dezvoltarea terenului liber pe care îl mai deţine acolo (peste 4 hectare). „Însă nu cred că se va întâmpla aşa ceva. Acum piaţa de birouri a crescut foarte mult şi multinaţionalele au de unde să aleagă. Dar cu siguranţă clădirea va fi ocupată încă de la lansare“, apreciază Lazăr.

  • Cald, de fapt fierbinte

    De cinci ani, piata imobiliara creste spectaculos. Dublarea sau chiar triplarea preturilor de la an la an i-a mirat pe multi, dar putini s-au aratat realmente ingrijorati. Explicatii precum „cererea este mult mai mare decat oferta“, „exista un interes foarte mare din partea investitorilor straini“, „suntem in urma altor piete din regiune“, oferite de toti comentatorii pietei imobiliare, i-au calmat pe tematori, livrand in acelasi timp noi motive de majorare a preturilor.

    A trebuit sa apara un fenomen care are prea putina legatura cu piata de aici – criza creditelor din Statele Unite – pentru ca romanii sa devina interesati de concepte ca supraincalzire sau grad prea mare de indatorare. In esenta, problemele din SUA nu sunt atat ale sectorului de real estate, cat ale finantatorilor, care au acceptat sa crediteze persoane care nu puteau demonstra ca pot returna imprumuturile. Problemele din Statele Unite au iradiat si in alte parti ale globului, influentand piete imobiliare din tari ca Marea Britanie sau chiar Estonia. Efectele au ajuns si in Romania, dar in niciun caz nu putem vorbi de o criza. Aici, banca centrala a tinut sub control – poate chiar prea strict, spun unii bancheri – gradul de indatorare a populatiei. Numai ca la gradul de imprevizibilitate a economiei, a veniturilor, a cursului de schimb, a dobanzilor, cresterea accelerata a preturilor la imobiliare n-a avut cum sa trezeasca paralele cu piata americana si intrebarea fireasca: este sustenabila cresterea preturilor din ultimul timp ori avem de-a face cu o supraincalzire, cu un „balon“ sortit sa se sparga intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat?

    Pentru cumparatorii de apartamente din Romania, criza din SUA a avut deja un rezultat palpabil: cresterea dobanzilor. „Bancile au devenit mai prudente in toata lumea“, remarca Peter Collins, director al diviziei Northern Europe din cadrul companiei imobiliare DTZ, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin. Iar precautia sporita a bancilor ar putea afecta si afacerile dezvoltatorilor imobiliari, care ar putea gasi mai greu surse de finantare a proiectelor. Pana acum, dezvoltatorii nu s-au plans, dat fiind ca nici bancile din Romania nu vad inca posibilitatea unei crize a pietei imobiliare. Romania s-ar putea confrunta pe termen mediu cu o supraincalzire a pietei imobiliare, insa pe ansamblu nu exista semne clare privind aparitia unui „balon“ al preturilor, in ciuda cresterii rapide din ultimii ani, remarcau analistii grupului bancar Unicredit intr-un raport recent asupra pietei imobiliare regionale.

    Nici vicepresedintele regional al Bancii Mondiale, Shigeo Katsu, desi a avertizat asupra vulnerabilitatii ridicate a Romaniei la efectele negative ale crizei globale a creditelor, nu crede ca Romania simte deja impactul crizei americane. Katsu a apreciat, intr-un interviu acordat Reuters, ca limitarea volumului de credite la nivel mondial, cauzata de problemele aparute pe piata creditelor ipotecare din SUA, nu a afectat inca regiunea balcanica, unde avansul economic s-a plasat la un nivel ridicat in ultimii ani. El a atras totusi atentia asupra faptului ca economiile sud-est-europene sunt dependente intr-o mare masura de finantarea externa si ar putea intampina dificultati.

    De cealalta parte, unii dezvoltatori apreciaza ca se poate vorbi de o supraincalzire. „Este clara o incalzire a pietei, pentru ca preturile sunt nejustificate atat la apartamente, cat si la terenuri“, apreciaza Teodor Pop, director al dezvoltatorului RED Management Capital. Compania are in lucru acum mai multe proiecte in mai multe orase din Romania – Constanta, Arad, Braila sau Baia Mare, dar si in Bucuresti. „O crestere cu peste 50% la apartamentele vechi de la inceputul anului este prea mult chiar si pentru piata romaneasca“, remarca de curand si Razvan Stroescu, directorul departamentului rezidential al companiei imobiliare Coldwell Banker.

    Cresterile de preturi nu au aparut insa numai in sectorul rezidential, ci si in domenii care au avut o evolutie mai previzibila, precum piata spatiilor de birouri sau a centrelor comerciale. In ultimele tranzactii, randamentele anuale (yield-urile), pe baza carora se calculeaza pretul de vanzare a unei cladiri, au scazut mult, ajungand la niveluri similare unor piete mult mai dezvoltate. Cu cat yield-ul este mai mic, cu atat pretul efectiv de vanzare este mai mare, cu alte cuvinte si cladirile de birouri din Romania sunt mai scumpe. America House, unul dintre cele mai cunoscute centre de afaceri din Bucuresti, a fost cumparat la un yield mai mic de 5,6%, comparabil cu randamente obtinute pe unele piete din Germania. Si in sectoarele nerezidentiale ale pietei imobiliare, cresterea preturilor a fost provocata de aceiasi factori care au dus la majorarea preturilor locuintelor, respectiv cererea mai mare decat oferta si interesul sporit al investitorilor, in special al fondurilor de investitii straine.

    Cert este ca, spre deosebire de anii anteriori, acum sunt din ce in ce mai multe voci care vorbesc de apropierea unui recul al pietei imobiliare. Mai mult, opinia generala pare a fi ca piata nu se va putea maturiza fara sa treaca mai intai printr-o perioada de scadere. „Vom vedea un ciclu de cadere in 3-5 ani, cand oferta va depasi cererea“, este de parere Tim Wilkinson, managing director al DTZ Echinox. „Cred ca piata atunci se va maturiza“, spune el referindu-se la segmentele nerezidentiale ale pietei. Dupa parerea lui, „piata este acum extrem de fierbinte si este nevoie de o scadere care sa o calmeze“. In ce-l priveste, Teodor Pop considera ca ar fi bine ca scaderea sa apara cat mai curand, deoarece „cu cat apare reculul mai devreme, cu atat stabilizarea se produce mai repede“. Iar intarzierea nu va face decat ca eventuala cadere sa fie „mai de sus“.

    Ce se va intampla pe piata imobiliara din Romania este greu de estimat, in contextul in care bancile sunt mai prudente, dar inca nu au oprit accesul la finantare nici pentru cumparatorii de locuinte, nici pentru dezvoltatori. Analistii cred ca, pe termen scurt, preturile vor continua sa creasca, dar estimarile privind momentul scaderii – sau daca acesta va aparea – sunt confuze. Dezvoltatorii spun ca terenurile sunt prea scumpe, dar inca se cumpara, iar reprezentantii agentiilor sunt inca optimisti: Ionut Bordei, partener al companiei imobiliare Eurisko, apreciaza ca preturile locuintelor vor continua sa creasca, doar ca nu in acelasi ritm ca pana acum.

    O imagine a modului in care criza financiara influenteaza o piata dezvoltata ca aceea a Marii Britanii o ofera Peter Collins de la DTZ: el spune ca investitorii se indreapta spre proprietatile sigure, ceea ce are ca efect o majorare a decalajului de randament intre cladirile din zonele principale si cele secundare. Asa se face, intre altele, ca in piata rezidentiala preturile au scazut in unele orase din Marea Britanie, dar Londra nu a fost afectata. Seamana Romania cu Marea Britanie? Deocamdata, preturile in Bucuresti continua sa urce.

  • Azi in toata tara

    Peste 12.000 de apartamente in lucru la Cluj-Napoca, doua mall-uri pe punctul de a fi inaugurate si alte doua in lucru tot in orasul de la poalele Feleacului, un singur dezvoltator cu nu mai putin de 12 proiecte in Iasi, mii de noi locuinte livrate sau in lucru la Constanta. Toate aceste date arata ca Bucurestiul a incetat sa mai fie singurul pol de atractie din Romania pentru investitorii imobiliari.

    In mod traditional, se spunea ca piata imobiliara din marile orase urmeaza Bucurestiul la distanta de doi ani. Adica in Cluj-Napoca, Timisoara sau Constanta se intampla la un moment dat ceea ce se petrecea cu doi ani in urma in Bucuresti. Realitatea din teren arata acum diferit. In unele privinte, ca in cazul spatiilor de birouri de clasa A, decalajul este poate chiar mai mare, dar in altele, precum constructia de locuinte noi, intervalul este mult mai strans.

    Dar decalajele sunt pe cale de a fi rapid recuperate, dat fiind ca multi dezvoltatori au ajuns acum chiar sa ocoleasca Bucurestiul, din cauza preturilor ridicate ale terenurilor. „In Bucuresti este atat de scump, incat nu mai are sens sa construiesti“, spune Teodor Pop, directorul dezvoltatorului imobiliar RED Management. El apreciaza ca investitorii prefera acum sa se orienteze spre alte orase decat sa suporte „preturile exorbitante“ din Capitala. RED Management are in lucru acum mai multe proiecte in Constanta, Arad, Braila sau Baia Mare, dar si in Bucuresti.

    RED – care are ca actionari principali fondurile de investitii Warburg Pincus (SUA) si GED Capital (Spania) – este prezent de mai multi ani pe piata romaneasca, dar situatia este mai suparatoare pentru dezvoltatorii care abia acum vin in Romania. „In viitor ne vom concentra pe orasele din provincie, pentru ca terenurile din Bucuresti au devenit prea scumpe si majoritatea dezvoltatorilor care intra acum evita aceasta piata“, spunea Kay Thorkildsen, presedintele dezvoltatorului WestHouse Group, care a anuntat trei proiecte imobiliare in Constanta.

    De altfel, in Constanta sunt deja in diverse faze de dezvoltare mai bine de zece proiecte rezidentiale, ale caror preturi de vanzare se apropie de cele din Bucuresti. Este drept ca orasul profita de prezenta pe litoral si multe locuinte sunt cumparate in scop turistic. Interesul pentru locuintele noi este ridicat, spune Andra Turcu, marketing & sales manager la Tomis Development, companie ce dezvolta cartierul rezidential Tomis Plus, la iesirea din Constanta inspre Mihail Kogalniceanu. Ca urmare, preturile terenurilor au avut o evolutie exploziva in ultimii doi ani, inregistrand triplari in apropierea proiectelor. Mai ales ca pe piata constanteana sunt anuntate investitii ale unor mari dezvoltatori prezenti in Romania, precum Neocity, Engel Europe sau spaniolii de la Gran Via.

    Compania Impact, singurul dezvoltator imobiliar listat la bursa din Bucuresti, a fost unul dintre pionierii complexurilor rezidentiale in provincie. Dupa ce a construit mai multe ansambluri de case in zona Bucurestiului, Impact a lansat proiecte in Constanta, Ploiesti si Oradea si va colabora cu Primaria locala pentru un complex in Cluj-Napoca.

    Din urma vin insa puternic dezvoltatorii straini, precum grupul israelian ENG (care s-a concentrat pe Iasi, unde a anuntat 12 proiecte, dintre care zece rezidentiale), Bas Development, companie formata prin fuziunea a doi dezvoltatori originari tot din Israel, Bar-On Adam Structures si Aura Investments (care tinteste orase ca Ploiesti sau Brasov) sau Westhouse si Gran Via, ambele cu proiecte rezidentiale in Constanta.

    In domeniul locuintelor noi, pietele din marile orase sunt pe punctul de a prinde din urma piata bucuresteana, cel putin la nivelul intentiilor si al anunturilor. Totusi, exista segmente unde Capitala pastreaza inca un avans suficient.

    Pentru clujeni, de exemplu, cumpararea unui apartament de lux poate fi inca o problema. Daca in Bucuresti multi ani s-au construit aproape exclusiv locuinte foarte scumpe si abia din 2005 dezvoltatorii si-au indreptat atentia spre clasa de mijloc, in Cluj-Napoca evolutia a fost oarecum inversa. Pentru ca orasul de sub Feleac a avut o particularitate ce l-a diferentiat de orice alt oras din Romania – jocul Caritas. „Asa nefericit cum a fost el, jocul a facut si multi castigatori, majoritatea aici“, spunea un om de afaceri clujean. De pe urma Caritas, in Cluj-Napoca s-a format o patura de mijloc semnificativ mai consistenta decat in alte parti, iar investitorii locali au construit blocuri de locuinte in special pentru acestia. „Noi am construit, incepand de prin 2000, mai intai pentru persoanele cu venituri medii“, spune Ramona Cuc, director general si actionar al companiei imobiliare clujene Grup de Lux.

    Iar acum, in Cluj-Napoca sunt anuntate proiecte rezidentiale de peste 500 de milioane de euro, care ar urma sa se transforme in 12.000 de noi locuinte. Acestea sunt dezvoltate de firme precum Polus Real Estate, membra a dezvoltatorului TriGranit din Ungaria, sau Impact in colaborare cu autoritatile locale, fiecare dintre aceste doua companii anuntand peste 5.500 de locuinte. Sunt insa si proiecte mai mici, precum Bonjour, din cartierul Buna Ziua, dezvoltat de firma cu capital italian Mao Imobiliare in parteneriat cu compania Elite Group, detinuta de oameni de afaceri romani.

    Intrate pe radarul investitorilor, Cluj-Napoca si alte orase din tara recupereaza decalajul fata de piata imobiliara din Bucuresti, mai ales ca preturile locuintelor sunt inca mai mici decat in Bucuresti. Pe de-o parte, terenurile sunt mai ieftine, iar pe de alta parte, costurile de constructie sunt mai mici. Urmand insa exemplul Capitalei, este perfect posibil ca in scurt timp preturile sa creasca, pe fondul unei cereri tot mai mari. Cresterea puterii de cumparare vizibila in ultimii ani in Bucuresti se manifesta si in provincie.

    Mai mult insa, o serie de investitori straini – fie alungati de preturile mari ale terenurilor din Bucuresti, fie atrasi de facilitatile oferite de autoritatile locale – aleg sa construiasca fabrici, sa deschida centre de suport sau sa lanseze diverse operatiuni de servicii in orasele importante din tara. Exemplul fabricii Nokia la Cluj-Napoca sau venirea Ford la Craiova sunt concludente. Iar aceste investitii sunt urmate si de o deplasare a fortei de munca, ceea ce va pune presiune pe piata imobiliara din respectivele localitati. Pe langa nevoia de noi locuinte pentru lucratorii straini sau autohtoni, aceste investitii vor atrage si dezvoltatori de spatii industriale sau de birouri.

    Dezvoltatorii de centre comerciale au luat cu asalt deja orasele mai mari sau mai mici, analistii Colliers spunand ca nu exista practic localitate cu peste 100.000 de locuitori care sa nu aiba cel putin un proiect de mall, retail park sau hipermarket cu galerie comerciala, ba chiar doua sau trei astfel de investitii. In schimb, Romania sufera puternic la capitolul spatii logistice, remarca de curand Lorand Szarvadi, director executiv si fondator al lantului de electrocasnice Domo. Totusi, si piata spatiilor de depozitare a fost luata la tinta. Cefin Real Estate, care a dezvoltat in parteneriat cu fondul de investitii austriac Europolis parcul logistic Cefin Logistic Park, pe autostrada Bucuresti-Pitesti, lucreaza deja la doua proiecte similare in Arad si Timisoara. Cefin are terenuri de aproape trei milioane de hectare in mai mult de zece orase, pe care va dezvolta in special proiecte industrial-logistice si rezidentiale.

    Nici spatiile de birouri nu sunt prea multe in orasele mari. Mult timp, Brasovul sau Cluj-Napoca au avut doar o cladire sau doua de birouri „de clasa A“, construite in general de investitori locali, dar care nu erau prea solicitate de chiriasi.

    Acum, tot costurile ridicate din Bucuresti ii determina pe investitori sa ia in calcul si alte destinatii pentru investitiile lor. In plus, prezenta unor centre universitare puternice determina firme ca Siemens, CapGemini sau Genpact sa deschida centre de servicii in Iasi, in timp ce Nokia a ales Clujul. „Necesar de birouri este si in alte orase“, spune Teodor Pop. RED Management, firma pe care o conduce Pop, construieste 155.000 de metri patrati de birouri intr-un parc de afaceri, vizand in mod special chiriasi pentru spatii de back office, call center sau service center, precum Accenture, Genpact, Ericsson sau Siemens.

    Cert este ca pentru multi investitori imobiliari, Romania nu se mai reduce de mult la un singur oras, asa cum apare in studiile de piata ale companiilor imobiliare internationale.