BusinessMagazin

Category: Imobiliare

Analize interesante din domeniul imobiliarelor – totul despre piața imobiliarelor, prețurile apartamentelor și nu numai.

  • Cum se conduce un mall

    “Nu facem pur si simplu o cladire pe care sa o inchiriem si sa o lasam acolo pentru a trece o data pe luna, a incasa chiria si pentru a pleca iarasi. Este un fel de parteneriat. Il inchiriezi si trebuie sa te asiguri ca magazinele vor avea succes si ca vor face tot ce este corect”, explica Ali Ergün Ergen, managerul cu cea mai mare experienta in Romania in ceea ce priveste conducerea unui mall.

    Ergen a coordonat dezvoltarea Bucuresti Mall (1999), considerat primul centru comercial modern de la noi, apoi a condus si al doilea proiect al Anchor Grup, Plaza Romania, deschis in 2005. Un an mai tarziu a ales sa plece la Baneasa Developments pentru a coordona dezvoltarea celui mai mare centru comercial din Romania, care se va deschide peste zece zile in urma unei investitii de 150 de milioane de euro.

    Seful celui mai nou mall spune ca mentinerea aceleiasi echipe din faza de proiectare a centrului comercial pana dupa deschidere, in etapa administrarii, reprezinta un avantaj pentru respectivul proiect. “Orice manager, mai ales in acest segment, ar dori sa fie implicat si in faza de dezvoltare. Nu cred ca si-ar dori cineva sa fie intr-o functie de conducere si sa spuna despre ceva ca este gresit si sa isi doreasca ca lucrurile sa se fi realizat intr-un mod diferit”, considera Ergün, care a facut, spre exemplu, mai multe modificari in cadrul proiectului Baneasa Shopping City.

    Atributiile unui sef de mall incep, de altfel, din fazele premergatoare inaugurarii centrului comercial. Spre exemplu, alegerea chiriasilor potriviti din punctul de vedere al sinergiei cu conceptul centrului comercial este unul din cei mai importanti factori in asigurarea succesului unui proiect, indiferent de modul cum acesta va fi condus ulterior, o eroare in alegerea unui retailer fiind greu de reparat dupa inaugurarea proiectului.

    Conducerea centrului dupa inaugurarea sa este considerata la fel de importanta ca toate etapele dezvoltarii proiectului, cea mai des folosita formula pentru a descrie relatia dintre chiriasi si proprietarul mall-ului fiind aceea a unui parteneriat continuu. “Trebuie sa fii un filtru intre clienti si retaileri si sa te asiguri ca ambii sunt fericiti, acesta este rolul nostru aici. Deoarece daca sunt multumiti, vor avea succes si vor plati chiria, iar clientii vor continua sa vina”, explica managerul Baneasa Developments, adaugand ca parerile negative fata de serviciile unui magazin nu se vor rasfrange asupra comerciantului respectiv, ci asupra centrului in ansamblu.

    In acest context, echipa de conducere a mall-urilor trebuie sa inteleaga cat mai bine modelul de business al fiecarui retailer in parte, pentru a-i putea oferi acestuia conditiile pentru oferirea unor servicii cat mai bune. Asa incat trasatura definitorie a unui sef de mall este aceea de a fi un bun gospodar, considera Razvan Gheorghe, managing partner al companiei de consultanta imobiliara Cushman & Wakefield Activ Consulting: “Sunt foarte importante calitati precum responsabilitatea, puterea de munca, initiativa, atitudinea proactiva si reactiva si mai ales harnicia”. Specializarea si experienta in comert reprezinta insa criteriile de baza in momentul in care se incepe procesul de recrutare a unui viitor manager de centru comercial.

    Numarul actual al potentialilor sefi de mall-uri este insa redus, in opinia dezvoltatorilor, care declara ca intampina dificultati in gasirea personalului de conducere pentru zecile de proiecte comerciale pe care le au in dezvoltare. O solutie ar putea fi diviziile specializate de project management ale companiilor de consultanta imobiliara, Colliers International, Cushman & Wakefield (C&W) sau DTZ oferind acest tip de servicii pe plan international – si mai nou in Romania, avand in vedere ca C&W va administra si patru proiecte de centre comerciale amplasate in Targu-Mures, Suceava, Sibiu si Braila.

    Deocamdata, cei mai multi din actualii sefi de mall-uri s-au specializat in cadrul companiilor de dezvoltare. “Este intr-adevar o problema faptul ca la noi nu exista personal calificat autohton. In acest moment, centrele sunt conduse in majoritatea lor de oameni formati in-house”, spune Monica Barbu, directorul departamentului de retail din cadrul Colliers International.

    Spre exemplu, Sonae Sierra, companie portugheza care are un portofoliu de 47 de centre comerciale si care este atat dezvoltator, cat si companie de project management, a ales pentru conducerea primului mall detinut in Romania o echipa autohtona formata din patru persoane. “Sefa mall-ului din Ramnicu Valcea a fost formata in cadrul companiei, trecand si prin echipa aflata la conducerea mall-ului din Bacau”, explica Victor Nogueira, directorul diviziei de management al proprietatilor Sonae Sierra situate in Grecia, Germania si Romania.

    Compania a achizitionat un mall in Ramnicu Valcea, 50% din actiunile companiei care va dezvolta complexul comercial Park Lake Plaza din Capitala si 50% din Arena Bacau, proiect pentru care a incheiat si un contract de management. In plus, dezvoltatorul a anuntat ca va construi doua centre comerciale in Ploiesti si Craiova, acestea urmand sa fie conduse tot de catre romani. Cum numarul posibililor managerilor autohtoni de mall-uri este mai mic decat numarul proiectelor anuntate, companiile specializate ar fi o alta optiune, “deoarece au o experienta bogata, au facut deja greseli si au invatat din ele”, dupa cum spune Monica Barbu.

  • Cum apare profitul cand nu-l cauti

    “De fiecare data cand intram intr-o tara avem sentimentul ca am venit prea tarziu. Mereu ne spunem ca poate ar fi trebuit sa venim macar de acum un an; si in cazul Romaniei a fost la fel”, spune Jorge Morgadinho, managerul de expansiune al Sonae Sierra, dezvoltator care si-a facut intrarea pe piata acum aproape un an, prin achizitionarea mall-ului River Plaza din Ramnicu Valcea, in urma unei tranzactii de 42 de milioane de euro.

    Dezvoltatorul detine in acest moment o retea de 47 de centre comerciale, alte 27 aflandu-se in diferite faze de dezvoltare, dintre care doua in Romania – la Ploiesti si la Craiova.

    Primul mall a fost construit in 1990 in Portugalia, dezvoltatorul si-a extins apoi activitatile in Spania si Brazilia in 1999, in timp ce intrarea pe celelalte trei piete, Grecia, Germania si Italia, s-a facut in 2001.

    Desi intrarea in Romania si-au facut-o, intr-adevar, relativ tarziu, avand in vedere ca numarul proiectelor de centre comerciale anuntate pentru urmatoarea perioada se ridica la deja la aproximativ o suta, Morgadinho spune ca decizia a fost luata totusi la momentul potrivit:

    “Ne place sa fim creativi si inovatori, dar nu ne place riscul”, recunoaste el, mai cu seama ca proiectele sunt construite pentru a fi tinute in portofoliul propriu.

    “Majoritatea dezvoltatorilor din Romania construiesc centre comerciale pentru a le vinde imediat pentru profit”, spune Morgadinho, explicand ca dezvoltarea unui mall pentru a-l opera si nu pentru a-l vinde ii va permite sa vina pe piata cu chirii mai mici, nefiind interesat de maximizarea acestora pentru obtinerea unui pret mai bun de vanzare.

    “Ne intereseaza mai mult mentinerea chiriei platite. Spre exemplu, daca un retailer plateste 40 de euro pe metrul patrat intr-un anumit centru comercial si doreste sa vina si la mine, si stiu ca ii va fi foarte greu sa plateasca acelasi pret, sunt dispus sa negociez un nivel de 35 sau 38 de euro ca sa poata sa achite chiria pe un termen mai lung, in loc sa inceapa sa sufere dupa doi ani.”

    Chiriile medii lunare practicate in mall-urile din Bucuresti au scazut anul trecut comparativ cu 2006 cu 4%, pana la 24-27 de euro pe metrul patrat, in timp ce in tara au scazut de la un nivel mediu de 18-25 euro/mp la 15-25 euro/mp, potrivit ultimului raport intocmit de catre compania de consultanta imobiliara Colliers International.

    Tendinta de scadere este de altfel preconizata sa se mentina, in contextul cresterii ofertei de spatii comerciale, care a dus deja la o putere de negociere mai mare din partea retailerilor, in special a celor considerati “ancorele” unui mall – cele mai importante magazine ale acestuia.

    Retailerii mari au inceput sa puna conditii, explica Monica Marin, directorul departamentului de retail din cadrul Colliers – spre exemplu, “daca inainte cutuma era ca spatiul destinat supermarketului sa fie predat oarecum la rosu, fara podea sau instalatie de aer conditionat, acum retailerii mari au inceput sa ceara ca spatiul sa fi e macar partial amenajat, ceea ce creste costurile dezvoltatorului”.

    Comerciantii considerati “ancora” platesc oricum un nivel mai redus de chirii, avand in vedere ca suprafata inchiriata este mai mare – potrivit aceluiasi raport, e vorba de 7 pana la 12 euro/mp/luna.

    Cresterea competitiei intre centrele comerciale, scaderea generala a chiriilor si intrarea pe piata cu o oferta mai mai mica va presupune si un randament anual al capitalului investit (ROE) investit mai mic, aspect care nu il ingrijoreaza insa pe Morgadinho.

    “Daca comparam cinci proiecte in Ploiesti cu doar doua proiecte in acelasi oras, este logic ca randamentul anual va fi mai mic in al doilea caz. Este o posibilitate ca randamentul sa coboare de la 12% la 9%, spre exemplu. Nu spun ca va cobori cu siguranta, dar vom accepta un nivel mai redus”, comenteaza el, explicatia fiind ca numarul mare de centre comerciale detinute in total de grup ii permite dezvoltatorului sa accepte si un ROE mai redus in Romania.

    Randamentele actuale sunt de altfel mult mai reduse decat cele din perioada in care existau pe piata doar cateva centre comerciale, ca efect al cresterii costurilor de constructie si al scumpirii terenurilor.

    “Acum cinci-sase ani erau randamente de 20-25%. Totusi, in materie de randament inca este buna investitia in centre comerciale”, considera Ali Ergun Ergen, administrator si retail development manager al Baneasa Investments, dezvoltator care va inaugura peste mai putin de o luna cel mai mare mall din Romania – Baneasa Shopping City.

    Managerul Sonae Sierra e de parere ca 30% dintre proiectele anuntate la ora actuala de diverse companii nu vor deveni realitate niciodata, in timp ce o parte din cele care se vor finaliza nu vor fi sustenabile pe termen lung – o parere impartasita, de altfel, de mai toti dezvoltatorii si consultantii imobiliari.

    “Ni s-au prezentat spre cumparare proiecte la un randament de 6%; pe langa faptul ca este mic, majoritatea proiectelor sunt concepute la un nivel de chirii nesustenabil pe termen lung in conditii de concurenta. Valoarea unui mall va fi peste cinci ani mai mica decat cea pe care o platesti acum.”

    Un randament anual de 6% – calculat ca raport intre chiriile percepute si suma investita in dezvoltare sau achizitie – ar fi printre cele mai bune inregistrate in Europa pe segmentul spatiilor comerciale, doar Turcia (7-8%) si Rusia (9,5-10,5%) oferind in acest moment un nivel superior, potrivit unui studiu al companiei de consultanta imobiliara Cushman & Wakefield intocmit toamna anului trecut.

    Pietele din regiune, precum Ungaria, Polonia sau Cehia, ofera randamente mai mici decat Romania, acestea fi ind cuprinse intre cinci si 6% pe an. Si chiar daca randamentele locale se apropie deja de nivelul regiunii, Ergun Ergen considera ca “dezvoltarea de centre comerciale ramane una din cele mai profi tabile investitii din acest moment deoarece randamentele sunt foarte bune”.

    Revenind la Sonae Sierra, dezvoltatorul este detinut in proportii egale de catre Sonae SGPS, cel mai mare grup ce companii private din Portugalia, si de Grosvenor din Marea Britanie, un dezvoltator imobiliar cu o istorie de 300 de ani, detinut de catre familia Ducelui de Westminster.

    Proiectele dezvoltate de Sonae Sierra sunt vandute ulterior catre un fond special creat, Sonae Fund, unde dezvoltatorul detine 50,1% din capital. Din fi ecare proiect sunt vandute 49,9% din actiuni, obtinandu-se astfel fondurile destinate finantarii, dar pastrandu-se in acelasi timp si controlul asupra proiectelor comerciale.

    Aceste pachete de actiuni sunt detinute in principal de fonduri de pensii, care doresc un venit stabil si sigur pe termen lung. Sau, cum spune Jorge Morgadinho, “mallurile pe care le construim vor exista in portofoliul nostru mult timp si dupa ce eu nu voi mai fi”.

  • Imobiliarele de provincie iau avant

    Din punct de vedere urbanistic, orasele mari seamana Bucurestiului de acum opt-zece ani, dar, din punctul de vedere al investitorilor interesati de pietele respective, decalajul este cu mult mai mic, remarca recent Nicoleta Radu, country manager al dezvoltatorului Westhouse Group, detinut de investitori britanici si norvegieni.

    Westhouse are in lucru trei proiecte in Constanta si se pregateste sa atace si pietele Bucurestiului si Brasovului. „Si este bine ca e asa, pentru ca se pot depasi problemele prin care trece acum Capitala la nivel de infrastructura si servicii urbane“, adauga Nicoleta Radu. Incepute la fel de timid si, poate, haotic ca in Bucuresti, dezvoltarile rezidentiale din marile orase din tara se contureaza din ce in ce mai puternic.

    „E o miscare a investitorilor privati in Constanta, in oras, pe malul lacului, in localitatile dimprejur“, remarca Nicoleta Radu. Iar situatia se poate replica la aproape orice oras cu peste 300.000 de locuitori din tara.

    Venirea unor investitori puternici precum Nokia la Cluj-Napoca, Ford la Craiova si Delphi si Siemens la Iasi si-a lasat amprenta si asupra pietei imobiliare. „Principalul aport (al fabricii Nokia de langa Cluj-Napoca – n.red.) a fost modul in care au crescut preturile si a fost revigorata zona de est a orasului“, remarca reprezentantii companiei imobiliare clujene Grup de Lux.

    In ultimii ani, aproape toata dezvoltarea imobiliara a orasului de la poalele Feleacului se concentra spre sud (spre Bucuresti) si spre vest (inspre Ungaria), in timp ce estul era vazut ca o zona preponderent industriala.

    Mai multe informatii despre proiectele rezidentiale din Bucuresti si din provincie puteti afla din Catalogul Ansambluri Rezidentiale, editat de BUSINESS Magazin si care va aparea pe piata pe 26 martie,

    „Acest lucru s-a vazut la preturile terenurilor, care au crescut cu pana la 800%, in unele cazuri“, spun cei de la Grup de Lux. „Trebuie avut in vedere si faptul ca orasul este situat intre dealuri si locurile de extindere sunt putine, pe ele fiind toata presiunea“, remarca si Georgiana Man, director de marketing al altei agentii imobiliare clujene, Nobila Casa.

    Cluj-Napoca, dupa multi ani in care dezvoltarile rezidentiale au fost de mici dimensiuni si realizate de investitori locali, a intrat de doi ani pe harta marilor dezvoltatori, iar proiectele anuntate totalizeaza mii de apartamente.

    De altfel, doar cele mai mari doua proiecte, realizate in parteneriat public-privat de autoritatile locale si companiile de dezvoltare Trigranit, respectiv Impact, presupun nu mai putin de 5.500 de noi locuinte.

    Un alt oras care iese din amortire este Iasiul, unde sunt, de asemenea, anuntate peste zece proiecte rezidentiale. „Orientarea catre est (a companiei – n.red.) este fireasca, in contextul in care din ce in ce mai multe investitii importante vizeaza aceasta zona a tarii“, spunea Tim Wilkinson, managing director al companiei de consultanta imobiliara DTZ Echinox, cu ocazia deschiderii biroului regional din Iasi.

    „Abia acum incepe sa se arate putin luminita, pentru ca multa vreme zona Iasiului a lancezit, spre deosebire de alte orase“, remarca omul de afaceri iesean Gabriel Mardarasevici, fondatorul companiei de IT Radix, vanduta catre grupul american Ness.

    Mardarasevici a investit in ultimii ani in piata imobiliara si se pregateste de prima sa dezvoltare – un cartier de vile in Iasi. Si aici interesul a fost amplificat de anuntarea unor investitii majore, precum cele ale Siemens si Delphi.

    Spre exemplu, RED Management are in lucru patru proiecte in orasul din Moldova. „Vedem orasul ca o parte semnificativa a strategiei noastre de dezvoltare“, explica Andrew Stear, managing partner al dezvoltatorului imobiliar.

    Infiintat in urma cu doi ani de fondurile de investitii ale GED Capital si Warburg Pincus, RED Management s-a concentrat pe dezvoltari in provincie, avand mai multe proiecte, in general comerciale, in orase precum Arad, Constanta, Baia Mare sau Braila.

    Iar venirea Ford la Craiova, prin achizitia fabricii de automobile, a facut deja valva printre proprietarii de terenuri si agentii imobiliari, care se pregatesc de o explozie a pietei, odata ce tranzactia va fi finalizata si americani vor debarca in Oltenia. Pentru ca, desi piata pare efervescenta, cu multe proiecte si foarte multi dezvoltatori – atat romani, cat si internationali -, rezultatele au intarziat sa apara.

    Proiectele rezidentiale au fost intarziate de birocratie, constructiile au evoluat lent si prea putine locuinte au fost livrate atat in Bucuresti, cat si in alte orase. Dar tavalugul strainilor a miscat si continua sa miste piata.

  • Evaluarea imobiliara: 30 mil. € in 2008

    Afacerile evaluatorilor au crescut an de an, sustinute fiind de evaluarile bunurilor imobiliare care au ajuns in acest moment sa reprezinte aproximativ 70% din totalul evaluarilor, potrivit statisticilor Asociatiei Nationale a Evaluatorilor din Romania (ANEVAR), singura asociatie de profil de pe piata.

    "Membrii nostri au avut afaceri de 25 de milioane de euro anul trecut, iar imobiliarul ar detine peste 17 milioane de euro“, spune Adrian Vascu, prim-vicepresedinte al organizatiei autohtone a evaluatorilor.

    Potrivit acestuia, operatiunile derulate de membrii ANEVAR, organizatie care include si cei mai multi dintre jucatorii de anvergura de pe piata consultantei imobiliare, ar reprezenta intre 60% si 70% din totalul pietei.

    Cu alte cuvinte, volumul total al pietei evaluarilor imobiliare a fost situat la circa 25 de milioane de euro la nivelul anului trecut, in conditiile in care tranzactiile cu proiecte imobiliare anuntate anul trecut (asa-numita investment market) a depasit 2 miliarde de euro, potrivit estimarilor Ziarului Financiar.

    Majorarea numarului de tranzactii imobiliare si mai ales a cererilor de finantare pentru proiectele din real estate ar urma sa duca in acest an la o crestere cu cel putin 20% a pietei de evaluare imobiliara, care ar putea trece de 30 de milioane de euro. Exista insa si pareri mai optimiste, Adrian Nicolescu, managerul departamentului de evaluare din cadrul companiei de consultanta imobiliara CB Richard Ellis Eurisko, mizand pe un ritm de crestere de 50%.

    In plus, cred consultantii imobiliari, numarul tot mai mare de cereri de finantare ar putea determina si o crestere a interesului pentru rapoartele de evaluare imobiliara care poarta stampila RICS (The Royal Institution of Chartered Surveyors) – organizatie care reprezinta practicanti ai profesiilor care au legatura cu domeniul imobiliar, precum evaluatori, manageri de proiect sau agenti de vanzare din Marea Britanie si fostele colonii britanice.

    "Exista dezvoltatori straini care vor cere finantare pentru proiectele lor unor banci straine, iar acestea din urma le vor cere un raport de evaluare RICS“, spune Dan Ionascu, Head of Valuation Advisory Services in cadrul Cushman & Wakefield Activ Consulting.

    Numai ca in prezent doar zece dintre membrii RICS isi desfasoara activitatea in Romania. „Este ca un club privat si exclusivist, se intra greu acolo“, considera Nicolescu. Potrivit normelor interne ale RICS, pentru ca o persoana sa ajunga membra a organizatiei internationale trebuie sa aiba o vechime minima in profesie de zece ani si sa sustina mai multe examene. Nu este de mirare atunci ca doar doi romani sunt pe lista membrilor RICS.

    "Nu exista o recunoastere mai mare decat aceea de a fi membru al RICS (The Royal Institution of Chartered Surveyors)“, spune Adrian Crivii, directorul general al companiei de evaluare Darian, cea mai mare companie romaneasca de profil. Crivii este membru al RICS, dar si unul dintre membrii fondatori ai ANEVAR, organizatie care acum numara peste 6.500 de evaluatori.

    Apartenta la oricare din cele doua asociatii nu este obligatorie pentru a realiza un raport de evaluare imobiliara, dar certifica ca raportul este realizat conform legislatiei in vigoare. „Este de ajuns sa fii membru al ANEVAR“, considera Nicolescu, asociatia autohtona fiind afiliata la Consiliul Director al Comitetului pentru Standarde Internationale de Evaluare (IVSC) si la Asociatia Mondiala a Organizatiilor de Evaluatori (WAVO).

    Intre standardele de evaluare ale organizatiilor profesionale nu exista insa diferente majore, iar anticipata stabilire a unui birou local al RICS, potrivit evaluatorilor, va avea consecinte mai ales in ceea ce priveste profesiile de consultant imobiliar sau broker imobiliar.

    "Cele doua asociatii nu se vor canibaliza. Pur si simplu, RICS include domenii pe care ANEVAR nu le include si invers. In timp, evaluatorii autohtoni care lucreaza in cadrul unei companii de dimensiuni mari vor tinde sa obtina si statutul de membru al RICS“, conchide Crivii.

  • Construiti, construiti, construiti!

    Vera Korn, country manager al dezvoltatorului imobiliar Ablon Romania, ia un pix si o foaie si incepe sa traseze un grafic. Punctul zero este marcat de anul 2005, cand a inceput „febra imobiliara“, iar din punctul zero trage o curba ascendenta. La nici o cincime din lungimea curbei face un punct si trage o linie in jos. „Aici este 2008, aici suntem noi. Suntem de-abia la inceput in privinta preturilor si a dezvoltarii imobiliare in general“. Din punctul care marcheaza prezentul evolutia este tot ascendenta, dar cu o curba mai larga. „Chiar daca va creste mai incet, tot in sus este directia. Se va incetini ritmul de crestere, dar ramane o crestere“, spune Korn.

    In 2007, au fost finalizate aproape 46.000 de locuinte in Romania, cu aproape 17% mai multe decat in anul anterior, ajungandu-se astfel la un nivel foarte apropiat de cele 48.000 de locuinte finalizate in 1990. Chiar si asa, Romania mai are inca mult de recuperat din decalajele fata de vecinele Ungaria sau Cehia. „In Budapesta inca se contruieste. Si este vorba de capitala unei tari, Ungaria, cu 8-10 milioane de locuitori. La fel si in Cehia. Romania are 22 de milioane de locuitori, posibilitatile sunt enorme“, insista Vera Korn, care conduce divizia locala a dezvoltatorului originar din Ungaria. Evolutiile pietelor imobiliare din Cehia si in Ungaria, doua piete cu care se compara in mod traditional cea romaneasca, au urmat un traseu similar cu cea din Romania in anii imediat de dupa 1990. Dupa caderea regimului comunist, constructiile de locuinte au intrat in declin, revenindu-si partial la jumatatea deceniului, pentru a atinge apoi in 2003-2004 un varf. Adica in preajma aderarii la Uniunea Europeana (UE), situatie similara cu cea autohtona.

    Insa, spre deosebire de Romania, in Cehia sau Ungaria, diferentele nu au fost atat de mari intre volumul minim si cel maxim al livrarilor anuale. De aceea, nici evolutia preturilor nu a fost la fel de abrupta ca pe piata romaneasca, desi si vecinii de mai la vest au trait perioade de boom imobiliar, ba chiar si perioade de scadere a preturilor.

    Statisticile arata ca Romania se afla printre ultimele tari din UE in ceea ce priveste numarul de locuinte livrate raportat la populatie, cu 1,7 locuinte noi livrate la mia de locuitori, potrivit directorului de dezvoltare al Raiffeisen Banca pentru Locuinte (RBL), Ioan Bejan. Spre comparatie, in anii de varf ai pietei in Polonia si Ungaria, acest indicator depasea 4 locuinte noi la mia de locuitori, pentru a se stabiliza ulterior la valori de peste 3 locuinte la mia de locuitori.

    Pe de alta parte, criza financiara inceputa in Statele Unite si-a aratat deja coltii si  dincoace de Ocean, multe piete imobiliare din Europa Occidentala fiind deja afectate. Un raport recent al Erste Bank preconiza ca la nivelul UE constructia de locuinte a intrat deja pe un trend descendent, iar recesiunea din acest sector va dura cel putin pana in 2010. In acelasi timp, constructiile de noi locuinte in estul Europei au avut in 2007 un an infloritor. „In timp ce pietele rezidentiale din vestul Europei scad, activitatea de constructii rezidentiale in Europa de Est isi va continua cresterea cu rate de peste 6% anual in urmatorii trei ani, pe fondul unui decalaj inca imens“, estimeaza analistii Erste Bank.

    Daca pietele din centrul Europei au depasit deja faza de urcare accelerata, trecand in faza de stabilizare, Romania mai are de recuperat din decalaj. Mai ales ca timp de foarte multi ani dezvoltarile rezidentiale au lipsit aproape cu desavarsire, timp in care piata imobiliara din Praga sau Budapesta s-au dezvoltat continuu.

    Potrivit unui raport de anul trecut elaborat de compania de consultanta poloneza REAS in parteneriat cu Jones Lang LaSalle (JLL), preturile din pietele central si est-europene au crescut mult mai rapid decat ritmul de crestere a economiilor, dar si decat veniturile, ceea ce a limitat accesibilitatea cumparatorilor. „Se pare ca, cel mai probabil, cresterea preturilor dureaza intre 3 si 5 ani dupa aderarea la UE, fiind urmata de o perioada similara de stagnare a pietei, pe fondul unei oferte considerabil mai mari“, conchide raportul REAS-JLL.

  • Cum se face business dupa Carrefour

    Atunci cand Carrefour inca nici nu avea aici un sediu, in 1999, Nicolae Danciu lucra deja la planurile retelei franceze pentru Romania. Era la acea vreme unul dintre primii doi angajati romani, alaturi de asistenta directorului general, François Oliver, cel ce a condus primul lant de hipermarketuri de pe piata vreme de sapte ani.

    Dupa opt ani, Danciu parasea functia de director de dezvoltare a retelei Carrefour Romania ca sa infiinteze o noua companie, impreuna cu cativa parteneri: Omilos Group. Aceasta se ocupa de managementul pentru dezvoltarea a doua centre comerciale, care ar urma sa se deschida pana la finalul lui 2008.

    Era Shopping Park Iasi, care se vrea cel mai mare centru comercial din Moldova, si Era Shopping Oradea ar urma sa necesite investitii de 220 de milioane de euro in numai doi ani.

    Pentru finantare, „mare parte din fonduri vor fi asigurate prin contractarea unor credite sindicalizate, cel pentru Iasi fiind deja in derulare, in timp ce pentru Oradea suntem pe ultima suta de metri inainte de semnare“, declara Danciu, adaugand ca pentru creditele destinate celor doua complexuri, Omilos Group lucreaza cu „un mix de banci straine si romanesti“.

    Ambele proiecte se constituie in garantii pentru credite, iar volumul investitiilor pentru Oradea si Iasi este proportional cu dimensiunea fiecarui proiect: cam doua treimi din suma revin complexului din orasul moldovean.

    Dupa ce si-a luat licenta in Biologie la Universitatea din Cluj si in 1984 si la Bucures ti, Danciu a lucrat sapte ani in cercetare agricola la Statiunea de Cercetari Agricole din Turda. A infiintat apoi o firma de comert impreuna cu doi parteneri, dintre care un francez.

    A renuntat la firma in momentul angajarii la Carrefour.

    Pentru a obtine postul de category manager in departamentul de achizitii de produse proaspete al retelei franceze, a dat un interviu cu François Oliver si a urmat un stagiu de trei luni in Franta, la inceputul lui 1999.

    „Cunosteam la acea vreme multi producatori de pe piata romaneasca, pentru ca am lucrat aproape 15 ani in domeniu“, spune fostul angajat al Carrefour. In privinta despartirii de Carrefour, Nicolae Danciu spune ca voia sa se implice intr-un proiect in care sa fie si actionar.

    Despartirea s-a produs in termeni amiabili; a pastrat legaturi stranse cu retailerul francez, care are contractate spatii atat in proiectul de la Iasi, cat si in cel de la Oradea. „Carrefour este o ancora buna, pentru ca asigura un trafic mare de clienti“, considera Danciu, care marturiseste ca nu a avut discutii cu niciun alt operator de hipermarket.

    Reteta consacrata si in alte centre comerciale aduce, alaturi de hipermarketul francez, si magazinele Bricostore si Media Galaxy.

    Un mix bun de parteneri si chiriasi poate face diferenta intr-o piata in care presiunea concurentei se anunta apriga; potrivit unor estimari recente, exista la ora actuala circa 100 de proiecte comerciale pe piata, numarul total de magazine pe care le-ar putea gazdui in urmatorii ani putand sa ajunga la 10.000.

    Omilos Group asigura managementul pentru doua firme – Ernest Holding si Omilos – care sunt titularii proiectelor de la Iasi si, respectiv, Oradea. Ernest Holding si Omilos Oradea sunt firme inregistrate in Cipru, detinute de persoane fizice romane (Danciu si partenerii sai) si un fond de investit ii englez ce nu mai are alte participat ii pe piata romaneasca.

    In acest an, echipa pe care o conduce Danciu ar urma sa creasca de la 12 oameni, cat are acum (din care cinci sunt parteneri ce ocupa functii in top management), pana la 25-30.

    Recrutarea insa e dificila, mai ales intr-o firma in care majoritatea serviciilor sunt externalizate – de la serviciile de proiectare (Chapman Taylor, companie de arhitectura specializata in centre comerciale, si Atelier 3, un birou de arhitectura ce se ocupa cu adaptarea proiectelor) si constructii si pana la vanzarea si inchirierea spatiilor (compania de real estate Eurisko, recent preluata de CB Richard Ellis).

    Danciu marturiseste ca munceste mai mult decat la Carrefour, pentru ca in afacerea pe care o coordoneaza joaca mai multe roluri deodata – in grija echipei sale cade grija contractelor de inchiriere, sub- inchiriere, a relatiilor cu bancile si cu subcontractorii.

    Modelul unei asemenea afaceri, in care o mana de oameni se ocupa de proiecte cu investitii de 220 de milioane de euro, este un experiment pe piata romaneasca.

    Nicolae Danciu, care acum are 49 de ani, spune ca intreaga sa cariera s-a desfasurat in cicluri de sapte-opt ani si nu exclude sa paraseasca (poate chiar mai repede) si zona de dezvoltare a proiectelor comerciale, atata vreme cat apar la orizont alte idei de afaceri.

    Pentru moment insa, operarea si exploatarea celor doua proiecte se contureaza ca o optiune preferabila vanzarii: „Nu am avut negocieri de vanzare pana acum, poate si pentru ca nu suntem interesati, cel putin deocamdata, sa vindem“.

  • Cel mai tanar investitor de 2,5 mld. €

    Identitatea „de santier“ a tanarului Flusberg este data de o casca de constructor pe care scrie pur si simplu „chief David“.

    La doar 32 de ani, „chief“ David Flusberg este probabil cel mai tanar sef al unei mari companii de dezvoltare imobiliara din Romania.

    Cu toate ca Adama Holding Public Ltd., compania pe care a fondat-o si o conduce, este cel mai mare dezvoltator rezidential de pe piata dupa numarul de apartamente aflate in constructie si in planificare, Flusberg nu este insa la fel de cunoscut precum alti dezvoltatori imobiliari ce pot fi asociati unui proiect de referinta, cum este cazul lui Stefano Albarosa, CEO al Cefin Holding, care construieste cea mai inalta cladire din Romania, sau al lui Gabriel Popoviciu, proprietarul proiectului Baneasa.

    O alta diferenta intre David Flusberg si alti oameni de afaceri cu investitii semnificative in domeniul imobiliar este aceea ca presedintele Adama a devenit in timp actionar minoritar in compania pe care a infiintat-o impreuna cu doi prieteni in urma cu aproape patru ani.

    „Am venit aici si chiar am inceput din nimic, a fost ca un start-up“, spune Flusberg, care a cedat din actiuni, ca si partenerii sai, in schimbul obtinerii de fonduri pentru proiectele imobiliare ale companiei, care depasesc acum un miliard de euro, alte 1,5 miliarde fiind implicate in proiectele pe termen mediu.

    Desi Adama este cunoscuta astazi ca dezvoltator imobiliar, compania a avut initial ca obiect de activitate managementul proiectelor dezvoltate de alti investitori.

    „Am reusit sa adunam niste investitori, din SUA si din Israel, ei cumparau terenul, iar noi aveam un contract de management al proiectului pentru un comision si la final aveam si o cota din profitul obtinut. Acesta era modelul“, explica Flusberg, din biroul sau situat la ultimul etaj al cladirii de birouri Evo Center 1, unul din primele proiecte ale companiei pe piata romaneasca.

    Omul de afaceri american de origine israeliana sustine ca acesta a fost singurul model de business posibil la acea vreme, deoarece nu dispunea de fondurile necesare pentru proiectele imobiliare.

    Absolvent al Universitatii Harvard, licentiat in economie, Flusberg era acum patru ani consultant in cadrul grupului Boston Consulting Group, lucrand la New York pentru proiecte diverse, de la imobiliare la industria farmaceutica si bunuri de larg consum.

    „Acolo analizam afacerile altora si le spuneam cum sa faca mai multi bani, iar la finalul zilei imi luam salariul si eventual un bonus la final de an“.

    Oportunitatea a venit odata cu un telefon din partea unui fost coleg de liceu, Dvir Cohen-Hosen, care se afla de cateva luni, impreuna cu tatal sau – Isaac, in Romania, unde cumparasera cateva apartamente pentru a le revinde ulterior cu profit.

    „Nu stiam nimic despre Romania, dar oamenii astia doi imi sunt buni prieteni si am incredere in ei. Mi-am urmarit instinctul si am venit si eu aici.“

    Si-a inaintat astfel demisia din cadrul grupului american de consultanta si li s-a alaturat celor doi prieteni pentru o vacanta, timp in care au vizitat mai multe zone din tara pentru a testa potentialul pietei.

    Cei trei au fondat dupa cateva sapta mani compania Adama, Flusberg mentionand ca din acel moment nu au mai fost cumparate apartamente de bloc pentru a fi revandute la preturi mai mari, trecandu-se practic la etapa de management imobiliar.

  • S-au blocat tranzactiile cu terenuri?

    Preturile ridicate ale terenurilor din Bucuresti erau mentionate de catre dezvoltatorii imobiliari, la inceputul anului trecut, ca fiind principala ingrijorare pentru viitor. Cu toate acestea, a urmat un an care a adus tranzactii record cu terenuri situate pe fostele platforme industriale si, desigur, noi majorari de preturi.

    Acestea din urma au fost amortizate de majorarea preturilor finale de livrare ale proiectelor, "cresterea pretului final cu 50% in ultima perioada depasind cresterea costurilor cu constructia si a preturilor la terenuri", dupa cum admite David Flusberg, presedintele si cofondatorul Adama Holding.

    Noutatea acestui inceput de an este, cel putin la nivel declarativ, retinerea unor dezvoltatori de a mai cumpara terenuri in acelasi ritm ca in anii trecuti. "Alte companii platesc preturi pentru terenuri pe care noi nu suntem dispusi sa le platim", declara Alejandro Solano, directorul general pentru Romania al dezvoltatorului spaniol Hercesa Imobiliare.

    Compania, care a achizitionat in 2005 si in 2006 terenurile fostelor fabrici de paine Titan si Spicul din Bucuresti, a anuntat proiecte rezidentiale care vor cuprinde 5.200 de apartamente, dintre care 3.000 in parteneriat cu fondul de investitii Bluehouse Capital.

    Solano spune ca nu si-a propus la venirea in Romania sa cumpere foste fabrici pentru terenuri, dar ca acestea au fost o oportunitate buna, comparativ cu perioada actuala. "Piata este plina de terenuri si multe dintre acestea au un pret care nu e cel corect", considera Solano, care adauga ca exista disponibilitate pentru noi investitii, "dar numai daca este o buna oportunitate. Nu vrem sa facem lucruri nebunesti".

    Aceeasi opinie o impartaseste si Reuven Havar, country manager al Africa Israel (AFI), dezvoltatorul proiectului Cotroceni Park, proiect care va necesita investitii estimate la 500 de milioane de euro. "Sunt preturi pe care eu nu le platesc, fiindca sunt exagerat de mari pentru Bucuresti", spune Havar despre preturile de 2.000 de euro pe metru patrat pentru unele terenuri din zone semicentrale ale Capitalei.

    Africa Israel a achizitionat in luna august a anului trecut terenul fostei fabrici Laromet pentru care a platit 77,5 milioane de euro, pretul pe metru patrat fiind de 500 de euro. Dezvoltatorul intentioneaza sa construiasca pe acest teren un ansamblu rezidential care poate cuprinde pana la 5.000 de apartamente, investitia estimata fiind de 500 de milioane de euro.

    Havar spune ca inca nu stie daca va obtine randamentul clasic de 30% din segmentul rezidential, insa mentioneaza ca majorarea preturilor la terenuri afecteaza rentabilitatea centrelor comerciale de tip mall. "Maximul de pret cu care poti sa faci shopping mall poate sa fie 350-400 euro pe metru patrat – si sa fie intr-o zona buna. Sunt preturi si mai mici, dar in afara din oras", spune seful AFI, adaugand ca astfel de zone din afara orasului nu sunt potrivite pentru un construirea unui mall.

    Cresterea preturilor pentru terenuri, precum si inmultirea numarului de proiecte de centre comerciale construite sau anuntate face ca dezvoltatorii sa fie mai putin interesati de proiectele de retail, orientarea fiind catre proiecte de alta natura, dupa cum remarca Atilla Peli, directorul departamentului de terenuri din cadrul Colliers International.

    "Am observat ca in general terenurile pentru mall-uri nu sunt interesante pentru dezvoltatori decat in anumite limite de pret, care in acest moment ar fi undeva intre 500 si 1.000 de euro pe metru patrat."

    Rentabilitatea unui proiect pentru un centru comercial difera insa de la caz la caz, caracteristicile proiectului si concurenta existenta fiind factori care pot face ca dezvoltarea unui mall sa fie rentabila si la un pret de peste 500 de euro pe metru patrat. "Sunt proiecte care suporta bine si un pret mare in centru,in timp ce altele suporta un pret mic la periferie. Unele ar fi rentabile la 400 de euro pe metru patrat, in timp ce altele nu", comenteaza Razvan Gheorghe, managing partner al companiei de consultanta imobiliara Cushman&Wakefield.

    Seful AFI spune insa ca pentru modelul companiei pe care o conduce nu ar fi rentabil un teren la un pret mai mare de 400 de euro si ca este decis sa astepte, chiar daca intre timp au fost anuntate proiecte pentru peste 100 de mall-uri si centre comerciale. Africa Israel are in dezvoltare, pe langa proiectul Cotroceni Park, un mall la Arad si inca unul la Ploiesti, unde a platit pentru teren un pret de aproximativ 350 euro/mp.

  • Batalia mall-urilor la Cluj

    La fel ca si alti investitori autohtoni care au descoperit profiturile din imobiliare dupa ce au cladit afaceri in alte domenii de activitate, Dan Calin Nistor si-a inceput proiectele din real estate cu scopul de a satisface nevoia de dezvoltare a afacerii deja existente.

    „In 1996 am construit prima cladire de birouri pentru noi, dar ulterior am inchiriat-o“, isi aduce aminte investitorul clujean, care detinea la vremea respectiva o afacere in segmentul engros- urilor, unde spune ca ajunsese lider in orasul din centrul Transilvaniei.

    Debutul in afaceri si l-a facut de altfel tot in comert, deschizand imediat dupa Revolutie un mic magazin alimentar, „de fapt o consignatie de 12 metri patrati. Primul magazin in adevaratul sens al cuvantului l-am deschis in 1993, iar ulterior ne-am concentrat spre comert en-gros“, afirma Nistor.

    In plus, omul de afaceri, in varsta de 46 de ani, s-a numarat si printre fondatorii Bancii Transilvania, detinand si in acest moment „un pachet confidential“. In 1997 a infiintat si o companie de distribut ie a bunurilor de larg consum, C&S Distribution, urmata de Top C&S Distribution. Omul de afaceri detine acum 50%, respectiv 40% din aceste firme, care au avut anul trecut o cifra de afaceri cumulata de 27 de milioane de euro, in crestere de la circa 21,5 milioane de euro in 2006.

    Deciziile zilnice de business ale celor doua companii au fost lasate insa in ultima vreme pe seama partenerilor sai de acolo, miza actuala fiind reprezentata de proiectele imobiliare. Dupa aproape 12 ani de la prima investitie in real estate, timp in care au mai fost ridicate cateva cladiri de birouri de dimensiuni reduse precum si un ansamblu mixt de spatii rezidentiale, de servicii si comerciale, Nisco Invest, companie detinuta integral de Dan Calin Nistor, a ajuns la cel mai important proiect de pana acum, Akademia Center, care va fi al patrulea mall din Cluj in momentul finalizarii, programata pentru toamna anului 2009.

    Numarul mare de mall-uri finalizate sau aflate in diverse stadii de dezvoltare nu pare a-l intimida pe omul de afaceri clujean, care spune ca va mai dezvolta inca un mall, mai mare decat cel din Cluj. „Avem investitii planificate pe termen mediu de 100 de milioane de euro, in care este inclus si proiectul Akademia.“

    Deocamdata atentia investitorului este concentrata spre finalizarea centrului din Cluj, care va necesita investitii de 30 de milioane de euro si se va intinde pe o suprafata de 41.000 de metri patrati, din care 18.000 mp inchiriabili, proiectul urmand sa includa si spatii de birouri si o zona dedicata copiilor.

    Concurenta nu pare sa-l ingrijoreze, omul de afaceri bazandu-se pe amplasamentul central al proiectului sau, precum si pe designul centrului comercial, care a fost de altfel recompensat toamna trecuta cu un premiu in cadrul targului international MAPIC, de mall-uri si centre comerciale, desfasurat la Cannes.

    „In Cluj se mai poate face inca un mall, este loc destul si orasul cunoaste o dezvoltare puternica; in cinci ani cred ca poate ajunge la un milion de locuitori“, considera Nistor. Cluj-Napoca este de altfel unul din ora- sele cele mai disputate de catre dezvoltatorii de centre comerciale, dupa ce toamna trecuta au fost inaugurate doua mall-uri: Iulius Mall, dezvoltat de catre omul de afaceri Iulian Dascalu, si Polus Center, dezvoltat de catre TriGranit si vandut ulterior fondului austriac de investitii Immoeast cu 210 milioane de euro – cea mai mare tranzact ie imobiliara din Romania.

  • Eurisko deschide balul achizitiilor?

    Adrian Capraru parasea in 1997 biroul din Bucuresti al companiei de consultanta imobiliara Coliers International pentru a fonda, alaturi de cativa prieteni o mica agentie de profil – Eurisko.

    11 ani mai tarziu, Capraru ar putea conduce biroul din Romania al unui alt colos al lumii imobiliare mondiale – CB Richard Ellis (CBRE), care a cumparat Eurisko, intr-o tranzactie de 35 de milioane de dolari (24 milioane de euro), potrivit unui anunt facut vineri de CBRE la bursa din New York.

    "Eurisko este acum o corporatie, sunt reguli, sunt multi oameni, e o responsabilitate mult mai mare decat atunci cand eram patru baieti care luam o paine si o imparteam intre noi", spune Adrian Capraru, care isi vindea in 1999 pachetul de 25% din actiuni la Eurisko pentru a pleca in Canada unde a lucrat in domeniul bancar si apoi a fondat un broker de credite imobiliare.

    Evolutia spectaculoasa a pietei imobiliare romanesti din ultimii ani l-a determinat pe Capraru sa-si vanda anul trecut afacerea sa din Canada si sa se intoarca la Eurisko, insa in postura de director general.
    Intre timp, Eurisko a devenit cea mai mare firma romaneasca de consultanta de imobiliara de pe piata (fiind depasita din punct de vedere al afacerilor doar de biroul local al Colliers International), anuntand pentru anul trecut venituri de peste 14 milioane de euro, fata de sase milioane de euro in 2006, iar estimarile pentru acest an vizeaza pragul de 25 de milioane de euro. "Cand am plecat de la Eurisko nu mi-am imaginat niciodata, si cred ca nimeni nu si-a imaginat, ca o sa ajunga ce a ajuns", spune actualul manager al companiei.

    Astfel, este justificat interesul manifestat de cea mai mare firma de servicii imobiliare din lume pentru Eurisko. De altfel, primele zvonuri privind potentiala achizitie a firmei romanesti au aparut inca de cand CBRE a renuntat, in iulie 2007, la contractul de franciza din Romania.

    Ulterior, fosta CBRE Romania (condusa de unii dintre fostii manageri ai biroului local al Jones Lang LaSalle, companie care se retrasese din Romania in anul 2000) revenea cu un comunicat de presa in care preciza ca CB Richard Ellis nu isi inceteaza activitatea pe teritoriul Romaniei, fiind foarte interesata sa isi continue desfasurarea activitatii pe aceasta piata in plina dezvoltare.

    "Am avut un acord de licenta si CBRE avea si dreptul de a cumpara compania locala", spunea intr-o discutie cu BUSINESS Magazin, Michael Lloyd, manager al grupului de firme care controla CBRE Romania. "Iar grupul chiar si-a exercitat dreptul, dar oferta era prea scazuta", explica Lloyd de ce a cazut tranzactia.

    CBRE Romania s-a transformat in Cornerstone International. Dar Cornerstone Intl nu a stat mult timp independenta, fiind achizitionata de compania de servicii imobiliare Atisreal, parte a grupului francez BNP Paribas.

    De cealalta parte, inainte de a se anunta tranzactia de vanzare a companiei, Adrian Capraru povestea despre negocierile Eurisko cu companiile internationale, fara a preciza totusi despre cine ea vorba.
    "Nu va zic ca nu s-a negociat, dar e greu sa vinzi o firma care merge bine", spunea Capraru. Intrebat chiar despre discutiile cu CB Richard Ellis, Capraru a eschivat: "Sunt mai multi cei care ne-au abordat si cu altii au fost negocieri mai aprinse".

    El a explicat totusi ca "unul dintre motivele pentru care s-ar putea vinde Eurisko este un nume international, care va aduce intotdeauna o intarire a imaginii si ne-ar ajuta mult munca".

    Companiile multinationale de real estate atrag clientii internationali care intra pe o piata noua si, mai ales, au clienti corporate cu care colaboreaza la nivel global. "Adica ceea ce poate ne lipseste noua", sublinia managerul Eurisko, companie detinuta, potrivit datelor de la Registrul Comertului, de Dumitrescu Gabriel Ionut (14,5% din actiuni), Marchivici Dan Gabriel (14,5%) si compania Fastahead Ltd, din Cipru (71%).

    Asocierea dintre antreprenorii locali si un mare jucator international din domeniul consultantei imobiliare nu este insa o noutate.

    "In general, oamenii vand ca sa ia niste bani. Dar, mai mult decat acest lucru, am crezut la vremea respectiva ca o sa-mi fie greu singur", spune Razvan Gheorghe directorul general al biroului local al Cushman & Wakefield. Gheorghe fondase alaturi de sotia sa compania Activ Consulting, care a fost preluata la inceputul anului trecut de Cushman & Wakefield, cea mai mare firma nelistata de real estate, cu sediul in New York. Activ Consulting avea de zece ani un parteneriat cu Cushman & Wakefield.

    Initiativa achizitiei – estimata la vremea respectiva la circa trei milioane de euro – a apartinut companiei americane, dar s-a suprapus cu gandurile lui Razvan Gheorghe. "Pe segmentele de piata in care noi activam, am simtit poate nevoia de a intra sub o umbrela internationala. Dar am vandut pentru a ma duce si spre alte domenii", spune actualul manager al biroului din Romania al Cushman & Wakefield.

    Compania fondata de el era recunoscuta pentru portofoliul foarte bun pe partea de retail, dar cota din piata birourilor sau a investitiilor era aproape nesemnificativa.

    "Sunt in imobiliare de 15 ani. Nu totul a fost roz. Primii zece ani nu au fost deloc roz", isi aminteste Razvan Gheorghe. "Sa cresti de la 30 de oameni, in ianuarie 2007, pana la aproape 80, cat suntem acum, e greu si singur nu aveam cum", spune el.

    Ca si in cazul Activ Consulting, Echinox – o agentie imobiliara de talie medie din Bucurestiul anului 2002 – a incheiat un parteneriat cu grupul britanic DTZ, care a dus in anii ce au urmat la extinderea sustinuta a activitatii. Spre deosebire de exemplul mai sus mentionat, parteneriatul nu s-a manifestat inca si printr-un transfer de actiuni, potrivit reprezentantilor companiei.

    "Piata romaneasca a devenit foarte interesanta si multe companii internationale au inceput sa-si faca simtita aici prezenta si o sa mai vina si altele", apreciaza Razvan Gheorghe.
    Dezvoltarea rapida a pietei romanesti de real estate, crestere care se traduce in venituri de milioane sau zeci de milioane de euro, a atras nume noi, de calibru. Astfel, anul trecut a marcat pe langa achizitia Activ Consulting si intrarea pe piata a Coldwell Banker si Century 21, dar si reintrarea pe piata a Jones Lang LaSalle (comapnie care iesise oficial din Romania in anul 2000).

    De altfel, in comunicatul de presa transmis bursei, Mike Strong, presedinte pentru EMEA al CB Richard Ellis, a precizat ca "Romania a devenit o tara de interes strategic pentru clientii nostri, pe masura ce acestia continua sa se uite spre Est. Aceasta achizitie ne va permite sa raspundem acestor nevoi si sa ne intarim pozitia in importanta zona a Europei Centrale si de Est".

    Dar nu toti proprietarii de companii imobiliare din Romania vad in parteneriatul cu o companie straina solutia de supravietuire.

    "Cred ca avem atuuri in fata companiilor straine. Avem o baza de clienti, care lucreaza cu oameni, nu cu numele de pe firma", puncteaza Eduard Mircea Uzunov, fondatorul Regatta. El afirma ca a primit propuneri de achizitie a companiei, dar nu vrea inca sa vanda. "Vreau sa-mi indeplinesc obiectivele pe care mi le-am propus pana in 2010, adica o cifra de afaceri de 25 de milioane de euro in 2010-2011".
    Aceeasi viziune o are si Dragos Dragoteanu, fondatorul Euroest. "Eu nu vand, eu o las copiilor", spune Dragos Dragoteanu. El sustine ca a primit, de-a lungul timpului, oferte, dar are raspunsul pregatit: "Nu ma intereseaza!" Altii insa, par tot mai interesati.

    Care sunt actorii din real estate-ul romanesc in acest moment

    Cititi si CBRE cumpara Eurisko pentru 35 de milioane de dolari