BusinessMagazin

Category: Imobiliare

Analize interesante din domeniul imobiliarelor – totul despre piața imobiliarelor, prețurile apartamentelor și nu numai.

  • Oportunitatea „de închiriat”. Piaţa imobiliară trece într-o nouă paradigmă, în care chiriile câştigă teren. Cum s-a ajuns la acest fenomen şi ce urmează?

    De ce vorbim despre piaţa chiriilor când 96% dintre români sunt proprietari? Cine închiriază în loc să cumpere? Acestea sunt două dintre cele mai întâlnite întrebări (sau răspunsuri?) în care se oprea până acum orice discuţie despre businessul de închirieri, mai exact despre tendinţa unor dezvoltatori şi investitori de a-şi forma portofolii de apartamente exclusiv pentru închiriere, tendinţă observabilă cu atât mai accentuat cu cât mergem înspre vestul Europei. Acum, datele problemei s-au schimbat, costul unei rate ipotecare a depăşit costul unei chirii, vânzările stagnează, iar piaţa închirierilor pare din ce în ce mai mult un răspuns, atât pentru proprietari, cât şi pentru cei care caută o locuinţă.

     

     

    Cu toţii ştim că 96% dintre români sunt proprietari, ne-am întrebat mereu de ce vorbim despre închirieri dacă ştim că doar 4% au locuinţă închiriată şi ne-am uitat mai în detaliu să înţelegem de unde vine cererea şi unde se duc aceşti oameni. Ne-am uitat la începutul acestui an pe Bucureşti şi oraşele mari şi am văzut că 15% dintre oameni închiriază de fapt, nu 5% cum e statistica naţională, şi e valabil şi la Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara, în jur de 15% este media, cu diferenţe destul de mici de la un oraş la altul”, a explicat Gabriel Blăniţă, associate director valuation & advisory services la Colliers România, în conferinţa ZF Tendinţe în Piaţa Rezidenţală 2023. Datele prezentate de el fac parte din concluziile unui studiu realizat de Unlock Research pentru Colliers, care arată că 15% dintre românii cu vârsta cuprinsă între 18 şi 55 de ani din oraşe locuiesc cu chirie, iar în rândul populaţiei de 18-24 de ani proporţia celor care stau în chirie este chiar dublă. „Ce am observat este că tinerii sunt cel mai dispuşi să locuiască în chirie, câteodată este o alegere, dar de multe ori este singura posibilitate economică pentru a accesa o locuinţă. Vedem că vârsta de la care există posibilitatea de a cumpăra o locuinţă creşte. În România, încă vorbim de o vârstă de sub 30 de ani, pe când în Europa de Vest vorbim de 35-38 de ani sau chiar mai mult vârsta la care o pesoană îşi permite să achiziţioneze o locuinţă.”

    Europa de Vest ne arată direcţia în care mergem odată cu parcurgerea unor etape de dezvoltare economică, cel puţin cu oraşele mari, dar asta nu înseamnă că acela trebuie să fie luat drept modelul ideal. Un exemplu negativ mai atipic este chiar piaţa din Germania, unde mai mult de jumătate din populaţie locuieşte în chirie, iar structura pieţei rezidenţiale generează nelinişte socială. „Acum noi pornim de la un nivel de 15% în Bucureşti şi oraşele mari şi dacă vrem să vedem unde poate ajunge este suficient să ne uităm la ţările care sunt cu câţiva ani în faţa României din acest punct de vedere şi mă refer la alte state din Europa Centrală, la Polonia sau Cehia. Aici zona de închirieri ajunge la 25% din totalul proprietăţilor în oraşele mari şi nu aş vrea să dăm exemplul Berlinului sau al Germaniei, unde jumătate dintre oameni închiriază şi jumătate sunt proprietari, pentru că este mai degrabă o piaţă atipică.” Asta înseamnă că şi în Bucureşti procentul real ar putea ajunge la 25%, după cum estimează specialistul, însă această tendinţă se va concretiza „în ani de zile”, nu de pe o zi pe alta.

    „Ne uităm la exemplul ţărilor din jur şi important este să avem în primul rând cerere şi apoi stocul necesar pentru tranziţia aceasta. Dacă ne uităm la stocul necesar, vedem din ce în ce mai multe ansambluri destinate exclusiv închirierii şi dezvoltatori care de la modelul clasic de a dezvolta şi de a vinde încep să gândească modele pe termen mediu şi lung, de a deţine proprietăţile pe o perioadă mai lungă şi de a le închiria.” În Praga s-au construit peste 50.000 de locuinţe destinate exclusiv închirierii în ultimii 10 ani, în timp ce Varşovia este mai la început de drum, cu 10.000 de locuinţe în astfel de ansambluri şi alte 20.000 -30.000 aflate în construcţie la acest moment. „Acestea se adaugă unui stoc de locuinţe deja existent şi numărul de locuinţe pentru închirieri vine de la acei investitori mici care au 1-2 apartamente pe care le pun la închiriat. Faptul că piaţa de închirieri creşte accelerat face ca din ce în ce mai mulţi jucători să gândească proiecte la scară largă.” În România, Colliers estimează că există circa 1.000 de apartamente în ansambluri destinate exclusiv închirierii, precum şi planuri pentru încă 3.000 – 4.000 de unităţi în următorii doi-trei ani de zile.

    „Ne aşteptăm ca probabil peste doi ani şi jumătate de acum să vedem cel puţin 4.000 astfel de unităţi în Bucureşti, care se adaugă la tot stocul de locuinţe, dar ele vor fi destinate exclusiv închirierii, vor avea facilităţi legat de zona de închirieri şi vor adăuga la piaţa rezidenţială un nou tip de produs cu care consumatorii din ţările din jurul nostru sunt obişnuiţi şi care şi la noi va avea un rol important în următorii ani. Deci circa trei ani va dura pentru 4.000 de unităţi în Bucureşti şi probabil în 7-10 ani ne vom apropia de acel prag de 25% în chirie.”

     

    Din declaraţie în declaraţie

    Discuţia despre apartamente destinate exclusiv închirierii nu era pe lista de priorităţi a dezvoltatorilor şi a investitorilor până în perioada recentă, însă în 2020 au început să se anunţe ambiţii la un nivel din ce în ce mai înalt. La începutul anului 2020, dezvoltatorul AFI Europe România a anunţat că va investi în Capitală în premieră într-un proiect rezidenţial dedicat exclusiv închirierii. Până la acel moment, portofoliile de apartamente despre care discutam în piaţa din România era legată de investitorii care cumpărau câte 10-20 de apartamente în cadrul proiectelor rezidenţiale pentru a le închiria, însă niciun dezvoltator de calibru nu realizase un pas în această direcţie. „Ne concentrăm acum pe conceptul AFI Home, un proiect demarat de câţiva ani, concentrat pe rezidenţial de închiriat, construit pentru a fi închiriat. Am început proiectul întâi în Cehia, unde suntem într-un stadiu avansat, având deja un total de 900 de apartamente, din care o parte sunt operaţionale, altă parte va fi operatională din primăvară iar din al doilea trimestru din 2024 vor fi disponibile încă 300 de apartamente. Astfel, din prima jumătate a anului viitor vor operaţionale toate unităţile, cele mai multe încă din acest an”, declara Doron Klein, CEO al AFI Europe România şi Cehia, pentru ZF, în martie 2023, ceea ce arată că ambiţiile rămân în această direcţie.

    La jumătatea anului 2022, Lucian Azoiţei anunţa că Forty Management nu vrea să vândă nimic din proiectul Central District Crystal Lagoon pe care îl dezvoltă în zona de nord a Capitalei şi care  cuprinde inclusiv 600 de apartamente. „Nu se vinde nimic. Apartamentele sunt strict pentru închiriere, business planul este făcut pentru operare. Pentru acest proiect noi am obţinut un credit de finanţare care este pe 15 ani, iar returnarea creditului se face din încasările din chirii“, explica atunci Lucian Azoiţei, CEO al Forty Management. Un alt dezvoltator de calibru din România care se uită la proiecte destinate exclusiv închirierii este One United Properties, cel mai activ jucător din Capitală. Tot în 2022, Andrei Diaconescu, cofondator al companiei, declara că are în vedere unul sau două proiecte în această direcţie, dar nu vede o creştere semnificativă pe acest segment în următorii zece ani. „În momentul de faţă avem şi noi o tentativă de creare a unui miniportofoliu de apartamente de închiriat, avem unul sau două proiecte cărora ne gândim să le dăm o destinaţie strict de închiriat, însă cred că suntem departe de acele economii care au acest built-to-rent. (…) Românii doresc să fie proprietari, au home equity prin faptul că au cel puţin un apartament, deci nu pleacă de la zero. Nu cred că în următorii 10 ani vom avea o creştere semnificativă pe acest segment, dar suntem în curs de a-l testa“, a spus Andrei Diaconescu, în toamna anului trecut. Acum, tendinţa a prins avânt, iar acest lucru este observat inclusiv de reprezentanţii One United, care nu au anunţat planuri pentru suplimentarea sau accelerare acestora, dar au subliniat prezenţa acestui trend. „Spuneam că nu avem o piaţă reală de închirieri, începem să o avem. Sunt portofolii foarte mari care apar în piaţă, unde se dezvoltă pe termen scurt sau pe termen lung închirieri care arată că este un beneficiu real şi arată că de fapt este foarte bine să îţi plasezi banii în diverse”, a declarat Beatrice Dumitraşcu, CEO Residential Division One United Properties, în conferinţei ZF Piaţa Rezidenţială 2023.

    De ce acum

    Discuţia despre chirii a început să prindă avânt anul trecut şi este important să ne uităm la factorii din spatele acestei evoluţii, atât din perspectiva consumatorului, a modelului de business, cât şi a oportunităţii venite într-un context de vânzări reduse. „Auzim din ce în ce mai des cuvântul închiriere pentru că de circa un an de zile suntem într-o zonă în care dobânzile au crescut accelerat, iar asta i-a împiedicat pe clienţi să cumpere locuinţa pe care o doresc, fie au amânat planurile, fie nu s-au mai încadrat la o achiziţie”, a explicat Gabriel Blăniţă. În acelaşi timp, ultimii doi ani au adus o creştere accelerată a preţurilor aparatmentelor, chiar dacă anul trecut ritmul tranzacţiilor a început să încetinească semnificativ aproape pe toate segmentele de piaţă. Cu preţuri în creştere şi cu o piaţă de credite ipotecare înfrânată de un mediu în care băncile centrale cresc dobânzile, diferenţa dintre preţul unei chirii şi preţul unei rate a început să crească, varianta închirierii fiind mai ieftină în Bucureşti şi oraşele mari.

    „Vedem un gap din ce în ce mai mare între chirie şi rată, dar în Bucureşti şi în oraşele mari a început de circa un an şi jumătate, doi ani de zile. În vestul Europei acest gap este mult mai mare şi îl vedem deja de o perioadă mai lungă de timp. Vedem că în Praga, în Varşovia, chiria e mult mai ieftină decât rata de mai mulţi ani. Asta a dus la o schimbare a modelului de dezvoltare şi a modelului în care se închiriază locuinţe.” Tinerii sunt cel mai dispuşi să stea în chirie, iar România asistă astăzi la o perioadă în care se face schimbul de generaţii. Noile generaţii pun mai mult preţ pe flexibilitate, pe a se putea muta dintr-un loc în altul, ceea ce dă naştere unui nou model pe piaţa rezidenţială. Din perspectiva dezvoltatorilor, Ionuţ Negoiţă, CEO şi fondator al HILS Development a explicat că vânzările de apartamente au scăzut la jumătate, iar formarea unui portofoliu de apartamente destinat închirierii este soluţia aleasă de companie pentru a aborda contextul actual. „Noi avem 1.000 de apartamente targetate anual. Înainte de pandemie vindeam ce «produceam», însă acum vindem 600 din 1.000, iar diferenţa le vom da către închiriere. Poate nu chiar 400 pe an, dar ţinta noastră este ca în următorii patru ani să formăm un portofoliu de 1.000 de apartamente pe care le vom mobila şi închiria. Lună de lună, 20-25 de apartamente vor fi configurate pentru a fi închiriate. Singurul dezavantaj acolo este că blochează capital, dar pentru cine îşi permite, este un lucru foarte bun“, a declarat el.

    Negoiţă spune că „în orice criză sunt şi oportunităţi, cum este portofoliul de închirieri”, ceea ce ilustrează unul dintre factorii care vor conduce în perioada următoare dezvoltarea acestui segment: oportunitatea de business. Dincolo de dezvoltatori, piaţa închirierilor este abordată şi de investitori, cum ar fi Meta Estate Trust, o structură de tip holding care a fost înfiinţat de mai mulţi investitori români, printre care Eugen Voicu, acţionar majoritar al Certinvest, Ionuţ Nicolescu, preşedinte SVN România, Adrian Stanciu, membru fondator Erudio, sau Dragoş Bonea şi Alex Bonea, fondatorii Delta Studio. Aceştia achiziţionează portofolii de unităţi pe care le scot la închiriat. Tendinţa este prezentă şi pe segmentul rezidenţial de lux, unde compania Toff Dominium construieşte un portofoliu cuprins din unităţi localizate în Bucureşti şi în proximitatea Capitalei.

    „Cumpărăm apartamente în blocuri noi şi le închiriem. Avem peste 200 de apartamente, utilate, mobilate, închiriate, şi încă 200 de apartamente pe care le-am semnat cu dezvoltatorii, pe care le vom recepţiona în următorii 2-3 ani. Ne uităm şi în Bucureşti şi în proximitate”, a spus Corina Stanciu, managing director al Toff Dominium.   

     

    „Ne uităm la exemplul ţărilor din jur şi important este să avem în primul rând cerere şi apoi stocul necesar pentru tranziţia aceasta. Dacă ne uităm la stocul necesar vedem din ce în ce mai multe ansambluri destinate exclusiv închirierii şi dezvoltatori care de la modelul clasic de a dezvolta şi de a vinde încep să gândească modele pe termen mediu şi lung, de a deţine proprietăţile pe o perioadă mai lungă şi de a le închiria.”

    Gabriel Blăniţă, associate director valuation & advisory services la Colliers România

     

    „Spuneam că nu avem o piaţă reală de închirieri, începem să o avem. Sunt portofolii foarte mari care apar în piaţă, unde se dezvoltă pe termen scurt sau pe termen lung închirieri care arată că este un beneficiu real şi arată că de fapt este foarte bine să îţi plasezi banii în mod diversificat.”

    Beatrice Dumitraşcu, CEO, Residential Division One United Properties

  • Oportunitatea „de închiriat”. Piaţa imobiliară trece într-o nouă paradigmă, în care chiriile câştigă teren. Cum s-a ajuns la acest fenomen şi ce urmează?

    De ce vorbim despre piaţa chiriilor când 96% dintre români sunt proprietari? Cine închiriază în loc să cumpere? Acestea sunt două dintre cele mai întâlnite întrebări (sau răspunsuri?) în care se oprea până acum orice discuţie despre businessul de închirieri, mai exact despre tendinţa unor dezvoltatori şi investitori de a-şi forma portofolii de apartamente exclusiv pentru închiriere, tendinţă observabilă cu atât mai accentuat cu cât mergem înspre vestul Europei. Acum, datele problemei s-au schimbat, costul unei rate ipotecare a depăşit costul unei chirii, vânzările stagnează, iar piaţa închirierilor pare din ce în ce mai mult un răspuns, atât pentru proprietari, cât şi pentru cei care caută o locuinţă.

     

     

    Cu toţii ştim că 96% dintre români sunt proprietari, ne-am întrebat mereu de ce vorbim despre închirieri dacă ştim că doar 4% au locuinţă închiriată şi ne-am uitat mai în detaliu să înţelegem de unde vine cererea şi unde se duc aceşti oameni. Ne-am uitat la începutul acestui an pe Bucureşti şi oraşele mari şi am văzut că 15% dintre oameni închiriază de fapt, nu 5% cum e statistica naţională, şi e valabil şi la Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara, în jur de 15% este media, cu diferenţe destul de mici de la un oraş la altul”, a explicat Gabriel Blăniţă, associate director valuation & advisory services la Colliers România, în conferinţa ZF Tendinţe în Piaţa Rezidenţală 2023. Datele prezentate de el fac parte din concluziile unui studiu realizat de Unlock Research pentru Colliers, care arată că 15% dintre românii cu vârsta cuprinsă între 18 şi 55 de ani din oraşe locuiesc cu chirie, iar în rândul populaţiei de 18-24 de ani proporţia celor care stau în chirie este chiar dublă. „Ce am observat este că tinerii sunt cel mai dispuşi să locuiască în chirie, câteodată este o alegere, dar de multe ori este singura posibilitate economică pentru a accesa o locuinţă. Vedem că vârsta de la care există posibilitatea de a cumpăra o locuinţă creşte. În România, încă vorbim de o vârstă de sub 30 de ani, pe când în Europa de Vest vorbim de 35-38 de ani sau chiar mai mult vârsta la care o pesoană îşi permite să achiziţioneze o locuinţă.”

    Europa de Vest ne arată direcţia în care mergem odată cu parcurgerea unor etape de dezvoltare economică, cel puţin cu oraşele mari, dar asta nu înseamnă că acela trebuie să fie luat drept modelul ideal. Un exemplu negativ mai atipic este chiar piaţa din Germania, unde mai mult de jumătate din populaţie locuieşte în chirie, iar structura pieţei rezidenţiale generează nelinişte socială. „Acum noi pornim de la un nivel de 15% în Bucureşti şi oraşele mari şi dacă vrem să vedem unde poate ajunge este suficient să ne uităm la ţările care sunt cu câţiva ani în faţa României din acest punct de vedere şi mă refer la alte state din Europa Centrală, la Polonia sau Cehia. Aici zona de închirieri ajunge la 25% din totalul proprietăţilor în oraşele mari şi nu aş vrea să dăm exemplul Berlinului sau al Germaniei, unde jumătate dintre oameni închiriază şi jumătate sunt proprietari, pentru că este mai degrabă o piaţă atipică.” Asta înseamnă că şi în Bucureşti procentul real ar putea ajunge la 25%, după cum estimează specialistul, însă această tendinţă se va concretiza „în ani de zile”, nu de pe o zi pe alta.

    „Ne uităm la exemplul ţărilor din jur şi important este să avem în primul rând cerere şi apoi stocul necesar pentru tranziţia aceasta. Dacă ne uităm la stocul necesar, vedem din ce în ce mai multe ansambluri destinate exclusiv închirierii şi dezvoltatori care de la modelul clasic de a dezvolta şi de a vinde încep să gândească modele pe termen mediu şi lung, de a deţine proprietăţile pe o perioadă mai lungă şi de a le închiria.” În Praga s-au construit peste 50.000 de locuinţe destinate exclusiv închirierii în ultimii 10 ani, în timp ce Varşovia este mai la început de drum, cu 10.000 de locuinţe în astfel de ansambluri şi alte 20.000 -30.000 aflate în construcţie la acest moment. „Acestea se adaugă unui stoc de locuinţe deja existent şi numărul de locuinţe pentru închirieri vine de la acei investitori mici care au 1-2 apartamente pe care le pun la închiriat. Faptul că piaţa de închirieri creşte accelerat face ca din ce în ce mai mulţi jucători să gândească proiecte la scară largă.” În România, Colliers estimează că există circa 1.000 de apartamente în ansambluri destinate exclusiv închirierii, precum şi planuri pentru încă 3.000 – 4.000 de unităţi în următorii doi-trei ani de zile.

    „Ne aşteptăm ca probabil peste doi ani şi jumătate de acum să vedem cel puţin 4.000 astfel de unităţi în Bucureşti, care se adaugă la tot stocul de locuinţe, dar ele vor fi destinate exclusiv închirierii, vor avea facilităţi legat de zona de închirieri şi vor adăuga la piaţa rezidenţială un nou tip de produs cu care consumatorii din ţările din jurul nostru sunt obişnuiţi şi care şi la noi va avea un rol important în următorii ani. Deci circa trei ani va dura pentru 4.000 de unităţi în Bucureşti şi probabil în 7-10 ani ne vom apropia de acel prag de 25% în chirie.”

     

    Din declaraţie în declaraţie

    Discuţia despre apartamente destinate exclusiv închirierii nu era pe lista de priorităţi a dezvoltatorilor şi a investitorilor până în perioada recentă, însă în 2020 au început să se anunţe ambiţii la un nivel din ce în ce mai înalt. La începutul anului 2020, dezvoltatorul AFI Europe România a anunţat că va investi în Capitală în premieră într-un proiect rezidenţial dedicat exclusiv închirierii. Până la acel moment, portofoliile de apartamente despre care discutam în piaţa din România era legată de investitorii care cumpărau câte 10-20 de apartamente în cadrul proiectelor rezidenţiale pentru a le închiria, însă niciun dezvoltator de calibru nu realizase un pas în această direcţie. „Ne concentrăm acum pe conceptul AFI Home, un proiect demarat de câţiva ani, concentrat pe rezidenţial de închiriat, construit pentru a fi închiriat. Am început proiectul întâi în Cehia, unde suntem într-un stadiu avansat, având deja un total de 900 de apartamente, din care o parte sunt operaţionale, altă parte va fi operatională din primăvară iar din al doilea trimestru din 2024 vor fi disponibile încă 300 de apartamente. Astfel, din prima jumătate a anului viitor vor operaţionale toate unităţile, cele mai multe încă din acest an”, declara Doron Klein, CEO al AFI Europe România şi Cehia, pentru ZF, în martie 2023, ceea ce arată că ambiţiile rămân în această direcţie.

    La jumătatea anului 2022, Lucian Azoiţei anunţa că Forty Management nu vrea să vândă nimic din proiectul Central District Crystal Lagoon pe care îl dezvoltă în zona de nord a Capitalei şi care  cuprinde inclusiv 600 de apartamente. „Nu se vinde nimic. Apartamentele sunt strict pentru închiriere, business planul este făcut pentru operare. Pentru acest proiect noi am obţinut un credit de finanţare care este pe 15 ani, iar returnarea creditului se face din încasările din chirii“, explica atunci Lucian Azoiţei, CEO al Forty Management. Un alt dezvoltator de calibru din România care se uită la proiecte destinate exclusiv închirierii este One United Properties, cel mai activ jucător din Capitală. Tot în 2022, Andrei Diaconescu, cofondator al companiei, declara că are în vedere unul sau două proiecte în această direcţie, dar nu vede o creştere semnificativă pe acest segment în următorii zece ani. „În momentul de faţă avem şi noi o tentativă de creare a unui miniportofoliu de apartamente de închiriat, avem unul sau două proiecte cărora ne gândim să le dăm o destinaţie strict de închiriat, însă cred că suntem departe de acele economii care au acest built-to-rent. (…) Românii doresc să fie proprietari, au home equity prin faptul că au cel puţin un apartament, deci nu pleacă de la zero. Nu cred că în următorii 10 ani vom avea o creştere semnificativă pe acest segment, dar suntem în curs de a-l testa“, a spus Andrei Diaconescu, în toamna anului trecut. Acum, tendinţa a prins avânt, iar acest lucru este observat inclusiv de reprezentanţii One United, care nu au anunţat planuri pentru suplimentarea sau accelerare acestora, dar au subliniat prezenţa acestui trend. „Spuneam că nu avem o piaţă reală de închirieri, începem să o avem. Sunt portofolii foarte mari care apar în piaţă, unde se dezvoltă pe termen scurt sau pe termen lung închirieri care arată că este un beneficiu real şi arată că de fapt este foarte bine să îţi plasezi banii în diverse”, a declarat Beatrice Dumitraşcu, CEO Residential Division One United Properties, în conferinţei ZF Piaţa Rezidenţială 2023.

    De ce acum

    Discuţia despre chirii a început să prindă avânt anul trecut şi este important să ne uităm la factorii din spatele acestei evoluţii, atât din perspectiva consumatorului, a modelului de business, cât şi a oportunităţii venite într-un context de vânzări reduse. „Auzim din ce în ce mai des cuvântul închiriere pentru că de circa un an de zile suntem într-o zonă în care dobânzile au crescut accelerat, iar asta i-a împiedicat pe clienţi să cumpere locuinţa pe care o doresc, fie au amânat planurile, fie nu s-au mai încadrat la o achiziţie”, a explicat Gabriel Blăniţă. În acelaşi timp, ultimii doi ani au adus o creştere accelerată a preţurilor aparatmentelor, chiar dacă anul trecut ritmul tranzacţiilor a început să încetinească semnificativ aproape pe toate segmentele de piaţă. Cu preţuri în creştere şi cu o piaţă de credite ipotecare înfrânată de un mediu în care băncile centrale cresc dobânzile, diferenţa dintre preţul unei chirii şi preţul unei rate a început să crească, varianta închirierii fiind mai ieftină în Bucureşti şi oraşele mari.

    „Vedem un gap din ce în ce mai mare între chirie şi rată, dar în Bucureşti şi în oraşele mari a început de circa un an şi jumătate, doi ani de zile. În vestul Europei acest gap este mult mai mare şi îl vedem deja de o perioadă mai lungă de timp. Vedem că în Praga, în Varşovia, chiria e mult mai ieftină decât rata de mai mulţi ani. Asta a dus la o schimbare a modelului de dezvoltare şi a modelului în care se închiriază locuinţe.” Tinerii sunt cel mai dispuşi să stea în chirie, iar România asistă astăzi la o perioadă în care se face schimbul de generaţii. Noile generaţii pun mai mult preţ pe flexibilitate, pe a se putea muta dintr-un loc în altul, ceea ce dă naştere unui nou model pe piaţa rezidenţială. Din perspectiva dezvoltatorilor, Ionuţ Negoiţă, CEO şi fondator al HILS Development a explicat că vânzările de apartamente au scăzut la jumătate, iar formarea unui portofoliu de apartamente destinat închirierii este soluţia aleasă de companie pentru a aborda contextul actual. „Noi avem 1.000 de apartamente targetate anual. Înainte de pandemie vindeam ce «produceam», însă acum vindem 600 din 1.000, iar diferenţa le vom da către închiriere. Poate nu chiar 400 pe an, dar ţinta noastră este ca în următorii patru ani să formăm un portofoliu de 1.000 de apartamente pe care le vom mobila şi închiria. Lună de lună, 20-25 de apartamente vor fi configurate pentru a fi închiriate. Singurul dezavantaj acolo este că blochează capital, dar pentru cine îşi permite, este un lucru foarte bun“, a declarat el.

    Negoiţă spune că „în orice criză sunt şi oportunităţi, cum este portofoliul de închirieri”, ceea ce ilustrează unul dintre factorii care vor conduce în perioada următoare dezvoltarea acestui segment: oportunitatea de business. Dincolo de dezvoltatori, piaţa închirierilor este abordată şi de investitori, cum ar fi Meta Estate Trust, o structură de tip holding care a fost înfiinţat de mai mulţi investitori români, printre care Eugen Voicu, acţionar majoritar al Certinvest, Ionuţ Nicolescu, preşedinte SVN România, Adrian Stanciu, membru fondator Erudio, sau Dragoş Bonea şi Alex Bonea, fondatorii Delta Studio. Aceştia achiziţionează portofolii de unităţi pe care le scot la închiriat. Tendinţa este prezentă şi pe segmentul rezidenţial de lux, unde compania Toff Dominium construieşte un portofoliu cuprins din unităţi localizate în Bucureşti şi în proximitatea Capitalei.

    „Cumpărăm apartamente în blocuri noi şi le închiriem. Avem peste 200 de apartamente, utilate, mobilate, închiriate, şi încă 200 de apartamente pe care le-am semnat cu dezvoltatorii, pe care le vom recepţiona în următorii 2-3 ani. Ne uităm şi în Bucureşti şi în proximitate”, a spus Corina Stanciu, managing director al Toff Dominium.   

     

    „Ne uităm la exemplul ţărilor din jur şi important este să avem în primul rând cerere şi apoi stocul necesar pentru tranziţia aceasta. Dacă ne uităm la stocul necesar vedem din ce în ce mai multe ansambluri destinate exclusiv închirierii şi dezvoltatori care de la modelul clasic de a dezvolta şi de a vinde încep să gândească modele pe termen mediu şi lung, de a deţine proprietăţile pe o perioadă mai lungă şi de a le închiria.”

    Gabriel Blăniţă, associate director valuation & advisory services la Colliers România

     

    „Spuneam că nu avem o piaţă reală de închirieri, începem să o avem. Sunt portofolii foarte mari care apar în piaţă, unde se dezvoltă pe termen scurt sau pe termen lung închirieri care arată că este un beneficiu real şi arată că de fapt este foarte bine să îţi plasezi banii în mod diversificat.”

    Beatrice Dumitraşcu, CEO, Residential Division One United Properties

  • Care sunt cartierele din Bucureşti care explodează total. Aici urmează să fie construite cartiere gigant cu zeci de mii de locuinţe noi, clădiri de birouri şi magazine

    Fabrica de Glucoză, Theodor Pallady şi Şoseaua Progresului sunt în acest moment cele mai fierbinţi centre de dezvoltare ale Capitalei unde corporatiştii vor fie să lucreze, fie să îşi cumpere o locuinţă.

    Sectorul construcţiilor şi piaţa rezidenţială în particular reprezintă un contribuitor semnificativ la formarea PIB-ului României an de an, fără a lua în calcul domeniile conexe segmentului rezidenţial, precum amenajările interioare sau piaţa electro-IT. Numai în cele cinci zone analizate, şi anume Bucur Obor, Fabrica de Glucoză, Petrom City, Progresului şi Titan, au fost finalizate sau sunt anunţate proiecte cu 27.000 de locuinţe, vorbind doar de proiecte unde există deja intenţii certe. În total, doar în dezvoltarea lor s-au investit sau se vor investi peste 2 miliarde de euro, pentru alte potenţiale proiecte pe termen lung fiind posibile alte investiţii de peste 1 miliard de euro, potrivit datelor companiei de consultanţă imobiliară SVN România. Investiţiile ajung chiar la 3 miliarde de euro pentru o perioadă de poate 15 ani, sumă care se poate dubla dacă sunt luate în calcul afaceri conexe şi cheltuieli de consum.

    Piaţa rezidenţială este şi trebuie să rămână un pol important de dezvoltare economică a unui oraş. „Să ne imaginăm cum arăta oraşul în urmă cu două decenii, inclusiv din punctul de vedere al standardelor de locuire. În ultimii 20 de ani s-au construit şi proiecte mai slabe calitativ, dar şi proiecte integrate, cu adevărat calitative, care au schimbat semnificativ în bine calitatea şi standardele de locuire – ca în orice segment economic, avem şi paliere inferioare, şi produse care ţintesc segmentul mediu, cât şi produse premium”, explică Andrei Sârbu, CEO al SVN România. Valoarea totală a investiţiilor imobiliare planificate în 2023 de investitorii activi în marile centre regionale ale României se situează între 700 de milioane de euro şi 1,2 miliarde de euro, însă investitorii cer predictibilitate, mai ales în Bucureşti, unde şi există cea mai mare cerere pentru birouri şi locuinţe noi.

    Atragerea forţei de muncă reprezintă prioritatea numărul unu pentru investitori, iar aceştia merg într-un oraş sau altul pentru angajaţi. Dacă nivelul calităţii vieţii nu creşte, oamenii se vor îndrepta treptat către alte oraşe sau ţări şi implicit şi investiţiile vor fi pierdute, au explicat şi investitorii prezenţi în cadrul evenimentului The Trends organizat de Bucharest Real Estate Club şi Romania Property Club. „Suntem la doi ani de la suspendarea PUZ-urilor de sector şi anul acesta a fost deblocat Planul Urbanistic General al Bucureştiului, cu termen de un an din partea autorităţilor. În tot acest timp. Ilfovul a crescut şi a atras investiţii, în timp ce Bucureştiul «încasează» traficul suplimentar generat de cei care fac naveta şi poluarea aferentă. Acum se conturează patru mari poli de dezvoltare – Fabrica de Glucoză, Petrom City, Obor şi Theodor Pallady, în timp ce în Ilfov se dezvoltă comuna Berceni, Pipera, Corbeanca, Baloteşti şi Buftea”, a explicat Despina Ponomarenco, preşedintele BREC. Spre exemplu, cum ar fi arătat Bucureştiul fără cartierul financiar din zona Aviaţiei – Barbu Văcărescu, specific oricărei mari capitale?

    Sau fără polul office centru vest. Sau fără revitalizarea zonei Fabrica de Glucoză, care a venit şi vine cu componenta rezidenţială care să întregească ecosistemul de birouri şi comercial din zonă. Zona Pallady, o zonă industrială în sine, dar cu o infrastructură bună, a atras şi atrage dezvoltarea a numeroase proiecte rezidenţiale. Zona Bucur Obor a trecut şi va trece în viitor, de asemenea, printr-un amplu proces de regenerare urbană. La fel şi zona Progresului. Oraşele evoluează şi Bucureştiul are numeroase parcele de teren părăsite, zone industriale care nu mai sunt utilizate de perioade îndelungate şi care acum pot fi folosite şi puse în valoare”, a subliniat Andrei Sârbu.

    Dezvoltatorii caută, evident, astfel de terenuri, care să beneficieze de o infrastructură generală bună, de proximitatea faţă de puncte de interes – iar în locurile unde sunt necesare îmbunătăţiri, autorităţile trebuie să vină şi să completeze infrastructura generală cu funcţiunile necesare. „Deja există numeroşi dezvoltatori care includ spaţii comerciale ample, care includ zone verzi semnificative, care dezvoltă componente office. Bucureştiul are nevoie şi de proiecte integrate, mari, de regenerare a unor zone şi fiecare dintre zonele menţionate anterior include un potenţial astfel de proiect – sau, împreună, inclusiv cu proiecte de retail, definesc o nouă zonă a oraşului”, explică consultantul.  

     

    Fabrica de Glucoză – după birouri, vin şi proiectele rezidenţiale

    Peste 2.000 de apartamente sunt în construcţie sau vor demara în perioada imediat următoare, potrivit consultanţilor imobiliari, în zona străzii Fabrica de Glucoză, un cartier până nu de curând blocat, dar care de patru ani este bulevardul de acces al autostrăzii A3 Bucureşti-Ploieşti. Mai multe tranzacţii cu terenuri în zona străzii Fabrica de Glucoză au fost parafate în ultimii trei ani şi dezvoltatorii au demarat construcţia de proiecte rezidenţiale care să atragă corporatiştii care lucrează fie pe Floreasca sau Barbu Văcărescu, fie pe Dimitrie Pompeiu sau în Pipera Nord. În aceste zone sunt peste 1,2 milioane de metri pătraţi de birouri deja construite, iar acolo lucrează peste 100.000 de corporatişti care, în cele mai multe cazuri, fac naveta între nordul şi sudul, estul sau vestul Capitalei, unde sunt amplasate acum cartierele-dormitor. „În acest moment se află în dezvoltare şapte proiecte rezidenţiale în zona Fabrica de Glucoză, care vor pune pe piaţă un total de peste 2.000 de apartamente. Acestea sunt Nordis View, One High District, One Lake Club, Prima Vista, Yacht Kid şi două proiecte dezvoltate de către omul de afaceri Ibrahim Bahbahani. Adiţional acestora, în zonă au fost proiectate sau sunt în curs de proiectare alte câteva proiecte rezidenţiale, cu un total potenţial de câteva mii de unităţi locative“, a spus Viorel Mohorea, manager de vânzări la SVN România.

    În zona străzii Fabrica de Glucoză, 23,4 hectare erau deţinute de avocaţii Virginica Tanţi Dumitrescu şi Adrian Ciorobea, terenul fiind dat de Primăria Capitalei în 2005 în schimbul unui teren de 9,3 hectare aflat acum pe fundul lacului Plumbuita şi în parcul Plumbuita. Cei doi au vândut inclusiv un teren de 1,7 hectare către Kaufland, care construieşte acum un nou magazin, iar PMB a expropriat 8.000 mp contra sumei de peste 18 milioane de euro. De asemenea, de la cei doi a cumpărat inclusiv Gabriel Popoviciu un teren pentru Belvedere Residences, proiect vândut ulterior către London Partners. „Principalele avantaje ale zonei au fost şi sunt reprezentate de amplasamentul în zona de nord a oraşului, în imediata apropiere a unei staţii de metrou – Pipera, a mallului Promenada şi a celui mai important pol de birouri din oraş. Infrastructura rutieră este foarte bună şi, dincolo de proiectele în sine şi de amplasamentul în imediata apropiere a Lacului Tei, cumpărătorii caută şi apropierea faţă de nenumărate clădiri de birouri sau un acces foarte facil către alte puncte de interes din oraş, metroul fiind un avantaj semnificativ“, explică Viorel Mohorea.

    Belvedere Residences a fost primul proiect mare care a deschis zona în noul ciclu de dezvoltare, în 2016, cu aproximativ 1.000 de apartamente livrate. Înainte de actualul ciclu, în zonă se dezvoltaseră UpGround şi Laguna Residence.

    „Zona a fost printre primele, dacă nu cel mai important pol rezidenţial ca rol în creionarea segmentului middle market. Aproximativ 17% din oferta nouă dezvoltată în oraş în 2015 ţintea acest segment, potrivit datelor departamentului nostru de research. Acest procent a crescut la 28% în 2016, la 38% în 2017 şi la 46% în 2018. Desigur, cu cât s-au finalizat mai multe proiecte de birouri în zonă, cu atât zona a devenit mai dorită de către potenţialii cumpărători ai unei locuinţe noi“, a spus consultantul. El a subliniat că proiectele dezvoltate şi caracteristicile fiecăruia în parte au fost cele care au creionat potenţialul public. Altfel spus, în zonă s-au dezvoltat şi proiecte premium, dar şi proiecte care au ţintit categoriile middle market şi middle upper market. Zona a prins avânt odată cu autostrada Bucureşti-Ploieşti, mai exact cu tronsonul de „autostradă urbană“ a acesteia, între centură şi Fabrica de Glucoză, devenind astfel un bulevard de acces cu patru benzi pentru viitoarea autostradă care va merge de la Bucureşti la Braşov, respectiv Oradea. „Autostrada Bucureşti – Ploieşti şi lărgirea străzii Fabrica de Glucoză au avut un impact semnificativ asupra dezvoltării imobiliare a zonei – şi a potenţialului de business în sine – atât din punctul de vedere al ritmului de vânzări, cât şi din punctul de vedere al creşterilor de preţuri. Este încă o dovadă că existenţa unei infrastructuri rutiere şi generale bune duce la succes“, a spus Viorel Mohorea.  

     

    Şos. Progresului – din „Trafic Greu”, în Cotroceni – pol imobiliar

     

    Barbu Văcărescu în 2009 şi 2022, înainte şi după formarea polului imobiliar: în 2009 zona era una blocată din cauza lipsei podului spre Pipera şi în locul Globalworth Tower era dealerul Porsche Bucureşti Aviaţiei. Promenada Mall nu exista, şi nici Sky Tower. Dacă în anii 2000 era o zonă mărginaşă a Capitalei, acum este considerată a fi „noul centru”.

     

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL
     

  • Noii poli de dezvoltare ai Capitalei. 2023: Zeci de mii de apartamente, sute de mii de metri pătraţi de birouri şi cât mai mult retail

    Fabrica de Glucoză, Theodor Pallady şi Şoseaua Progresului sunt în acest moment cele mai fierbinţi centre de dezvoltare ale Capitalei unde corporatiştii vor fie să lucreze, fie să îşi cumpere o locuinţă.

    Sectorul construcţiilor şi piaţa rezidenţială în particular reprezintă un contribuitor semnificativ la formarea PIB-ului României an de an, fără a lua în calcul domeniile conexe segmentului rezidenţial, precum amenajările interioare sau piaţa electro-IT. Numai în cele cinci zone analizate, şi anume Bucur Obor, Fabrica de Glucoză, Petrom City, Progresului şi Titan, au fost finalizate sau sunt anunţate proiecte cu 27.000 de locuinţe, vorbind doar de proiecte unde există deja intenţii certe. În total, doar în dezvoltarea lor s-au investit sau se vor investi peste 2 miliarde de euro, pentru alte potenţiale proiecte pe termen lung fiind posibile alte investiţii de peste 1 miliard de euro, potrivit datelor companiei de consultanţă imobiliară SVN România. Investiţiile ajung chiar la 3 miliarde de euro pentru o perioadă de poate 15 ani, sumă care se poate dubla dacă sunt luate în calcul afaceri conexe şi cheltuieli de consum.

    Piaţa rezidenţială este şi trebuie să rămână un pol important de dezvoltare economică a unui oraş. „Să ne imaginăm cum arăta oraşul în urmă cu două decenii, inclusiv din punctul de vedere al standardelor de locuire. În ultimii 20 de ani s-au construit şi proiecte mai slabe calitativ, dar şi proiecte integrate, cu adevărat calitative, care au schimbat semnificativ în bine calitatea şi standardele de locuire – ca în orice segment economic, avem şi paliere inferioare, şi produse care ţintesc segmentul mediu, cât şi produse premium”, explică Andrei Sârbu, CEO al SVN România. Valoarea totală a investiţiilor imobiliare planificate în 2023 de investitorii activi în marile centre regionale ale României se situează între 700 de milioane de euro şi 1,2 miliarde de euro, însă investitorii cer predictibilitate, mai ales în Bucureşti, unde şi există cea mai mare cerere pentru birouri şi locuinţe noi.

    Atragerea forţei de muncă reprezintă prioritatea numărul unu pentru investitori, iar aceştia merg într-un oraş sau altul pentru angajaţi. Dacă nivelul calităţii vieţii nu creşte, oamenii se vor îndrepta treptat către alte oraşe sau ţări şi implicit şi investiţiile vor fi pierdute, au explicat şi investitorii prezenţi în cadrul evenimentului The Trends organizat de Bucharest Real Estate Club şi Romania Property Club. „Suntem la doi ani de la suspendarea PUZ-urilor de sector şi anul acesta a fost deblocat Planul Urbanistic General al Bucureştiului, cu termen de un an din partea autorităţilor. În tot acest timp. Ilfovul a crescut şi a atras investiţii, în timp ce Bucureştiul «încasează» traficul suplimentar generat de cei care fac naveta şi poluarea aferentă. Acum se conturează patru mari poli de dezvoltare – Fabrica de Glucoză, Petrom City, Obor şi Theodor Pallady, în timp ce în Ilfov se dezvoltă comuna Berceni, Pipera, Corbeanca, Baloteşti şi Buftea”, a explicat Despina Ponomarenco, preşedintele BREC. Spre exemplu, cum ar fi arătat Bucureştiul fără cartierul financiar din zona Aviaţiei – Barbu Văcărescu, specific oricărei mari capitale?

    Sau fără polul office centru vest. Sau fără revitalizarea zonei Fabrica de Glucoză, care a venit şi vine cu componenta rezidenţială care să întregească ecosistemul de birouri şi comercial din zonă. Zona Pallady, o zonă industrială în sine, dar cu o infrastructură bună, a atras şi atrage dezvoltarea a numeroase proiecte rezidenţiale. Zona Bucur Obor a trecut şi va trece în viitor, de asemenea, printr-un amplu proces de regenerare urbană. La fel şi zona Progresului. Oraşele evoluează şi Bucureştiul are numeroase parcele de teren părăsite, zone industriale care nu mai sunt utilizate de perioade îndelungate şi care acum pot fi folosite şi puse în valoare”, a subliniat Andrei Sârbu.

    Dezvoltatorii caută, evident, astfel de terenuri, care să beneficieze de o infrastructură generală bună, de proximitatea faţă de puncte de interes – iar în locurile unde sunt necesare îmbunătăţiri, autorităţile trebuie să vină şi să completeze infrastructura generală cu funcţiunile necesare. „Deja există numeroşi dezvoltatori care includ spaţii comerciale ample, care includ zone verzi semnificative, care dezvoltă componente office. Bucureştiul are nevoie şi de proiecte integrate, mari, de regenerare a unor zone şi fiecare dintre zonele menţionate anterior include un potenţial astfel de proiect – sau, împreună, inclusiv cu proiecte de retail, definesc o nouă zonă a oraşului”, explică consultantul.  

     

    Fabrica de Glucoză – după birouri, vin şi proiectele rezidenţiale

    Peste 2.000 de apartamente sunt în construcţie sau vor demara în perioada imediat următoare, potrivit consultanţilor imobiliari, în zona străzii Fabrica de Glucoză, un cartier până nu de curând blocat, dar care de patru ani este bulevardul de acces al autostrăzii A3 Bucureşti-Ploieşti. Mai multe tranzacţii cu terenuri în zona străzii Fabrica de Glucoză au fost parafate în ultimii trei ani şi dezvoltatorii au demarat construcţia de proiecte rezidenţiale care să atragă corporatiştii care lucrează fie pe Floreasca sau Barbu Văcărescu, fie pe Dimitrie Pompeiu sau în Pipera Nord. În aceste zone sunt peste 1,2 milioane de metri pătraţi de birouri deja construite, iar acolo lucrează peste 100.000 de corporatişti care, în cele mai multe cazuri, fac naveta între nordul şi sudul, estul sau vestul Capitalei, unde sunt amplasate acum cartierele-dormitor. „În acest moment se află în dezvoltare şapte proiecte rezidenţiale în zona Fabrica de Glucoză, care vor pune pe piaţă un total de peste 2.000 de apartamente. Acestea sunt Nordis View, One High District, One Lake Club, Prima Vista, Yacht Kid şi două proiecte dezvoltate de către omul de afaceri Ibrahim Bahbahani. Adiţional acestora, în zonă au fost proiectate sau sunt în curs de proiectare alte câteva proiecte rezidenţiale, cu un total potenţial de câteva mii de unităţi locative“, a spus Viorel Mohorea, manager de vânzări la SVN România.

    În zona străzii Fabrica de Glucoză, 23,4 hectare erau deţinute de avocaţii Virginica Tanţi Dumitrescu şi Adrian Ciorobea, terenul fiind dat de Primăria Capitalei în 2005 în schimbul unui teren de 9,3 hectare aflat acum pe fundul lacului Plumbuita şi în parcul Plumbuita. Cei doi au vândut inclusiv un teren de 1,7 hectare către Kaufland, care construieşte acum un nou magazin, iar PMB a expropriat 8.000 mp contra sumei de peste 18 milioane de euro. De asemenea, de la cei doi a cumpărat inclusiv Gabriel Popoviciu un teren pentru Belvedere Residences, proiect vândut ulterior către London Partners. „Principalele avantaje ale zonei au fost şi sunt reprezentate de amplasamentul în zona de nord a oraşului, în imediata apropiere a unei staţii de metrou – Pipera, a mallului Promenada şi a celui mai important pol de birouri din oraş. Infrastructura rutieră este foarte bună şi, dincolo de proiectele în sine şi de amplasamentul în imediata apropiere a Lacului Tei, cumpărătorii caută şi apropierea faţă de nenumărate clădiri de birouri sau un acces foarte facil către alte puncte de interes din oraş, metroul fiind un avantaj semnificativ“, explică Viorel Mohorea.

    Belvedere Residences a fost primul proiect mare care a deschis zona în noul ciclu de dezvoltare, în 2016, cu aproximativ 1.000 de apartamente livrate. Înainte de actualul ciclu, în zonă se dezvoltaseră UpGround şi Laguna Residence.

    „Zona a fost printre primele, dacă nu cel mai important pol rezidenţial ca rol în creionarea segmentului middle market. Aproximativ 17% din oferta nouă dezvoltată în oraş în 2015 ţintea acest segment, potrivit datelor departamentului nostru de research. Acest procent a crescut la 28% în 2016, la 38% în 2017 şi la 46% în 2018. Desigur, cu cât s-au finalizat mai multe proiecte de birouri în zonă, cu atât zona a devenit mai dorită de către potenţialii cumpărători ai unei locuinţe noi“, a spus consultantul. El a subliniat că proiectele dezvoltate şi caracteristicile fiecăruia în parte au fost cele care au creionat potenţialul public. Altfel spus, în zonă s-au dezvoltat şi proiecte premium, dar şi proiecte care au ţintit categoriile middle market şi middle upper market. Zona a prins avânt odată cu autostrada Bucureşti-Ploieşti, mai exact cu tronsonul de „autostradă urbană“ a acesteia, între centură şi Fabrica de Glucoză, devenind astfel un bulevard de acces cu patru benzi pentru viitoarea autostradă care va merge de la Bucureşti la Braşov, respectiv Oradea. „Autostrada Bucureşti – Ploieşti şi lărgirea străzii Fabrica de Glucoză au avut un impact semnificativ asupra dezvoltării imobiliare a zonei – şi a potenţialului de business în sine – atât din punctul de vedere al ritmului de vânzări, cât şi din punctul de vedere al creşterilor de preţuri. Este încă o dovadă că existenţa unei infrastructuri rutiere şi generale bune duce la succes“, a spus Viorel Mohorea.  

     

    Şos. Progresului – din „Trafic Greu”, în Cotroceni – pol imobiliar

     

    Barbu Văcărescu în 2009 şi 2022, înainte şi după formarea polului imobiliar: în 2009 zona era una blocată din cauza lipsei podului spre Pipera şi în locul Globalworth Tower era dealerul Porsche Bucureşti Aviaţiei. Promenada Mall nu exista, şi nici Sky Tower. Dacă în anii 2000 era o zonă mărginaşă a Capitalei, acum este considerată a fi „noul centru”.

    Ultimii şapte ani şi următorii patru au atras şi vor atrage construirea unui total de peste 5.000 de apartamente, peste 180.000 de metri pătraţi de birouri şi 65.000 metri pătraţi de spaţii de retail, fără a mai lua în calcul Liberty Center, inaugurat în 2008 în zona fostului Trafic Greu, de la Răzoare – unde acum este One Cotroceni Park şi până spre vechiul Ferentari, unde acum şase ani Dedeman cumpăra terenul de la Industria Iutei. „În total, vorbim de un nou ecosistem cu o valoare de peste un miliard de euro doar în zona Progresului – Viilor. AFI şi One United au dezvoltat şi vor dezvolta clădiri de birouri. A fost dezvoltat un proiect comercial amplu, iar acum sunt în construcţie proiecte rezidenţiale de calibru. Sunt investiţii care redau zona oraşului, o readuc la viaţă şi o introduc într-un circuit urban – şi sunt investiţii care la rândul lor atrag alte investiţii, de la furnizori de materiale, finisaje, afaceri care se deschid în zonă, companii care îşi aduc echipele şi sediile în zonă şi multe altele“, a spus Ionuţ Nicolescu, preşedinte al companiei de consultanţă imobiliară SVN România. One United, AFI Europe, NEPI-Rockastle, Dedeman şi Novum sunt cei mai mari investitori care au cumpărat terenuri şi cei mai mulţi au şi demarat noi investiţii în transformarea fostului Trafic Greu într-una dintre cele mai căutate zone ale Bucureştiului pentru locuinţe sau birouri. „Cu AFI Tech Park am fost printre primii care am investit în zona Progresului şi formăm un nou centru de interes. Zona este una aproape de centru, se dezvoltă şi tramvaiul deja existent şi separat de drum ajută, mai ales dacă vor intra pe aceste linii şi noi tramvaie“, a explicat Doron Klein, CEO al AFI Europe pentru România şi Cehia.

    AFI a dezvoltat deja două faze ale proiectului de birouri, iar o a treia va urma pentru a ajunge la un total de 71.000 mp de office. „Autorităţile ar trebui să vină la rândul lor şi să contribuie la dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii generale din zonă dar şi din Capitală, de la mijloace de transport în comun moderne la trasee eficiente şi predictibilitate maximă. Premisele sunt însă bune iar zona Progresului va fi un pol semnificativ pe termen mediu“, a explicat Ionuţ Nicolescu. Zona a revenit în prim-plan după tranzacţia de 35 mil. euro a celor de la One United prin care au cumpărat de la Adriean Videanu terenul fostului Vulcan şi unde va fi dezvoltat proiectul mixt One Cotroceni Towers. Cu o valoare brută de dezvoltare (GDV) estimată la 400 de milioane de euro, One Cotroceni Towers va fi o importantă dezvoltare mixtă şi un exemplu emblematic de regenerare urbană, care va creşte gradul de atractivitate a traiului, muncii şi a petrecerii timpului liber în Bucureşti. Componenta rezidenţială va cuprinde 1.296 de unităţi dispuse în cinci turnuri. Două turnuri vor avea 33 de etaje, devenind astfel cea mai înaltă dezvoltare rezidenţială din Bucureşti şi din regiune. Alte două turnuri vor avea 23 de etaje, în timp ce o clădire va avea 16 etaje. În plus, dezvoltarea mixtă va include şi o clădire de birouri de sine stătătoare, cu o suprafaţă închiriabilă totală (GLA) de aproximativ 48.000 mp, care va fi denumită One Cotroceni Park Office Faza III, continuând povestea de  primelor două faze, care au un GLA cumulat de 81.000 mp.

    Zona Petrom City va trece printr-un amplu proces de regenerare urbană, cu proiecte integrate care vor pune pe piaţă multiple facilităţi şi opţiuni de petrecere a timpului liber, reintroducând astfel în circuitul oraşului o zonă care, exceptând Petrom City, nu era extrem de circulată. Momentan lipsa de autorizaţii a pus frână dezvoltărilor, iar companii precum ungurii de la Cordia aşteaptă aprobări de câţiva ani pentru a demara un proiect precum Coralilor. Bucureştii Noi, în special cu zona Jiului unde Prime Kapital deja a finalizat proiectul rezidenţial Marmura, iar Portland Trust a construit birourile J8, de asemenea se conturează a fi un nou centru de interes, mai ales după ce şi cei de la One United şi-au arătat interesul pentru un teren unde ar putea fi dezvoltat un viitor proiect mixt. Siseşti, zona din proximitatea Străzii Jandarmeriei, de asemenea s-a conturat drept un pol rezidenţial, iar acolo cel mai aşteptat proiect rămâne cel al Vastint, compania care are acţionari comuni cu Ikea şi care acolo deţine 48 de hectare unde vrea să construiască 6.000 de locuinţe, două şcoli şi un parc, un cartier cât un oraş, de peste 15.000 de locuitori.  

     

     

    Zona Theodor Pallady – 1.000 de hectare pentru noi dezvoltări

    Zona Pallady din estul Capitalei reprezintă un nou pol de interes unde pe lângă dezvoltările deja existente, realizate de Ionuţ Negoiţă, sau proiectul Estoria în curs de construcţie există un potenţial de cel puţin încă 100.000 de apartamente în următorii 10-20 de ani. „În Pallady, spre Republica şi Industriilor sunt peste 1.000 de hectare de teren şi jumătate din suprafeţe au cel mult 2 km până la metrou. Sunt şi terenuri la vânzare, mai sunt şi fabrici cu 5-6-10 hectare, care s-au tehnologizat pentru a nu avea probleme cu poluarea. Odată ce zona va creşte, sunt şanse să fie relocate. Terenurile au şi o infrastructură bună şi costă de la 200 la 600 euro/mp”, a explicat Ionuţ Negoiţă, unul dintre cei mai mari dezvoltatori de rezidenţial din Capitală. El explică faptul că Pallady continuă să fie un pol de interes pentru investitori şi clienţi în condiţiile în care aceasta continuă o zonă deja existentă şi are deja infrastructura necesară, atât pentru transport în comun cât şi când vine vorba de străzi, iar în plus sunt în construcţie două noi pasaje realizate de Primăria Sector 3 în partea de est tocmai pentru a fluidiza traficul rutier. Primăria Sector 3 este condusă de Robert Negoiţă, fratele lui Ionuţ Negoiţă. „Pallady este o zonă foarte bună. Are un bulevard cu trei benzi pe sens, ieşire spre autostradă, are metrou, tramvai şi autobuze. Nu are clădiri de birouri, însă este o chestiune de timp până când şi acestea vor apărea. În următorii 3-4 ani ne uităm să intrăm şi pe office, analizăm ce se întâmplă. Am făcut o clădire de birouri dar pentru companiile proprii. Metroul este foarte important, să fie la mai puţin de 1 km şi ca să aibă succes, proiectul să fie într-o zonă populată, mai aproape de prieteni, familie. Pipera este o zonă nouă şi succesul nu este unul fulminant. Mulţi vin din afara Bucureştiului, lucrează în apropiere. Volumele se fac în oraş, nu în zone noi. Vedem Străuleşti – o zonă verde, frumoasă, nouă, dar nu funcţionează”, a explicat dezvoltatorul.

    Grupul de firme condus de Ionuţ Negoiţă lucrează în prezent la proiecte cu un total de peste 5.000 de apartamente care vor fi gata treptat în următorii patru ani.

    „Tot grupul pe care îl conduc are 1.900 de apartamente în curs de finalizare în zona Theodor Pallady, vizavi de Ikea. Tot acolo avem un proiect de 1.350 de apartamente în faza în care lucrăm la structură şi am început finisajele. Acesta va fi gata în 2024 pe final. În plus, mai avem şi alte două proiecte la stadiu de fundaţie cu 1.200, respectiv 600 de apartamente. Acestea se vând în totalitate într-un termen de peste patru ani. Am început în 2005 şi cu cel la structură ajungem la 10.000 de locuinţe şi peste 9.000 vândute”, a spus Ionuţ Negoiţă. Cererea de noi locuinţe rămâne ridicată în Bucureşti, în special pentru apartamente de 2-3 camere, clienţii de 4 preferând însă achiziţia unei case.

    „Acum nevoia de locuinţe este şi va mai fi 20 de ani de acum înainte. Există un deficit de circa 1 milion de locuinţe dar şi un deficit calitativ. Dacă ne uităm la oraşe, multe nu mai corespund calitativ zilelor noastre şi mulţi se vor muta către cele noi. Blocurile vechi nu mai corespund, arată rău şi preţurile vor scădea. Acum mulţi merg către locuinţe noi pentru că au şi facilităţi, mai ales cele noi. Unde construim 1.900 de apartamente, noi facem şi o clinică medicală, vor urma şi un magazin alimentar, o farmacie alături de alte facilităţi. Astfel acolo se va forma o comunitate şi trendul va continua. Blocurile vechi vor fi demolate în timp şi în locul lor se vor construi altele de actualitate. Este o chestiune de timp. În plus, şi dacă s-ar modifica legislaţia, atunci ar ajuta, ar fi bine – să nu uităm impactul cutremurului din Turcia”, a subliniat dezvoltatorul.  

    Theodor Pallady – din periferie în oraş în oraş. În 2009 doar vechile situri industriale mai atrăgeau oamenii spre zona Pallady, considerată a fi „periferie”. După mai bine de zece ani de investiţii constante estul Capitalei a atras toate numele mari din retail alături de proiecte noi rezidenţiale cu zeci de mii de apartamente noi. Atuul? Metroul şi linia de tramvai delimitată de carosabil.

     

     

  • Ce este mai rentabil, un depozit bancar sau randamentul obţinut dintr-o chirie imobiliară?

    În România, există percepţia/impresia că cea mai bună investiţie este să cumperi un apartament şi să îl dai în chirie. Din chirie se plăteşte rata la bancă, iar în final rămâi cu apartamentul achitat. Când se vorbeşte despre investiţie imobiliară simplă întotdeauna se aplează la trecut pentru a justifica achiziţia unui apartament/garsoniere. Cu toţii ne aducem aminte perioada fabuloasă dintre începutul anilor 2000 şi toamna lui 2008, când, practic, preţul apartamentelor a crescut de 10 ori. Şi acum îmi aduc aminte de exemplul în care un apartament de 2 camere în Capitală, la Lujerului, costa 12.000 de euro, iar pe vârful crizei imobiliare, vara lui 2008, ajunsese la 120.000 de euro. După ce a venit criza, în câteva luni, preţul acelui apartament s-a prăbuşit la 50.000-60.000 de euro, deci cei care l-au cumpărat pe vârf au pierdut jumătate din valoarea lui. Iar dacă adăugăm rata de la bancă, pierderea este mai mult de 100%. Dar să lăsăm trecutul şi să revenim în zile de astăzi, în martie 2023. Cât de rentabil este să cumperi acum un apartament ca o investiţie pe termen lung? Pornim de la o garsonieră cumpărată în Capitală cu 55.000 de euro, la care mai adăugăm 5.000 de euro mobilatul, ceea ce duce preţul la 60.000. Chiria pentru această garsonieră este de 320 euro/lună.

     

    Avem următoarele variante:

    1. Dacă ai deja nişte economii în euro şi cumperi garsoniera fără credit, la chiria pe care o primeşti de 3.840 de euro pe an ajungi la un randament brut de 6,4%. Dacă din chiria pe care o primeşti pui bani de-o parte pentru întreţinere şi reparaţii, cel mai probabil ajungi la un randament net de 5% pe an. Când faci comparaţia cu un depozit bancar, unde acum dobânda a ajuns la 2,5% pe an, într-un caz fericit, rezultă că ai un câştig mai mare din zona imobiliară faţă de dobânda bancară.

    Dacă ai noroc să crească piaţa chiriilor sau valoarea garsonierei să crească, tot ce este în plus faţă de valoarea achiziţiei este câştig net.

    2. Dacă îţi cumperi garsoniera cu un credit în euro, unde dobânda este de Euribor Ă2 pp, rezultă că trebuie să plăteşti o dobândă de 4,5, chiar 5% pe an. Dacă faci comparaţie cu randamentul obţinut acum, rezultă că nu câştigi nimic. Poţi doar să câştigi dacă chiria creşte peste 320 de euro pe lună sau valoarea apartamentului este mai mare faţă de momentul achiziţiei.

    3. Dacă ai lei sau euro pe care îi schimbi în lei şi pui banii la bancă la o dobândă de 7,5% pe an, cel puţin pe 3 ani cât sunt dobânzile acum, şi dacă cursul valutar leu/euro nu creşte, rezultă că este mai rentabil să îţi ţii banii la bancă, cel puţin pe termen scurt, versus câştigul pe care l-ai obţine prin închirierea apartamentului. Poţi să câştigi doar dacă chiria creşte şi dacă preţul apartamentului este mai mare faţă de momentul achiziţiei.

    4. Dacă iei un credit în lei pentru a cumpăra acea garsonieră şi a o da în chirie, câştigul obţinut este de fapt o pierdere, pentru că plăteşti la bancă o dobândă de 8-9% la lei şi ai un randament al investiţiei din chirie de 5%, rezultând un minus de 3-4%. Poţi să câştigi doar dacă valoarea chiriei creşte şi preţul garsonierei se majorează.

    5. Dacă iei un credit în euro la o dobândă de Euribor +2 pp rezultă un cost actual de 4,5-5%, ceea ce egalează randamentul obţinut din chirie. Poţi să câştigi doar dacă chiria creşte şi preţul garsonierei creşte.

    Acesta este doar un calcul sumar pentru a arăta cât de complicată este o investiţie într-o simplă garsonieră. Sunt prea multe variabile pentru a da un răspuns la întrebarea ce este mai rentabil, să faci o achiziţie imobiliară, în cazul nostru o garsonieră, şi să o dai în chirie sau să îţi ţii banii la bancă, la dobânzile actuale, care sunt pe termen scurt. Când dobânzile erau mici şi foarte mici era mult mai rentabil să cumperi un activ imobiliar, în cazul nostru o garsonieră, şi să îl dai în chirie. Câştigul obţinut era peste dobânda bancară, atât la lei, cât şi la euro. Când dobânzile cresc, randamentul unei investiţii imobiliare scade atâta timp cât chiriile nu cresc sau valoarea garsonierei nu creşte. Câteodată o investiţie imobiliară trebuie judecată şi prin uşurinţa cu care poţi să tranzacţionezi acea garsonieră, când ai nevoie de bani. De obicei, dacă nu poţi să aştepţi, pierderea se face la „fire sale“, ceea ce înseamnă o pierdere din investiţii. Chiria creşte, cum este cazul acum, când este criză, când dobânzile sunt mari iar lumea preferă să stea în chirie decât să rişte o investiţie imobiliară, mai ales că dobânzile sunt foarte mari. Valoarea apartamentelor creşte când trebuie să recuperezi declaje, cum a fost creşterea exponenţială din perioada 2000-2008; aceasta a fost o excepţie, irepetabilă. Nu cred că cineva îşi imaginează că poate să dea pe garsonieră 55.000 de euro iar preţul ei să ajungă într-un deceniu la 600.000 de euro. În ultimii 10 ani, pe fondul revenirii economice, preţul apartamentelor a crescut cu 30-50%, adică sub 5% pe an. Chiriile au crescut de la 250.000 de euro la 320.000 de euro, adică aproape 30%, ceea ce înseamnă o creştere de 3% pe an. Preţurile apartamentelor cresc dar şi ale chiriilor atunci când salariile cresc, când economia creşte, când lumea se grăbeşte să cumpere un activ imobiliar, ca o protecţie a banilor economisiţi. Este greu să spui cuiva ce este mai rentabil, să îşi ţină banii la bancă, într-un depozit, aceasta fiind cea mai la îndemână soluţie, sau să cumpere o garsonieră, pe care să o dea în chirie, astfel încât să se plătească singură. Pe piaţa imobiliară nu este întotdeauna soare, te poţi trezi cu evenimente la care nu te-ai gândi, cum a fost COVID-ul, şi te poţi trezi că preţul apartamentelor rămâne pe loc sau chiar scade, iar valoarea chiriei se reduce. Plus că un activ imobiliar este destul de greu de vândut pese noapte, asta dacă nu vrei să îl dai la discount, pentru a face rost de bani. Depozitele bancare sunt lichide, poţi să îţi iei banii a doua zi. Într-adevăr, poţi să pierzi dobânda. Investiţiile imobiliare sunt bune doar dacă preţul de achiziţie este la discount, în rest, dacă cumperi garsoniera la preţul pieţei, câştigul adus este la limită. 

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Women in real Estate. Cum se poate construi armonios o carieră în industria imobiliară şi la ce salarii pot ajunge femeile care aleg un astfel de parcurs profesional

    „O vizită la Expo Real, unul dintre cele mai mari târguri şi expozitii de real estate, care se desfăşoară anual la München în luna octombrie, îţi va reda din primele minute o realitate evidentă: industria europeană este una dominată de bărbaţi. Din miile de vizitatori ai evenimentului, abia zăreşti printre multitudinea de costume bărbăteşti închise la culoare câteva prezenţe feminine. Cu toate acestea, România este o piaţă atipică din acest punct de vedere. Şi asta pentru că prezenţa femeilor în roluri de management în cadrul companiilor imobiliare a devenit o constantă, acestea fiind remunerate pe măsură”, remarcă Despina Ponomarenco, Preşedintele BREC. Alături de ea şi de alte cinci reprezentante ale industriei imobiliare locale am aflat cum se poate construi armonios o carieră în acest domeniu, ce beneficii aduce şi cu ce provocări se confruntă femeile care aleg un astfel de parcurs profesional.

    „Anul trecut ne-am confruntat cu numeroase provocări: pe lângă restricţiile pandemice, războiul cu Ucraina a adus multă incertitudine şi o explozie de costuri. Femeile în funcţii de management din domeniul imobiliar au reuşit să gestioneze situaţia atât la nivel de business, cât şi uman, contribuind la o trecere lină în acest context dificil”, declară Despina Ponomarenco, preşedinte al Bucharest Real Estate Club (BREC). 

    Conform datelor BREC, cea mai mare organizaţie locală de profil, pe piaţa românească femeile ocupă roluri de management în companii din tot spectrul imobiliar, de la fonduri de investiţii, companii de dezvoltare imobiliară, bănci sau firme de administrare imobiliară. Totodată, femeile conduc businessuri antreprenoriale precum firme de avocatură, consultanţă sau arhitectură şi design interior.

    În ceea ce priveşte nivelul de venituri anuale ale femeilor în roluri de top management (CEO, COO, CFO), acesta se încadrează, potrivit aceeaşi surse, între 100.000 şi 120.000 de euro (venit net), la care se adaugă un cuantum de 3-5% din profitul anual al proiectelor pe care le gestionează (participare la „shared profits”). Cât despre rolurile de middle management (director de marketing, director comercial, legal manager), acestea sunt remunerate cu venituri între 40.000 şi 60.000 de euro, la care se adaugă bonusuri în funcţie de performanţă.

    Pe segmentul de brokeraj, un senior manager de departament este remunerat cu 35.000 până la 55.000 de euro anual, adăugându-se aici comisioane de 8 – 25% din veniturile pe care le generează pentru companie.  

    Cum pui bazele unei cariere în real estate?

    „Piaţa modernă de real estate din România este una tânără, unde profesioniştii s-au format cu suportul colegilor şi clienţilor internaţionali, prin ceea ce numim learning by doing”, spune Despina Ponomarenco. Astfel, „în contextul în care nu existau multe opţiuni de educare”, Bucharest Real Estate Club a lansat, în 2020, Real Estate Academy, primul program privat de educaţie, ce acoperă întreg spectrul imobiliar. Programul se derulează similar unui masterat, conţinând 12 module de studiu care acoperă cele mai importante subiecte de interes privind piaţa imobiliară: dezvoltare sustenabilă mixed-used, dezvoltare rezidenţială, clădiri şi parcuri de birouri, retail, parcuri logistice, investiţii imobiliare, hoteluri, finanţare imobiliară, legal real estate, brokeraj & consultanţă imobiliară, asset management, property marketing & comunicare.

    „Prin intermediul acestei iniţiative îi punem împreună pe cei dornici să activeze în real estate cu profesioniştii care au învăţat din experienţă şi pot transmite mai departe know-how-ul lor de zeci de ani”, explică Despina Ponomarenco.

    Printre lectorii ediţiei 2022-2023 ea îi aminteşte pe Tatian Diaconu, CEO, Nhood România, Antoanela Comşa, preşedinte Gran Via, Sînziana Pardhan, managing director pentru România – P3 Logistic Parks, Alina Alpaslan, finance director, Skanska Property Romania, Sebastian Mahu, head of asset management, Iulius, Luiza Moraru, head of asset services, CEE, CBRE, Cătălin Jalobă, head of real estate finance, BCR, David Canta, Principal, Romania & Czech Republic – Avison Young,  Andrei Văcaru, head of capital markets, JLL Romania, Mircea Drăghici, managing director – EST Hospitality Consulting, şi pe Răzvan Testa, partner, Ţuca Zbârcea şi Asociaţii.

    Programul este acum la cea de-a treia ediţie, urmând ca în septembrie 2023 să ia startul ediţia cu numărul 4. În cele trei ediţii, Real Estate Academy a avut un total de 70 de participanţi.

    Dar, dincolo de o pregătire propriu-zisă, e nevoie totodată şi de modele care să inspire la rândul lor, prin propriul exemplu, femeile ce doresc să urmeze o carieră în industria imobiliară. Vă prezentăm în continuare poveştile şi evoluţia a cinci femei care s-au evidenţiat în real estate-ul local, dar şi motivele care le-au împins spre această lume.  

    Un lider organizat

    Activă încă din anul 2007 în industria imobiliară, pentru Laura Bencze, director al departamentului Investment Properties al CBRE România, anul 2022 a adus cu sine cel mai vizibil proiect din portofoliul său de până acum: o tranzacţie record pentru România, prin care fondul de investiţii CA Immo a vândut întregul portofoliu de clădiri de birouri existent către compania cu capital integral românesc Pavăl Holding. „A fost o tranzacţie de aproape 400 de milioane de euro şi cea mai mare tranzacţie imobiliară realizată vreodată în România.” De asemenea, spune că îi sunt foarte dragi două procese de renovare, pentru Plaza România şi VIVO! Cluj-Napoca, „al doilea dintr-o funcţie de conducere a serviciilor de property management, un proiect de zeci de milioane de euro realizat în câteva luni”, adăugând că toate trei au influenţat piaţa imobiliară locală.

    De altfel, încă de mică îşi dorea să contribuie la o „schimbare la faţă” a centrelor comerciale. „Drumul meu înapoi spre casă de la şcoală trecea prin magazinul universal al oraşului Braşov (actualmente Star). Îmi doream foarte mult să stau în magazin după închidere ca să pot aranja magazinele şi marfa aşa cum îmi doream, să le ofer o ordine, o imagine de ansamblu mai plăcută, mai atractivă, să pun mai multe reclame în interior. Nu am reuşit asta în copilărie, am reuşit însă în viaţa de adult la alte două centre comerciale: Plaza România şi VIVO! Cluj-Napoca. Bucuria de atunci a fost ca şi cum aveam din nou 10 ani şi cred că e important să avem astfel de bucurii ca adulţi. Să îţi păstrezi pasiunea.” Firea organizată pe care a avut-o încă de atunci a ajutat-o şi peste ani. „În copilărie îmi doream să vorbesc în public, să negociez, să ghidez oamenii de lângă mine. Şi eram extraordinară la organizare, în special la organizarea timpului. Atunci nu îmi dădeam seama, dar acum înţeleg că abilitatea de a înţelege atât detaliile, cât şi perspectiva de ansamblu vine din copilărie. Cum s-ar spune văd pădurea în ansamblul ei, în timp ce văd şi scoarţa fiecărui copac”, povesteşte Laura Bencze.

    Şi în prezent, organizarea şi strategia fac parte negreşit din agenda sa zilnică. „Am multe întâlniri, fie fizice, fie virtuale, cu clienţi, avocaţi, parteneri în fiecare zi. Ceea ce îmi place foarte mult. Sunt întâlniri pe care încerc să mi le pregătesc cât mai bine, din care învăţ mereu câte ceva şi pe baza cărora construiesc sau organizez apoi.”

    Despre principalele provocări apărute de-a lungul timpului spune că acestea pot fi evidenţiate mai uşor împărţindu-le în viaţa de dinainte de a avea copii şi după. „Copiii ne învaţă atât de multe, inclusiv pe plan profesional – nu cred că ne dăm cu adevărat seama de asta, de legăturile dintre aceste două lumi din viaţă noastră, însă, cum spuneam, am obiceiul să văd pădurea într-un fel diferit. Before kids dificultatea era să îmi temperez aşteptările şi dorinţa de a face totul foarte repede. În viaţa cu copii, provocarea vine din a îmbina dorinţele din sfera profesională cu cele de a petrece timp de calitate în familie. Le-am rezolvat prin a face mai multe lucruri în acelaşi timp şi prin acţiune, împărţită în fapte mici care adunate aduc rezultate mari.”

    Despre prezenţele feminine din real estate-ul local spune că „avem nu doar foarte multe femei în industrie, şi în special în agenţiile de consultanţă imobiliară, însă avem şi multe femei în poziţii de conducere, care gestionează echipe foarte mari şi proiecte de zeci de milioane de euro”. Ea consideră că nu doar în imobiliare, ci peste tot femeile au nevoie să îmbine cu diplomaţie fermitatea cu blândeţea. „Mână de fier în mănuşă de catifea.”

    De ce le-ar recomanda şi altor femei să aleagă această industrie? „Pentru independenţă.” Real-estate-ul, spune ea, îţi oferă o libertate de acţiune, gândire, gestionarea timpului „cum cred că puţine alte industrii pot să o facă” şi este „foarte asemănător cu antreprenoriatul, unde brandul personal contează la fel de mult precum brandul serviciului sau produsului dezvoltat”. Sfatul său pentru tinerele aflate la începutul carierei în acest domeniu este să nu rămână în aceeaşi poziţie, ci să schimbe jobul sau departamentul, „ceea ce sună ciudat de la cineva care lucrează în aceeaşi companie de aproape 15 ani, dar unde totuşi am schimbat trei departamente: Research & Marketing, Property Management şi Investment”. Oferă această recomandare deoarece consideră că astfel ai ocazia să cunoşti mai mulţi oameni, să îţi faci relaţii, să înţelegi detalii pe care altfel nu ai cum să le înţelegi decât dacă eşti în mijlocul acţiunii. „Nu foarte des, însă o dată la 3-5 ani e bine să schimbi ceva.”  

     

    Carte de vizită

    Laura Bencze, Director al departamentului de Investment Properties, CBRE România

    ►Œ Lucrează în domeniul real estate din 2007, în companiile CBRE şi Anchor Grup;

    ► În anul 2022 a coordonat procese de vânzare pentru 12 proprietăţi office şi industrial, cu o valoare cumulată de piaţă de peste 560 de milioane de euro; printre acestea se numără şi cea mai mare tranzacţie imobiliară realizată vreodată în România – vânzarea portofoliului de birouri CA Immo către Pavăl Holding;

    ►Ž Înainte de experienţa actuală în Investment, a fost Account Director pentru portofoliul de retail al Immofinanz (CPI Romania) incluzând centre comerciale de top precum VIVO! Cluj-Napoca şi VIVO! Constanţa;

    ► De asemenea, a coordonat atât departamentul de Research CBRE România cât şi pentru întreaga zonă Central-Est Europeană.

    ► Recent, a absolvit un curs realizat de Universitatea Cambridge în materie de ESG, şi anterior a absolvit cursuri profesionale organizate de ICSC (International Council of Shopping Centers) şi Erudio;

    ► În plan personal este mama a doi băieţi de 8, respectiv 6 ani şi pasionată de călătorii cu autorulota. 

    Laura Bencze: „Schimbă jobul/schimbă departamentul! Cunoşti mai mulţi oameni, îţi faci relaţii, înţelegi detalii pe care altfel nu ai cum să le înţelegi decât dacă eşti în mijlocul acţiunii.  Nu foarte des, însă o dată la 3 – 5 ani e bine să schimbi ceva.”

    O profesie în continuă schimbare

    Încă de la vârsta de 12 ani, Alina Necula îşi dorea să devină avocată. „Cu acest gând în minte am ales liceul la care am dat şi de asemenea m-am pregătit ultimii doi ani de liceu pentru Facultatea de Drept, pe care am şi absolvit-o în 2004. Cred că alegerea mea a fost mult influenţată de filmele acelor vremuri şi de părinţi.” În imobiliare a ajuns la începutul anului 2007, şi îşi aminteşte cu claritate acel moment. „12 februarie 2007 a fost prima zi în care m-am alăturat dezvoltatorului de rezidenţial Adama. Acum am 16 ani de când activez în această industrie.”

    Provocările sau crizele apărute pe parcurs spune că au fost, de cele mai multe ori, declanşate de modul în care se raporta ea la problema respectivă. „Totul se poate tranşa sau rezolva cu multă răbdare, comunicare, implicare şi cu o atitudine pozitivă şi optimistă.”

    Deşi spune că nu are un proiect de suflet şi nici acea mare reuşită, are pe de altă parte multe proiecte dezvoltate, o creştere organică şi paşi făcuţi zilnic pentru acumularea de cunoştinţe şi îmbunătăţire. „Obiectivul meu a fost întotdeauna să construiesc echipe funcţionale, sudate şi potrivite proiectului la care lucrăm.” Prin urmare, stilul său de leadership spune că depinde mult de poziţia coordonată. „În cazul oamenilor cu o mai mare senioritate utilizez stilul participativ. Consider că poziţiile de entry level au nevoie de mai multă implicare din partea mea.”

    Alina Necula: „Le recomand şi altor femei să intre în această lume pentru că este o industrie în permanentă adaptare, dezvoltare – indiferent de asset classul de care te ocupi (rezidenţial, retail, office, logistică).  Nu este o profesie plictisitoare, o zi nu seamănă cu cealaltă, există o dinamică a pieţii şi a jucătorilor din piaţa care aduce mereu provocări.”

    Despre conceptul work-life balance este de părere că reprezintă un ciclu care se repetă toată cariera, în funcţie de evenimentele de la momentele respective. „Cred că fiecare se raportează diferit la acest concept în funcţie de cum am resimţit în copilarie acest echilibru şi ce ne dorim acum de la viaţă. În anumite momente reuşesc să ajung la această rutină, la o stare de echilibru între viaţa personală şi profesională, dar recunosc că este un efort continuu şi nu toate zilele arată la fel, de bine sau de rău.”

    Cât priveşte programul său zilnic, acesta începe dimineaţa devreme şi îmbină rolul de country manager cu cel de mamă. „Mă trezesc la ora 07:00 în fiecare dimineaţă, la ora 08:00 sunt în sala de sport, targetul fiind acela de a ajunge la 09:30 la birou. Ce nu lipseşte din agenda zilnică sunt discuţiile cu echipa şi clienţii. Ajung seara acasă, în jurul orei 20:00, dacă nu sunt evenimente sau cine la care trebuie să iau parte. Puţinul timp care îmi mai rămâne îl petrec jucându-mă cu fetiţa mea de 3 ani.”

    Alina Necula crede că în industria de real estate din România femeile sunt bine reprezentate – „în piaţă există destul de mulţi jucători care au femei în funcţii cheie sau de conducere”. Printre calităţile care nu trebuie să îi lipsească unei femei consideră că încrederea în sine şi empatia sunt demne de menţionat.

    Le recomandă şi altor femei să intre în această lume pentru că „este o industrie în permanentă adaptare, dezvoltare – indiferent de asset classul de care te ocupi (rezidenţial, retail, office, logistică). Nu este o profesie plictisitoare, o zi nu seamănă cu cealaltă, există o dinamică a pieţii şi a jucătorilor din piaţă care aduce mereu provocări”. Sfatul său pentru acestea e să muncească mult, să trateze cu seriozitate şi disponibilitate orice provocare profesională, să aibă curaj să greşească şi să le pese de oamenii cu care lucrează.   

     

    Carte de vizită

    Alina Necula, Country Manager, Lion’s Head România

    ►Œ Cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul imobiliar,  Alina Necula şi-a concentrat activitatea profesională în managementul activelor, management comercial şi dezvoltare imobiliară, s-a implicat activ în mai multe proiecte de birouri şi logistică  şi a coordonat unităţi strategice de afaceri în pieţele de retail şi rezidenţial;

    ► Din rolul actual, coordonează şi dezvoltă local strategia companiei; este, de asemenea, responsabilă de identificarea noilor oportunităţi de afaceri şi extinderea activităţii Lion’s Head Group;

    ►Ž Înainte de a se alătura companiei Lion’s Head, ea a făcut parte din echipele de management comerciale şi de asset management ale Globalworth şi Immofinanz;

    ► Deţine un EMBA de la Maastricht School of Management, precum şi o diplomă de licenţă în Drept şi Economie obţinută din partea Universităţii Bucureşti.

    Un parcurs fără devieri

    „Când eram copil îmi doream tot felul de bazaconii, iar când a venit momentul să iau o decizie cu privire la viitor, tata, care a fost judecător, a fost cel care m-a inspirat să aleg Facultatea de Drept. După absolvire şi intrarea în avocatura de business, cumva domeniul imobiliar a fost cel care m-a atras cel mai mult şi, odată intrată pe acest drum, se pare că nu au mai fost devieri de la el pentru mine”, îşi motivează Roxana Dudău, succint, alegerea acestei industrii pentru a-şi construi o carieră.

    Provocările apărute pe parcurs spune că au venit aproape întotdeauna dintr-un volum de muncă în continuă creştere, când s-au aglomerat foarte multe proiecte pentru clienţi diferiţi, toate importante, toate prioritare. Subliniază în acelaşi timp că singurul mod de a gestiona astfel de situaţii este întotdeauna cu calm, cerând ajutor şi delegând. „Am învăţat pe propria piele că, deşi e greu uneori să delegi, întrucât poate însemna o muncă dublă la final, doar aşa îţi poţi creşte o echipă capabilă să preia sarcini grele şi urgenţe când ai cea mai mare nevoie.” Ea ar recomanda oricui să aleagă industria imobiliară în primul rând pentru că o consideră o industrie care îţi aduce foarte multe satisfacţii palpabile, în sensul că munca ta se materializează la final cu o clădire, ceva pe care poţi pune mâna, în care poţi să intri şi să ai o anumită experienţă a spaţiului respectiv. „Faptul că ai contribuit la realizarea acelei construcţii îţi dă o satisfacţie specială. Cumva, rămâne ceva în urma ta, o anumită moştenire. Chiar şi în cazul meu, avocat fiind, deşi nu sunt în mod direct dezvoltator sau constructor, ajutând un dezvoltator sau un constructor pe partea legală (la achiziţia unui teren şi/sau edificarea unei construcţii, fie cu analiza situaţiei juridice a terenului, fie cu redactarea contractelor de achiziţie şi/sau de proiectare, de antrepriză etc., cu verificarea legalităţii autorizaţiilor de urbanism, de construire şi de funcţionare emise pentru acea clădire, fie cu toate acestea la un loc), am sentimentul că acea clădire îmi aparţine şi mie într-un mod aparte”.

    Roxana Dudău remarcă faptul că în ultimii ani sunt din ce în ce mai multe femei de succes în industria imobiliară, în poziţii extrem de importante. „În ceea ce priveşte avocatura de business şi avocaţii de real estate, aş spune că e o industrie poate chiar predominant feminină, sunt foarte multe femei avocat de succes care şi-au ales acest domeniu.” Sfatul său pentru tinerele aflate la începutul carierei în acest domeniu este să aibă încredere în ele, în intuiţia lor şi să pună pasiune şi ambiţie în ceea ce fac.

    Roxana Dudău: „Am învăţat pe propria piele că, deşi e greu uneori să delegi, întrucât poate însemna o muncă dublă la final, doar aşa îţi poţi creşte o echipă capabilă să preia sarcini grele şi urgenţe când ai cea ai mare nevoie.”

    În ceea ce o priveşte, lucrează alături de patru avocaţi dedicaţi exclusiv ariei de drept imobiliar şi construcţii şi, după caz, cu alţi colegi din departamente complementare, „când lucrăm la tranzacţii foarte mari sau la finanţări/refinanţări de portofolii imobiliare”. Despre stilul său de leadership ar spune că este mai degrabă unul incluziv, leading by example, pe principiul că „tragem toţi la aceeaşi căruţă”. „Pentru mine, transparenţa cu privire la volumul de muncă al fiecăruia din echipă şi complexitatea problemelor juridice şi a proiectelor la care lucrează fiecare, împărtăşirea cunoştinţelor între membrii echipei sunt foarte importante. Cea mai mare satisfacţie o am atunci când colegii mai puţin experimentaţi se simt inspiraţi de restul echipei să înveţe şi să aprofundeze chichiţele profesiei de avocat şi particularităţile domeniului imobiliar.”

    Roxana Dudău ne-a mai povestit că în fiecare zi îşi face timp să citească cel puţin un articol din Codul civil sau din legea construcţiilor ori din legea urbanismului, căci spune că nu poţi, ca avocat de real estate, să nu deschizi zilnic măcar o lege. „Mai în glumă, mai în serios, din rutina mea zilnică nu lipsesc legea şi cafeaua!” Ea este de părere că atunci când iubeşti ceea ce faci, munca nu mai este aşa împovărătoare. „Cum spunea Mark Twain: găseşte un job pe care să îl faci cu plăcere şi nu va trebui să munceşti nicio zi în viaţa ta! Dar da, cred în acest concept de work-life balance şi încerc pe cât posibil să calibrez munca şi viaţa personală şi îi încurajez şi pe toţi membrii echipei mele să facă acelaşi lucru. Acum, după pandemie, a devenit un standard pentru angajaţi să lucreze parţial de la birou şi parţial în sistem de home office, ceea ce mi se pare un mix foarte bun pentru a găsi un echilibru în această privinţă.”

    Despre proiectul său „de suflet”, spune că este format din zeci, „ca să nu zic peste o sută”, de proiecte mai mici: „Am avut şansa să lucrez, din calitatea mea de avocat extern, alături de departamentul de expansiune al celui mai mare retailer din România şi simt o bucurie specială când intru în fiecare magazin pentru care am făcut cel puţin un contract, un raport de due diligence sau am verificat o autorizaţie de urbanism sau de construire”. Pe viitor, îşi doreşte să fie implicată în cele mai mari tranzacţii de real estate din România.  

     

    Carte de vizită:

    Roxana Dudău, Partner, Wolf & Theiss România

    ►Œ Este un practician recunoscut în domeniul imobiliar, de-a lungul carierei sale oferind consultanţă investitorilor străini strategici, activi pe piaţa de retail şi construcţii cu privire la intrarea si extinderea lor pe piaţa din România;

    ► Are o experienţă vastă în domeniul dreptului imobiliar, în special în ceea ce priveşte dreptul urbanismului şi al construcţiilor (asistând investitorii cu privire la analiza valabilităţii legale a autorizaţiilor de urbanism şi de construire obţinute pentru proiectele acestora), precum şi în materia contractelor de închiriere de spaţii industriale, de birouri şi de retail, acţionând atât pentru chiriaşi, cât şi pentru proprietari;

    ►Ž De asemenea, a asistat o serie de bănci în cadrul unor proiecte de finanţare şi/sau refinanţare a unor importante portofolii de real estate, precum şi investitori importanţi (cu precădere din sectoarele auto şi aerospaţial) cu privire la investiţiile lor de tip greenfield în România, oferindu-le consultanţă cu privire la structurarea întregului proiect investiţional, acoperind toate etapele, de la procesul de securizare şi achiziţie a terenurilor, până la contractele de proiectare şi de antrepriză generală.

    Profesionist imobiliar: un obiectiv exigent dar plin de satisfacţii

    Deşi în copilărie îşi dorea şi era convinsă că ar trebui să studieze dreptul, deoarece pe atunci urmărea seriale care aveau ca subiect firme de avocatură şi/sau vieţile interesante ale avocaţilor şi „puteam anticipa destul de bine linia pe care avocaţii o vor urma în procese”, în final a abandonat ideea şi s-a orientat spre asistenţă socială, pentru a putea apăra drepturile copiilor, pe care le considera mereu neglijate, povesteşte Florentina Mitricoaia, leasing & asset manager în cadrul Raiffeisen Property Holding International (RPHI – compania care deţine Sky Tower, cea mai înaltă clădire din România, şi By Tower – n. red.), pentru BUSINESS Magazin. „Eram destul de hotărâtă  şi chiar am studiat pe cont propriu materii ce nu intrau în curriculumul liceului meu cu profil economic. Am intrat însă pe locurile bugetare în cadrul ASE şi decizia a fost luată de la sine.” Încă din timpul facultăţii şi-a dorit să adune experienţă pe domeniul de consultanţă, aşa că a ales să se angajeze part-time la o firmă de consultanţă în construcţii, „marcând astfel întâlnirea mea cu industria imobiliară”. Totuşi, deşi a ales un alt parcurs profesional decât cel plănuit, se implică în continuare şi în campanii care luptă să îmbunătăţească viaţă copiilor în România.

    La începuturile carierei sale în real estate spune că totul a fost o provocare, „pentru că totul era ceva nou, diferit de ce văzusem sau studiasem până să încep să lucrez într-o companie multinaţională iniţial, şi apoi în departamente comerciale din domeniul imobiliar”. Se declară însă fericită că a reuşit să înveţe rapid şi să se adapteze situaţiilor luând totul pas cu pas. „De la a învăţa cum să fac o vizionare până la a coordona negocieri şi chiar procese de due diligence am adunat constant abilităţi ce mă ajută să gestionez mai uşor şi mai eficient crizele din prezent.” În prezent lucrează în cadrul firmei RPHI (Raiffeisen Property Holding International), „o companie cu o organigramă destul de orizontală dar în care departamentul comercial coordonează şi restul departamentelor, cu preponderenţă departamentele de property management, tehnic şi marketing, care adună peste zece angajaţi”. Ea îşi descrie stilul de leadership drept unul participativ sau democrat.

    Florentina Mitricoaia este de părere că, indiferent că eşti la început de drum în acest domeniu sau doreşti să aduci o schimbare în viaţă profesională, industria imobiliară este o alegere foarte bună. „Este un domeniu important pentru economie, versatil, dinamic, care nu limitează şi care poate aduce multe beneficii atât personale cât şi societăţii. Carierele în domeniul imobiliar comercial pot include poziţii de analist financiar, management al proprietăţilor, management al activelor, agenţi de leasing, brokeri, evaluatori, manageri de active, marketing, contabilitate, dezvoltare, investiţii, creditare şi multe altele.” În plus, adaugă că nicio situaţie nu se aseamănă şi nici o negociere nu este la fel. „Lumea imobiliară este complexă şi a deveni un profesionist imobiliar poate fi un obiectiv exigent dar şi plin de satisfacţii.”

    Ea mai spune că, pe plan local, „în departamentele de leasing şi property management în special, cred că numărul femeilor a fost dintotdeauna majoritar, fiind mai ales departamente în care buna organizare şi coordonare au fost mereu esenţiale. Mă bucur să văd însă că în ultimii ani tot mai multe femei ocupă funcţii de conducere, setând chiar strategiile companiilor din domeniu”. În opinia sa, o femeie din domeniul imobiliar ar trebui să aibă o doză considerabilă de răbdare, creativitate dar şi determinare şi curaj de a-şi folosi vocea.

    În programul Florentinei Mitricoaia, nicio zi nu trece fără monitorizarea presei pentru a afla ultimele noutăţi, trenduri şi discuţii cu echipa pentru a analiza oferte comerciale, costuri asociate clădirilor din portofoliu, investiţiilor viitoare şi nivelul de satisfacţie al chiriaşilor existenţi.

    Cât despre work-life balance, spune că în ultimii ani şi-a impus ca acest concept să o ghideze. „Toate deciziile mele se bazează pe dorinţa de a menţine un echilibru în viaţa mea, de a mă simţi utilă şi competentă în viaţa profesională fără a uita de rolul important pe care îl am în viaţa fiicei mele şi fără a-mi neglija propriile nevoi. Totul s-a schimbat pentru mine de când am decis să îmi setez noi moduri de a gândi şi noi obiceiuri. Pentru mine, acest proces nu a fost uşor şi este încă work in progress dar îmi aduce constant tot mai multe satisfacţii.”

    Florentina Mitricoaia consideră că nu e niciun moment mai bun decât prezentul „şi acum, la RPHI, ocupându-mă de proiectele din portofoliul românesc şi în special de SkyTower, clădire emblematică în piaţa noastră, consider că mă bucur de recunoaştere profesională la un nivel superior”. Pe viitor, ea vrea să îşi continuie cariera în industria imobiliară şi să coordoneze tranzacţii tot mai mari şi mai interesante într-un mod care să îi onoreze şi alegerile personale.

    În încheiere, le transmite „tinerelor doamne, atât ca ani dar şi în spirit”, să nu se sperie de acest domeniu, căci este unul care poate aduce multe beneficii. „Este mereu în mişcare, mereu se adaptează noilor trenduri şi nevoi, fiind astfel o sursă continuă pentru a te putea dezvolta.” Totuşi, subliniază că e important ca acestea să nu uite că nu este niciun domeniu, nicio specialitate care să merite mai mult studiu şi analiză decât stăpânirea propriilor gânduri. „Odată ce ştim exact cine suntem şi ne acceptăm şi asumăm în totalitate, vom putea beneficia cu adevărat de toate oportunităţile vieţii. Atât în viaţă cât şi la birou, setaţi o direcţie, analizaţi dacă obiceiurile dumneavoastră se aliniază cu direcţia respectivă şi fiţi dispuse să faceţi schimbări în consecinţă. Sky is the limit.”  

     

    Carte de vizită

    Florentina Mitricoaia, Leasing & Asset Manager în cadrul Raiffeisen Property Holding International (RPHI – compania care deţine Sky Tower, cea mai înaltă clădire din România, Şi By Tower – n. red.)

    ►Œ Este absolventă a Academiei de Studii Economice din Bucureşti;

    ► Are peste 15 ani de experienţă în real estate, pe segmentele de consultanţă financiară, dezvoltare, pieţe de capital şi administrarea activelor, cu cea mai mare expunere în cadrul departamentelor de leasing şi dezvoltare;

    ►Ž Anterior a activat în companii precum AIG/Lincoln, JLL şi Atenor, acumulând experienţă în tranzacţii totale de peste 100.000 de metri pătraţi.

    Florentina Mitricoaia: „Odată ce ştim exact cine suntem şi ne acceptăm şi asumăm în totalitate, vom putea beneficia cu adevărat de toate oportunităţile vieţii.  Atât în viaţă cât şi la birou, setaţi o direcţie, analizaţi dacă obiceiurile dumneavoastră se aliniază cu direcţia respectivă şi fiţi dispuse să faceţi schimbări în consecinţă. Sky is the limit.”

    Determinare şi verticalitate

    „Când eram copil visam să călătoresc în jurul lumii, însă pe măsură ce am ajuns la vârsta maturităţii am revenit cu picioarele pe pământ”, îşi începe povestea Brînduşa Grama, head of asset management al grupului Square 7, care include Square 7 Properties, companie responsabilă cu dezvoltarea imobiliară, Squarebox, companie de property management, şi Switchboard, companie de facility management.

    Absolventă a Academiei de Studii Economice, după o serie de experienţe în diverse industrii (turism şi IT), şi-a început parcursul în real estate, care a debutat în departamentul de retail din cadrul echipei Colliers. „Revenind la visul din copilărie, nu l-am abandonat în totalitate. Călătoresc ori de câte ori am ocazia în diverse destinaţii, apropiate sau mai puţin apropiate.”

    Printre provocările apărute în ultimii ani, ea menţionează pandemia de COVID-19, restricţiile îndelungate care au afectat direct industria de retail, alături de războiul de la graniţă şi explozia costurilor. „Cele două luni de lockdown au fost cele mai provocatoare din viaţa mea profesională prin prisma negocierilor continue ce au avut loc. Cred că adaptabilitatea a reprezentat cheia în depăşirea acestor situaţii, dublată de răbdare şi empatie pentru nevoile clienţilor noştri.”

    În prezent, Brînduşa Grama coordonează o echipă de zece persoane într-un un stil de management participativ – transformaţional. „Îmi place să implic echipa în procesul decizional şi să le ofer încredere. Experienţa multidisciplinară a colegilor (tehnic, financiar, comercial şi administrativ) le creşte nivelul de responsabilitate şi implicare. Totodată, piaţa este într-o continuă transformare, fiind esenţial să ţinem pasul cu noile tendinţe în relaţia cu clienţii noştri.” Din agenda zilnică nu lipsesc aşadar scurtele şedinţe de coordonare cu colegii, dar nici listele zilnice şi săptămânale de „to do-uri”. Legat de echilibrul dintre planul profesional şi cel personal, consideră că balanţa va fi întotdeauna înclinată spre priorităţile din fiecare etapă, fie ele personale sau profesionale. 

    În opinia ei, sectorul imobiliar din România este un domeniu unde femeile sunt bine reprezentate în funcţii de top şi middle management, iar acest lucru spune că îl putem observa în toate ariile de activitate specifice acestei pieţe: investitori/dezvoltatori, companii de consultanţă, property & facility management. Ea este de părere că două dintre calităţile esenţiale de care o femeie are nevoie pentru a reuşi în această industrie sunt determinarea şi verticalitatea. „La fel de mult cred că este important să ai pasiune pentru ceea ce faci, documentare continuă în domeniu şi dezvoltarea capacităţii de rezilienţă.”

    Şi, pentru că „sectorul imobiliar reprezintă un domeniu dinamic, într-o continuă dezvoltare, care te păstrează conectat la realitatea economică şi socială”, le-ar recomanda şi altor femei să aleagă o carieră în această industrie, completând că „este totodată şi un mediu de lucru internaţional, oferind o deschidere către ce se întâmplă în Europa, precum şi în alte colţuri ale lumii”. Ea le sfătuieşte pe tinerele care aleg acest drum „să fie mereu deschise să cunoască oameni noi şi să fie conectate cu tot ce se întâmplă pe toate segmentele pieţei imobiliare”.

    Privind retrospectiv, dintre toate proiectele la care a contribuit de-a lungul timpului, Brînduşa Grama spune că Baia Mare Shopping Park îndeplineşte toate criteriile pentru a-l numi proiectul său de suflet. „Deschis în 2021, într-o perioadă marcată de restricţii pandemice, proiectul a beneficiat de un concept modern de arhitectură şi de un mix de chiriaşi competitiv. Proiectul în suprafaţă totală de 18.000 de metri pătraţi a fost inaugurat cu un grad de închiriere de 100%.” În ceea ce priveşte cel mai mare obiectiv pe care îl are pentru viitor, ne-a spus că marele său vis este să înfiinţeze o fundaţie care să ajute femeile defavorizate.  „Provin dintr-o familie echilibrată şi fericită. Părinţii ne-au învăţat pe mine şi pe sora mea să dăm înapoi din binele primit.”  

     

    Carte de vizită

    Brînduşa Grama, Head of Asset Management, Square 7

    ►Œ Se descrie drept o fire ambiţioasă şi dedicată şi este responsabilă pentru portofoliul de 26 de parcuri de retail pe care Square 7, grup cu o experienţă de 15 ani pe piaţa locală de retail, îl deţine alături de Mitiska REIM în România;

    ► Cu o experienţă de 7 ani în leasing, ea s-a alăturat grupului Square 7 în urmă cu patru ani în calitate de leasing manager; în septembrie 2022 a fost numită head of asset management;

    ► Anterior Square 7, ea a lucrat în cadrul biroului din România al Colliers International, una din cele mai mari firme de consultanţă şi brokeraj imobiliar la nivel mondial.

    Brînduşa Grama: „Două dintre calităţile esenţiale de care o femeie are nevoie pentru a reuşi în această industrie sunt determinarea şi verticalitatea.  La fel de mult cred că este important să ai pasiune pentru ceea ce faci, documentare continuă în domeniu şi dezvoltarea capacităţii de rezilienţă.”

  • Pe piaţa mondială a locuinţelor este cutremur. Nu va veni încă o nouă criză, dar e un semn că vin vremuri şi mai grele pentru guverne

    Preţurile locuinţelor scad în unele dintre economiile mari ale lumii. Un număr în creştere de analişti vorbesc de o tendinţă care va deveni globală. Preţurile au crescut până la cer cu viteze astronomice în timpul pandemiei, ilogic, spun unii, dubios, zic alţii, iar acum pieţele revin la realitatea de pe pământ sub forţa crizei fără precedent a costului traiului. Dar vor fi aterizări brutale în unele cazuri, poate chiar necontrolate. Vom asista şi la prăbuşiri?

     

     

    The Economist vine cu o veste aparent bună: în SUA scăderea preţurilor locuinţelor nu va provoca un colaps financiar de proporţiile celui din urmă cu 15 ani. Este important ce se întâmplă în America pentru că de acolo, aprinsă şi de prăbuşirea pieţei imobiliare, a pornit ultima criză financiară globală. Totuşi, alţi analişti îndeamnă la prudenţă – creşterea şomajului va agrava problemele. În Europa, câteva instituţii financiare spun că Germania, cea mai mare economie a continentului, pare deosebit de vulnerabilă la o ajustare brutală a preţurilor locuinţelor. Aceasta este o veste proastă pentru toate ţările care depind pentru exporturi de consumatorii germani.

    Dar când o ajustare poate fi considerată prăbuşire? În SUA, ceea ce a devenit cunoscut ca Marea Recesiune a durat din decembrie 2007 până în iunie 2009, şi în această perioadă preţurile locuinţelor au avut o scădere medie de 33%. Moody’s prezicea în decembrie 2007 un picaj de peste 30%. În cele mai recente estimări din anul acesta, de la sfârşitul lunii octombrie, aceeaşi instituţie de analiză financiară prevede scăderi pe toate pieţele imobiliare americane, acestea variind de la -1,4% la -25,5%.  Scăderea medie ar fi, pornind de la punctul de vârf, de 15-20%.  Şi alţi analişti văd cifre asemănătoare.

    Pentru Europa, analiştii de la Allianz apreciază că piaţa locuinţelor  din  Germania prezintă cele mai mari riscuri dintre economiile importante. Preţurile au crescut cu peste 50% în termeni reali începând cu 2015, în timp ce accesibilitatea locuinţelor a scăzut cu 30%. În aceste condiţii, predicţiile arată o corecţie a preţurilor de -8% în termeni reali până la sfârşitul anului 2024. În Franţa şi Marea Britanie, scăderea va fi de 5%, iar în Spania şi Italia, unde preţurile nu au mai decolat după prăbuşirile din anii 2000, de circa 3%. 

    Analiştii de la Deutsche Bank văd lucrurile mai tragic şi prezic un plonjon de până la -25% al preţurilor pe piaţa locuinţelor din Germania în următorii doi ani, pornind de la punctul de vârf. Din martie, locuinţele şi-au pierdut deja 5% din valoare.

    Pentru cineva a cărui singură avere este apartamentul sau gospodăria luată pe credit, ceea ce va veni va fi un şoc.

    Preţurile locuinţelor scad acum în nouă economii bogate, scrie The Economist. Scăderile din America sunt deocamdată mici, dar pe cele mai sălbatice pieţe sunt deja dramatice. În Canada, înnebunită după apartamente, locuinţele costă  cu 9% mai puţin decât în februarie. Ieftinirile urmează prăbuşirii vânzărilor: în oraşul Toronto, vânzările de locuinţe pentru o singură familie au scăzut cu 90%. Pe măsură ce inflaţia şi recesiunea cuceresc lumea, devine tot mai posibilă o corecţie mai adâncă – chiar şi agenţii imobiliari sunt pesimişti. Deşi acest lucru nu va face să se prăbuşească şi sistemul bancar mondial ca în 2007-09, va agrava criza economică actuală, lovind în avuţia şi în puterea financiară a unor oameni şi va declanşa o furtună politică.

    Cauza problemei este creşterea ratelor dobânzilor: în America potenţialii cumpărători urmăresc, îngroziţi, cum rata ipotecii pe 30 de ani a atins 7%, de peste două ori nivelul de acum un an şi cel mai mare din aprilie 2002. Minibula din pandemie a fost alimentată de dobânzi ultrajoase, de stimulente în numerar şi de o vânătoare pentru mai mult spaţiu suburban.

    Acum, mai totul merge invers. Spre exemplu, cineva care în urmă cu un an îşi permitea să investească 1.800 de dolari pe lună pentru un credit ipotecar pe 30 de ani ar fi putut împrumuta 420.000 de dolari. Astăzi, rata este suficientă pentru un împrumut de 280.000 de dolari: cu 33% mai puţin. Din Stockholm şi până în Sydney, puterea de cumpărare a debitorilor se prăbuşeşte. Acest lucru face mai greu pentru noii cumpărători să-şi permită locuinţe, ceea ce duce la scăderea cererii şi poate face mai dificilă situaţia financiară a celor care şi-au luat deja credite pentru locuinţe. Aceştia, dacă au ghinion, pot fi forţaţi să vândă. Vestea bună este că scăderea preţurilor la locuinţe nu va provoca o criză financiară de proporţii epice cum a fost cea din America din urmă cu 15 ani. Cea mai mare economie a lumii are acum are mai puţine împrumuturi riscante şi băncile sunt mai bine capitalizate. Ele nu s-au mai îmbuibat cu credite subprime. Unchiul Sam acum subscrie sau securitizează două treimi din noile credite ipotecare. Marii pierzători vor fi contribuabilii. Prin schemele de asigurări de stat aceştia suportă riscul de neplată. Pe măsură ce ratele cresc, ei sunt expuşi la pierderi prin intermediul Rezervei Federale, care deţine un sfert din titlurile garantate cu ipoteci. În alte locuri, cum ar fi Coreea de Sud şi ţările nordice, au fost înregistrate accelerări mai înfricoşătoare ale creditării, cu datoria gospodăriilor ajungând la aproximativ 100% din PIB. Acele economii s-ar putea confrunta cu pierderi destabilizatoare la bănci sau la firmele financiare nonbancare: şeful băncii centrale din Suedia a comparat acest lucru cu „a sta în vârful unui vulcan”.

    Dar cea mai gravă criză financiară legată de locuinţe din lume va fi limitată la China, ale cărei probleme – excesul speculativ vast, refuzurile cetăţenilor de a-şi plăti ratele, oameni care au plătit în avans pentru apartamente care nu au mai fost construite – sunt, din fericire, îngrădite între graniţele sale. Chiar şi fără un cash bancar global sincronizat, contracţia pieţei locuinţelor va fi urâtă.

     

    În primul rând, pentru că pieţele imobiliare blocate reprezintă o frână pentru piaţa muncii. Pe măsură ce ratele cresc şi preţurile se ajustează treptat, incertitudinea îi face pe oameni să ezite în a se muta. Vânzările de locuinţe existente în America au scăzut cu 20% în august de la an la an. În Canada, volumul vânzărilor ar putea scădea cu 40% în acest an. Atunci când oamenii nu se pot muta în casă nouă, piaţa forţei de muncă îşi pierde din dinamism, o mare îngrijorare atunci când companiile încearcă să se adapteze la lipsa de angajaţi şi la criza energetică. Şi atunci când preţurile scad, proprietarii pot descoperi că casele lor valorează mai puţin decât creditele ipotecare, ceea ce face şi mai dificilă mutarea în alte părţi – o problemă care a afectat multe economii după criza financiară globală. Preţurile mai scăzute ale locuinţelor afectează creşterea şi într-un alt mod: îi fac şi mai nefericiţi pe consumatorii deja pesimişti. La nivel mondial, casele valorează aproximativ 250.000 de miliarde de dolari (pentru comparaţie, bursele valorează doar 90.000 de miliarde de dolari) şi reprezintă jumătate din toată averea globală. Pe măsură ce acest edificiu de capital se prăbuşeşte, este posibil ca populaţia să-şi diminueze cheltuielile. Deşi băncile centrale intenţionează să răcească economiile prin creşterea ratelor dobânzilor, prăbuşirea încrederii poate căpăta o mişcare proprie.

    O altă problemă este durerea concentrată la o minoritate de proprietari. De departe, cei mai expuşi sunt cei care nu şi-au ancorat ratele dobânzilor şi se confruntă cu preţuri ipotecare în creştere.

    În America sunt relativ puţine astfel de contracte. Acolo, norma sunt creditele ipotecare subvenţionate pe 30 de ani cu rată fixă. Dar patru din cinci împrumuturi suedeze au o perioadă fixă de doi ani sau mai puţin, iar în Noua Zeelandă jumătate din toate creditele ipotecare cu rată fixă au fost sau urmează să fie refinanţate în acest an. Atunci când în combinaţie intră o criză a costului traiului, riscul este ca un număr tot mai mare de gospodării să se confrunte cu dificultăţi financiare. În Australia, o cincime din toată datoria ipotecară este a gospodăriilor care îşi vor vedea fluxul de numerar disponibil scăzând cu 20% sau mai mult dacă ratele dobânzilor cresc conform proiecţiilor. În Marea Britanie, 2 milioane de gospodării ar putea vedea cum ipotecile lor absorb încă 10% din venituri, conform unei estimări. Cei care nu îşi permit plăţile ar putea fi nevoiţi să-şi arunce casele pe piaţă.

    Aici intervine aspectul politic. Pieţele de locuinţe sunt deja un câmp de luptă. Desişurile birocratice îngreunează construirea de case noi în oraşele mari, ceea ce duce la penurii. O generaţie întreagă de tineri din lumea bogată simt că au fost excluşi fără motiv de la dreptul de a fi proprietarii propriilor case. Deşi preţurile mai mici ale locuinţelor vor reduce avansul necesar pentru obţinerea unui credit ipotecar, cei care cumpără pentru prima dată sunt cei care depind cel mai mult de finanţarea prin datorie, care acum este scumpă. Şi o clasă cu totul nouă de proprietari de case vulnerabili din punct de vedere financiar este pe cale să se alăture rândurilor celor nemulţumiţi. După ce au fost nevoite să-şi salveze în mod repetat economiile în ultimii 15 ani, majoritatea guvernelor occidentale vor fi tentate să sară din nou în ajutor. În America, temerile legate de o calamitate imobiliară i-au determinat pe unii să îndemne Rezerva Federală să încetinească ritmul creşterii dobânzilor. Ungaria a limitat deja creşterea ratelor şi este de aşteptat ca şi alte ţări să facă la fel. Dar acest lucru ar putea duce la o creştere şi mai mare a datoriei guvernelor şi ar putea încuraja ideea că a fi proprietar de locuinţă este un pariu unilateral susţinut de stat. Şi, de asemenea, ar ajuta prea puţin la rezolvarea problemelor de bază care afectează pieţele imobiliare ale lumii bogate, multe datorându-se intervenţiilor guvernamentale prost ţintite şi excesive, de la subvenţii ipotecare şi taxe distorsionante până la reguli de planificare excesiv de oneroase. Pe măsură ce epoca ratelor dobânzilor scăzute se apropie de sfârşit, se apropie o criză a preţurilor caselor şi nu există nicio garanţie că la sfârşit va rezulta o piaţă imobiliară mai bună. 

  • Povestea unui copil rebel care a fost exmatriculat de la şcoală pentru rezultate slabe şi care a reuşit să construiască o afacere de 1 miliard de euro începând chiar din subsolul bunicii

    Din pasiunea lui Kevin Plank pentru fotbal s-a născut o idee de business care l-a transformat în miliardar, odată cu fondarea brandului Under Armour. Ce i-a adus succesul?

    Kevin Plank a crescut în Kensington, Maryland, o suburbie a Washingtonului. Din cauza performanţelor slabe şi a comportamentului inadecvat, a fost exmatriculat din şcoala prestigioasă pe care o urma, aşa că s-a înscris la o alta, unde a intrat şi în echipa de fotbal, dar nu a reuşit să atragă atenţia selecţionerilor.

    A continuat să joace însă şi în Maryland Terrapins, echipa Universităţii din Maryland, la care se înscrisese, iar din hobby-ul său avea să se nască brandul Under Armour. Antreprenorul a povestit că dintre toţi, el transpira cel mai mult pe terenul de fotbal. Frustrat că tricoul de bumbac al echipamentului nu îi oferea confortul necesar, a început să caute materiale care să corespundă nevoilor sale.

    După absolvire, a continuat să caute materiale sintetice potrivite sportivilor. Ajutându-se de banii strânşi în timpul studenţiei, când lansase Cupid’s Valentine, un mic business sezonier, prin care vindea trandafiri de ziua îndrăgostiţilor şi care l-a ajutat să economisească 3.000 de dolari, dar şi de o serie de carduri de credit şi un împrumut, a fondat compania. Iniţial, a vrut să o numească Heart, apoi Body Armor, însă nu a putut obţine marca înregistrată pentru acestea.

    Într-o zi, fratele său l-a întrebat: „Cum se numeşte compania la care lucrezi, Under Armor?”. Greşeala s-a dovedit norocoasă. Lui Plank i-a plăcut atât de mult, încât a decis să îşi numească aşa afacerea, dar în varianta britanică a cuvântului, Armour. Brandul a fost lansat pe 25 septembrie 1996 şi, cu toate că primul sediu a fost în subsolul casei bunicii sale, tânărul antreprenor voia să salveze aparenţele, încercând să creeze în faţa cumpărătorilor imaginea unui brand mai puternic. Treptat, businessul său a ajuns competitor al unor giganţi precum Nike şi i-a adus lui Plank o avere consistentă, care în prezent a coborât la 1 miliard de dolari, după ce, în 2015, depăşise 3 miliarde. În 2019 fondatorul s-a retras din funcţia de CEO, păstrând-o pe cea de preşedinte. El deţine o cotă de circa 16% din business şi în prezent coordonează amenajarea unui sediu de 4 milioane de metri pătraţi în Baltimore. Compania, care are o echipă de circa 17.500 de angajaţi, a încheiat anul cu venituri de 5,6 miliarde de dolari.  

     

    Carte de vizită:
    Kevin Plank, fondator şi preşedinte, Under Armour

    1. S-a născut pe în Kensington, Maryland, în familia lui Wiliam şi Jayne Plank şi a avut încă patru fraţi;

    2. Are o diplomă de licenţă în arte/ştiinţă şi un master în Business Administration;

    3. Antreprenorul e căsătorit, are doi copii şi locuieşte în Maryland.

  • CSR 2022. Casele bune schimbă vieţi – Brico Dépôt România

    Motivaţie:

    „Casele bune schimbă vieţi” este o campanie prin care Fundaţia BricoDépôt susţine proiecte de îmbunătăţire, renovare sau construcţie a locuinţelor destinate oamenilor din comunităţi vulnerabile, prin intermediul unui program de finanţare adresat ONG-urilor. Conform unui studiu realizat de Kingfisher şi Fundaţia BricoDépôt, 50% dintre români locuiesc în case improprii – prea mici, insuficient încălzite, cu mucegai, cu acces precar la un grup sanitar sau utilităţi. Principalele probleme sunt zgomotul ridicat (46%), umiditatea şi mucegaiul (45%), frigul excesiv (44%), lipsa canalizării şi a condiţiilor salubre (42%). Ideea unei campanii publice de finanţare s-a născut din dorinţa de a oferi un cadru transparent şi şanse egale unor investiţii în proiecte locative, în beneficiul cât mai multor oameni care au nevoie de sprijin. „Organizaţiile trăiesc prin oameni, prin comunităţile în care îşi desfăşoară activitatea. Tot ele au puterea să contribuie la schimbarea şi îmbunătăţirea ecosistemului în care sunt prezente, întorcând comunităţii o parte din încrederea cu care au fost investite de aceasta, fie că este vorba despre resurse financiare, materiale sau umane”, spune Adela Smeu, CEO, Brico Dépôt România.

     

    Descrierea proiectului:

    Proiectele susţinute vizează lucrări de construcţie sau reabilitare a centrelor pentru copii, bătrâni sau persoane dezavantajate, a locuinţelor din comunităţi vulnerabile, îmbunăţirea accesului la utilităţi, ameliorarea condiţiilor de locuit sau a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi de recuperare, educaţie sau relaxare. ONG-urile pot aplica cu proiecte dedicate unui număr minim de 150 de beneficiari direcţi, urmând ca după procesul de evaluare, comisia de jurizare să aleagă cinci proiecte câştigătoare. Criteriile de selecţie sunt: relevanţa proiectelor, urgenţa nevoilor, impactul acestora şi gradul de vulnerabilitate a beneficiarilor. Odată desemnate câştigătoare, ONG-urile au la dispoziţie patru luni pentru implementare, sub monitorizarea Fundaţiei BricoDépôt.

     

    Rezultate:
    De la debutul programului (2020), prin cele 15 proiecte finanţate, compania a alocat peste 575.000 lei în bani şi materiale de construcţii şi a sprijinit peste 7.300 de beneficiari direcţi şi indirecţi. În 2022 se derulează a treia ediţie. Ediţia din 2022 completează valoarea investiţiei în comunitate cu 275.000 de lei (250.000 de lei, plus materiale de construcţii în valoare de 25.000 de lei) şi anticipează un număr de 1.500 de beneficiari. Printre proiectele derulate in ultimii doi ani de companie se numără şi „Un adăpost sigur departe de casă”, trei ediţii de „Fă-ţi cadou o faptă bună”, „Reclădim Vieţi” şi iniţiativele de susţinere a proiectelor locative, a familiilor cu venituri reduse din comunităţi, a celor afectaţi de COVID-19 şi a refugiaţilor ucrainieni.

  • Cum i s-a părut România unui antreprenor străin când a venit acum 20 de ani să investească aici

    În 2004, când Alejandro Solano, executivul spaniol din fruntea HERCESA Imobiliara, a ajuns prima dată la Bucureşti, Lipscaniul arăta ca un câmp de luptă, iar România părea, la acea vreme, lipsită de ambiţii antreprenoriale şi de dorinţa de a schimba lucrurile în bine. Totuşi, el nu a fost descurajat. Ba din contră, povesteşte că totul părea învăluit într-un aer exotic. Cum priveşte lucrurile acum, după aproape două decenii distanţă, în care a învăţat limba română şi a învăţat să se împartă între „acasă” de aici şi „acasă” de peste hotare?

    Exista o mică diferenţă culturală, nu uriaşă, ci o mică diferenţă culturală între Europa de Est şi cea de Vest. Deci pentru mine totul era foarte exotic şi nou. Chiar îmi amintesc că am fost foarte fericit să fiu aici, să vizitez ţara şi apoi să învăţ cultura. Aşa că am fost foarte curios de la început legat de limbă, cultură, mâncare, istorie. Citisem şi o mulţime de cărţi”, rememorează Alejandro Solano vara lui 2004, când a ajuns pentru prima dată pe meleaguri româneşti. Dar, cu toate că a avut un şoc cultural de început, nu mai simte asta după atâţia ani. „Pentru mine, România este ca şi a doua mea ţară. Simt că am două naţionalităţi. Cred că de-a lungul anilor s-a schimbat foarte mult, evident. Doar cineva care a fost atât de mult timp aici poate percepe schimbările pentru că unele dintre ele sunt doar estetice, dar multe altele sunt şi culturale, şi cred că ţara şi-a schimbat puţin mentalitatea, parcă a câştigat mai multă încredere şi stimă de sine.”

    Dacă în 2004 România i-a lăsat impresia că nu era atât de avidă după dezvoltare, să încerce lucruri noi, nu avea acest spirit antreprenorial, spune că astăzi lucrurile stau total diferit şi „cred că asta a fost cea mai mare schimbare”. Acum, observă în oameni energia şi dorinţa de a face o ţară mai bună. „Şi apoi sunt lucrurile mici pe care le vezi. De exemplu, când am ajuns, în 2004, Lipscani era ca un câmp de luptă şi erau nenumărate magazine cu rochii. Acum e transformat. Este plin de comerţ şi culoare, baruri şi restaurante şi alte lucruri.” Infrastructura, subliniază el, e şi ea mai bună. „Cred că deşi o parte din infrastructură a fost dezvoltată cu întârzieri şi aşa mai departe, poţi vedea că este în curs de dezvoltare. Trenul de la aeroport la gară este doar un exemplu.” Ar mai schimba totuşi, câte ceva, de pildă industria serviciilor, care spune că ar trebui să fie mai orientată spre client.

     

    Vamaiot de ocazie

    Una dintre primele destinaţii pe care Solano a avut ocazia să le viziteze în România a fost Vama Veche, care „la rândul său a evoluat foarte mult” faţă de prima sa vizită, care s-a suprapus cu prima sosire în România. „Un prieten şi coleg mi-a spus că merge în Vamă şi m-a întrebat dacă vreau să îl însoţesc. Normal că am acceptat, pentru mine Marea Neagră era ultima frontieră. Mi s-a părut foarte exotic, am dormit cu cortul pe plajă. Plajele din Spania sunt plictisitoare acum.” Alt loc pe care îl consideră special la noi în ţară e în Munţii Apuseni, iar ca mâncăruri favorite, deşi dieta nu îi permite prea des, spune că îi plac sarmalele şi papanaşii. Pe români îi consideră foarte primitori. „Experienţa mea în România a fost o experienţă foarte bună datorită oamenilor pe care i-am găsit aici. Am prieteni foarte buni, prieteni români, care m-au susţinut încă de la început, când încercam să mă adaptez la ţară. M-au învăţat limba. M-au învăţat cultura. Mi-au arătat locurile. Asta cred că ar fi cea mai bună caracteristică (a ţării – n. red.).” Din Spania îi lipsesc mâncarea şi locurile preferate din oraşul natal, Madrid, şi care „au un loc special în  inima mea”, dar cel mai mult, momentele cu familia şi prietenii. Însă merge acasă lunar, iar ca expat, pe lângă beneficiile private, spune că un mare avantaj este acela de a învăţa cultura în fiecare. „Şi cred că acesta este cel mai mare beneficiu.”

     

    O industrie cu ecou

    Executivul susţine că, deşi în copilărie îşi dorea să ajungă fotbalist, odată ce a intrat în industria imobiliară, ce l-a determinat să rămână a fost faptul că eşti implicat în proiecte pe care le poţi vedea şi peste ani, e ca o moştenire. Îi place şi să vadă feţele oamenilor când cumpără o casă şi ei livrează acea casă. „Şi cred că sunt plini de bucurie. E foarte plăcut să le oferi oamenilor un produs care să le aducă atâta bucurie, e ceva foarte satisfăcător.” În România, Hercesa, care, potrivit informaţiilor publice disponibile, a înregistrat o cifră de afaceri de 65,7 milioane de lei anul trecut, a ajuns la peste 900 apartamente livrate în proiectul Vivenda Residencias. De asemenea, compania a reabilitat clădirea hotelului Cişmigiu şi a berăriei Gambrinus din Centrul Bucureştiului, două repere arhitectonice.

    Pentru Alejandro Solano, o zi de lucru include, uneori, întâlniri online, alteori întâlniri în centrul oraşului, dar şi momente când „trebuie să merg în Nord, să petrec mult timp în maşină, şi asta e ceva ce detest – traficul din Bucureşti”. Iar serile îi place să iasă la cină cu prietenii. În opinia lui, o calitate esenţială la un lider e inteligenţa emoţională, şi la angajaţii săi caută, în primul rând, onestitate, iar lucrul peste care nu ar trece este lipsa acesteia. O greşeală frecvent întâlnită consideră că poate fi aceea de a subestima oamenii. „Cred că întotdeauna trebuie să laşi oamenii să te surprindă.” Sfatul său pentru tineri este să aibă stimă de sine. „În sensul că ar trebui să le pese cu adevărat de ei înşişi. Şi să muncească la a fi mai buni, dar cred că poţi obţine asta doar având stimă de sine. Şi cred că asta te poate duce oriunde.” În plan personal, anul viitor îşi doreşte să îşi îmbunătăţească handicapul la golf şi să fie sănătos, dar şi să reia legăturile pierdute cu prietenii săi.   ■

     

     

    Carte de vizită Alejandro Solano

    1. Este licenţiat în managementul afacerilor în cadrul Universităţii Carlos al III-lea din Madrid şi are două diplome de master, una în multimedia, obţinută de la Teesside University, şi una în real estate, din partea Universităţii din Washington;

    2. Şi-a început cariera în echipa Hercesa, în 2004, şi a rămas în companie până în prezent;

    3. Când era copil voia să devină fotbalist, dar a ales să rămână în această industrie deoarece aici a găsit, prin primul loc de muncă, o oportunitate;

    4. Este pasionat de golf.

     

     

    „Welcome to the hotel Cişmigiu”


    Hercesa Imobiliara, compania condusă pe plan local de Alejandro Solano, este cea care în 2004 a cumpărat clădirea Hotelului Cişmigiu din Capitală şi, după ce a reabilitat-o, în urma unei investiţii de 15 milioane de euro, a redeschis unitatea în urmă cu un deceniu. Hotelul de patru stele este căutat în special de oamenii de afaceri, axându-se puternic pe turismul de business, cu 80% turişti străini. Anul acesta, unitatea a ajuns la un grad de ocupare similar cu cel atins în 2019 – de 70%, şi cu 60% mai mare decât anul trecut, când încă se resimţeau încă efectele pandemiei COVID, iar numărul mediu de înnoptări este de 1,5. Reprezentanţii unităţii estimează că vor încheia anul cu o cifră de afaceri de 1,45 mil. euro, în creştere cu 136% faţă de anul precedent, iar pentru 2023 preconizează un salt de 15%. Hotelul a fost deschis iniţial în urmă cu un secol, în 1912, şi are o capacitate de 60 apartamente, alături de şase săli de conferinţe, funcţionând cu circa 22 de angajaţi.