Analize interesante din domeniul imobiliarelor – totul despre piața imobiliarelor, prețurile apartamentelor și nu numai.
Compania Sodexo Soluţii pentru Motivare şi-a relocat spaţiile de birouri şi activitatea de producţie pe o suprafaţă de 2.700 de metri pătraţi din complexul Novo Park, amplasat în imediata vecinătate a staţiei de metrou Pipera.
Începând cu jumătatea lunii aprilie, compania are birourile în clădirea G a Novo Park, unde mai au sediu multinaţionale precum Hewlett-Packard (HP), Procter & Gamble (P&G), Kraft Foods România, Garanti Bank sau Ringier.
Cel mai scump si extravagant apartament din lume costă 250 de milioane de dolari – GALERIE FOTO
Pesemne că una dintre cele mai spectaculoase părţi ale acestui apartament este zona exterioară, în care se găseşte o piscină exterioară amplasată pe acoperişul etajului inferior. În plus, are o sală de gimnastică şi multiple zone de tip lounge. Locuinţa are şi un nume – Tour Odeon – şi se află în prezent în construcţie; va fi interesant de văzut rezultatul acestui proiect, în momentul în care va fi finalizat, data prognozată pentru inaugurare fiind 2014.
PENTRU CEI CARE NU ŞTIU, sud-africanul Martin Slabbert este şeful fondului de investiţii NEPI, unul dintre cei mai activi investitori imobiliari din România în anii de criză. Fondul este prezent în România de peste cinci ani şi deţine active evaluate la peste 600 de milioane de euro. Ioannis Papalekas – “misteriosul investitor grec”, pentru că puţini au avut privilegiul de a-l vedea în carne şi oase, sau “vulturul”, deoarece cumpără proiecte mai ales în dificultate, a intrat în atenţia presei în anul 2005, când a preluat centrul comercial City Mall. Omul de afaceri a vândut după un an proiectul pentru 103,5 milioane de euro fondului australian APN, ca după patru ani, mall-ul să intre în faliment şi să fie răscumpărat de acelaşi Papalekas.
Aşadar, cei doi sunt cei mai activi investitori imobiliari ai momentului din România, însă strategiile lor diferă extrem de mult, ceea ce se vede în tipul de active pe care fiecare în parte îl vizează: Papalekas, active din Bucureşti în dificultate, pe care să le achiziţioneze la preţuri mici, iar Slabbert, proiecte bune, cu potenţial de creştere, în oraşe mari.
CE ÎI ASEAMĂNĂ PE CEI DOI? Unii ar putea spune că succesul în afacerile imobiliare. Ambii au dovedit că sunt buni afacerişti când vine vorba de achiziţii de proiecte. Papalekas a demonstrat însă că are fler şi la vânzarea de active. Omul de afaceri grec a realizat câteva exituri extrem de profitabile în România, nu doar achiziţii de proiecte. NEPI, în schimb, nu a făcut nicio vânzare semnificativă pe piaţa locală, deocamdată fiind în faza de preluare de proprietăţi.
“NEPI abia îşi face portofoliul. Se pregăteşte de altceva. Vrea un portofoliu mai mare listabil la mai multe burse”, spun surse din piaţa imobiliară. Aşadar, am putea spune că singurele lucruri pe care le au cei doi în comun sunt faptul că deţin proiecte imobiliare şi că au rămas cam singurii investitori de pe piaţa locală din ultimii doi ani. “Domnul Papalekas se pricepe foarte bine în această afacere, nu ia niciodată proiecte care nu au şanse de reuşită. Cumpără doar ce vor oamenii să vândă, nu caută el proiectele, ceea ce-i oferă un avantaj în negociere, şi ajunge la proiecte înaintea consultanţilor”, spun aceleaşi surse.
De altfel, proiectele achiziţionate de omul de afaceri grec, care are în jur de 35-40 de ani, nu au fost uşoare, ci unele cu un grad ridicat de risc. De asemenea, Papalekas nu apelează la serviciile consultanţilor imobiliari şi a fost implicat şi în dezvoltarea de proiecte imobiliare, pe care le-a vândut ulterior. “A luat un teren şi a realizat o dezvoltare uriaşă, Upground, pe care a vândut-o cu un preţ uriaş. Cei doi sunt ca soarele şi luna.”
Dacă facem un inventar al tranzacţiilor în care a fost implicat Papalekas, reiese că omul de afaceri a cumpărat proiecte, începând din 2005, pentru care a plătit în total circa 130 de milioane euro, şi a încasat peste 500 de milioane de euro din vânzare de active imobiliare. NEPI, în schimb, a făcut achiziţii de peste 400 de milioane de euro în ultimii ani. “Printre asemănări aş menţiona stilul de management şi accesul la surse de capital. Ca deosebire, aş menţiona strategia fondurilor pe care le administrează. Atât domnul Slabbert, CEO al NEPI, cât şi domnul Papalekas sunt investitori abili, bine informaţi, într-o piaţă asimetrică şi rapizi în execuţia tranzacţiilor alese. Ambii au o poziţie fermă cu privire la ciclul pieţei, iar accesul la capital de care beneficiază le oferă un avantaj competitiv determinant în influenţarea pieţelor”, spune Robert Miklo, associate director în cadrul departamentului de investiţii al Colliers. “Însă asemănările se opresc aici”, continuă Miklo. El explică deosebirile dintre cei doi investitori prin faptul că NEPI este o companie listată la bursă, cu un număr mare de acţionari, de la fonduri de investiţii la persoane fizice. Aceşti acţionari sunt interesaţi să beneficieze de dividende periodice şi de protecţia sau creşterea valorii acţiunilor pe termen lung. NEPI este listat atât la bursele din Johannesburg şi Londra, cât şi la Bursa de Valori Bucureşti.
PREFERINŢA INVESTITORILOR PENTRU SPAŢII DE BIROURI ESTE REFLECTATĂ ÎN PRIMUL RÂND ÎN CIFRE. Consultanţii imobiliari au inventariat că în acest an vor fi finalizate proiecte totalizând circa 150.000 de metri pătraţi, majoritatea covârşitoare în Bucureşti. Suprafaţa programată pentru livrare în acest an este dublă faţă de cea finalizată anul trecut, când au fost construiţi circa 70.000 de metri pătraţi de birouri.
Din punct de vedere al suprafeţei construite, cele mai importante proiecte care vor fi livrate în 2013 sunt clădirile dezvoltate de Raiffeisen Evolution (Sky Tower şi Floreasca City Center), Floreasca Park dezvoltată de Portland sau o nouă fază în parcul de birouri West Gate, dezvoltată de ID Group.
Ofertei noi disponibile în urma finalizării proiectelor noi în acest an i se adaugă şi clădirea Tower Center, proiect trecut prin insolvenţă, fără chiriaşi de mai mulţi ani şi cumpărat anul trecut de oamenii de afaceri Ioannis Papalekas şi Dragoş Bîlteanu pentru aproximativ 50 milioane de euro. Tower Center are o suprafaţă închiriabilă de 22.000 de metri pătraţi şi a fost scoasă recent la închiriere, primul contract fiind semnat cu Hidroelectrica pentru 3.200 metri pătraţi.
CIRCA 450.000 MP DE BIROURI ÎŞI CAUTĂ CHIRIAŞI ÎN ACEST AN. Dacă luăm în calcul datele disponibile pe piaţă care arată că circa 50.000 de metri pătraţi din proiectele cu finalizare în acest an sunt deja preînchiriaţi, în 2013, doar în clădirile noi, proprietarii trebuie să găsească chiriaşi pentru încă 100.000 metri pătraţi. Suprafaţa disponibilă este mai mare, având în vedere că doar în clădirea Charles de Gaulle spaţii de circa 8.000 metri pătraţi au rămas goale după relocarea băncilor UniCredit Ţiriac şi Raiffeisen Bank. Dacă mai adăugăm şi spaţiile goale din celelalte clădiri existente de clasă A şi B, evaluate la circa 340.000 de metri pătraţi, rezultă că peste 450.000 metri pătraţi de birouri îşi caută clienţi în lunile următoare, fără să punem la socoteală proiectele pentru care construcţia va începe în acest an.
În perioada următoare am putea asista însă la o creştere a gradului de neocupare a clădirilor vechi, având în vedere că firmele ale căror contracte expiră în lunile următoare preferă să se mute în proiecte noi. Proprietarii acestor proiecte oferă pachete atractive atât din punct de vedere comercial, cât şi al calităţii serviciilor.
Rata de neocupare a spaţiilor de birouri din Bucureşti s-a situat în jurul valorii de 15,5% la sfârşitul anului trecut, cu diferenţe mari care se menţin între zone. Astfel, potrivit CBRE România, dacă zona de Vest are în prezent una din cele mai mici rate de neocupare, de 6%, Pipera este în continuare caracterizată de o rată de neocupare peste media generală, situată în jurul valorii de 27%. Această valoare este consecinţa ratei de neocupare de 48% a zonei Pipera Nord care este ponderată de cea de 14% din Pipera Sud (Dimitrie Pompei). Rata de neocupare în zona centrală a fost de 8% la începutul anului trecut, ajungând în trimestrul trei din 2012 să atingă valoarea de 14%. Începând cu ultimul trimestru al anului trecut, aceasta a început să descrească stabilizându-se în jurul valorii de 12%. La baza acestei fluctuaţii a stat livrarea a 28.000 metri pătraţi în zonă.
PRIMELE TRANZACŢII DIN ACEST AN. În primele două luni au fost semnate câteva contracte de închiriere, prima anunţată în 2013 fiind închirierea unui spaţiu de 3.200 mp în Tower Center către Hidroelectrica. A urmat grupul Generali, care se mută din Piaţa Victoriei din clădirea Bucharest Corporate Center, aparţinând companiei austriece Immofinanz, în clădirea Charles de Gaulle Plaza, unde vor ocupa circa 4.000 de metri pătraţi.
ESTE O SITUAŢIE DE TIPUL «OUL SAU GĂINA». Comercianţii vor să vadă un trafic pietonal intens pentru a alege această zonă pentru magazinele lor reprezentative, iar consumatorii vor să aibă o selecţie largă de magazine pentru a-şi petrece timpul liber”, explică Luiza Moraru, head of retail department în cadrul companiei de consultanţă imobiliară CBRE România. Drumul ce leagă Piaţa Unirii de Piaţa Romană este populat de retaileri mici, de îmbrăcăminte, încălţăminte şi accesorii. Kenvelo este singurul retailer mare care şi-a încercat norocul în zonă, însă el s-a poziţional la intrarea în Centrul Istoric, kilometrul zero al distracţiei bucureştene şi o zonă zilnic vizitată de zeci sau chiar sute de mii de per-soane. Nu toată zona se bucură însă de acelaşi trafic. “Momentan, cel mai important factor care împiedică zona să devină un pol de shopping este lipsa unui trafic pietonal intens, dar acest lucru ar putea fi rezolvat prin crearea unor spaţii noi de parcare în zonele respective”, explică Luiza Moraru. Ea spune însă că în ultima perioadă Bulevardul Magheru a beneficiat de un interes crescut din partea dezvoltatorilor atât de spaţii de birouri, cât şi de retail.
LA RÂNDUL SĂU, Estera Enache, senior consultant în cadrul departamentului de retail al DTZ Echinox, afirmă că deşi pe aceste artere vizibilitatea este foarte bună, traficul se concentrează în apropierea staţiilor de metrou şi a staţiilor de transport public, iar acest lucru se reflectă în gradul de ocupare a spaţiilor şi influenţează chiria solicitată pe metru pătrat. “Cu cât un spaţiu comercial este mai apropiat de intersecţie şi beneficiază de un trafic mare, cu atât este mai atractiv şi se ocupă mai repede.” Ea dă exemplul Pieţei Romane unde deja sunt prezente mai multe branduri de modă precum Stefanel, BSB, Nissa, Calzedonia şi Terranova. De asemenea, zona reprezintă un pol important pentru segmentul de restaurante fast food, în zonă fiind prezenţi cei mai mari doi jucători, McDonald’s şi KFC.
LA CAPĂTUL CELĂLALT AL DRUMULUI SE AFLĂ UNIREA SHOPPING CENTER, un centru comercial care stă mărturie pentru perioada dinainte de ’89, dar a cărui înfăţişare s-a schimbat odată cu vremurile. Pentru că la parterul magazinului sunt aliniaţi cei mai mari jucători din industria modei, în frunte cu Zara şi H&M.”Retailul rămâne în continuare concentrat în centre comerciale. Acestea din urmă dispun de spaţii ce pot acomoda orice tip de activitate”, spune Cristina Burlacu, reprezentanta departamentului high street retail al Cushman & Wakefield.
Dacă în centrele comerciale mixul de chiriaşi este stabil, în privinţa spaţiilor stradale situaţia încă nu s-a stabilizat, pentru că sunt multe spaţii comerciale care îşi schimbă frecvent chiriaşii şi domeniul de activitate, explică ea. Pentru ca zona să se transforme într-o arteră comercială după modelul celor din Occident, Cristina Burlacu este de părere că primul pas ar fi ca “retailerii mari de modă să ocupe zonele stradale cu trafic important. Apoi, în jurul lor se va crea un pol de retail cu domenii variate de activitate”. În opinia ei, ideal, în zonele stradale cu trafic intens ar trebui să existe aceleaşi activităţi ca într-un centru comercial, respectiv îmbrăcăminte, încălţăminte, cosmetice, accesorii, cafenele, restaurante şi servicii.
TOTUŞI, Andrei Văcaru, head of retail consultancy în cadrul Jones Lang LaSalle România, găseşte o serie de motive pentru a explica starea actuală a arterei. Primul pe care îl menţionează este lipsa unui management unitar al zonei. “Fiecare spaţiu are un alt proprietar, interesat să-şi maximizeze venitul propriu, iar autorităţile locale nu depun niciun efort pentru transformarea zonei într-o destinaţie de retail.” Mai mult, zona nu respectă standardele retailerilor mari de fashion în ceea ce priveşte traficul, locurile de parcare, calitatea clădirilor, suprafeţele şi structura acestora. “În ciuda scăderilor importante din ultimii ani ale nivelului chiriei în zonă, brandurile de fashion care ocupă suprafeţe mari pot obţine condiţii mai bune în centrele comerciale, unde proprietarii sunt interesaţi de prezenţa acestora pentru a-şi îmbunătăţi mixul de chiriaşi.” Potrivit ultimelor date ale Cushman Wakefield, chiria pentru spaţii prime (cel mai bine poziţionate) pe Bulevardul Magheru era în toamna lui 2012 de 55 euro pe metru pătrat. În centrele comerciale retailerii mari negociază chirii procentuale din vânzări, pentru ancore procentul fiind de regulă sub 10, chiar sub 5%, potrivit surselor din piaţă. “Din cauza celor de mai sus nu există retaileri ancoră în această zonă (dintre Piaţa Romană şi Piaţa Unirii, n. red.), ceea ce limitează foarte mult interesul retailerilor ce ocupă spaţii mai mici”, completează Andrei Văcaru. Mai mult, el este de părere că perioada următoare nu va aduce schimbări importante pe bulevardele Magheru şi Brătianu. “Cred că Centrul Vechi şi Calea Victoriei au mai multe şanse de a atrage în viitorul apropiat nume noi de fashion.” Până când actorii principali intră în scenă, actorii mici va trebui să întreţină spectacolul pe artera comercială ce leagă Piaţa Unirii de Piaţa Romană.
VOM AVEA INAUGURĂRI DE AUTOSTRĂZI?
Tot în 2013 ar urma să fie inaugurat şi al doilea pod peste Dunăre între România şi Bulgaria, pe ruta Calafat-Vidin, o investiţie de aproape 300 de milioane de euro realizată în parteneriat de cele două ţări.
CE LUCRĂRI VOR ÎNCEPE?
În prima parte a acestui an ar urma să înceapă lucrările pentru construcţia a aproape 100 de kilometri de autostrăzi de pe Coridorul IV paneuropean şi de pe Autostrada Transilvania, cu o valoare de circa un miliard de euro (trei loturi din autostrada Lugoj-Deva, un lot din autostrada Timişoara-Lugoj şi tronsonul Gilău-Nădăşelu). Aceste contracte au o importanţă majoră pentru piaţa construcţiilor, extrem de afectată de criză, în contextul în care vor avea impact nu numai asupra afacerilor constructorilor care le vor realiza, ci şi asupra distribuitorilor de utilaje de construcţii, asupra producătorilor de materiale de construcţii, asupra creşterii locurilor de muncă şi până la urmă asupra consumului din economie.
Tot în 2013 ar urma să se lămurească problema construcţiei în concesiune a autostrăzilor Comarnic-Braşov, Craiova-Piteşti, respectiv Ploieşti-Focşani. Pentru ultimele două, compania de drumuri deja a publicat anunţuri de intenţie privind construcţia lor, ceea ce înseamnă că foarte curând ar urma să demareze licitaţiile propriu-zise.
Tot în 2013 ar trebui să fie reluată licitaţia pentru primul tronson al autostrăzii Nădlac-Arad, la care până în noiembrie a lucrat firma Romstrade, controlată de Nelu Iordache, alături de portughezii de la Monteadriano Engenharia e Construcao. Compania de drumuri a decis să rezilieze acest contract în toamna lui 2012, în condiţiile în care au apărut întârzieri la construcţie.
CE MALLURI ŞI SPAŢII DE BIROURI VOR FI FINALIZATE ANUL ACESTA?
În 2013 ar urma să se finalizeze centrele comerciale Promenada, dezvoltat de austriecii de la Raiffeisen Evolution, AFI Palace Ploieşti, al companiei israeliene AFI Europe, Uvertura din Botoşani, al omului de afaceri Dănuţ Prisecariu şi Vulcan Value Retail Center al sud-africanilor de la NEPI. La spaţii de birouri, cele mai probabile inaugurări vor fi cea a imobilului Sky Tower şi ale primelor două clădiri din proiectul Floreasca Park din Capitală.
Totuşi, cele mai exclusiviste dintre acestea prezintă câteva dotări care le diferenţiază. Astfel, o proprietate de milioane de dolari cu adevărat originală ar trebui să conţină fie o sală de cinema cu proiectoare 3D, o sală disco şi eventual un bar, acoperişuri retractabile, parcuri acvatice, terenuri de golf şi lista ar putea continua cu astfel de exemple.
Un clasament publicat recent pe siteul TopTenRealEstateDeals.com, arată care sunt cele mai recente tendinţe în materie de lux de pe piaţa imobiliară din SUA:
Atunci: o importantă alee de promenadă, acest bulevard era populat de cinematografe şi hoteluri.
Acum: cinematograful Corso mai stă astăzi mărturie vremurilor de mult apuse. De-o parte şi de alta a bulevardului spaţiile comerciale care sunt ocupate s-au transformat în magazine cu “preţ unic de 13 lei”.
Puţine sunt astăzi clădirile, restaurantele sau magazinele care mai stau să povestească vremurile de mult apuse. În afară de Calea Victoriei – un pol al modei de lux – şi centrul istoric – kilometrul zero al distracţiei -, fostele artere comerciale aşteaptă cuminţi chiriaşii.
Atunci: una dintre cele mai importante zone comerciale ale Capitalei, Piaţa Bibescu-Vodă era populată de hale, tarabe şi magazine, după modelul halelor din Paris.
Acum: astăzi zona este dominată de magazinele Unirea Shopping Center şi Cocor, care au rezistat presiunii timpului şi care s-au adaptat vremurilor actuale cu chiriaşi noi şi cu o nouă înfăţişare.
Investitorii care ar fi cumpărat orice, la orice preţ, fără măcar să ştie ce cumpără au dispărut, iar tranzacţiile cu spaţii de retail se mai fac doar cu proiecte “în moarte clinică”.
Investitorii se băteau în urmă cu 5-6 ani pe proiecte care nici măcar nu erau realizate, dând crezare doar unor poveşti, împachetate frumos şi argumentate de “potenţialul extraordinar al pieţei româneşti”.
Ce s-a întâmplat acum cu investitorul care a cumpărat un mall într-un oraş din România şi în momentul în care a mers să vadă un film în zona de entertainment a acestuia a aflat că nici măcar nu exista un cinematograf?
Se află, cel mai probabil, acasă la el, în Austria, Germania, Anglia sau alte ţări cu tradiţie, lingându-şi rănile, având în vedere că proiectele cumpărate mai valorează acum doar 20%-30%-40% sau, în cel mai fericit caz, 50% din preţul plătit. Apetitul investitorilor a dispărut brusc, în momentul în care consumul din România a luat-o la vale din cauza crizei economice şi a măsurilor de austeritate, astfel că achiziţiile de malluri nu mai sunt privite ca o afacere profitabilă nici măcar pe termen lung.
Aşa că în ultimii patru sau cinci ani n-am mai văzut pe piaţa locală nicio achiziţie de centru comercial, atenţia investitorilor, foarte puţini la număr, fiind îndreptată exclusiv spre clădirile de birouri. Singurele tranzacţii din sectorul de retail au avut ca obiect doar centre comerciale aflate în dificultate, gen Liberty Center din Bucureşti, achiziţionat recent, se pare de către băncile creditoare, pentru 60 de milioane de euro, Oradea Shopping City, preluat de omul de afaceri Puiu Popoviciu, sau City Mall, tot din Bucureşti.
De ce nu se cumpără şi proiecte “bune”?
“Sunt foarte scumpe şi necesită valori foarte mari la achiziţie. Iar creditele azi sunt nu doar scumpe, ci şi greu de obţinut. Aceste proiecte despre care vorbim au fost dezvoltate scump, pe terenuri cu valoare ridicată, cu forţă de muncă şi cost de construcţie mari”, spune Radu Lucianu, managing partner al firmei Capital Property Advisors. Pe lângă problemele legate de finanţare, un leit motiv al ultimilor patru ani, consultanţii imobiliari spun că nici proprietarii nu sunt atât de dornici să-şi înstrăineze proprietăţile, fiind conştienţi că preţurile pe care le-ar putea obţine, chiar şi pentru un proiect foarte bun, nu s-ar ridica la nivelul propriilor aşteptări. “Majoritatea proprietarilor nu se află într-o poziţie în care să fie nevoiţi să vândă. Există finanţare, limitată, pentru segmentul retail de la bănci şi cu siguranţă sunt cumpărători doritori pentru produsul potrivit. De altfel, trebuie menţionat că City Mall şi Liberty Center au fost tranzacţionate, cel din urmă într-o licitaţie, ceea ce demonstrează că există interes atunci când preţul este corect”, adaugă James Heyworth Dunne, head of Capital Markets and Valuation Department CBRE România.
În anii trecuţi proiectele de retail au monopolizat aproape în întregime ştirile pe segmentul investiţiilor imobiliare, însă în ultima perioadă numărul acestora s-a restrâns. Tranzacţiile care au avut ca ţintă acest segment sunt acum în special cu terenuri destinate dezvoltării de spaţii de retail, câteva exemple în acest sens fiind platformele industriale Vulcan, Tricodava, Grant Metal şi Tractorul Braşov. Investitorii care mizează încă pe retail preferă să dezvolte proiecte proprii, în loc să cumpere unele deja existente, fapt explicat de unii consultanţi imobiliari şi de oferta redusă la vânzare a unor astfel de active.