BusinessMagazin

Category: Imobiliare

Analize interesante din domeniul imobiliarelor – totul despre piața imobiliarelor, prețurile apartamentelor și nu numai.

  • BRAND STORY: Consultant în straie noi

    Noua companie Cushman & Wakefield, care a rezultat după fuziunea cu DTZ, se află în top 3 companii ce oferă servicii imobiliare la nivel global, cu aproximativ 43.000 de angajaţi în peste 60 de ţări, cu venituri de peste 5 miliarde de dolari şi 191 de miliarde de dolari tranzacţionaţi la nivel global. 2017 marchează anul revenirii companiei americane în România cu un nou partener – Echinox, afiliatul DTZ pe piaţa locală în ultimii 15 ani.

    Cushman & Wakefield Echinox oferă o gamă completă de servicii de consultanţă imobiliară pentru investitori, chiriaşi şi proprietari pe toate sectoarele pieţei imobiliare. Serviciile de bază ale companiei includ intermediere de închirieri, administrare a proprietăţilor, pieţe de capital, investiţii, gestionarea activelor imobiliare, evaluare, cercetare de piaţă şi management de proiect.

    Cushman & Wakefield Echinox este un nume nou, dar în spatele lui se află experienţa şi resursele a doi lideri din domeniul serviciilor de consultanţă imobiliară. Astfel, firma locală se bazează în continuare pe o echipă de consultanţi care au în medie o activitate de peste un deceniu în domeniu, trecuţi prin tranzacţii complexe, dar şi prin perioada de comprimare a pieţei, având acum suportul unui grup care şi-a demonstrat capabilităţile şi creativitatea în toate colţurile lumii, furnizând soluţii inovative unui portofoliu impresionant de clienţi globali.

    „Cushman & Wakefield Echinox reprezintă un nou capitol al poveştii de succes a companiei pe care am fondat-o cu 23 de ani în urmă. Cu acest brand nou, care integrează istoria, echipele şi know-how-ul a doi lideri de piaţă, sunt convins că vom reuşi să livrăm în continuare servicii de consultanţă imobiliară la cel mai înalt nivel şi ne vom extinde capabilităţile pentru a ne consolida poziţia si pe piaţa imobiliară locală”, spune Mihnea Şerbănescu, manager general al Cushman & Wakefield Echinox. Tot el adaugă că structura companiei va rămâne aceeaşi.

    Mihnea Şerbănescu a înfiinţat compania de consultanţă imobiliară in 1993 şi a fost martor al unei perioade atipice în imobiliare. „După înfiinţare, am văzut o stagnare lungă, care la un moment dat părea fără orizont. În 1997, nu ne gândeam la aderarea UE sau la NATO. Atunci se tranzacţionau garsoniere chiar la preţul unei maşini. Piaţa a început să crească uşor din 2000-2002, când au apărut la orizont aceste aderări, apoi a acelerat foarte rapid în câţiva ani, total atipic pentru o economie normală. Pe cât de repede a crescut, la fel de rapid a şi scăzut”, sumarizează antreprenorul român două decenii în piaţa imobiliară.

    În noiembrie 2002, după nouă ani de activitate cu succes pe piaţa imobiliară din România, Echinox a încheiat un parteneriat cu compania imobiliară multinaţională DTZ, iar astfel a devenit reprezentantul acesteia pe plan local, sub numele DTZ Echinox.

    Piaţa s-a întors din nou într-o perioadă cu plusuri anuale, iar cifra de afaceri înregistrată de companie anul trecut este de circa 3 milioane de euro; pentru 2017, previziunile se referă la o creştere de circa 35%. „Estimăm această creştere bazând-ne pe de o parte pe faptul că unele tranzacţii importante la care am lucrat anul trecut s-au amânat pentru începutul acestui an, şi pe de alta parte, pentru că ne aşteptăm la o expunere mai bună cu noul partener global, şi automat, la un număr mai mare de clienţi şi tranzacţii mai mari”, spune Oana Iliescu, managing director în cadrul Cushman & Wakefield Echinox. Asocierea cu compania americană aduce un plus de recognoscibilitate şi permite echipei din România să evolueze. „Avem o echipă locală performantă, care a atins maturitatea profesională, activând în cicluri de piaţă diferite. Asocierea cu un partener internaţional puternic este crucială în condiţiile în care cei mai importanţi clienţi activi în România sunt reprezentaţi de companii globale, şi putem spune că simţim diferenţa în cele câteva luni de când lucrăm împreună cu colegii de la Cushman&Wakefield”, mai spune Oana Iliescu.

    Ea completează că au ales să păstreze şi numele Echinox în urma rebrandingului, pentru ca „partenerii noştri să ştie că regăsesc în noua companie aceeaşi echipă de profesionişti”. În momentul de faţă, compania vrea să-şi consolideze linii de business startegice pe care activează deja (industrial, capital markets, birouri, retail şi property management), dar are în plan şi extinderea echipei şi înfiinţarea unor divizii noi, de exemplu – project management. „Avem deja un coleg nou pe această specialitate, care oferă acum suport pentru echipa de office şi urmează să se integreze într-o nouă divizie.”
    Valoarea tranzacţiilor imobiliare din piaţa locală s-a ridicat în 2016 la 850 de milioane de euro, în creştere cu 31% faţă de anul precedent. Segmentul de birouri a fost în 2016 cel mai atractiv, cu o pondere de 44% din valoarea tranzacţiilor, fiind urmat de retail (31%) şi industrial (25%).

    Randamentele pentru proprietăţile prime din Bucureşti se situează la nivelul de 7% pe segmentul de retail, respectiv 7,25% pe segmentul de birouri. Faţă de randamentele din alte capitale din regiune (Varşovia, Praga, Bratislava şi Budapesta), cele din Bucureşti sunt mai ridicate, în medie, cu 140 de puncte procentuale pe segmentul de birouri, respectiv 180 de puncte procentuale pe segmentul de retail.

    „Anul acesta vom vedea noi jucători în piaţă, iar volumul investiţional va fi undeva între 1,2 – 1,4 miliarde de euro. Atingerea acestui nivel depinde insa de tranzacţiile mari, dacă se vor încheia până la sfârşitul acestui an sau nu”, spune Tim Wilkinson, partener capital markets în cadrul Cushman & Wakefiled Echinox.

    Plusurile sunt vizibile, dar comportamentul este influenţat, în mod clar, de experienţa nu foarte îndepărtatei crize. „Jucătorii din piaţă sunt mai prudenţi – dezvoltatorii, investitorii, finanţatorii, chiar şi consumatorii. Toată lumea cântăreşte de mai multe ori înainte de a lua o decizie. Piaţa intră într-o etapă de creştere sustenabilă, mult mai lentă, iar raportul intre ofertă şi cerere se reglează treptat”, este de părere şi Mihnea Şerbănescu.

    Piaţa imobiliară se află într-o stare bună, pe un trend ascendent, Bucureştiul fiind în continuare vârful de lance al industriei. Provincia marchează progrese notabile, mai cu seamă în oraşe precum Cluj, Timişoara sau Iaşi, dar există premise interesante de dezvoltare si in orase precum Oradea, Brasov, Sibiu.

  • Nemţii de lângă Bucureşti

    Prima senzaţie pe care o ai când treci de poarta complexului este una de simetrie: blocurile de câteva etaje arată la fel, drumurile dintre ele sunt toate drepte, iar culorile nu ies prea mult în evidenţă. Fiecare bloc are numele unui oraş din Germania, iar străzile poartă numele unor râuri din aceeaşi ţară; sigur, e doar pentru plăcerea locatarilor, îmi explică şeful dezvoltatorului. Nu au vrut să îl încurce pe poştaş. Mai exact, spune Bogdan Cernescu, proiectul este o replică a unui proiect dintr-o suburbie a Stuttgartului.

    „Am decis să-l amplasăm într‑un loc unde existau cât mai puţine restrângeri de natură urbanistică sau geografică. Era clar, Chitila era o destinaţie foarte bună, se ştia încă de atunci că accesul va fi îmbunătăţit în mod dramatic. Terenul avea o formă rectangulară, accesul la utilităţi era foarte facil pentru că aici existase o fabrică, Romceram. Era un teren bun, necontaminat. A contat şi colaborarea cu autorităţile locale, pentru că oraşele-satelit vor să atragă investitori.” Aşa a început povestea Rezidenz – cartierul german, în urmă cu mai bine de 10 ani.

    L-am întrebat pe directorul Ţiriac Imobiliare dacă intrarea într-o zonă fără alte investiţii rezidenţiale majore, aşa cum este Chitila, nu a fost un pariu. Răspunsul a venit prompt: „Nu, pentru că trebuie să pornim de la piaţă: nevoia de spaţii de locuit în România este mare, în ciuda scăderii populaţiei. Ai un fond imobiliar care îmbătrâneşte şi care nu a fost întreţinut aşa cum trebuie, iar în oraşele mari, care atrag un flux masiv de tineri datorită universităţilor, întotdeauna va fi cerere; dacă nu în creştere, măcar constantă. În momentul în care grupul s-a apucat de proiect, trendul tinerilor profesionişti de a se muta în afara oraşului era ascendent. Am vrut de la bun început să construim o zonă care să fie la nişte standarde nemţeşti şi care să ofere un standard de locuit pe care să îl caute familiile cu copii.”

    Ce înseamnă, concret, standarde nemţeşti? În primul rând, suprafeţele sunt mai mari; au fost spaţii chiar şi cu 30% mai mari decât ce se construieşte în piaţă. „Probabil că aşa era piaţa atunci, în 2005-2006; dacă ne-am apuca acum să-l facem de la zero, probabil că am face suprafeţele ceva mai mici – dar nu într-atât de mici încât să devină nelocuibile, undeva la standardul de confort 1 sporit de dinainte de 1989, la care să mai adaugi 10%”, spune Bogdan Cernescu. „Proiectul a fost făcut de un constructor german, încă prezent pe piaţă, şi tot cu el finalizăm cele 12 blocuri noi. El s-a ocupat în prima fază inclusiv de proiectare şi componenta tehnică. De exemplu: acestea sunt proiecte care se bazează pe planşee şi diafragme de beton; dacă nu te uiţi, nu vezi stâlpi sau grinzi. S-a construit şi la noi la modul ăsta, acum se preferă însă sistemul cu stâlpi şi cadre cu umplutură de BCA sau cărămidă. Aici, gândirea a fost să oferim cât mai mult spaţiu.” Şeful Ţiriac Imobiliare subliniază că şi partea de instalaţii a fost bine aleasă: sistemul de aer condiţionat a fost gândit încă de la bun început să fie integrat, să nu fie nimic vizibil, aparatele fiind amplasate pe casă. „Alt detaliu simpatic: au fost gândite cu boxe. Sistemul de iluminat al boxei duce la contorul apartamentului, pentru că am zis din start să-i dăm omului şi un spaţiu de depozitare. Am vrut să creăm o experienţă a locuirii, nu neapărat să vindem nişte metri pătraţi.”

    E bine şi că autorităţile au devenit mai stricte, crede dezvoltatorul. Dacă există legi şi reguli, e bine să fie respectate de toată lumea, pentru că altfel induci confuzii în procesul concurenţial. „Eu nu vreau să concurez cu cineva care nu construieşte în linie cu normativele în vigoare, nu e bine; la sfârşitul zilei, orice poveste cu caracter negativ ne afectează pe toţi. Clientul nu stă să facă diferenţa, pe termen scurt, între unii şi alţii. Lucrurile trebuie să crească egal pentru toată lumea.”

    Tot în prima fază s-a construit zona comercială din faţă, care s-a populat relativ rapid cu farmacii, bănci, restaurante şi aşa mai departe. Spaţiile s-au şi vândut între timp, fie la operatori, fie la investitori. „A existat şi o piaţă pe care noi am dezafectat-o la un moment dat, şi ulterior a fost preluată de Lidl. În acest context s-a creat cartierul: spaţii mai largi decât ce ofereau proiectele din oraş sau apartamentele de la parter cu grădină.“

    Nu a fost neapărat un pariu, concluzionează el, ci a fost o strategie determinată şi foarte bine gândită.

  • Un business în construcţie continuă

    „2016 a fost per ansamblu cel mai bun an de după criză, iar în ce priveşte cifra de afaceri a fost cel mai bun de până acum. Noi am obţinut o cifră de afaceri de 2,5 milioane de euro. Totuşi, ne aşteptăm ca şi în acest an trendul ascendent să continue, motiv pentru care ne-am bugetat un nou avans de 15-20%”, povesteşte Florin Popa, antreprenorul care în 2006 punea bazele companiei de project management şi consultanţă în construcţii Vitalis Consulting. El pornea la drum cu un prieten care îi este şi astăzi asociat.

    Businessul principal al Vitalis Consulting se axează pe management de proiect, însă compania oferă şi servicii secundare precum project monitor, dirigenţie de şantier şi audit tehnic. „Nu facem însă proiectare, pentru că noi considerăm că ar fi un conflict de interese. Ce facem este project management pur”, povesteşte antreprenorul. Astăzi, compania Vitalis Consulting are 70 de project manageri şi şefi de şantier, cu circa 15 mai mulţi decât în urmă cu un an. Creşterea a venit odată cu dezvoltarea pieţei şi, în consecinţă, cu evoluţia companiei, care ar urma să ajungă în acest an la afaceri de circa 3 milioane de euro.

    „Creştem odată cu piaţa. În ceea ce priveşte project managerii, numărul lor se măreşte odată cu afacerea. În funcţie de mărimea unui proiect, putem avea un om dedicat sau el se poate împărţi să coordoneze două contracte.” A face management de proiect înseamnă să îl coordonezi încă din faza de alegere a arhitectului. Apoi, trebuie urmărite proiectarea şi autorizarea acestuia, iar când proiectarea este gata trebuie organizată o licitaţie pentru antreprenorul general. Tot managerul de proiect este cel care sfătuieşte dezvoltatorul ce tip de contract de antrepriză generală să semneze, iar apoi urmăreşte în detaliu lucrările de construcţie. Project managerul este tot timpul atent la bugete, iar în final este responsabil să predea proiectul la cheie, povestea Florin Popa anterior. În ceea ce priveşte celelalte servicii secundare pe care compania le oferă, a face project monitor înseamnă că o bancă acordă un credit către un dezvoltator imobiliar şi angajează Vitalis Consulting să se asigure că sunt ţinute sub control costurile, iar banii merg unde trebuie. Diriginţia de şantier este o cerinţă a legii, astfel că fiecare construcţie trebuie să aibă un diriginte care este responsabil cu calitatea în construcţii. Un alt serviciu oferit este auditul tehnic, astfel că dacă un investitor vrea să cumpere o clădire, el angajează o companie să o auditeze.

    Compania Vitalis Consulting a ajuns în cei 11 ani de istorie la un portofoliu de circa 250 de clienţi cu proiecte evaluate la peste 1,5 mld. euro. Un total de 3,2 milioane de metri pătraţi.

    „Anul trecut, la fel ca şi în acest an am avut creşteri pe toate segmentele de piaţă, motoarele pentru noi fiind piaţa de birouri, retailul şi hotelăria.” În prezent, compania lucrează la peste 30 de proiecte, printre ele numărându-se hotelul Hilton Garden Inn din centrul istoric al Capitalei, clădirea de birouri a Q-Fort din Pieleşti, Dolj, sau centrul comercial Râmnicu Vâlcea Shopping City din oraşul cu acelaşi nume. „Lucrăm la peste 30 de proiecte în acest moment, pe toate segmentele de piaţă.”

    Florin Popa spune că în piaţă au apărut şi jucători noi care au decis să ridice proiecte de la zero, dar creşterea a venit şi de la investorii deja existenţi, care fie au dezvoltat proiecte noi, fie au extins unele deja existente.

    „Totuşi, putem observa şi că mâna de lucru s-a scumpit cu 10-15% în ultimul an. Creşterea aceasta conduce la urcarea preţurilor din piaţă, respectiv a costului de construcţie şi deci şi a preţului final la consumator sau client. Plusuri vin şi din scumpirea cu 7-8% a materiilor prime.” Fierul, spre exemplu, a avut o crşetere chiar mai puternică. Există astfel o presiune pe preţ, presiune ce se simte pe întregul lanţ.

    „Pe noi nu ne afectează foarte mult însă direct. Totuşi noi depindem de piaţă, care la rândul său este influenţată de factorii interni şi externi.” Activitatea Vitalis Consulting este concentrată pe România, piaţa-mamă a afaerii. Totuşi, compania a mers cu clienţii deja existenţi şi peste graniţă, la cererea acestora. Astfel, Vitalis Consulting coordonează în prezent şi construcţia a trei hoteluri la Londra, investitorul fiind grupul israelian Red See Group. În septembrie 2014, Vitalis Consulting a început simultan două proiecte: Riverbank Park Plaza Hotel (394 camere) şi Hercules House Park Plaza Hotel (494 camere), care vor fi livrate la sârşitul anului 2017.

    În iunie 2015, Vitalis a fost contractată pentru lucrările de extindere a celui de-al treilea hotel din Londra, Club A40, ce totalizează 212 camere. Clientul este acelaşi, Red Sea Group.

    „Dacă nu avem o cerinţă clară, un proiect concret în afara ţării, noi nu mergem. Ce am observat însă este că în industria noastră fidelizarea clienţilor joacă un rol foarte important. Astfel că recurenţa este foate mare.” Circa 70-80% dintre clienţi se întorc şi nu mai organizează licitaţie, ci lucrează cu Vitalis Consulting pe baza experienţei anterioare. Şi în cazul celor care fac pitch-uri, fie să testeze preţul, fie să analizeze oferte, dacă nu sunt mulţumiţi de o companie cu care au lucrat anterior pe management de proiect, a doua oară nu o mai cheamă la licitaţie.

    Cea mai dificilă perioadă, povesteşte antreprenorul, a fost 2009-2012, marcată de o criză acută pe piaţa construcţiilor. Băncile au îngheţat creditarea, investitorii au blocat investiţiile şi ani de zile piaţa construcţiilor a fost în stand-by. Nimic nu mai amintea de anii de boom când blocurile se ridicau văzând cu ochii, clădirile de birouri apăreau „ca ciupercile după ploaie”, iar mallurile se îngrămădeau la start.

    „Totuşi, noi am reuşit să ne creăm o nişă şi să ne dezvoltăm chiar şi în această perioadă, câştigând cotă de piaţă”, sumarizează anii de criză Florin Popa. A venit însă 2015, un an în care consumul intern a dat primele semne reale de revenire, iar toţi ceilalţi indicatori economici au pus România din nou pe radarele investitorilor. Piaţa construcţiilor a primit şi ea o gură de aer proaspăt şi a început să îşi revină. Businessul Vitalis Consulting, deşi crescuse şi până atunci, s-a dezvoltat mai alert.

    Florin Popa avea 26 de ani când a decis să facă primii paşi către antreprenoriat şi era absolvent al Facultăţii de Construcţii Civile de circa doi ani. Încă din timpul facultăţii, s-a angajat la o firmă internaţională de consultanţă în construcţii, Gleeds, care la momentul acela avea o echipă formată din foarte mulţi expaţi. A fost assistant project manager timp de un an şi jumătate, iar în 2005 a decis să plece. S-a angajat apoi ca project manager pentru firma de amenajări interioare COS, însă la scurtă vreme după aceea a decis să îşi lanseze propriul business şi a fondat Vitalis Consulting.

    La momentul acela, piaţa de construcţii era în plin boom, însă piaţa adiacentă, de consultanţă în construcţii, nu era foarte bine conturată. Dezvoltatori imobiliari preferau atunci să aibă manageri de proiect in house, pentru că voiau să construiască mai ieftin şi să termine repede. Acum însă piaţa este mai matură.

    Primul client al Vitalis Consulting a fost HP. A fost vorba de amenajarea proiectului Novo Park din Pipera, mai exact de faza unu, ce măsura 1.500 de metri pătraţi. După ce a fost finalizat acest proiect, au fost preluate şi celelalte faze, în total 11.000 mp. Totuşi, cel mai important proiect de până acum al companiei de consultanţă este Globalworth Tower (fostul Bucharest One), ridicat de Globalworth Asset Managers în zona metroului Aurel Vlaicu. Acesta măsoară peste 58.000 şi este a doua cea mai înaltă clădire de birouri din Bucureşti după Sky Tower, cu circa 30 de etaje.

  • (P) De la un moped şi un angajat la şantiere cu 150 de oameni

    În 2006 eram singurul angajat, în 2007 am avut trei oameni, după care am ajuns la un apogeu de 93 angajaţi în 2013. În acel an am înţeles că, de fapt, visul meu de mare companie de construcţii s-a năruit şi că nu pot face şi dezvoltare imobiliară de top, şi construcţii, şi m-am reorganizat începând să lucrez cu subantreprenori. Pentru RPC lucrează 35 oameni şi 12 fiƒrme de subantreprenori, pe care îi aleg cu atenţie maximă. Monitorizarea calităţii şi a promisiunilor rămâne o prioritate pentru mine”, spune tânărul antreprenor timişorean. Pentru a se dezvolta, a mizat pe reinvestirea profiƒtului, tactică pe care o aplică, povesteşte el, „şi în ziua de azi”. Din 2014 a apelat, pentru a se fiƒnanţa, şi la credite pe termen scurt, de 12-24 de luni, cu perioade de graţie, având ca obiectiv rambursarea în termenul de graţie. În prezent, pentru fiƒnanţarea proiectelor sumele investite se împart între fondurile proprii (30%) şi credite bancare (70%).

    „Îmi doresc ca 2017 s㠃fie anul stabilizării. Pentru asta sper să vindem 250 de unităţi şi să şi încasăm banii, pentru că de la momentul semnăarii antecontracului până la încasarea efectivă este un drum destul de lung. Anul trecut am vândut 173 de unităţi, în comuna Dumbrăviţa, lângă Timişoara.” Următorul pas pe care îl plănuieşte antreprenorul timişorean este cel spre piaţa din Bucureşti, în zona de nord: „În următoarele 14 luni vom derula un proiect acolo. De asemenea, Oradea şi Clujul prezintă interes”.

    Pentru a-şi clădi afacerea, Adrian Cionca a mizat pe poziţionarea diferită faţă de a competitorilor: „Am avut mereu preţul cam cel mai mic din piaţă, fără să fac compromisuri la calitate. Acest lucru se datorează viziunii de a avea cât mai mulţi clienţi mulţumiţi. Sunt tânăr, am copii mici şi ştiu cât de important este să începi viaţa în propria locuinţă, pe care să ţi-o şi poţi permite şi în care să-ţi poţi creşte copiii în siguranţă şi confort. Vreau să ofer generaţiei tinere (şi nu numai) această posibilitate”, explică timişoreanul strategia pe care a mizat pe parcursul a mai bine de zece ani de la înfiƒinţarea fiƒrmei.

    Drumul până la nivelul actual nu a fost însă uşor. Povestea, spune Adrian Cionca, întrebat de debutul său ca antreprenor, începe la vârsta când avea circa 13 ani şi a dorit să se implice în afacerea tatălui său, din domeniul agricol. De profesie inginer constructor, tatăl său a renunţat la domeniu după Revoluţie şi s-a întors în satul natal, pentru a face agricultură alături de bunicul lui Adrian Cionca. „Erau extrem de fericiţi că primiseră înapoi pământul, dar în 2003 tatăl meu a înţeles că este mai bine să se întoarcă în construcţii la compania unui fost coleg de şcoală. Aveam 13 ani şi tatăl meu se gândea să lichideze businessul de agricultură când eu i-am zis: «Tată, cred că pot face eu treaba asta; mă ocup să organizez combina şi tractorul». Tata a avut mare încredere în mine.” S-a ocupat de agricultură vreme de trei ani, timp în care studia la liceul economic din Timişoara, iar în clasa a XII-a a hotărât că agricultura se poate face doar în varianta „totul sau nimic” şi pentru că, spune el, „sunt genul de om care dă totul, am zis că nu aş putea face performanţă cu resursele pe care le aveam pentru a face agricultura de top. Am renunţat şi m-am apucat de construcţii după orele de liceu!”

    Cu un moped primit cadou de la unchi şi cu o galeată de scule pe portbagaj a pornit, în 2006, ceea ce avea să devină dezvoltatorul imobiliar RPC. Un an mai târziu, în activitate i s-a alăturat tatăl său şi, spune franc, „eu vedeam ƒfirma doar ca pe o sursă de fiƒnanţare pe perioada facultăţii, pentru că atunci visam să ajung un avocat de succes”. La un moment dat, i-a rugat pe părinţi să accepte să-şi ipotecheze apartamentul, pentru a accesa un credit, pentru a începe dezvoltarea imobiliară. „În septembrie 2008 au acceptat, iar eu porneam pe calea dezvoltării imobiliare în ajunul crizei economice, cu un credit de 103.000 CHF. În 2010 am reuşit să vând prima casă, construită în comuna Dumbrăviţa, «Pipera» Timişoarei, aşa cum îmi place mie să o numesc, cu un «profiƒt» de minus 15.000 euro. Da, la prima casă am pierdut 15.000 euro, dar nu m-am dat bătut.”

    La terminarea facultăţii a ales să rămână în domeniul construcţiilor. „Chiar dacă eram în mijlocul crizei, începând cu 2010 afacerea se dubla de la an la an, ceea ce a fost incredibil. Toată lumea era uimită în jurul meu, dar recunosc ca şi eu.” În 2012 s-a întâlnit cu un om de afaceri, care l-a întrebat: „Vrei să faci dezvoltare? Am un PUZ, sună-mă când vrei să începi”. În aceeaşi zi au bătut palma şi rezultatul a fost primul cartier dezvoltat de RPC în Dumbrăviţa, Bălcescu Residence. „A fost o şcoală grea pentru mine, nu ştiam foarte multe, dar Dumnezeu a fost bun cu mine şi m-a ajutat să duc la bun sfârşit, într-un an şi jumătate, proiectul – 28 de duplexuri.” În acest timp a jucat mai multe roluri: project manager, dezvoltator, agent de vânzări, consilier clientelă. „După Bălcescu au venit Sunlight 1, Gloria Residence, Sunlight 2, Sun Apartments, toate în Dumbrăviţa. Următorii paşi? Bucureşti, Oradea, Cluj.”

  • Priveliştea, dotările, suprafaţa de teren pe care este amplasată o casă nu mai sunt suficiente pentru cei care caută proprietăţi. La ce se uită cumpărătorii

    Teama de atacuri teroriste, răpiri, hoţi şi alte ameninţări îi determină pe tot mai mulţi proprietari să-şi doteze casele cu măsuri de securitate demne de James Bond, transformându-le în adevărate fortăreţe chiar dacă din afară nu par şi astfel crescându‑le preţul în eventualitatea unei vânzări. Pereţi de beton, camere de înaltă rezoluţie care urmăresc orice mişcare în casă, acces în încăperi pe bază de token special şi camere secrete de refugiu în caz de nevoie camuflate în dressinguri sunt câteva din dotările care li se par necesare proprietarilor şi care atrag şi potenţiali cumpărători. 
     
    Există cerere mare pentru supravegherea video, afirmă companiile care se ocupă cu securitatea locuinţelor, care să le permită locatarilor să urmărească, de exemplu, ce fac meseriaşii angajaţi pentru vreo lucrare ori să-i alerteze dacă musafirii curioşi îşi bagă nasul prin încăperi unde gazdele nu consideră că au ce să caute. 
     
    O transformare a casei pentru a îmbunătăţi nivelul de protecţie a ocupanţilor ei poate costa milioane de dolari, mai ales că, în prezent, mulţi proprietari nu se mai mulţumesc cu o singură cameră de refugiu în caz de nevoie, neplăcându-le ideea de a renunţa la nişte spaţiu din locuinţa lor pentru o încăpere pe care speră să o folosească rar. Aceştia efectuează modificările necesare ce presupun, printre altele, instalarea unor uşi mai greu de spart, a unor sisteme sigure de comunicaţii şi surse de energie independente bine ascunse în decor ca să nu fie detectate sau să le sperie copiii.
     

  • Unde sunt cele mai ieftine garsoniere şi apartamente din ţară

    Rata lunară pentru o garsonieră consumă, în medie, 20% din salariul mediu net al unui angajat care a achiziţionat o astfel de locuinţă prin programul Prima Casă. În cazul unui credit imobiliar standard, rata lunară a unei garsoniere reprezintă 19% din venitul lunar al unui angajat la nivel naţional, potrivit unei analize realizate de platforma de imobiliare Storia.ro.

    În judeţul Hunedoara achiziţia unei locuinţe cu o cameră consumă numai 10% din salariul unui angajat plătit cu salariul mediu la nivel judeţean, indiferent dacă este cumpărată prin Prima Casă sau prin credit standard. Astfel hunedorenii plătesc cel mai puţin dintre toţi românii. 

    Tot în Hunedoara achiziţia unui apartament cu 3 camere consumă doar 24% din salariul lunar din judeţ, dacă este cumpăra prin Prima Casă şi numai 22% din salariu în cazul unui credit ipotecar standard. În acelaşi judeţ, locuinţele cu 4 camere consumă 24% din salariul lunar din judeţ dacă aceasta se face prin Prima Casă şi 22% dacă locuinţa este cumpărată prin credit ipotecar standard.

    Clujenii plătesc cele mai mari rate lunare, indiferent de modul de creditare ales. Astfel, pentru o garsonieră achiziţionată prin programul Prima Casă, rata lunară este de 32% din salariul mediu net din judeţ şi 30% din salariul lunar dacă e cumpărată prin credit imobiliar standard.

    După judeţul Cluj-Napoca, primele poziţii sunt ocupate de Dolj, Iaşi, Mureş, Braşov, Bihor, Prahova şi Brăila. Capitala se sitează pe poziţia a 15-a.

    Angajaţii din judeţul Cluj-Napoca resimt cel mai mult povara financiară a ratelor lunare plătite pentru achiziţia unui apartament cu una sau două camere, deşi salariile din judeţ sunt mai mici decât cele din Capitală.

    Astfel, chiar dacă salariul mediu net din Cluj-Napocaeste cu 18% mai mic decât cel din Bucureşti, angajaţii clujeni plătesc rate cu 15% mai mari decât bucureştenii pentru achiziţia aceluiaşi tip de garsonieră. În cazul achiziţiei unui apartament cu 2 camere, rata lunară plătită pentru un credit prin Prima Casă echivalează cu 47% din salariul mediu al unui angajat clujean, cu mult peste media Bucureştiului, de numai 34% din venitul lunar.

    Pentru apartamentele cu 3 şi 4 camere, cele mai mari rate sunt în judeţul Constanţa. La polul opus, Hunedoara este cel mai avantajos judeţ din România din punctul de vedere al ponderii pe care o are rata lunară de achiziţie a unei locuinţe în salariul mediu, indiferent de tipul de imobil achiziţionat.

    La nivel naţional, achiziţia unei locuinţe în rate lunare prin programul Prima Casă reprezintă un cost echivalent cu valori între 20% şi 46% din salariul lunar mediu net, în funcţie de tipul de imobil cumpărat.În cazul unui credit ipotecar standard, rata lunară pentru cumpărarea unei locuinţe variază între 19% şi 44% din salariul mediu net la nivel naţional.

    “În momentul acesta, Clujul trece printr-o perioadă de creştere similară cu cea din anii 2007-2008. Oraşul se dezvoltă foarte rapid, cererea a ajuns să fie mult mai mare decât oferta şi, în acest context, din ce în ce mai mulţi oameni trec peste bariera preţului cu gândul că fac o investiţie de lungă durată. Cu siguranţă preţurile se vor stabiliza în următoarele 12 luni, iar procesul de vânzare va fi unul mult mai calculat şi mai bine informat“,explică Sorin Bălan, Head of Storia.ro şi OLX.ro Real Estate.

    Apartamentele cu 2 camere

    Rata lunară pentru un apartament cu 2 camere consumă, în medie, 34% din salariul mediu net al unui angajat care a achiziţionat o astfel de locuinţă prin programul Prima Casă. În cazul unui credit imobiliar standard, rata lunară pentru achiziţia unei locuinţe cu 2 camere reprezintă 32% din salariul lunar  net al unui angajat.

    Pentru o locuinţă cu 2 camere, un angajat clujean care obţine salariul mediu net va plăti 47% din veniturile sale lunare net (dacă achiziţionează locuinţa prin Prima Casă) şi 45% dacă o va cumpăra prin credit imobiliar standard.

    Imediat în clasamentul judeţean, urmează Constanţa, Dolj, Timiş, Iaşi, Maramureş, Bihor şi Braşov. Ratele cel mai puţin împovărătoare se găsesc în judeţele Hunedoara, Giurgiu, Harghita, Mehedinţi şi Teleorman.

    Apartamentele cu 3 şi 4 camere

    În majoritatea judeţelor, costul unui apartament cu 3 camere este similiar cu cel al unui apartament cu 4 camere raportat la povara pe care ar reprezenta-o pentru un salariat plătit la nivelul salariului mediu din judeţ, în aceleaşi condiţii de creditare.

    Angajaţii constănteni care vor să-şi cumpere un apartament cu 3 camere vor plăti  o rată echivalentă cu 58% din salariul lunar dacă o achiziţionează prin programul Prima casă. Dacă achiziţia se face printr-un credit imobiliar standard, rata lunară va consuma numai 57% dn salariul lunar.

    Pentru apartamentele cu 4 camere, un angajat care obţine salariul mediu net din Constanţa va plăti 46% din veniturile sale lunare nete (dacă achiziţionează apartamentul prin Prima Casă) şi  44% dacă va cumpăra locuinţa prin credit imobiliar standard (cu avans de 15%).

    În Bucureşti, unde există şi cele mai mari salarii, achiziţia unei garsoniere înseamnă o rată de 22% din salariul mediu din municipiu prin programul Prima Casă şi 21% din salariul mediu net prin creditul imobiliar standard, peste media naţională. Pentru achiziţia unui locuinţe cu 2 camere, rata lunară consumă doar o treime (34%) din salariul mediu din municipiu dacă locuinţa este cumpărată prin Prima Casă şi 32% dacă este achiziţionată prin credit ipotecar.

    Achiziţia unei locuinţe cu 3 camere prin Prima Casă rata lunară este echivalentă cu 39% din salariul mediu lunar. În cazul unui credit ipotecar tot pentru 30 de ani, avansul minim este de 15%, iar rata lunară echivalează cu 43% din salariul mediu net al unui angajat din Capitală. Pentru apartamentele cu 4 camere, valoarea ratei prin programul Prima Casă este de 39%, respectiv 43% prin credit imobiliar.

  • Judeţul din România unde te costă cel mai mult să-ţi cumperi un apartament

    Angajaţii din judeţul Cluj-Napoca resimt cel mai mult povara financiară a ratelor lunare plătite pentru achiziţia unui apartament cu una sau două camere, deşi salariile din judeţ sunt mai mici decât cele din Capitală, potrivit unei analize realizate de platforma de imobiliare Storia.ro.

    Astfel, chiar dacă salariul mediu net din Cluj-Napocaeste cu 18% mai mic decât cel din Bucureşti, angajaţii clujeni plătesc rate cu 15% mai mari decât bucureştenii pentru achiziţia aceluiaşi tip de garsonieră. În cazul achiziţiei unui apartament cu 2 camere, rata lunară plătită pentru un credit prin Prima Casă echivalează cu 47% din salariul mediu al unui angajat clujean, cu mult peste media Bucureştiului, de numai 34% din venitul lunar.

    Pentru apartamentele cu 3 şi 4 camere, cele mai mari rate sunt în judeţul Constanţa. La polul opus, Hunedoara este cel mai avantajos judeţ din România din punctul de vedere al ponderii pe care o are rata lunară de achiziţie a unei locuinţe în salariul mediu, indiferent de tipul de imobil achiziţionat.

    La nivel naţional, achiziţia unei locuinţe în rate lunare prin programul Prima Casă reprezintă un cost echivalent cu valori între 20% şi 46% din salariul lunar mediu net, în funcţie de tipul de imobil cumpărat.În cazul unui credit ipotecar standard, rata lunară pentru cumpărarea unei locuinţe variază între 19% şi 44% din salariul mediu net la nivel naţional.

    “În momentul acesta, Clujul trece printr-o perioadă de creştere similară cu cea din anii 2007-2008. Oraşul se dezvoltă foarte rapid, cererea a ajuns să fie mult mai mare decât oferta şi, în acest context, din ce în ce mai mulţi oameni trec peste bariera preţului cu gândul că fac o investiţie de lungă durată. Cu siguranţă preţurile se vor stabiliza în următoarele 12 luni, iar procesul de vânzare va fi unul mult mai calculat şi mai bine informat“,explică Sorin Bălan, Head of Storia.ro şi OLX.ro Real Estate.

    Garsoniere

    Rata lunară pentru o garsonieră consumă, în medie, 20% din salariul mediu net al unui angajat care a achiziţionat o astfel de locuinţă prin programul Prima Casă. În cazul unui credit imobiliar standard, rata lunară a unei garsoniere reprezintă 19% din venitul lunar al unui angajat la nivel naţional.

    Clujenii plătesc cele mai mari rate lunare, indiferent de modul de creditare ales. Astfel, pentru o garsonieră achiziţionată prin programul Prima Casă, rata lunară este de 32% din salariul mediu net din judeţ şi 30% din salariul lunar dacă e cumpărată prin credit imobiliar standard.

    După judeţul Cluj-Napoca, primele poziţii sunt ocupate de Dolj, Iaşi, Mureş, Braşov, Bihor, Prahova şi Brăila. Capitala se sitează pe poziţia a 15-a.

    La polul opus se găseşte judeţul Hunedoara, unde achiziţia unei locuinţe cu o cameră consumă numai 10% din salariul unui angajat plătit cu salariul mediu la nivel judeţean, indiferent dacă este cumpărată prin Prima Casă sau prin credit standard.

    Apartamentele cu 2 camere

    Rata lunară pentru un apartament cu 2 camere consumă, în medie, 34% din salariul mediu net al unui angajat care a achiziţionat o astfel de locuinţă prin programul Prima Casă. În cazul unui credit imobiliar standard, rata lunară pentru achiziţia unei locuinţe cu 2 camere reprezintă 32% din salariul lunar  net al unui angajat.

    Pentru o locuinţă cu 2 camere, un angajat clujean care obţine salariul mediu net va plăti 47% din veniturile sale lunare net (dacă achiziţionează locuinţa prin Prima Casă) şi 45% dacă o va cumpăra prin credit imobiliar standard.

    Imediat în clasamentul judeţean, urmează Constanţa, Dolj, Timiş, Iaşi, Maramureş, Bihor şi Braşov. Ratele cel mai puţin împovărătoare se găsesc în judeţele Hunedoara, Giurgiu, Harghita, Mehedinţi şi Teleorman.

    Apartamentele cu 3 şi 4 camere

    În majoritatea judeţelor, costul unui apartament cu 3 camere este similiar cu cel al unui apartament cu 4 camere raportat la povara pe care ar reprezenta-o pentru un salariat plătit la nivelul salariului mediu din judeţ, în aceleaşi condiţii de creditare.

    Angajaţii constănteni care vor să-şi cumpere un apartament cu 3 camere vor plăti  o rată echivalentă cu 58% din salariul lunar dacă o achiziţionează prin programul Prima casă. Dacă achiziţia se face printr-un credit imobiliar standard, rata lunară va consuma numai 57% dn salariul lunar.

    Pentru apartamentele cu 4 camere, un angajat care obţine salariul mediu net din Constanţa va plăti 46% din veniturile sale lunare nete (dacă achiziţionează apartamentul prin Prima Casă) şi  44% dacă va cumpăra locuinţa prin credit imobiliar standard (cu avans de 15%).

    La polul opus este tot situaţia din judeţul Hunedoara, unde achiziţia unui apartament cu 3 camere consumă doar 24% din salariul lunar din judeţ, dacă este cumpăra prin Prima Casă şi numai 22% din salariu în cazul unui credit ipotecar standard. În acelaşi judeţ, locuinţele cu 4 camere consumă 24% din salariul lunar din judeţ dacă aceasta se face prin Prima Casă şi 22% dacă locuinţa este cumpărată prin credit ipotecar standard.

    Valoarea ratelor lunare în Capitală
    În Bucureşti, unde există şi cele mai mari salarii, achiziţia unei garsoniere înseamnă o rată de 22% din salariul mediu din municipiu prin programul Prima Casă şi 21% din salariul mediu net prin creditul imobiliar standard, peste media naţională. Pentru achiziţia unui locuinţe cu 2 camere, rata lunară consumă doar o treime (34%) din salariul mediu din municipiu dacă locuinţa este cumpărată prin Prima Casă şi 32% dacă este achiziţionată prin credit ipotecar.

    Achiziţia unei locuinţe cu 3 camere prin Prima Casă rata lunară este echivalentă cu 39% din salariul mediu lunar. În cazul unui credit ipotecar tot pentru 30 de ani, avansul minim este de 15%, iar rata lunară echivalează cu 43% din salariul mediu net al unui angajat din Capitală. Pentru apartamentele cu 4 camere, valoarea ratei prin programul Prima Casă este de 39%, respectiv 43% prin credit imobiliar.

  • Replicarea unui model profitabil: Greenfield Băneasa se mută în Ghencea

    Atletic, aşezat confortabil în spatele biroului din clădirea Willbrook, aflată la o aruncătură de băţ de Băneasa Shopping City, Bartosz Puzdrowski povesteşte cum, după ce la scurt timp după ce a absolvit facultatea de filosofie şi sociologie, şi-a dat seama că i-ar plăcea mai degrabă un alt traseu în viaţă. A ales registrul mai concret, al afacerilor; şi-a completat studiile cu un master în business şi marketing la Universitatea din Varşovia, precum şi programului de Executive MBA Varşovia – Illinois, cu specializarea în administrarea afacerilor şi comerţ.

    Cariera sa numără 20 de ani în real estate, iar înainte de a fi numit la conducerea firmei româneşti a fost, country manager pentru Polonia şi ţările baltice în cadrul Avestus Real Estate (dezvoltator imobiliar comercial din regiunea Europei Centrale şi de Est), director al departamentului de dezvoltare al ECE Projektmanagement Polska (unul dintre cei mai mari dezvoltatori şi investitori în centre comerciale din Europa), precum şi manager de dezvoltare regională în cadrul McDonald’s Polonia.

    Polonezul vorbeşte chibzuit despre rezultatele şi proiectele companiei pe care o conduce din toamnă, când l-a înlocuit pe Liviu Stan, care a deţinut funcţia timp de circa un an. 2016 a fost un an bun pentru piaţa rezidenţială şi pentru Impact, compania înregistrând o creştere de 15% a numărului de apartamente vândute, potrivit lui Puzdrowski. În primele nouă luni ale anului trecut, compania vânduse 353 de case şi apartamente, cu 31% mai mult faţă de aceeaşi perioadă din 2015. Preţul mediu pentru o locuinţă a fost de 317.700 de lei (70.895 de euro), cu 17% mai mult faţă de aceeaşi perioadă în 2015, potrivit raportului oficial dat publicităţii la finalul lunii septembrie. În Bucureşti, preţul mediu al unui apartament vechi cu trei camere a crescut cu 2.450 de euro sau 3,14%, de la 77.950 de euro (350.324 de lei) în ianuarie 2016 la 80.400 de euro (361.334 de lei) în ianuarie 2017, după cum arată indexul imobiliar al ZF, realizat în colaborare cu firma de consulanţă imobiliară Coldwell Banker.

    În 2016, compania a înregistrat un profit de 28,87 mil. lei faţă de o pierdere de 4,4 mil. lei în 2015. Un avans important  a fost bifat şi la capitolul veniturilor operaţionale, care au ajuns la 144 mil. lei faţă de 106 mil. lei în 2015. Cea mai mare parte a veniturilor a fost generată de vânzările din cartierul Greenfield, unde în perioada ianuarie-septembrie au fost încheiate 429 contracte şi precontracte. Profitul din vânzarea acestor proprietăţi rezidenţiale a fost de 47,9 mil. lei. Profitul operational (EBITDA) a fost de 25,5 mil. lei faţă de 9,3 mil. lei în 2015. Compania a avut un rezultat financiar negativ de 1,5 mil. lei. La 31 decembrie 2016 capitalurile proprii ale companiei au fost de 390 mil. lei. Pe bursa acţiunile Impact au fost destul de stabile în ultima perioadă învârtindu-se în jurul a 0,7 lei / acţiune. În ultimele 52 de săptâmâni preţul maxim a fost de 0,93 lei, iar preţul minim de 0,56 lei. La preţul de închidere e marţi, Impact are o capitalizare bursieră de 196,1 mil. lei, sub capitalurile proprii.

    Polonezul spune că doreşte să menţină ritmul de creştere şi pentru 2017. „Tot anul acesta plănuim să începem să construim al doilea proiect, în sectorul 6, în Ghencea. Aşteptăm să primim autorizaţia de construcţie şi demarăm activitatea pe şantier.” Dacă totul merge cum trebuie, construcţia ar trebui să înceapă în vara lui 2017, iar primele clădiri ar fi astfel terminate în trimestrul al treilea al anului viitor.

    Noul proiect are drept model Greenfield Băneasa. „Vrem să replicăm conceptul din Bănesa în Ghencea, acelaşi principiu, aceeaşi calitate. Va fi o comunitate similară, designul va fi asemănător, dar apartamentele vor fi ceva mai mici”, spune el. În total, proiectul prevede construirea a 2.500 de apartamente, în special garsoniere şi apartamente cu două camere, mai puţine cu trei camere. „Bănesa este un proiect adresat mai cu seamă familiilor cu copii, deci clienţii noştri preferă trei-patru camere. Pe când în Ghencea ne orientăm mai mult către cupluri care nu au copii încă sau au doar un copil”, explică Puzdrowski. În Băneasa, apartamentele cu trei camere s-au vândut cel mai bine, urmate de cele cu două camere apoi cele cu patru camere. „Garsonierele au fost puţine, dar vom avea mai multe în fazele următoare.”

    În ansamblu, complexul din Băneasa are un grad de ocupare de 85% şi aproape 3.000 de rezidenţi în acest moment; proiectul are o suprafaţă de 60 ha şi reuneşte peste 6.000 de locuinţe. Început în 2007, Greenfield a fost planificat pentru a fi dezvoltat în mai multe faze, având ca termen de finalizare anul 2022. „Am dezvoltat fazele unu şi doi, iar acum terminăm o parte din faza trei. Vom începe vânzarea apartamentelor în primăvară şi am demarat construcţia ultimelor 18 clădiri din faza trei, pe care sper să le terminăm la sfârşitul anului 2017”, spune polonezul. 

    Greenfield are 500 de apartamente disponibile la vânzare, iar alte 500 vor fi gata să-şi primească proprietarii în primăvară. „Acum vindem, în medie, 40-50 de apartamente pe lună. Nu am avut nicio lună cu vânzări sub 40 de apartamente, iar in unele luni am ajuns şi la 60 de unităţi vândute.” Un calcul sumar arată că s-au vândut peste 480 de apartamente în Greenfield Băneasa, chiar dacă reprezentantul companiei nu a vrut să dea detalii concrete, deoarece compania încă nu şi-a publicat rezultatele oficiale, fiind cotată la bursă. Impact Developer este deţinută de omul de afaceri Gheorghe Iaciu (49%), Adrian Adrici (11,7%) şi de alţi acţionari. Compania a fost înfiinţată în 1991, prin subscripţie publică, iar din 1996 este listată la Bursa de Valori Bucureşti.

  • Studiu Imobiliare.ro: Unul din trei români, interesat să cumpere, vândă sau închirieze o proprietate

    Un studiu derulat de Imobiliare.ro relevă că, după suişurile şi coborâşurile consemnate pe parcursul ultimilor ani, interesul românilor pentru încheierea de tranzacţii imobiliare este la un nivel ridicat.

    “Unul din trei locuitori din cele mai mari şase oraşe din România sunt interesaţi să cumpere, vândă sau închirieze o proprietate. De remarcat este şi intrarea pieţei într-o etapă de maturizare: cumpărătorii au tendinţa de aloca mai mult timp pentru găsirea unei proprietăţi. Pe de altă parte, printre semnele de maturizare a pieţei se numără diminuarea importanţei acordate de către clienţi factorului preţ (în favoarea zonei sau apropierii de facilităţi), dar şi preferinţa sporită pentru locuinţele noi, în detrimentul celor vechi”, se arată în comunicatul de presă.

    Studiul relevă o uşoară creştere a interesului pentru chirii şi o aşezare a cererii în ceea ce priveşte nevoia de cumpărare. Din totalul populaţiei cu o nevoie imobiliară, ponderea celor interesaţi să cumpere o locuinţă a scăzut uşor, de la 55,2% în 2015, la 53,7% în 2016; în acelaşi timp, ponderea celor interesaţi să ia o proprietate în chirie a crescut de la 10,6% la 11,8%.

    Pe de altă parte, cota celor care au nevoie să vândă a crescut de la 23,2%, la 25,1%. În 2016, proprietarii dornici să dea spre închiriere o locuinţă reprezentau 9,5% din piaţă, faţă de 11% în anul precedent.

  • Unde va apărea noul pol de clădiri de birouri din Bucureşti

    Anunţul recent al Guvernului privind realizarea Magistralei 6 de metrou, care va lega Gara de Nord de Aeroportul Otopeni, aduce în discuţie conturarea unui nou pol de birouri pe piaţa bucureşteană. În acest stadiu, pariul se pune pe zonele Expoziţiei sau Băneasa, unde consultanţii Colliers International aşteaptă noi dezvoltări care vor concura cu zonele de birouri deja consacrate, precum Floreasca – Barbu Văcărescu.

    De curând, Guvernul a aprobat printr-o hotărâre indicatorii tehnico-economici pentru Magistrala 6 de metrou, termenul estimat de începere a lucrărilor fiind doua jumătate a anului 2017, cu o durată de execuţie de patru ani. Teoretic, lucrarea  care cuprinde staţii la Romexpo şi la Complexul Comercial Băneasa, ar urma sa fie gata în anul 2021.

    Anunţul marchează un moment important pentru piaţa de birouri, care în ultimii cinci ani s-a extins cu două zone noi, respectiv Floreasca-Barbu Văcărescu şi Grozăveşti-Politehnică. În acest context, întrebarea principală, atât în rândul dezvoltatorilor de birouri, cât şi al companiilor chiriaşe, s-a schimbat din „unde va fi noul pol de birouri al Capitalei?” în „ce zonă va beneficia prima de pe urma noii magistrale de metrou?”.

    „Cred că prima zonă care se va dezvolta în urma extinderii reţelei de metrou va fi zona Romexpo – Expozitiei, care poate fi o alternativă foarte bună pentru companiile situate în Floreasca-Barbu Văcărescu”, afirmă Lucian Opriş, Senior Associate în cadrul departamentului de birouri al Colliers International.  „Istoric, zona Piaţa Presei a fost atractivă pentru chiriaşi din domeniul financiar, dacă ne uităm la companii precum UniCredit Bank, OTP Bank (anterior Millennium Bank) şi RBS (fosta ABN Amro), care fie au, fie au avut sediile principale în această zonă. În contextul actual, văd un real potenţial ca această zonă să se consolideze ca un centru financiar al oraşului ”, a adăugat Lucian Opriş.

    În prezent, stocul de spaţii de birouri moderne din Bucureşti este estimat  la 2,13 milioane de mp, dintre care Piaţa Presei/Expoziţiei şi Băneasa reprezintă doar 7, respectiv 6%. Odată cu dezvoltarea Magistralei 6, care cuprinde staţii de metrou în proximitatea Complexului Comercial Băneasa şi a Aeroportului, zona Băneasa-DN1 s-ar putea dezvolta, de asemenea, ca un pol de birouri.