BusinessMagazin

Category: Imobiliare

Analize interesante din domeniul imobiliarelor – totul despre piața imobiliarelor, prețurile apartamentelor și nu numai.

  • Oraşul din oraş

    În zona de est a Capitalei, Hils Development construieşte ansambluri rezidenţiale cu o viteză de o locuinţă nouă la fiecare două ore lucrătoare, ceea ce se traduce în 1.000 de noi unităţi pe an. Dezvoltatorul care are în portofoliu cinci proiecte pune accent pe dezvoltarea comunitară, afirmă Ionuţ Negoiţă, fondator şi CEO al HILS Development, aflat în domeniul imobiliar de două decenii şi care a bifat borna de 10.000 de locuinţe construite.

     

    „Nicăieri nu-i ca acasă” are pentru români un înţeles cu totul aparte – pen-tru noi, „acasă” înseamnă că locuinţa este chiar a noastră, aşa cum arată cele mai recente date Eurostat: 95% dintre români sunt proprietari; spre comparaţie, media europeană se plasează la 70%. Apetitul pentru statutul de proprietar nu a suferit mari modificări de-a lungul ultimilor ani, dar cu siguranţă s-a rafinat, pentru că decizia de a cumpăra o locuinţă are consecinţe pe termen lung sau foarte lung, implicând uneori credite pe 25 sau 30 de ani. Cât durează drumul până la grădiniţă, şcoală, supermarket, parc sau mall? Unde e cea mai apropiată clinică medicală? Care sunt variantele de acces? Cum ajung la muncă? Care este cea mai apropiată farmacie? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care şi le pun acum cei care caută să-l găsească pe „acasă”.

    „Nu mai suntem în paradigma în care fiecare construieşte cum îi e mai comod şi clienţii cumpără ce găsesc. Suntem într-o eră în care orientarea către nevoile viitorilor locuitori este esenţială pentru succesul unui proiect”, afirmă Ionuţ Negoiţă, fondator şi CEO al HILS Development, care aproximativ 600 de angajaţi şi o cifră de afaceri de 90 milioane de euro în 2022. De cele mai multe ori, explică tot el, viziunea de dezvoltare comunitară presupune o implicare în dezvoltarea zonei dincolo de rezidenţial, atât în interiorul ansamblurilor, care devin mixed use, cât şi în împrejurimi, fie că e vorba de infrastructură de transport, zone de retail, centre educaţionale sau de sănătate şi orice alte elemente sunt necesare într-o comunitate. „Aceasta este viziunea noastră pentru estul Capitalei, unde, de exemplu, în zona Pallady am construit clinica Medikali în interiorul ansamblului HILS Pallady. Vom continua să dezvoltăm zona până când locuitorii vor avea vor avea acces la tot ce au nevoie la maximum 15 minute distanţă”, declară Ionuţ Negoiţă. El dă ca exemplu de dezvoltare comunitară proiectul finalizat HILS Pallady, cu o comunitate de peste 5.000 de locuitori. Cele 12 blocuri cu 1.908 apartamente sunt deservite de 2.013 locuri de parcare terană şi supraterană şi 5.265 mp de spaţii comerciale şi de birouri ce găzduiesc deja clinica Medikali, cu peste 80 de medici şi 30 de specialităţi, şi o cafenea 5 to go. În curând, ar urma să fie deschise un minimarket şi o farmacie sau o drogherie în complex. Spaţiile verzi, de joacă, de relaxare şi socializare ocupă aproape 11.000 mp din suprafaţa destinată proiectului.

     

    Oraşul de 15 minute. „Oportunitatea şi, în primul rând, responsabilitatea cu care noi am plecat la drum atunci când am început dezvoltările în zona Pallady a fost de a modela noul oraş. Credem că este singura zonă în care se poate înfăptui cu adevărat oraşul de 15 minute despre care vorbeşte toată lumea. Am început dezvoltarea zonei acum cinci ani, iar previziunea noastră este că, păstrând acelaşi ritm de dezvoltare, în 10-15 ani de construit locuinţe şi facilităţi, estul Capitalei va fi un nou oraş cu toate cele necesare”, punctează Ionuţ Negoiţă. În opinia sa, nimic nu este dificil dacă este planificat.

    Estul Capitalei, în special zona Pallady, are toate datele necesare pentru proiecte rezidenţiale de succes, este de părere antreprenorul, care enumeră infrastructura de transport cu acces la mijloacele de transport în comun cât şi la Autostrada Soarelui, zone comerciale, centre educaţionale, spaţii verzi şi un potenţial de dezvoltare pe următorii 10-15 ani. „De ce vorbim de dezvoltare comunitară în zonă? Pentru că, dacă peste facilităţile existente, dezvoltatorii vin cu proiecte care să acopere nevoile de proximitate (de genul minimarket, farmacie, cafenea), deja vorbim de un oraş complet echipat pentru un trai de calitate. Succesul modelului pe care l-am gândit este deja dovedit. Într-adevăr, pe lângă dezvoltarea mixed use pe care o propunem, am creat şi noi facilităţi pentru întreaga zonă. Odată ce noi am început construcţiile, am fost urmaţi în zonă de dezvoltări comerciale importante (IKEA Pallady). În prezent proiectul HILS Pallady este aproape sold out, cu un grad de ocupare de 95%”, afirmă antreprenorul.

    „Credem că este singura zonă în care se poate înfăptui cu adevărat oraşul de 15 minute despre care vorbeşte toată lumea. Am început dezvoltarea zonei acum cinci ani, iar previziunea noastră este că, păstrând acelaşi ritm de dezvoltare, în 10-15 ani de construit locuinţe şi facilităţi, estul Capitalei va fi un nou oraş cu toate cele necesare”,

    Ionuţ Negoiţă, fondator şi CEO HILS Development

    Când alege amplasarea proiectelor, contează în primul rând infrastructura de transport. Conform lui Ionuţ Negoiţă, primul obiectiv este să plaseze proiectul la o distanţă mai puţin de 1 km de metrou, „apoi, ne uităm la celelalte facilităţi din zonă – reţele de sănătate, şcoli şi grădiniţe, parcuri, zone comerciale, entertainment. În cazul în care zona nu dispune de anumite facilităţi esenţiale pentru un trai de calitate, noi suntem pregătiţi să ieşim din sfera rezidenţial – mixed use şi să construim sau să contribuim la dezvoltarea celorlalte facilităţi necesare în comunitate, şi aici revin la exemplul clinicii Medikali construite în ansamblul HILS Pallady”.

     

    Control 100%. În prezent, dezvoltatorul livrează un apartament la fiecare două ore lucrătoare, ceea ce înseamnă peste 1.000 de locuinţe finalizate pe an. Cum a ajuns la acest ritm? E necesar, spune Ionuţ Negoiţă, „un ecosistem de lucru extrem de eficient, pus la punct în ultimii 20 de ani şi îmbunătăţit constant. Un aspect foarte important, ce diferenţiază HILS Development de majoritatea dezvoltatorilor de pe piaţa locală, este faptul că avem compania de construcţii in-house”. Ceea ce înseamnă că Hils Development are 100% control asupra lucrării, de la achiziţia terenului, până la livrarea către clientul final, lucru care „ne permite să impunem anumite standarde de calitate şi să respectăm termenele stabilite fără să avem creşteri de cost neprevăzute. În acelaşi timp, înseamnă că lucrăm toate proiectele cu aceleaşi echipe care transferă noi soluţii de la un proiect la altul, astfel încât cel mai nou proiect este întotdeauna şi cel mai performant. Nu în ultimul rând, în prezent suntem în proces de implementare a unui sistem ERP cu ajutorul căruia pregătim un 2024 şi mai productiv”, adaugă Ionuţ Negoiţă, care a intrat în domeniul dezvoltărilor imobiliare în 2001, când peisajul local era destul de diferit. Până la criza din 2008 construise trei hoteluri şi un cartier de case întins pe 7 ha în zona Pipera. „A fost o perioadă turbulentă pentru întreaga piaţă, dar o perioadă din care am învăţat cum să fim pregătiţi pentru următorul context similar în care, într-o oarecare măsură, ne aflăm acum.”

     

    44 de terenuri de fotbal. În prezent, portofoliul HILS Development cuprinde cinci proiecte de mari dimensiuni concentrate în zona de est a Capitalei. Proiectul finalizat HILS Pallady cu 1.908 apartamente, proiectul finalizat HILS Splai cu 111 apartamente, proiectul HILS Brauner cu 1.336 apartamente ce va fi finalizat până la sfârşitul acestui an. „În următorii doi ani vom dezvolta proiectul HILS Sunrise, proaspăt lansat, ce va avea 712 apartamente, HILS Republica a cărui lansare va avea loc tot anul acesta şi alte două proiecte cu lansare în 2024”, afirmă Ionuţ Negoiţă. Cele cinci proiecte finalizate, în curs de finalizare şi în construcţie se întind pe o suprafaţă totală de 326.847 mp, ceea ce înseamnă cam cât 44 de terenuri de fotbal. HILS Pallady se întinde pe o suprafaţă de peste 48.000 mp, HILS Brauner pe cca 28.600 mp, HILS Splai ocupă un spaţiu de 7.500 mp, HILS Sunrise are peste 50.000 mp, iar HILS Republica peste 192.000 mp. Conform lui Ionuţ Negoiţă, valoarea de vânzare cumulată a proiectelor este de 373 de milioane de euro.

    Pe parcursul ultimilor ani, preţul mediu de vânzare pe me­tru pătrat în zona Pallady a crescut, de la 1.350 de euro pe mp util în 2019 la 1.850 de euro în prezent. „În ultimii doi ani am văzut o scădere semnificativă a procentului de achiziţii cu credit, de la 40-45% până la 10%, datorită dobânzilor mari. Noi am venit cu alternativa de plată în rate la dezvoltator, iar în ultimele luni se observă o creştere a numărului de achiziţii cu credit, odată cu apariţia ofertelor de creditare cu dobândă fixă”, spune antreprenorul. Tot el adaugă că întreaga piaţă este influenţată de posibilităţile de finanţare şi de costurile care nu pot fi controlate de dezvoltatori, ca accesibilitatea creditelor ipotecare, măsurile fiscale şi legislative cu privire la TVA şi impozitare, creşterea costurilor directe şi indirecte de construcţie. „Desigur, există şi soluţii de absorbire a impactului; plata în rate la dezvoltator şi dezvoltarea capabili­tăţilor de construcţie in-house sunt câteva dintre ele. În această perioadă vor fi în avantaj dezvoltatorii care au în stoc locuinţe finalizate sau cu termen de predare până la final de 2024. HILS Development are peste 1.000 de unităţi în stoc”, spune Ionuţ Negoiţă. El povesteşte că a realizat primul proiect rezidenţial în 2005, un cartier cu 251 de vile şi 70 de apartamente în zona Pipera. Au urmat proiectele Confort – Residence, Park şi City, proiectele RIN Grand Residence şi RIN Nord Residence, apoi Trend Residence şi Palladium Residence 1 şi 2. În 2018 a lansat HILS Development şi dezvoltarea primului proiect, HILS Pallady, cu 1.908 apartamente. Până în prezent, HILS Development are două proiecte finalizate, HILS Pallady şi HILS Splai, şi şase blocuri finalizate din cele opt ale proiectului HILS Brauner, ajungând la începutul anului 2023 la un total de
    10.030 de locuinţe finalizate.

    Ce urmează? „Activez în domeniul imobiliar de mai bine de 20 de ani şi îmi propun să continuu cel puţin încă pe-atât. Am cochetat, de-a lungul timpului, cu diferite domenii: horeca, media, entertainment, sport. Într-un fel sau altul fiecare domeniu mi-a plăcut. Nu mă feresc să spun că fotbalul este un microb de care n-ai cum să mai scapi odată ce te-a prins, este un domeniu ce implică foarte multă pasiune şi sunt mândru că am avut şi eu o contribuţie. În domeniul imobiliar, însă, simţi cu adevărat că laşi ceva în urma ta şi asta îmi doresc să fac în primul rând. Este un domeniu precis, din ce în ce mai bine structurat şi reglementat şi în România şi un domeniu în care cred că pot avea o contribuţie consistentă. În prezent, businessul pe care mă concentrez este HILS Development, care are un plan de dezvoltare pe următorii 10-15 ani”, conchide Ionuţ Negoiţă. 

     

    Ionuţ Negoiţă, fondator şi CEO HILS al Development, a lucrat în construcţii încă de la primul job.

    1.Œ Acum mai bine de 20 de ani, în 2001, dezvolta primul proiect imobiliar mare, un hotel în zona Otopeni.

    2. În 2005 dezvolta primul proiect rezidenţial de mari dimensiuni, întins pe 7 ha.

    Ž3. În ultimii 20 de ani a avut continuu proiecte active în domeniul dezvoltărilor imobiliare.

    4. În paralel a invesit şi s-a implicat în diferite alte domenii (media, horeca, entertainment, sport).

    5. În 2017 decide să se retragă din businessul sportiv pentru a se concentra strict pe businessul de dezvoltări imobiliare rezidenţiale.

    ‘6. În 2018 lansează brandul de dezvoltări imobiliare HILS Development, cu o viziune de dezvoltări mixed-use, şi un plan de dezvoltare pe următorii
    20 de ani, alături de oameni cheie ce au făcut parte din echipa sa în celelalte proiecte de dezvoltare imobiliară de-a lungul primilor 20 de ani şi un ecosistem de lucru complet ce include forţa de construcţie in-house.

    7.’ În 2023, Ionuţ Negoiţă atinge o bornă importantă – peste 10.000 de locuinţe construite în Bucureşti.

    8.“ În prezent, HILS Development are deja o amprentă semnificativă în dezvoltarea zonei de est a Capitalei cu cinci proiecte rezidenţiale de mari dimensiuni.

    SURSA: compania

    Portofoliul Hills

    Cinci proiecte sunt reunite în portofoliul HILS Development, toate în zona estica a Capitalei

     

    HILS BRAUNER. Ansamblu rezidenţial ce reuneşte 1.336 de apartamente în opt blocuri, cu 1.363 de locuri de parcare. Conform informaţiilor de pe site, proiectul se află în stadiu avansat de construcţie.

    HILS SPLAI. Plasat pe cheiul Dâmboviţei, 111 apartamente cu 142 de locuri de parcare, proiectul se află în stadiu avansat de construcţie.

    HILS Republica, care va ocupa o suprafaţă de peste 192.000 mp, va fi lansat anul acesta. Conform companiei, alte două proiecte vor demara în 2024.

    HILS PALLADY. Primul proiect HILS Development finalizat, acomodează o comunitate de peste 5.000 de locuitori şi include 1.908 apartamente, 5.265 mp de spaţii comerciale şi de birouri, 2.013 locuri de parcare, spaţii verzi, locuri de joacă şi de relaxare. HILS Pallady are, în premieră în dezvoltările rezidenţiale din zonă, o clinică privată integrată în interiorul ansamblului, clinica Medikali.

     

    HILS SUNRISE. Cel mai nou proiect lansat de companie, la începutul lunii octombrie, în cadrul Salonului Imobiliar Bucureşti. HILS Sunrise va avea parcări subterane şi supraterane, spaţii verzi, locuri de joacă pentru copii, spaţii amenajate pentru relaxare şi socializare, dar şi spaţii comerciale pentru formate de proximitate din categoriile farmacie/drogherie, băcănie, horeca şi altele. Proiectul este construit pe baza unui plan urbanistic zonal deja autorizat, în trecut, de către IKEA, poziţionat lângă magazinul din Pallady al retailerului suedez de mobilă, vizavi de proiectul finalizat HILS Pallady şi în apropierea HILS Brauner.

    8 întrebari cu Ionuţ Negoiţă

     

    1. Ce stil de management aveţi?

    Ghidez oamenii din echipa mea după aceleaşi principii după care mă ghidez şi eu. Un principiu de bază pe care îl folosesc în activitatea de zi cu zi este principiul Pareto, o metodă de gestionare a timpului care spune că 20% din munca pe care o faci îţi aduce 80% din rezultate, trebuie doar să ştii care sunt acei 20% şi să îi pui în capul listei de priorităţi. Am în birou oameni cu care lucrez de 10-15, unii chiar peste 17 ani. În tot acest timp ne-am dezvoltat împreună după principii şi valori comune şi am ajuns să creştem o echipă de sute de oameni.

    2. Care sunt cele mai importante atribute ale angajaţilor? Care consideraţi că sunt greşelile impardonabile ale angajaţilor?

    Cred că valorile comune sunt cele care aduc împreună echipe solide, iar cu atitudinea potrivită oricine poate creşte frumos la noi, la HILS Development. Fiind o companie românească, cu un lanţ decizional restrâns şi mereu prezent, avem capacitatea de a lucra foarte agil, iar asta se vede în rezultatele de care ne bucurăm cu toţii. Nu mi-aş dori în echipa mea oameni care încalcă regulile de etică în orice fel.

    3. Care a fost cea mai bună decizie pe care aţi luat-o în privinţa afacerii? De ce? Dar cea mai puţin inspirată? Ce aţi învăţat din această experienţă?

    Întotdeauna după o mişcare mai puţin inspirată urmează una mai inspirată şi invers. Aşa e în business, un şir continuu de decizii pe care le urmăreşti şi le ajustezi încât la final să îndeplineşti obiectivul. De-a lungul timpului au existat contexte mai favorabile şi mai puţin favorabile. Un context mai puţin favorabil pe care a trebuit să îl gestionăm a fost criza din anul 2008. Trecând prin ea, am înţeles cum ne putem pregăti mai bine pentru un astfel de moment. Acum, într-un context similar, suntem mult mai bine capitalizaţi şi avem un stoc de unităţi finalizate care ne plasează în avantaj faţă de alţi dezvoltatori.

    4. Ce calitate credeţi că nu ar trebui să îi lipsească unui bun lider?

    Cred că implicarea în business este esenţială pentru a avea o echipă inspirată şi implicată la rândul ei, ceea ce se traduce în rezultatele de care ne bucurăm împreună  la finalul zilei.

    5. Aţi avut un mentor în carieră? Ce alţi lideri din business v-au inspirat de-a lungul timpului?

    Am fost întotdeauna inspirat de oamenii cu care am lucrat, parteneri sau colegi. Mai mult decât marii oameni de business ai lumii sau personalităţi cu biografii impresionante, mă inspiră oamenii cu care lucrez zi de zi.

    6. Cum arată agenda dvs. zilnică şi cum gestionaţi balanţa dintre viaţa personală şi cea profesională?

    Vizită pe şantiere în fiecare dimineaţă, întâlniri cu echipa la biroul nostru din HILS  Business Center situat în HILS Pallady, de obicei prânzul cu soţia, care coordonează clinica Medikali din cadrul HILS Business Center, în fiecare miercuri, după amiază fotbal cu colegii de la HILS Development, iar seara o petrec întotdeauna cu familia.

    7. Cum v-aţi descrie întreaga carieră într-un cuvânt?

    Muncă cred că este cuvântul, multă muncă, dar cu rezultate pe măsură.

    8. Un sfat pentru tineriI aflaţi la începutul carierei.

    N-am să spun clasicul “găseşte ceea ce îţi place să faci şi nu vei munci o zi în viaţa ta”. Nu, munca e tot muncă, chiar dacă îţi place ceea ce faci. Îndemnul meu este – găsiţi lucrul pentru care sunteţi dispuşi să munciţi cu pasiune, entuziasm şi determinare.

  • Time is food. Care e povestea lui Alin Şerban, timişoreanul din spatele platformei Tazz, şi cum a luat naştere platforma de food delivery

    ….„Noi nu livrăm mâncare, noi livrăm timp” spune Alin Şerban, timişoreanul care a sesizat potenţialul pieţei de food delivery tocmai înainte de „trenul pandemiei”. S-a urcat în acest tren, i-a convins şi pe investitori de potenţialul pieţei, iar ce a urmat a crescut businessul de peste zece ori în patru ani, dacă ar fi să ne raportăm la numărul de angajaţi. Pandemia a trecut, goana după timp a tuturor aduce însă în continuare creşteri platformei, iar 2024 ar putea fi primul an în care aceasta ajunge şi la profit – o raritate în industria globală de profil.

    „După patru ani, multă muncă, foarte mulţi ani investiţi, putem să stăm la masă şi să povestim despre o poveste de succes care nu s-a terminat”, descrie Alin Şerban, fondator şi CEO al Tazz, felul în care vede pietrele de hotar prin care a trecut cu businessul platformei de food delivery,  în una dintre rarele sale întâlniri cu presa. De data aceasta, cu prilejul deschiderii expoziţiei „Brâncuşi: surse româneşti şi perspective universale”, organizată la Timişoara – casa sa, dar şi a locului unde s-a născut afacerea răspândită în 33 de oraşe în prezent. Paradoxal (sau deloc întâmplător, Tazz este unul dintre partenerii evenimentului), titlul expoziţiei se potriveşte cu ambiţiile pe termen lung ale antreprenorului – acelea de a dezvolta un produs românesc şi pentru alte pieţe.

    Cum a ajuns însă aici?

    „Am 49 de ani, am doi copii cu două neveste, am două tatuaje, cu numele copiilor – Andrei în greceşte şi Sara în ebraică”, îşi începe povestea Alin Şerban. Comandă, în medie, de 29 de ori pe lună prin intermediul aplicaţiei care a devenit sinonimă cu evoluţia sa ca lider. Şi, deşi nu are neapărat preferinţe gastronomice, alege aceleaşi cinci restaurante mereu, „şi sushi, şi kebap, şi mâncare românească”.

    Orice fost corporatist vrea să îşi cumpere o casă, să aibă un restaurant, un câine, să planteze un pom…

    Dincolo de aspectele mai personale, cariera sa a avut traseul specific multora dintre antreprenorii români: a început în „multinaţională”, în vremea în care acestea abia intrau pe piaţa românească, şi a lucrat pentru Connex (devenită ulterior Vodafone) timp de 10 ani. A plecat de acolo la 1 ianuarie 2008 şi, după ce s-a concentrat o vreme pe un business de consultanţă, s-a întors la telecom, preluând de data aceasta managementul unei companii de magazine telecom (Mobiup) – erau 20 la vremea respectivă şi a ajuns la în jur de 200 de unităţi în 2013, când Alin Şerban a decis să plece, încurajat mai ales de faptul că nu mai avea timp pentru viaţa de acasă. „Lucram luni-vineri în Bucureşti şi doar în weekend ajungeam acasă.” Între timp a avut şi un restaurant în Timişoara fiindcă orice fost corporatist vrea să îşi cumpere o casă, să aibă un restaurant, să aibă un câine, să planteze un pom, după cum spune el, mai în glumă, mai în serios: „Am plantat pomul, mi-am luat primul câine – a fost câinele vieţii mele, acum am un altul, este al soţiei şi al fiului meu, am făcut restaurantul în Timişoara şi din păcate a intrat în faliment pentru că nu am reuşit să mă ocup aşa cum trebuia de el”. De-a lungul timpului a mai avut şi alte businessuri şi recunoaşte fără ezitări că „parte din ele au reuşit, parte au fost eşecuri majore”. În perioada 2016-2017, ajunsese să dezvolte afaceri în domeniul de hardware şi aducea telefoane mobile din India pe care le vindea în România însă a observat că aceea nu era o industrie de viitor: „Mi-am dat seama că partea de hardware va muri şi m-am orientat foarte mult înspre software. Mă tot întrebam ce să fac ca să înţeleg ce se întâmplă în industria aceasta şi am avut o idee cu nişte parteneri mai vechi ai mei, respectiv să facem un fel de Uber pentru firmele de transport – astfel că am făcut un soft care se numea Copilot”. A mers foarte bine, între timp au şi vândut businessul respectiv, dar acela a fost primul lui contact cu  „nişte băieţi din Timişoara care aveau o firmă şi care făceau soft la comandă”. A aflat că aceiaşi băieţi creaseră o aplicaţie de food delivery (EuCeMănânc) şi, după ce a studiat mai mult piaţa, a vorbit cu partenerii săi şi au decis să investească în această direcţie, sesizând potenţialul. În noiembrie 2018 au devenit acţionari în această companie şi au cumpărat un pachet de control, cu gândul că vor dezvolta acest business vreme de un an pe modelul pe care l-au făcut înainte. „Eram 20 de oameni într-un birou de 2 metri pătraţi. Ţin minte că în februarie 2019 am deschis primul oraş din afara Timişoarei, apoi ne-am dat seama că nu înţelegem nimic din acest business – ne-am dus la Iulian, l-am întrebat dacă vrea să investească personal în acest business, nu a vrut, dar a fost interesat să investească prin eMAG”.  Au negociat cu el vreme de şase luni, iar ulterior au semnat contractul prin care eMAG a devenit acţionar majoritar, Alin Şerban rămânând acţionarul minoritar. „A fost un deal de cash-in, nu a fost un deal de cash-out – am primit nişte bani cu care să dezvoltăm businessul, nu am luat niciun ban acasă.” Spune că au avut însă şi alte oferte, de la alţi posibili investitori care aveau mult mai mulţi bani pe masă, însă au ales eMAG fiindcă au considerat că era acel investitor  strategic ce putea să îţi ofere ceea ce alţi investitori nu puteau – „know-how, tech, cunoştinţe de online şi o perspectivă mult mai bună de dezvoltare”. Timp de trei luni nu au dezvăluit această investiţie însă, odată cu venirea „trenului care se numeşte COVID”, au trecut printr-un rebranding total – şi, în urma unui brainstorming al întregii echipe, a devenit Tazz.

    „Numele vine de la diavolul tasmanian – se mişca foarte repede, era foarte vioi – e un nume din patru litere, e un nume internaţional.” Iar dacă la începuturile lor erau 25 de oameni, în prezent sunt 270 împărţiţi în două oraşe, Timişoara şi Bucureşti, în Timişoara fiind concentrată echipa de tech. „Livrăm mâncare, dar suntem o companie de tehnologie, tehnologia este coloana noastră vertebrală, 70 de oameni sunt în tech.”  În Bucureşti se află oameni din departamentele de marketing, sales, operation.

    9 ani de tehnologie & gastronomie

    2014 – Este anul în care au fost puse bazele Tazz, în Timişoara, aplicaţia numindu-se în prima etapă EuCeMănânc.

    2019 – eMAG se alătură ca partener.

    2020 – Aplicaţia de food-delivery trece printr-un proces de rebranding şi devine cea mai descărcată aplicaţie de food & drinks din ţară, cu 1,2 milioane de aplicaţii instalate.

    2023 – Reprezentanţii companiei şi-au propus să ajungă la 3,4 milioane de aplicaţii instalate.

    Cum se măsoară succesul în industria de food delivery?

     „Succesul este ceva pe care lumea îl defineşte diferit, pentru noi a însemnat că în primul rând suntem o companie românească, deşi avem ca acţionar majoritar un fond de investiţii, avem bazele aici, deciziile şi oamenii sunt aici, ne place foarte mult ceea ce facem şi vrem să creştem foarte mult şi în continuare. În rest ne bucurăm de fiecare zi, iar singura constantă e schimbarea”, descrie el felul în care se poziţionează la businessul Tazz în prezent.

    În prezent, platforma are circa 10.000 de parteneri restaurante, iar alţi 800 din retail, au ajuns la 2 milioane de downloaduri şi şi-au propus ca la încheierea anului financiar, în aprilie 2024, să ajungă la 3,4 milioane de downloaduri – un reper pe care ei îl consideră relevant în această piaţă. Valoarea totală a tranzacţiilor din Tazz va ajunge anul acesta – în funcţie de cum evoluează următoarele luni – la 300 de milioane de euro, potrivit previziunilor CEO-ului companiei. Nu este o noutate şi că, la nivel global, când vine vorba de câştigurile financiare, majoritatea platformelor de food delivery încă operează pe pierdere (în cazul Tazz de pildă, operată prin firma HCL Online Advertising SRL acestea s-au plasat la 110 de milioane de lei, potrivit celor mai recente informaţii publice disponibile). „Nu este niciun secret, dacă vă uitaţi, vedeţi că avem pierderi – în acest domeniu, investiţia este pe termen lung, între cinci şi zece ani. La noi, planurile de business sunt întotdeauna pe 10 ani; avem bugetare pentru anul următor şi următorii trei ani, plus planul pe 10 ani. Nu poţi să faci un business pe termen scurt în online; succesul se măsoară în primul rând prin marfa tranzacţionată, numărul de utilizatori, iar un alt succes, în cazul nostru, ţine de faptul că suntem un ecosistem şi suntem cam unici în Europa, având Genius şi patru platforme pe acestea – cel mai important succes este legată de partea de investiţii şi de cât de profitabil poţi să fii în continuare. Drumul spre profitabilitate este foarte important, trebuie să arăţi o cale clară că poţi să fii profitabil – e greu să ţii o companie pentru care e clar că nu va fi niciodată profitabilă. Partea bună la Tazz este că se vede acest lucru foarte bine.” Pierderile companiei sunt în acest moment cu 40% sub anul trecut şi Alin Şerban previzionează că vor ajunge pe zero anul viitor. Cum merge însă businessul în afara COVID? „E clar că acest obicei, de a comanda acasă, s-a păstrat şi nu va mai pleca. Dintre clienţii activi ai unei platforme din UK, ei comanda de 9,4 ori pe lună, în România clienţii activi comandă în medie de 2,4 ori, aşadar este loc foarte mult de creştere aici. Dacă vă uitaţi pe Statista, creşterile pe care ei le previzionează până în 2027 sunt în medie de 10% YoY pentru această piaţă. Sunt o mulţime de oraşe unde putem deschide şi e loc foarte mare de creştere.”

    În prezent, platforma Tazz este prezentă în 33 de oraşe şi şi-au propus ca în 2024 să mai ajungă în 10-15 oraşe. „Cu siguranţă o să ieşim şi în afara ţării, doar că suntem în acel moment în care vrem să fim foarte puternici în ţara unde suntem; atunci când deschizi în altă ţară, rişti să nu te mai concentrezi pe ţara ta prioritară. Sincer, cred că anul viitor luăm o decizie dacă deschidem o nouă ţară sau nu şi avem în vedere Bulgaria în acest sens.” De asemenea, şi-au propus ca anul viitor să crească cu 20-25% numărul de rideri şi din punctul de vedere al angajaţilor cu 10-15%, mai ales în contextul în care vor intra în noi oraşe, unde este nevoie de echipe de vânzări.

    Alin Şerban este optimist în ceea ce priveşte planurile de expansiune, însă este discret când vine vorba de cifrele concrete legate de investiţii: „Planurile în continuare sunt mari – vrem să ajungem la profit zero, ceea ce înseamnă că creştere trebuie să fie tot mai mare, avem de la an la an creşteri de două cifre, aşteptăm undeva la peste 20%”. Mărturiseşte că şi acum, cea mai mare parte a investiţiilor se duc înspre tehnologie: orice vezi tu că se schimbă în Tazz, are ceva ce ţine de tehnologie, fie că vorbim despre un voucher nou, despre un alt mod de a adresa clienţii etc. În spate sunt multe lucruri de făcut. Apoi, investim mult în marketing, în oameni, în parteneri”.

    În ceea ce priveşte contextul actual, în care, potrivit presei internaţionale, companiile de profil au început să dea oameni afară, CEO-ul Tazz spune însă că ei sunt contra curentului: „Am crescut numărul de angajaţi, cred că am ajuns undeva la un număr de angajaţi cu peste 10% mai mare faţă de anul trecut. Evident că la un moment dat trebuie să scalezi cu oamenii pe care îi ai şi asta este partea bună când eşti în marketplace – odată ce ai definit o structură clară, multe lucruri pot fi scalate ulterior cu aceiaşi oameni. În industrie la nivel mondial au fost restructurări, dar în România nu vedem atât de mulţi nori negri, ci din contră”.

    În prezent, deşi nu există date concrete referitoare la cotele de piaţă ale platformelor de food delivery existente, această nişă câştigă tot mai mult teren, ajungând la 27% din HoReCa, potrivit datelor citate de Alin Şerban. De-a lungul timpului, platforme precum Foodpanda, Take Away şi Uber Eats au ieşit de pe piaţă, în prezent pe aceasta activând Tazz, Bolt şi Glovo. „Suntem o companie locală, care gândeşte local, care înţelege gândirea oamenilor din România, care reacţionează foarte repede la schimbările pieţei. Avem mult know-how, atât în grup, cât şi în Tazz şi suntem foarte buni în zona de tehnologie. De asemenea, ne înţelegem partenerii mult mai bine fiindcă suntem foarte aproape de ei, avem aceeaşi cultură şi investim în oameni”, descrie CEO-ul Tazz​ pentru care crede el că au reuşit să câştige teren, în timp ce alţi jucători au ieşit din piaţă.

     

    Datele bat întotdeauna şmecheria

    Alin Şerban descrie Tazz ca fiind o companie atipică, îmbrăţişând ce e mai bun atât din antreprenoriat, cât şi din specificul corporatist; „Avem o cultură antreprenorială, acea cultură antreprenorială este dublată de o rigoare corporatistă din punctul de vedere al cifrelor – nu luăm decizii fără să avem date. Cadoul pe care mi l-au făcut colegii de ziua mea este un tablou pe care scrie «Datele bat întotdeauna şmecheria», atunci, ce apreciez cel mai mult la colegii mei este implicarea şi faptul că sunt extrem de dedicaţi în ceea ce fac. Nu există în Tazz conceptul am dat un mail şi am rezolvat problema şi nu mai e problema mea. Îmi place, de asemenea, că suntem foarte sinceri şi direcţi cu alţii şi spunem lucrurilor pe nume. Singurele interviuri de angajare pe care le face sunt cu oamenii care îi raportează lui direct – în rest, principiul este că oamenii au libertate deplină în a-şi angaja oamenii pe care îi au în departamentele lor şi la fel, au libertate deplină pe buget odată ce bugetul este stabilit: „Nu fac micromanagement deloc, ei sunt răspunzători pe ceea ce se întâmplă, vorba mea este că fiecare e cu crucea lui”. De altfel, întâlnirile cu oamenii nu sunt neapărat pe placul executivului, care este cât se poate de conştient de faptul că timpul este cea mai importantă resursă: „Sunt foarte structurat, toată agenda mea e trecută în calendar, dacă nu am un meeting în calendar, nu mă duc sau îl uit – chiar şi dacă am doar un call telefonic, îl pun în calendar. Nu poţi să funcţionezi dacă nu eşti organizat şi trebuie să fii foarte eficient – nu mă văd cu oamenii decât dacă am ceva foarte clar de vorbit, iar timpul este cea mai importantă resursă. Încerc cât de mult seara când sunt acasă să stau cu familia, iar seara când sunt în Bucureşti, dacă nu am întâlniri de business, să stau cu prietenii”.

    Când vine vorba de lecţiile învăţate de-a lungul timpului, CEO-ul Tazz crede că greşeala cea mai mare pe care a făcut-o şi pe care crede că nu o va mai repeta este să se concentreze pe mai multe businessuri simultan: „Cred că cel mai important lucru astăzi este să te concentrezi pe un singur business pe care să ai dedicare 200%, pe care să îl înţelegi foarte bine, în care să te implici foarte mult”. În prezent, spune că nu are nicio altă idee de business pentru că „nici nu vreau să mă gândesc”: „Cred că după patru ani de Tazz mă văd aici în continuare pe termen lung. În primul rând îmi doresc să fiu sănătos, apoi, să am plăcere când vin la birou – asta contează foarte mult, iar în prezent fac lucrurile cu o plăcere şi naturaleţe foarte ridicate. Mi-aş dori mult ca toţi oamenii cu care lucrez să evolueze foarte mult şi în Tazz sau în alte companii – aş vrea ca cei 10 ani care îmi raportează mie să îi văd în 10 ani top performeri în industrie”.

    Care este însă viziunea lui pe termen lung pentru compania care şi-a propus să îşi dedice mare parte din următorii ani? „Eu cred că Tazz ar trebui să fie o companie care să funcţioneze în minimum trei ţări, cum este şi
    eMAG-ul, să fie foarte profitabilă, să pună mult accent pe oameni. Vrem, ca şi eMAG-ul, care pentru mine este un role model, să dezvoltăm lucruri din România nu doar în România, ci şi în alte pieţe.”   

    160 de lei reprezintă valoarea medie a comenzilor din categoriile supermarket & market, iar a comenzilor din categoria restaurante este de 85 de lei.

     

    5 întrebări şi răspunsuri din discuţia cu Alin Şerban, CEO şi fondator al Tazz

    1. Mai e loc de afaceri de food delivery pe piaţa din România?

    Pe orice piaţă e loc de businessuri, contează însă cât de mult vrei să investeşti, ceea ce vrei să faci – dar aşa cum arată piaţa acum e greu.

    Vor mai pleca şi alţii? Cred că o piaţă matură este formată din doi jucători, cam aşa este, noi nu plecăm cu siguranţă.

    2. Cât de greu crezi că este să faci business aici comparativ cu alte pieţe?

    Soţia mea râde că, dacă plec în concediu, după 7 zile vreau să mă întorc acasă. Eu iubesc România, mă simt foarte bine aici, n-aş pleca niciunde, cred că aici sunt şanse mult mai mari să faci încă un business versus alte ţări fiindcă este o piaţă emergentă. Nu e uşor, dar se poate face.

    3. Cum a influenţat inflaţia acest business şi cum au evoluat preţurile în restaurante?

    A crescut valoarea bonului mediu; e greu de spus cu cât au crescut preţurile în restaurante, fiindcă lucrurile diferă de la un jucător la altul. Avem playeri mari care au crescut preţurile foarte puţin, alţii mai mici care le-au crescut foarte mult dar, în medie, aş spune că un minim de creştere ar fi de 20%, iar un maxim, de 40%. Dacă anul trecut o pizza costa 25 de lei, nu cred că mai găsiţi niciunde în România o pizza cu 25 de lei. Oamenii caută foarte mult partea de oferte pentru că online-ul este despre oferte, meniul zilei e un trend care este din ce în ce mai sus – pe de altă parte, românii caută să mănânce bine, caută şi mâncăruri mai sofisticate, pizza şi burgerii sunt în continuare trending. Ce încercăm noi să facem este să avem o relaţie foarte apropiată cu restaurantele şi să le explicăm că acest business din online este o completare a ceea ce fac ei în offline şi că preţurile lor trebuie să fie competitive. Nu ne implicăm însă în a seta preţurile produselor, este businessul lor.

    4. Cum plătesc restaurantele din platformă?

    Comisioanele diferă în funcţie de volum, numărul de locaţii, contează foarte mult şi produsele – plătesc între 20 şi 30% din valoarea comenzii. Bacşişurile riderilor nu sunt comisionate, suntem o platformă în care poţi să oferi tips şi pe card, nu doar cash, aceşti bani se duc către companiil

    care îi angajează – noi suportăm partea de impozitare, iar ei le plătesc riderilor cash.

    5. Cât poate să câştige un rider (livrator)?

    În funcţie de numărul de ore muncite, între 3.000 şi 7.000 de lei, depinde foarte mult cum lucrează şi cât lucrează.

    6. Care sunt oraşele unde se găsesc cel mai greu rideri?

    Clujul este pe primul loc din acest punct de vedere, Iaşiul, în Bucureşti suntem OK.

     

  • CSR 2023. Plan de Viaţă

    Motivaţie: Ideea proiectului a pornit din realitatea dură a unei persoane aflate în situaţia de a părăsi la 18 ani centrul de protecţie a copilului, fără a avea nicio soluţie pentru cazare sau întreţinere. De aceea, prima etapă a programului Plan de Viaţă a purtat deviza „Născut la 18 ani” din dorinţa de a le oferi unor tineri instituţionalizaţi din toată ţara şansa de a începe o nouă viaţă. Aceştia sunt ajutaţi cu asigurarea unei locuinţe pe o perioadă de 6 luni până la un an, precum şi sprijin în plata utilităţilor şi a cheltuielilor zilnice în primele luni, cu scopul de a-i ajuta să devină independenţi şi să îşi continue dezvoltarea personală şi profesională.

    Plan de Viaţă selectează la nivel naţional tineri care la vârsta de 18 ani sunt nevoiţi să părăsească sistemul de stat şi să se descurce pe cont propriu, de cele mai multe ori neavând unde să locuiască sau cum să se descurce independent.

    „AFI Europe este un dezvoltator imobiliar, altfel spus o companie care construieşte clădiri, dar totodată un angajator şi partener responsabil care investeşte în relaţii pe termen lung cu chiriaşii săi. De aceea, pentru noi este important să contribuim şi la construirea visurilor unor tineri care au urgentă nevoie de ajutor pentru a se integra, a deveni membri activi şi independenţi ai societăţii. Această experienţă ne-a dovedit că cei mai mulţi tineri pot reuşi dacă primesc ajutorul necesar. Acum, majoritatea au locuri de muncă, studiază sau chiar au devenit antreprenori”, declară reprezentanţii companiei, dezvoltator de proiecte de birouri, centre comerciale, unităţi rezidenţiale şi proiecte mixte.

    Proiectul reuneşte următoarele componente: oferirea unui cămin, susţinerea timp de 6-12 luni pentru 15 tineri pe etapă (utilităţi, hrană, transport, asistenţă medicală), ateliere de dezvoltare personală şi profesională, consiliere psihologică, medicală şi vocaţională, integrare pe piaţa muncii, susţinere post-angajare, mentorat şi sprijin constant.

     

    Descrierea proiectului: Programul a demarat în 2019 cu selectarea de către Asociaţia The Social Incubator a zece tineri instituţionalizaţi din toată ţara, iar apoi numărul lor a crescut la 15 tineri pentru fiecare etapă. Prin sprijinul financiar al AFI Europe, asociaţia le-a închiriat apartamente, le-a căutat joburi şi le-a oferit consiliere şi pregătire psihologică, medicală şi profesională. Asociaţia The Social Incubator, care de peste 9 ani ajută, prin diverse programe, tinerii instituţionalizaţi să devină independenţi şi să se integreze în societate. Volumul de investiţie necesar este de circa 200.000 de euro pe an.

     

    Rezultate: Programul a ajutat 44 de tineri să beneficieze de locuinţă, loc de muncă, studii şi sprijinul Asociaţiei The Social Incubator prin consiliere psihologică, medicală, vocaţională şi socio-emoţională pe termen nedeterminat, aceştia rămânând în contact cu tinerii. Scutiţi de grija zilei de mâine, tinerii au participat la ateliere de educaţie nonformală care i-au ajutat să-şi dezvolte abilităţi şi o bază solidă pentru o viaţă independentă şi responsabilă. Tinerii au beneficiat de peste 1.000 de sesiuni individuale de asistenţă socială, mentorat, consiliere psihologică şi vocaţională. În plus, în cadrul vizitelor la companii şi antreprenori, tinerii au intrat în contact cu profesionişti din varii domenii, au aflat ce meserii li se potrivesc şi au legat relaţii ce s-au concretizat cu angajări. „Ca rezultat, acum tinerii au mai multă încredere în forţele proprii, ştiu convieţuiască în armonie şi să se întreţină, să comunice, să îşi caute job, să-şi înfrunte problemele emoţionale şi să lucreze zilnic pentru a le depăşi. Astfel, tinerii pot contribui la conturarea unei societati mai bune, reducându-se astfel numărul celor care locuiesc pe stăzi, nu au un loc de muncă sau trăiesc în afara legii”, declară reprezentanţii companiei.

    Programul Plan de Viaţă îşi propune să continue să schimbe în bine viaţa tinerilor aflaţi în program. În următoarea etapă vor fi din nou selectaţi alţi 15 tineri care pe parcursul unui an vor învăţa să devină membri activi şi bine integraţi ai societăţii.

    „Implicarea companiilor în astfel de proiecte este vitală şi susţine preocuparea noastră de a contribui la crearea unei societăţi mai bune – de a ne implica şi a rezolva efectiv probleme ale comunităţii. Doar prin intermediul parteneriatelor pe durate extinse de timp putem implementa programe care vizează intervenţia în profunzime”, conchide Mihaela Bolohan, director operaţiuni, Asociaţia The Social Incubator.

  • Real Estate. Cum poţi să redesenezi locuinţe, dar şi percepţii, în piaţa serviciilor de arhitectură şi design?

    Arhitecta Roxana Dan a studiat şi chiar lucrat în afara ţării, dar s-a întors acasă mizând pe potenţialul unei pieţe aflate în creştere. Pare că nu a greşit, având în vedere că post-pandemie, românii sunt din ce în ce mai atenţi la influenţa pe care o are spaţiul în care trăiesc asupra vieţii lor. Loc de creştere însă mai este.

     

    De mic copil am ştiut că voi deveni arhitect. Tatăl meu este constructor şi pot să zic că am ajuns destul de des, copil fiind, pe şantiere. Am avut şi înclinaţie înspre desen, bricolaj – cred că şi asta a avut destul de multă greutate, dar cred că şi părinţii m-au ghidat în direcţia aceasta”, îşi descrie Roxana Dan alegerea profesională timpurie în una dintre ediţiile recente ale emisiunii ZF Real Estate by Storia.ro. Ea a studiat şi în afara ţării şi a şi lucrat în străinătate, astfel că are un termen de comparaţie când vine vorba de nivelul de dezvoltare a pieţei locale. „Cred că este destul de greu la noi cu arhitectura – încă este un serviciu  pe care clienţii nu prea îl înţeleg. Mulţi dintre ei nici nu îl solicită, cred că nu au nevoie de arhitect, însă este o piaţă în creştere. În ultimii ani mai ales se caută foarte mult servicii de design interior, dar am întâlnit şi clienţi atenţi la cultura vizuală, care ne ascultă în totalitate şi care doresc să fie educaţi, adică întreabă şi vor să înţeleagă ceea ce facem”. S-a întors acasă mai ales pentru familie, dar şi pentru că ea considera că există loc de creştere pe această piaţă: „Îţi doreşti să lucrezi undeva unde chiar poţi să vii cu ceva nou – într-o piaţă suprasaturată e mai greu să faci asta”. După revenirea în ţară, a lucrat mai întâi ca angajat, iar în 2016 a înfiinţat propriul studio de arhitectură, Studium on Space. A început cu proiecte de amenajări interioare, axate mai ales pe reconversia unor spaţii deja existente, iar ulterior a trecut la refaţadizare şi la amenajare exterioară şi interioară. „După ce am dobândit mai multă experienţă pe cont propriu,  am migrat în zona de HoReCa şi am lucrat la proiecte de hoteluri, de pensiuni, restaurante, iar ulterior au început să vină clienţi cu locuinţe către noi, astfel că am început să creştem şi în zona aceasta”, descrie ea evoluţia studioului de arhitectură. În acest moment lucrează cu o echipă de opt oameni –  „Suntem practic împărţiţi. Unii dintre noi se ocupă de partea de ofertare sau de management ai şantierelor, nu se ocupă de randări, de proiectare”.

    Bugetul unei amenajări este relativ – variind în funcţie de produsele folosite, evident, mobilierul customizat fiind cel mai scump.

     Cel mai recent proiect în care s-a implicat este Edenholz, un ansamblu de locuinţe pasive construit în localitatea Tunari din apropiere de Bucureşti. „Edenholz este un proiect care are o abordare normală”, descrie ea acest proiect. „Vine cu o normalitate care la noi în România poate este percepută ca fiind spectaculoasă. Proiectul are trotuar, în contextul în care sunt foarte multe ansambluri rezidenţiale construite în Bucureşti care nu au trotuar, are finisaje de calitate folosite atât la interior cât şi la exterior. Nu vezi cabluri, burlane, totul este ascuns, totul este proiectat în detaliu”, descrie arhitecta câteva din particularităţile proiectului.  De asemenea, locuinţele din ansamblu sunt verzi, adică vin cu panouri fotovoltaice, cu pompe de căldură şi alte tehnologii care asigură pasivitatea locuinţe. Proiectul include 22 de locuinţe individuale, toate construite deja, iar până în prezent au vândut 80% din ansamblu. „Cred că până la finalul anului va trebui să închidem tot proiectul.” Preţurile variază în funcţie de numărul de camere şi porneşte de la 320.000 de euro pentru o locuinţă pe care ei o descriu drept standard, care are o suprafaţă de 140 de metri pătraţi, iar casa cu cea mai mare suprafaţă se întinde pe 200 de metri pătraţi. În ceea ce priveşte pragul cel mai de sus al preţului, spune că nu l-au fixat cu clientul încă. Cine sunt clienţii? „Avem şi clienţi străini, doi, dar restul sunt români. Sunt fie oameni de business, IT-şti sau medici.” În ceea ce priveşte contextul economic actual, Roxana Dan observă că oamenii sunt mult mai calculaţi, dar vânzările lor merg bine: „Locuinţele noastre sunt nişte locuinţe premium şi în momentul de faţă nu prea avem competiţie, aşadar, vânzările au mers destul de bine din acest punct de vedere. A existat un vid în piaţă pe zona de proiecte high-end. În ultimii ani s-au construit câteva proiecte mai în centru, să zic, la nivelul acesta, dar cu preţuri  inaccesibile. Cred că proiectele bune se vând foarte repede.”  

     

    Carte de vizită Roxana Dan:

    1. În perioada 2010-2017 a studiat arhitectură, urbanism şi design interior – a început studiile la Universitatea Ion Mincu din Bucureşti, iar pe parcursul anilor de studenţie a fost plecată cu burse la Universitatea Tehnică din Stuttgart, la Universitatea Tehnică din Berlin şi la Tsinghua University în Beijing;

    2. Pe perioada studiilor s-a implicat în multe proiecte cu scop umanitar, a fost chiar o perioadă plecată în Sri Lanka unde s-a implicat în procesul de proiectare a unei şcoli;

    3. După finalizarea studiilor, a început stagiatura în biroul lui Atilla Kim, şi a decis că e momentul să îşi înfiinţeze propriul birou de arhitectură, Studium on Space;

    4. În 2019 a lansat şi propriul brand de bijuterii, Lisa&Co.

     

    4 întrebări şi răspunsuri din discuţia cu Roxana Dan

     

    1. Ce îşi doresc românii să aibă în casele lor? Există vreun trend care se distinge din discuţiile cu ei?

    Am observat că majoritatea clienţilor vor un birou acasă. Toată lumea a lucrat de acasă, oamenii au învăţat că este mai comod aşa, că se economiseşte  timp, deci au nevoie de un spaţiu de lucru. Toţi îşi doresc o curte sau o grădină foarte frumos amenajată şi pot să zic că am început să văd un accent mai mare pe frumos decât pe practică. Înainte, toată lumea ne cerea să fie practică locuinţa şi estetica nu conta atât de mult. Însă în ultima vreme am văzut că primează frumosul.

    2. Cerinţe atipice din partea clienţilor?

    Cerinţe mai atipice avem în fiecare zi. Pot să zic că locuinţele aduc mereu provocări noi, e vorba despre noutăţile tehnologice mai ales şi pentru noi. Oamenii vor multă tehnologie – avem foarte multe lucruri care trebuie integrate în locuinţă înainte ca pereţii să fie închişi.

    3. De ce să apelăm la un arhitect când ne amenajăm locuinţa?

    Un arhitect întoarce un spaţiu pe toate părţile – se gândeşte la ce merge foarte bine şi la ce nu merge – practic cineva face foarte multă muncă şi îşi bate foarte mult capul până când îţi oferă un plan de amenajare şi o randare. Şi eu cred că este un serviciu complet justificat prin care se economisesc foarte multe costuri şi care apoi are un impact pozitiv asupra vieţii tale, asupra mediului în care trăieşti, care te influenţează destul de mult.

    4. Cum a evoluat piaţa serviciilor de arhitectură şi de amenajare în contextul actual?

    Oamenii sunt mult mai rezervaţi în ceea ce priveşte achiziţionarea locuinţelor, au crescut foarte mult dobânzile în primul rând şi în al doilea rând, pandemia şi războiul au adus anumite semne de întrebare. Însă pot să vorbesc şi de o creştere a interesului pentru a avea o locuinţă mai frumoasă, pentru a avea o curte bine şi frumos amenajată, pentru a avea un birou acasă, pentru că toată lumea pe perioada pandemiei a lucrat de acasă şi cumva această tendinţă s-a menţinut şi acum, având în vedere că foarte multe persoane lucrează încă remote.

  • Real Estate. Cum ne putem feri de atacatorii invizibili din casele noastre?

    Începând cu anul 2018, numărul dispozitivelor inteligente din casele românilor s-a triplat, iar numărul mediu al acestora a ajuns la 28, în linie cu trendul ţărilor dezvoltate din Uniunea Europeană. Odată cu această evoluţie, au crescut şi riscurile informatice la care ne supunem, după cum observă Bogdan Botezatu, director de cercetare în ameninţări informatice la Bitdefender, în una dintre ediţiile recente ale emisiunii ZF Real Estate by Storia.ro.

     

    Am început să ne interesăm de casa inteligentă undeva în jurul anilor 2010 – 2012, când acest lucru părea ceva ce ţine de science fiction, dar în acest moment casa inteligentă este ceva ce se întâmplă fie că noi conştientizăm sau nu. Începând cu anul 2018, numărul de dispozitive inteligente pe care le avem în casă s-a triplat – suntem la o medie europeană de 28 de dispozitive inteligente pe casă şi suntem cam la acelaşi nivel cu ţările dezvoltate din Uniunea Europeană”, a observat Bogdan Botezatu, director de cercetare în ameninţări informatice la Bitdefender, în cea mai recentă ediţie a emisiunii ZF Real Estate by Storia.ro. Aceasta este, de altfel, o consecinţă firească a faptului că din ce în ce mai mulţi producători de dispozitive electrocasnice s-au oprit din a produce dispozitivele clasice pe care le ştim cu toţii – „Practic în acest moment orice dispozitiv cumpărăm de pe piaţă are cel puţin un tip de conectivitate la internet, iar pentru a-l pune în funcţiune în general, trebuie să îl conectăm întâi la o aplicaţie şi apoi la internet”.

    Care sunt dispozitivele ce ne transformă casa într-una smart? „Există mai multe paliere care ne transformă casa într-una inteligentă, ce încep de la un dispozitiv esenţial pe care îl avem cu toţii în casă şi anume routerul, iar printre dispozitivele care se califică la cele conectate în internetul lucrurilor se numără toate cele ce pot fi conectate la internet, dar care nu sunt un telefon sau o tabletă,  ci pentru care acest lucru poate fi realizat printr-o aplicaţie de pe telefonul mobil.” Televizorul smart, maşinile de spălat care au funcţie de diagnoză şi se conectează prin Bluetooth la telefonul nostru, întrerupătoarele electrice inteligente, frigiderele smart, jaluzele, roboţii aspirator etc. se numără printre exemple. „Dacă mergem oriunde într-un magazin de electrocasnice sunt foarte puţine şanse să mai găsim dispozitive convenţionale care nu sunt încă conectate la internet, iar trendul acesta se aplică şi în zona de imobiliare şi de proiectele din această industrie: tot mai mulţi dezvoltatori optează pentru sisteme de ventilaţie, de aer condiţionat, de încălzire, contoare inteligente, care sunt deja conectate la reţeaua de internet a clădirii şi chiar dacă noi nu suntem stăpânii acestor dispozitive, ele sunt în casele noastre şi au rolul, în esenţă, să ne facă viaţa mai uşoară.” În prezent, dispozitivele acestea ne oferă funcţionalităţi reale, beneficii fără de care viaţa noastră ar arăta puţin altfel: „În trecut aveam acest asistent digital cu care puteam să vorbim şi fără de care am fi putut trăi foarte bine, dar în prezent am trecut dinspre senzaţia de cool, înspre funcţionalităţi reale; direcţia în care internetul lucrurilor străluceşte cu adevărat este cea care ne ajută să economisim foarte mulţi bani, cum ar fi sistemele de termoficare conectate la internet şi care ne simt prezenţa sau absenţa de acasă în momentul în care toată familia pleacă şi telefoanele mobile ale membrilor nu mai sunt conectate la reţeaua de acasă, dar mai există şi soluţii de securitate la pericole fizice, de tipul sistemelor de alarmă pentru monoxid de carbon, pentru gaz metan sau pentru alte gaze periculoase.”

    Carte de vizită:

    1. Bogdan Botezatu a lucrat în ultimele două decenii ca expert în securitate cibernetică şi ocupă acum poziţia de director de cercetare în ameninţări informatice la Bitdefender. Alături de echipa sa, el monitorizează campanii globale de atacuri cibernetice şi creşte gradul de conştientizare asupra riscurilor de securitate în rândul oamenilor, companiilor şi instituţiilor;

    2. Bogdan este autorul cărţilor A History of Malware şi Botnets 101;

    3. Înainte de a se alătura Bitdefender acum 15 ani, el a lucrat la una dintre cele mai mari şi mai vechi universităţi din România ca administrator de reţea şi responsabil de politici de securitate IT.

    Per ansamblu, sistemele inteligente aduc foarte multe beneficii, dar în mare parte acestea ţin de câştigurile financiare sau care ne ajută să consumăm resurse într-un mod eficient şi să reducem astfel amprenta de carbon asupra pământului. Pe de altă parte însă, acestea aduc şi riscuri: „Faptul că noi avem acasă un ecosistem de 25-30 de dispozitive inteligente, pe care noi nici măcar nu le catalogăm ca fiind parte din internet le oferă atacatorilor informatici suficientă muniţie pe care să o folosească în lansarea diverselor atacuri”. Expertul de la Bitdefender adaugă că securitatea în internetul lucrurilor a devenit o preocupare cheie pentru companii, fiind atât de importantă  încât în acest moment există mai multe iniţiative legislative la nivelul Uniunii Europene şi Statelor Unite ale Americii ce solicită producătorilor de soluţii din categoria internetului lucrurilor să ofere un minim de angajament cu privire la securitatea acestor dispozitive ce controlează aspecte din ce în ce mai importante pentru noi.

    Cum facem ca locuinţele noastre să fie în continuare sigure? „Această întrebare nu ne-o punem doar noi, ci şi-o pune întreg mapamaondul fiindcă prolifer area internetului lucrurilor are părţi bune şi părţi mai puţin bune. Faptul că noi avem acasă un ecosistem de vreo 25-30 de dispozitive pe care nici măcar nu le catalogăm ca fiind parte din internet le oferă atacatorilor informatici suficientă muniţie pe care să o folosească în lansarea diverselor atacuri”, explică expertul de la Bitdefender. Un exemplu elocvent în acest sens ţine de un incident informatic petrecut în 2014, când câţiva studenţi au reuşit să creeze o armată de dispozitive din internetul lucrurilor, armată pe care au folosit-o pentru a dărâma infrastructura critică a internetului  de acolo pornind de la un conglomerat de camere video prost securizate, monitoare pentru bebeluşi şi diverse alte dispozitive pe care le avem în casă. „Faptul că noi avem aceste dispozitive în casă este un privilegiu, dar şi o responsabilitate, este  mult mai uşor pentru atacatorii informatici să ţintească diverse instituţii, diverse infrastructuri şi să le pună la pământ cu dispozitivele pe care noi nu le-am securizat în casa smart.” Astfel de incidente survin în mod regulat, iar în acest sens, Bitdefender are o echipă dedicată de cercetare a dispozitivelor din internetul lucrurilor, al cărei scop este să îi ajute să înţeleagă cât de sigure din punct de vedere informatic sunt  cele mai populare device-uri pe care le cumpără oamenii. „Securitatea în internetul lucrurilor este o preocupare cheie, trebuie să fie o preocupare cheie şi e atât de importantă încât în acest moment există mai multe iniţiative legislative la nivelul UE şi al Statelor Unite care solicită producătorilor de soluţii IoT să ofere un minimum de angajament cu privire la securitatea acestor dispozitive din internetul lucrurilor”, adaugă el. În luna mai anul acesta, Statele Unite au propus o iniţiativă legislativă prin care anumite dispozitive din internetul lucrurilor să trebuiască să treacă un test al securităţii informatice înainte să primească aprobarea pentru a fi vândute pe piaţa de acolo, iar reprezentantul Bitdefender spune că ei salută această iniţiativă: „Suntem de părere că internetul este un bun comun şi că trebuie protejat de potenţialele atacuri care ar veni din zona dispozitivelor IoT scăpate de sub control”.   

     

     

    Trei întrebări şi răspunsuri din discuţia cu Bogdan Botezatu

    1. Este mai mare investiţia în dotarea locuinţelor cu dispozitive/sisteme inteligente?

    Investiţia iniţială în genul acesta de sisteme este mai mare decât într-o locuinţă obişnuită, non-smart, marginal: dacă ne uităm la felul în care a evoluat piaţa, cu cât avem mai multe  dispozitive de acest tip pe piaţă, cu atât preţul lor de fabricaţie devine mai mic. De exemplu, în urmă cu câţiva ani, întrerupătoarele smart erau un lucru foarte futurist şi costa foarte mult să  implementezi un astfel de sistem în casă, dar în acest moment sunt marginal mai scumpe – poate cu 5% mai scumpe decât cele convenţionale şi probabil că în următorii 3-4 ani le vor fi înlocuit cu totul pe cele convenţionale, aşadar nu cred că este o investiţie uriaşă la început, mai ales atunci când vorbim de construirea unui complex de locuinţe nou care va trebui să fie exploatat în următorii 20 de ani.

    2. Care sunt cele mai vulnerabile dispozitive pe care le avem într-o casă?

    52% dintre cele mai vulnerabile dispozitive sunt televizoarele smart, un dispozitiv cu durata de viaţă foarte mare – noi achiziţionăm un astfel de televizor pentru o durată de 10 ani, dar în mod real acesta va fi tras pe linie moartă de producători în probabil cinci ani, astfel că după această perioadă de timp nu se vor mai livra actualizări de securitate. O altă categorie foarte populară de dispozitive cu vulnerabilităţi sunt prizele inteligente, care ne ajută să oprim dispozitive de la distanţă şi ne ajută să păstrăm un control asupra costurilor ce ţin de curentul electric (13%). Routerul este un dispozitiv foarte sensibil pentru că prin rolul său este direct conectat la internet, aşadar este accesibil din afara casei şi tot prin rolul său acest dispozitiv trimite tot traficul casei către exterior şi invers, drept urmare cine are acces la acesta poate controla traficul casei noastre; mai avem camerele de supraveghere de tip IP – acestea pot fi folosite ca mijloc de supraveghere în propria casă, cât şi ca punct de intrare în reţeaua casei şi chiar dacă exploatarea acestora nu este scopul final, ele pot fi folosite ca un pivot către dispozitive de mai mare interes în casă cum ar fi laptopurile, desktopurile sau alte ţinte de interes pentru un atacator informatic.

    3. Ce e de făcut ca să ne protejăm – atât noi, cât şi dezvoltatorii imobiliari?

    Cele mai bune sfaturi ţin de cum cumpărăm şi cum gestionăm aceste dispozitive pe întreaga lor durată de viaţă: începem de la cum cumpărăm pentru că e foarte important că există dispozitive din sfera internetului lucrurilor în orice zonă de preţ şi putem să cumpărăm un produs premium sau putem să cumpărăm ceva de pe un site din China care ne vin acasă în câteva săptămâni şi care costă câţiva dolari. În principiu, brandul din spate oferă şi reputaţia pe partea de securitate: cu cât brandul e mai cunoscut, cu atât respectivul brand investeşte mai mult în programele de securitate informatică, cu atât mai mult vom fi noi mai siguri că brandul respectiv se va ocupa de partea de asigurare a calităţii şi că  se va angaja ca atunci când respectivele vulnerabilităţi pot fi descoperite să ne trimită un update de securitate care să le rezolve. De cealaltă parte a oceanului lucrurile stau foarte diferit, dispozitivele făcute în China vândute prin tot felul de canale terţe sunt de obicei susceptibile la abandon; practic companiile produc anumite dispozitive, le vând timp de câteva luni de zile, iar apoi dispar cu tot cu companie şi lasă produsul aşa cum este el. Ulterior, respectivele companii se vor reinventa în alte companii şi vor vinde o variaţiune a aceluiaşi produs cu acelaşi risc de securitate.

    În momentul în care noi abordăm astfel de vendori, de obicei nu ni se răspunde, nu mai este nimeni la capătul celălalt care să repare vulnerabilităţile şi care apoi să livreze un nou firmware pentru dispozitivele respective, prin urmare utilizatorii casnici vor fi predispuşi la atacuri informatice asupra dispozitivelor respective până când le scot efectiv din priză şi din reţea. Aşadar, pentru utilizatorii obişnuiţi cred că cel mai important lucru este să se asigure că dispozitivele IoT rulează întotdeauna ultima versiune de firmware disponibilă. De aceea, este ideal să ne uităm din când în când la aplicaţiile cu care controlăm dispozitivele şi să ne asigurăm că acestea sunt la zi cu actualizările de securitate. În ceea ce priveşte IoT-ul industrial, cred că acesta este un pic mai rafinat, un pic mai atent proiectat şi vulnerabilităţile din cadrul acestuia sunt mult mai mici faţă de cele din sfera consumatorului, aşadar vă recomand să fiţi atent a brand şi să asiguraţi mentenanţa regulată a produsului nu numai în ceea ce priveşte schimbarea consumabilelor, ci şi actualizarea firmware-ului atunci când acesta este disponibil.

  • Certificarea verde, dincolo de nice to have

    Sustenabilitatea nu mai este demult un buzzword în piaţa imobiliară, iar certificările verzi şi angajamentul faţă de ESG sunt din ce în ce mai importante pentru investitori şi chiriaşi. Despre cum se reflectă aceste tendinţe şi în cifre a povestit Andrei Ianculescu, head of project management la Cushman & Wakefield Echinox, într-una dintre ediţiile recente ale emisiunii ZF Real Estate by Storia.ro.

     

     

    În România avem peste 550 de proprietăţi certificate verde, potrivit informaţiilor citate de expertul Cushman & Wakefield Echinox, iar dezvoltatorii imobiliari, atât cu capital românesc, cât şi cu capital internaţional, încep să certifice întregul portofoliu, investiţiile în acest domeniu fiind în creştere. Proiectele de regenerare urbană câştigă teren, aducând o contribuţie importantă la transformarea zonelor industriale în spaţii multifuncţionale cu multiple avantaje. „Când vine vorba despre sustenabilitate trebuie să facem o diferenţiere între diferiţii actori din piaţă pentru că măsurile sunt diferite între un dezvoltator, proprietar şi chiriaş. În real estate, în termeni de sustenabilitate ne referim în general la certificarea verde şi la amprenta de carbon; o certificare verde poate aduce numeroase avantaje, cum ar fi creşterea valorii chiriei, creşterea  valorii de vânzare,  iar investitorii instituţionali încep din ce în ce mai mult să nu mai fie interesaţi de clădiri necertificate şi sunt tot mai atenţi chiar şi la nivelul de certificare”, a explicat Andrei Ianculescu. El observă că certificarea verde aduce tot mai multe avantaje, inclusiv când vine vorba despre creşterea valorii chiriei şi a valorii de vânzare a proprietăţilor. Chiriaşii devin tot mai interesaţi de aspectele ESG (Environmental, Social, Governance) şi de certificarea verde în procesul de selecţie a spaţiilor închiriate. Clădirile certificate verde presupun costuri de utilizare mai reduse, fiind avantajoase din perspectiva sustenabilităţii şi a eficienţei energetice. În contextul discuţiei, Andrei Ianculescu subliniază că orice clădire poate fi certificată, iar nivelul de certificare depinde de eficienţa acesteia. Clădirile cu cel mai înalt standard de certificare aduc beneficii semnificative angajaţilor şi chiriaşilor, contribuind la un mediu mai sănătos şi mai eficient din punct de vedere energetic. Expertul evidenţiază însă şi că certificarea verde implică costuri de construcţie mai ridicate, reprezentând o provocare pentru dezvoltatori. Acest aspect explică faptul că majoritatea clădirilor certificate provin din sectoarele de retail, office şi industrial, în timp ce sectorul rezidenţial rămâne în urmă din perspectiva certificărilor. „Vorbim odată despre chiriaşii care îşi reduc costurile, dar trebuie să îi privim şi pe dezvoltatorii cărora le cresc costurile de construcţie: o clădire verde, la un standard ridicat, înseamnă costuri de construcţie cu aproximativ 20% mai mari. Nu orice investitor este interesat să facă lucrul acesta, motiv pentru care majoritatea clădirilor certificate vin din zonele de retail, office şi industrial – rezidenţial aproape nu există pentru că dezvoltatorul vinde, nu-l mai interesează utilizarea spaţiului şi costurile reduse. Încă în zona rezidenţială, publicul nu este educat neapărat să se uite în partea aceasta din cauza  elementului de educaţie.”

    Expertul aminteşte şi de proiectele de regenerare urbană, însă sesizează lipsa implicării statului în aceste direcţii: „Acestea sunt făcute majoritar de persoane juridice private, nu de stat – vedem transformarea unor zone industriale din  Bucureşti în proprietăţi cu multiple funcţiuni – retail office hotel ş.a.m.d. – fac parte din această regenerare urbană; Braşovul are un proiect destul de cunoscut de regenerare urbană, care este făcut, din păcate, de privat – iar Clujul este printre puţinele oraşe din România unde merită să se certifice o clădire din perspectiva poate a unui impozit mai redus. Acolo şi administraţia locală a înţeles avantajul pe care îl au inclusiv oraşul şi comunitatea dacă investitorii îşi certifică clădirile şi oferă posibilitatea unui impozit mai redus”. Andrei Ianculescu subliniază că aceste proiecte ar trebui să beneficieze şi de implicarea statului român, de avantaje fiscale şi de parteneriate public-private. „Toate aceste proiecte de regenerare urbană în mod normal n-ar trebui să fie făcute fără statul român; din câte ştiu în Bucureşti nu există niciun avantaj fiscal pentru acest tip de proiecte, nu există parteneriate de tip public privat în aceste direcţii şi, din câte ştiu eu, niciuna dintre clădirile statului nu are o certificare verde – nici măcar una dintre clădirile emblematice ale ţării – Palatul Parlamentului.”   

    Carte de vizită:

    1. Este head of project Management la Cushman & Wakefield Echinox, rol pe care îl deţine din septembrie 2019, când s-a şi alăturat acestei companii;

    2. Şi-a construit întreaga carieră în domeniul imobiliarelor, în care a intrat în anul 2001, ca sales & property manager, de unde a evoluat ulterior în roluri precum: real estate development manager, operations manager, real estate director, managing partner;

    3. A absolvit Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale la Academia de Studii Economice din Bucureşti şi un program masteral în real estate management în cadrul aceleiaşi instituţii.

    Sursa: LinkedIN

    Trei întrebări cheie despre sustenabilitate pentru Andrei Ianculescu

    1. Ce tipuri de clădiri pot fi certificate ca fiind verzi ?

    Orice clădire este certificabilă – dar nivelul de certificare este dat de eficienţa clădirii. O clădire certificată care are cel mai înalt standard de certificare clar va aduce beneficii chiriaşului şi angajaţilor care lucrează în acea clădire, dacă vorbim despre spaţii de birouri. Pe lângă partea de optimizare de utilităţi şi costurile directe pentru utilizarea spaţiului, există şi acele avantaje de wellbeing pentru angajaţii din clădirea respectivă: nivelul aportului de aer proaspăt, de lumină naturală în spaţiul respectiv, folosirea de materiale naturale, de materiale reciclabile, mai mult spaţiu pentru angajat, să aduci casa la birou practic şi să ai absolut tot ce ai nevoie acolo: inclusiv, să spunem, o grădiniţă pentru copil, magazine de orice fel. Apropierea dintre cele două elemente (locul de muncă şi casă – n.red.) a devenit un element important, precum şi modul în care se face transportul de la casă la birou.

    2. În ce etape se certifică o clădire?

    Când se certifică o clădire, există trei etape – faza de proiectare, execuţie şi administrare/management a clădirii – dacă vorbim despre construcţie, managementul deşeurilor este extrem de important, do mare problemă sunt deşeurile din construcţii – există dezvoltatori care ignoră această zonă şi nu fac certificare în această fază pentru că este grea, o fac doar pe partea de administrare, post-construcţie; dar ca să faci a doua fază bine, e bine ca măcar să fii atent în primă fază cum proiectezi clădirea, la ce nivel de standard şi ce echipamente foloseşti, astfel încât să-ţi fie uşoară certificarea în fazele postconstrucţie.

    3. Este sustenabilitatea doar un buzzword?

    Dincolo de costurile mai reduse ale chiriaşilor şi de avantajele unei clădiri eficente energetic, investitorii nu se mai uită doar dacă o certificare există – ci unde a obţinut punctele cele mai multe clădirea respectivă în vederea obţinerii certificării. (…)

  • Muncă hibrid, record pe măsură

    Chiar dacă a debutat mai lent, piaţa office se îndreaptă spre un nou record şi ar putea să depăşească suprafaţa de 400.000 de metri pătraţi tranzacţionaţi până la finalul anului. Totuşi, vorbim despre un record „hibrid”: aproximativ jumătate din suprafaţa spaţiilor de birouri tranzacţionate este reprezentată de contractele noi, spre deosebire de 80% în anul  de „normalitate” 2019.

     

    Atunci când analizăm dinamica ocupării spaţiilor de birouri, trebuie să ţinem cont implicit de cererea pentru acestea. În anul 2023, primul trimestru a reprezentat o provocare, dar, începând cu trimestrul doi, am remarcat o creştere semnificativă a cererii, acesta devenind unul dintre cele mai prolifice trimestre din ultimii ani”, a spus Monica Vasile, director office agency la Cushman & Wakefield Echinox, în una dintre ediţiile recente ale emisiunii ZF Real Estate by Storia.ro. Ea observă că tranzacţiile au atins cifre remarcabile din punctul de vedere al suprafeţelor în T2, ajungând până la 135.000 de metri pătraţi, iar în total, în prima jumătate a anului, s-au acumulat în jur de 190.000 de metri pătraţi: „Dacă acest ritm se menţine şi în trimestrele trei şi patru, există speranţa de a atinge un record de 400.000 de metri pătraţi (tranzacţionaţi pe piaţa românească de birouri – n.red.), ceea ce ar însemna un nou record”. Ea oferă spre comparaţie anul 2019, unul dintre cei mai prosperi ani în domeniul imobiliar, când pe piaţa de birouri s-au închiriat 390.000 de metri pătraţi. „Dacă în 2023 reuşim să atingem acest prag, vom putea vorbi cu certitudine despre un record. Totuşi, comparând cu anul 2019, observăm o modificare în raportul dintre tranzacţiile noi şi reînnoirile de contracte. În 2019, 80% dintre tranzacţii erau noi, în timp ce în 2023, această proporţie a scăzut la 50-60%, restul reprezentând reînnoiri de contracte. Este remarcabil faptul că aceste reînnoiri s-au realizat pe suprafeţe semnificative, iar diminuarea spaţiilor nu a fost vizibilă în acest context.”

    În ceea ce priveşte efervescenţa pe piaţă, oportunităţile au fost sesizate mai ales de companiile care au închiriat suprafeţe mari, situându-se anterior în zone uşor descentralizate, în clădiri mai vechi, cu accesibilitate mai redusă la transportul public şi mai puţine facilităţi. Aceste companii au observat oportunitatea de a se reloca în suprafeţe optimizate, dar în locaţii mult mai bune din punctul de vedere al transportului public, uneori în zonele centrale, în clădiri noi, cu tehnologie superioară şi mai multe facilităţi. „Un aspect remarcabil este atitudinea deschisă a proprietarilor faţă de noile tendinţe, cum ar fi lucratul în sistem hibrid. Aceştia au înţeles nevoile companiilor şi, în toate cazurile discutate până acum, au fost găsite soluţii pentru optimizarea spaţiului şi a costurilor. Proprietarii au fost mereu receptivi şi au venit în întâmpinarea chiriaşilor, oferind susţinere în găsirea de soluţii de optimizare a spaţiului şi costurilor.” Trendurile din piaţă aduc o nouă perspectivă asupra conceptului de open space. Acesta a evoluat spre ceea ce numim acum „active space”, cu mai multe zone de colaborare, încurajând brainstormingul şi oferind angajaţilor o senzaţie de confort asemănătoare celei de acasă, beneficiind de mai mulţi metri pătraţi la dispoziţie, după cum observă Monica Vasile.

    Carte de vizită:

    1. Monica Vasile este director office agency Cushman & Wakefield Echinox de aproape 6 ani;

    2. Şi-a început cariera în cadrul acestei companii ca senior consultant, în anul 2008, de unde a evoluat ulterior înspre rolul de broker;

    3. A studiat administrarea afacerilor în cadrul Academei de Studii Economice din Bucureşti.

    Sursa: LinkedIn

    Reprezentanta Cushman and Wakefield Echinox observă că piaţa de birouri din Bucureşti şi din România în general este una emergentă. „Chiar dacă au fost construite clădiri în ultimii 10 ani, opţiunile nu au fost întotdeauna numeroase. Cu toate acestea, situaţia s-a schimbat, iar perspectivele sunt optimiste. Există oportunităţi de dezvoltare şi modernizare, cu accent pe a transforma clădirile existente în spaţii conforme cu cerinţele actuale şi pe construirea de noi proiecte în zone bine deservite de transportul public şi cu multiple facilităţi.” Această transformare se reflectă şi în creşterea preţului chiriilor în ultimul an şi jumătate: „Acum, vedem chirii cu preţuri cuprinse între 20 şi 22 de euro pe metrul pătrat în zonele centrale, precum şi în alte zone cheie ale oraşului. Comparativ cu alte capitale europene, precum Varşovia, Praga sau Budapesta, nivelul chiriilor în Bucureşti rămâne încă relativ scăzut, pornind de la 25 de euro în sus. Proiecţiile noastre pentru 2024 şi 2025 indică o creştere continuă a preţurilor chiriilor, având în vedere previziunile legate de livrările de spaţii de birouri. Este de aşteptat ca această tendinţă să fie influenţată de situaţia economică şi administrativă, mai ales că autorizaţiile sunt blocate iar rata de neocupare este în descreştere. Aşadar, este plauzibil ca preţurile chiriilor să cunoască o creştere.”

    Câştigătorii în acest context vor fi, pe termen lung, cu siguranţă cei care înţeleg noile tendinţe şi investesc în continuare în clădirile lor. „Aceştia vor moderniza clădirile mai vechi pentru a le aduce la un standard actual sau vor construi noi proiecte conforme cu cerinţele pieţei. Alegerea zonei de construcţie va avea un impact semnificativ, astfel încât vor fi favorizate zonele bine acoperite de transportul în comun, iar proiectele vor integra soluţii care să răspundă cerinţelor angajaţilor, incluzând spaţii pentru birouri, rezidenţiale şi comerciale, precum şi organizarea de evenimente pentru potenţialii chiriaşi.” În concluzie, piaţa de birouri va urma trendul în continuă creştere al economiei, livrările vor reveni la niveluri optime, iar piaţa ar urma să înregistreze o nouă ascensiune: „Este doar o chestiune de timp şi perseverenţă în a traversa acest impas. Proiecţiile noastre sunt optimiste şi ne aşteptăm la o redresare a pieţei, ducând-o din nou pe un trend ascendent”.     

    „Dacă ritmul actual se menţine şi în trimestrele trei şi patru, există speranţa de a atinge un record de 400.000 de metri pătraţi (tranzacţionaţi pe piaţa românească de birouri – n.red.), ceea ce ar însemna un nou record.” Monica Vasile, director office agency Cushman & Wakefield Echinox

    Trei întrebări cheie despre piaţa office pentru Monica Vasile, Cushman & Wakefield Echinox

    1. Câţi dintre angajaţi s-au întors la birou?

    Cu siguranţă, ne aflăm într-un moment în care se discută despre un sistem hibrid. Totuşi, acest aspect depinde în mare măsură de profilul fiecărei companii şi de nevoile specifice. În sectoarele producţiei, agriculturii, chimiei şi farmaceuticelor, unde prezenţa fizică la birou este vitală, observăm un procent relativ ridicat de întoarcere la birouri, situându-se între 60% şi 80% în unele cazuri. Pe de altă parte, în sectorul IT, unde tehnologia avansată este protagonistă, studiile arată că atât angajatorii, cât şi angajaţii au ajuns la concluzia că este benefic să lucrezi la birou cel puţin două-trei zile pe săptămână, având în vedere beneficiile, nu numai în ceea ce priveşte productivitatea, ci şi sănătatea mentală şi starea generală de bine. Aşadar, pentru piaţa office există semnale promiţătoare, iar optimismul este justificat în ceea ce priveşte reîntoarcerea angajaţilor în spaţiile tradiţionale de birouri.

    2. Există companii care au renunţat complet la această formă fizică de limitare a spaţiului de lucru?

    Spre norocul pieţei din România, nu întâlnim exemple extreme de renunţare la birouri. Din contră, cererea pentru spaţii de birouri este în continuă creştere, iar livrările pentru anii 2024 şi 2025 nu se ridică la nivelurile dorite sau anticipante. Cu toate acestea, unele companii au ales să-şi optimizeze spaţiul de birouri, fără să-l reducă neapărat. De fapt, accentul s-a pus pe optimizare, pe regândirea şi reconfigurarea acestuia pentru a-i face pe angajaţi să se simtă confortabil şi dornici să revină în spaţiile de birouri.

    3. Ce se va întâmpla cu acele clădiri care nu beneficiază de o bună deservire a transportului public şi a altor facilităţi?

    Este o întrebare legitimă. Chiar şi în cazul în care o clădire de birouri are o rată de ocupare mai mică, cum ar putea fi cazul  celor aflate în zonele mai puţin accesibile la transportul public, credem că există soluţii. Am observat că unii proprietari iau în considerare transformarea acestor clădiri în spaţii rezidenţiale. Astfel, se găsesc soluţii pentru fiecare situaţie şi este important să subliniem că problemele au existat şi înainte de pandemie.

  • Revenirea segmentului office în real estate

    Creşterea preţurilor la materialele de construcţii, criza legată de energie şi combustibil, inflaţia, blocarea autorizaţiilor de construcţie în Bucureşti, noua perspectivă a angajaţilor asupra modului de lucru, a echilibrului dintre viaţa personală şi cea profesională au influenţat dramatic piaţa de REAL ESTATE în segmentul de birouri. Emma Toma, Head of Office Division, AFI Europe România, povesteşte care sunt cele mai noi tendinţe în piaţa proiectelor de birouri, care este planul de dezvoltare a companiei în acest segment şi care sunt elementele cheie pe care este construită strategia pe termen lung.

    „Dacă-i musai, cu plăcere”, spune un proverb românesc. Argumente pro şi contra muncii la birou versus din orice alt loc (acasă sau aiurea) se găsesc deopotrivă pe listele angajaţilor, dar şi ale companiilor care le plătesc lefurile, şi variază mult în funcţie de domeniul de activitate. Cert este că numărul angajaţilor care se întorc la birouri este tot mai mare. „Pe piaţa de birouri, o provocare importantă a ultimilor ani se leagă de întoarcerea la munca de la sediul firmelor a angajaţilor din diverse domenii. Ultimii trei ani au adus provocări importante la nivel global, culminând cu creşterea preţurilor la materiale de construcţii, criza legată de energie şi combustibil, dar şi inflaţia, care a avut un impact semnificativ.

    În acelaşi timp, mai ales în Bucureşti, blocarea permiselor de urbanism (PUZ) a influenţat în mod semnificativ dezvoltarea imobiliară pe segmentul office”, declară Emma Toma, Head of Office Division, AFI Europe România. În orice caz, adaugă tot ea, dinamica din sfera noilor spaţii de birouri arată o tendinţă promiţătoare: „Dacă în 2021 majoritatea celor 50.000 mp GLA (Gross leaseable area – suprafaţă închiriabilă) au fost prelungiri de contracte, în 2022, 80% din cei 47.000 mp
    GLA tranzacţionaţi în portofoliul nostru au fost reprezentate de contracte noi”. Piaţa de birouri reunea în prima parte a anului trecut 4,3 milioane de mp, din care 76% se regăsesc în Capitală, conform studiului Romania Office Destination, lansat de CBRE, citat de reprezentanta AFI România. Rata de neocupare a segmentului de office a ajuns la 12% în 2022.

     

    Înainte şi după

    Piaţa de real estate e ciclică şi este inevitabil ca activitatea jucătorilor din segmentul de birouri să fie ocazional afectată de diverse crize, punctează Emma Toma. Dacă înainte de pandemie, în Bucureşti, stocurile nou livrate se apropiau de 400.000 mp GLA anual, între 2020 şi 2021 s-a înregistrat o scădere importantă, de aproximativ 40%. „La finalul lui 2022, trendul s-a inversat şi ne-am apropiat din nou de nivelul înregistrat în 2019”, argumentează reprezentanta companiei. „Întrucât ne-am dublat portofoliul în 2021, care acum reuneşte o suprafaţă de birouri de 300.000 mp, ne-am consolidat pozitia pe piaţă şi în acest moment prioritatea noatră principală este de a ne alinia la cele mai riguroase standarde europene de sustenabilitate.

    Acesta însă nu este un subiect nou pentru noi – AFI Park 1 are primul certificat LEED Gold Core & Shell de pe piaţa din România şi am obţinut certificări LEED sau BREEAM pentru toate clădirile de birouri din portofoliul nostru. La începutul anului trecut am obţinut şi certificarea WELL Health-Safety pentru toate proiectele noastre de pe piaţa locală iar în ultimul trimestru din 2022 am început procesul de certificare LEED Zero Carbon, o ţintă pe care estimăm că o vom atinge în a doua parte a anului viitor”, afirmă Emma Toma. „Credem că un viitor profitabil nu poate fi decât unul construit pe sustenabilitate, iar soluţiile pentru clădirile de birouri pe termen lung vor aduce doar avantaje chiriaşilor noştri, care prioritizează tot mai mult, de la an la an, responsabiltatea faţă de mediu”, adaugă Emma Toma. Tot ea complează că pe perioada anilor de pandemie, grija principală echipei pe care o conduce a fost, „sănătatea şi siguranţa chiriaşilor noştri. Din 2021 până acum, am investit peste 1 milion de euro în cel mai modern sistem Bi-Polar de ionizare şi purificare a aerului, care a fost instalat în toate clădirile de birouri din portofoliul nostru”.

    CARTE DE VIZITĂ

    Emma Toma, head of office division, AFI Europe România

    Are o experienţă de peste 20 de ani în piaţa de real estate din România, cu precădere în segmentele de birouri şi rezidenţial. A fost numită leasing manager al diviziei de birouri a AFI România în 2012. Acum coordonează un portofoliu care reuneşte şapte proiecte ce găzduiesc birouri – AFI Park, AFI Tech Park, AFI Lakeview, AFI Park Floreasca, AFI Victoriei Plaza, AFI Park Braşov, AFI Park Timişoara. Aceste proiecte reunesc o suprafaţă închiriabilă de 300.000 mp.

    Pentru a asigura confort, stare de bine şi productivitate pentru toţi ocupanţii clădirilor de birouri, calitatea mediului de la interior este asigurată printr-o ventilaţie îmbunătăţită, furnizarea unei cantităţi mai mari de aer proaspăt, reducerea poluanţilor din aer emişi de materialele de contrucţii şi confort temic adecvat sau acces la lumină naturală. „În plus, am investit circa 2,5 milioane de euro pentru a renova zonele comune de la AFI Lakeview şi 1,5 milioane de euro pentru a crea noi zone de relaxare în holurile clădirilor de birouri de la AFI Park Timişoara. Toţi aceşti paşi sunt destinaţi pentru a sprijini fenomenul de întoarcere la birouri a echipelor chiriaşilor noştri”, declară Emma Toma. Despre pandemie, tot ea adaugă: „Credem că orice criză aduce cu sine şi oportunităţi, şi de data aceasta a ajutat la diferenţierea proiectelor de birouri solide de cele mai puţin competitive, evidenţiindu-le pe cele care au soluţii complete şi complexe pentru companiile multinaţionale care fie fac primii paşi pe piaţa din România, fie îşi dezvoltă operaţiunile curente”.

     

    Noi investiţii

    În ce priveşte investiţiile noi, pe parcursul ultimilor doi ani, AFI Europe a lucrat cu precădere la trei proiecte noi – AFI Arad, primul parc de retail dezvoltat de AFI Europe în România, care ocupă o arie construită de 30.600 mp, AFI Tech Park 2, a doua fază a proiectului de birouri de clasa A cu o suprafaţă de 71.000 mp, şi a început construcţia AFI Home North în Bucureşti, ca parte a unui nou segment de business pe care îl dezvoltă în România – built to rent (BtR, construit pentru a fi închiriat) – pe o suprafaţă de aproximativ 10.200 mp, în trei clădiri care vor găzdui în jur de 370 de apartamente. Pe segmentul de birouri, a lansat contrucţia celui mai nou proiect, AFI Loft, cu o suprafaţă de 16.000 mp GLA, construit deasupra mall-ului AFI Cotroceni. „Pandemia a testat rezilienţa companiilor şi noi am realizat în 2020 o tranzacţie de 300 de milioane de euro, cea mai importantă din domeniul real estate până la acel moment”, declară Emma Toma. AFI Europe a preluat de la NEPI Rockcastle – AFI Park din Bucureşti, AFI Timişoara, AFI Lakeview şi AFI Victoriei Plaza din Bucureşti. Mai mult, adaugă reprezentanta companiei, pe perioada pandemiei „am inaugurat proiecte de birouri în întreaga ţară, ca recenta modernizare a AFI Lakeview, o clădire de birouri clasa A, cu o suprafaţă de 25.500 mp, amplasată în zona de centru-nord a Bucureştiului, la fel ca şi noul proiect de la Braşov. Dar asta nu e tot, recent am intensificat investiţiile în spaţii moderne de birouri prin lansarea celei de-a doua faze a proiectului AFI Tech Parc campus, am finalizat galeria comercială din AFI City Bucureştii Noi şi am început construcţia parcului AFI Arad, dar şi AFI Loft, deasupra AFI Cotroceni”.

     

    Tendinţe în piaţa de birouri

    Pandemia a marcat o schimbare de la modelul clasic de muncă, în cadrul birourilor, spre unul hibrid, în care angajaţii companiilor merg „la serviciu” în medie 3-4 zile pe săptămână, dar suprafaţa pe care sunt găzduiţi se menţine la aceleaşi dimensiuni. „Am observat în plus beneficiile logistice ale fenomenului de lucru hibrid şi vom avea în vedere acest aspect pentru toate clădirile noastre de birouri”, afirmă Emma Toma. Tot ea spune că este vizibilă o cerere tot mai mare pentru proiecte de birouri deopotrivă în Capitală dar şi în ţară, pentru că oamenii revin la birouri sau în sistem hibrid şi tot mai multe companii deschid huburi în oraşele mari. Din pricina blocajelor pentru autorizaţii de construcţii, în Bucureşti sunt puţine proiecte în construcţie, iar dezvoltatorii şi chiriaşii îşi îndreaptă tot mai mult atenţia către proiecte regionale. „Dezvoltarea la nivel regional este de asemenea o prioritate pentru strategia noastră, de aceea investim în oraşe cu potenţial, de pildă Timişoara – prin proiectul de birouri clasă A – AFI Park Timişoara, care reuneşte cinci clădiri cu o suprafaţă totală de 48.000 mp GLA, chiar în inima oraşului. Un alt exemplu este Braşov, unde avem un proiect mixt, pentru că AFI Braşov integrează un centru de retail şi două clădiri de birouri de tip A, pe o suprafaţă totală de 25.000 mp GLA. În plus, vom finaliza în curând AFI Arad, primul parc de retail dezvoltat de AFI Europe în România, cu o suprafaţă construită de 30.600 mp”, spune Emma Toma. Ea atrage atenţia că sunt avantaje multiple care derivă din investiţiile care ţintesc alte zone în afara Capitalei, de la costurile mai competitive de a acomoda o afacere într-o zonă cu chirii mai mici până la costul forţei de muncă şi timpii mai mici pentru drumul spre şi dinspre birou. În plus, afirmă reprezentanta AFI Europe România, „dezvoltarea oraşelor şi a infrastructurii de transport, cum este cazul aeroportului din Braşov, şi schimbarea de perspectivă asupra modului de lucru au făcut marile oraşe tot mai atractive şi suntem încântaţi să ne numărăm printre printre dezvoltatorii activi pe pieţele regionale”.

     

    La birou, acasă sau… pe plajă?

    O altă schimbare importantă care influenţează piaţa de office este legată de faptul că acum munca nu se mai desfăşoară doar la birou. Modalitatea flexibilă de lucru din ultimii ani a schimbat fundamental vieţile profesionale ale celor care muncesc şi relaţia lor cu spaţiile de birouri. Salariaţii acum se aşteaptă la înţelegere şi adaptabilitate din partea angajatorului în ce priveşte programul, unde şi cum lucrează. Pentru ca spaţiile de muncă să rămână relevante, trebuie să devină mai primitoare, sigure şi eficiente, adaptate realităţii din prezent, punctează Emma Toma.

    Ca urmare, companiile trebuie să creeze acum spaţii care servesc şi încurajează acest tip de interacţiune, care în mod obişnuit nu poate avea loc de la distanţă, indiferent că este vorba de brainstorming, întâlniri sau alte tipuri de interacţiuni. „Acest fenomen l-am remarcat şi noi în rândul chiriaşilor noştri. Companii cu care colaborăm de ani buni îşi regândesc spaţiile de lucru pentru a se alinia contextului actual, în vreme ce noii parteneri ridică în discuţie idei specifice inspirate de spaţiile de tip lucru hibrid. În ce ne priveşte, suntem dispuşi să punem în practică aceste cerinţe”, declară Emma Toma. Pe de altă parte, punctează ea, nu există cerinţe legale în ce priveşte spaţiul minim necesar unui angajat la birou, singurele restricţii, pentru fiecare proiect, fiind cele legate de siguranţa şi securitatea la incendiu.

    „Cu toate acestea, la începutul pandemiei tendinţa era de a aloca mai mult spaţiu pentru activităţile de relaxare şi cele comune, iar companiile care ne sunt chiriaşi făceau eforturi de a oferi astfel de spaţii de dimensiuni generoase, încercând să aducă din confortul de acasă la locul de muncă. Acum însă, accentul cade mai mult pe flexibilitatea şi versatilitatea acestor spaţii”, explică reprezentanta AFI Europe România. Cât priveşte fenomenul lucrului de acasă faţă de munca la birou, depinde mult de tipul de activitate. Angajaţii din IT&C preferă într-o măsură mai mare să lucreze de la distanţă, în timp ce activitatea celor din alte domenii s-a dovedit a se desfăşura mai bine la birou. „Oricum, în proiecte de birouri ca AFI Lakeview, AFI Park Floreasca şi AFI Tech Park, gradul de întoarcere la birou se apropie de 90%. Ca tendinţă, toţi chiriaşii noştri preferă un mediu de lucru de tip hibrid şi dacă anterior întoarcerea la birou s-a realizat treptat, în prezent lucrurile s-au stabilizat şi este preferată regula care impune prezenţa la birou trei sau patru zile din săptămână”, afirmă Emma Toma.

     

    O privire spre viitor

    Datele din piaţă arată că perioada 2024-2025 va aduce circa 400.000 mp de spaţii noi de birouri, dat fiind că mulţi dintre dezvoltatorii locali îşi reiau investiţiile, chiar şi în ciuda creşterii preţului materialelor de construcţie. „Afacerile privesc anul viitor cu prudenţă, în contextul actual de incertitudine economică globală. În acest sens, suntem pregătiţi să asigurăm chiriaşilor noştri acces la o flexibilitate sporită în modul în care îşi aleg spaţiile de birouri.” Majoritatea chiriaşilor AFI Europe România sunt companii multinaţionale, iar durata contractelor de închiriere cu aceştia este de minimun cinci ani. „Mai mult, în ultimele trimestre au fost mulţi chiriaşi care au ales să-şi securizeze spaţiile pentru perioade şi mai lungi, de până la 7-10 ani, ceea ce denotă o stabilitate în evoluţia pieţei”, spune Emma Toma. Ea enumeră, între avantajele oferite de spaţiile din portofoliul companiei calitatea acestora, amplasarea în zone foarte bune, investiţiile pe termen lung ce vizează sustenabilitatea şi apartenenţa la AFI Club, o reţea exclusivistă, care pune la dispoziţia angajaţilor chiriaşilor avantaje şi discounturi pentru servicii şi produse la care au acces în proximitatea locului de muncă. „Birourile influenţează în mod decisiv echilibrul dintre viaţa personală şi cea profesională, mai ales dacă sunt clădiri moderne, eficiente energetic şi durabile, care oferă chiriaşilor spaţii care încurajează colaborarea, creativitatea şi acordă o atenţie deosebită sănătăţii, siguranţei şi bunăstării acestora. Recomandarea noastră ar fi ca orice companie să se uite la proiecte mixte care includ birouri, spaţii comerciale şi de servicii (cum ar fi clinici de sănătate, facilităţi sportive, îngrijire pentru copii etc.), deoarece acestea oferă angajaţilor timpul necesar şi perspective mai bune pentru echilibrul dintre muncă şi viaţa personală, deoarece au servicii esenţiale în apropiere, ajutându-i să petreacă mai puţin timp în trafic”, afirmă Emma Toma. Tot ea menţionează că clădirile moderne de birouri sunt chiar mai eficiente din punct de vedere energetic decât majoritatea caselor şi pot ajuta angajaţii să-şi diminueze impactul asupra mediului. „Chiriaşii au acum nevoie de mai multă flexibilitate în modul în care îşi proiectează spaţiul de birou, dar iau în considerare şi felul în care acesta poate fi reutilizat şi adaptat pentru a se potrivi modelului de lucru hibrid. Chiriaşii doresc proiecte de birouri durabile şi eficiente din punct de vedere energetic, nu numai pentru a-i ajuta să optimizeze costurile, ci şi pentru a asigura o amprentă de carbon mai mică şi conformitatea cu standardele ESG”, mai spune reprezentanta AFI Europe România. De asemenea, companiile caută dezvoltatori care să le ofere un mediu de lucru modern, sigur şi sănătos pentru angajaţi, în care aceştia să simtă ca parte dintr-o comunitate, dar în acelaşi timp să aibă tot ce au nevoie în imediata apropiere. „Aş spune că a existat o schimbare dictată de noul mod în care oamenii lucrează acum şi abordează munca şi viaţa de la birou. Dacă în trecut birourile erau axate pe eficienţă, acum sunt mai centrate social; nu mai sunt un loc în care oamenii vin pentru că trebuie, ci pentru că vor – pentru că vor să socializeze şi să se lege cu colegii lor, să lucreze la proiecte comune, să facă brainstorming şi să aibă întâlniri în persoană. În acelaşi timp, cu toţii suntem acum mai conştienţi atât de nevoile noastre, cât şi de impactul asupra mediului, astfel încât sustenabilitatea devine o prioritate”, conchide Emma Toma.   

     

    5 tendinţe în piaţa de birouri postpandemie

     

    MUNCA ÎN REGIM HIBRID: Cum efectele pandemiei se estompează, tot mai mulţi angajaţi se întorc la birouri, dar munca în regim hibrid continuă să fie o realitate.

    FLEXIBILITATEA: Ca rezultat al muncii de la distanţă şi în regim hibrid, afacerile vor trebui să găsească moduri creative de a apela la alte variante de design al spaţiilor de birouri pentru a fi nu doar mai moderne, ci şi pentru a invita la creativitate şi colaborare. Biroul va deveni treptat un hub social.

    SUSTENABILITATE: Creşte tot mai mult presiunea în ce priveşte investiţii mai importante în domenii ca mediu, social şi de guvernare, astfel încât companiile va trebui să vizeze sustenabilitatea în construcţia strategiei de dezvoltare a proiectelor lor de birouri.

    PROIECTE CU DESTINAŢIE MULTIPLĂ: componentele de birouri, retail, rezidenţial destinat închirierii devin tot mai populare şi necesare. Clădirile de birouri care includ spaţii comerciale şi pentru servicii sunt utile pentru angajaţi. Dacă în ecuaţie intră şi spaţiile rezidenţiale de închiriat, echilibrul dintre viaţa profesională şi cea profesională are de câştigat.

    PROIECTE REGIONALE: Deoarece creşte numărul multinaţionalelor care încep să investească în alte oraşe cu potenţial din România, Capitala se transformă lent într-unul dintre multele centre economice ale ţării, iar industria devine tot mai descentralizată, diversă şi rezilientă.

     

     

    Portofoliu de birouri

    AFI Europe este prezentă în Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria şi SEE. În România, compania este prezentă din 2005 şi deţine două centre comerciale (AFI Cotroceni şi AFI Ploieşti) şi un portofoliu cu şapte clădiri de birouri, cu o suprafaţă totală de 300.000 mp. AFI Europe şi-a declarat recent interesul pentru a prelua Casa Radio, unul dintre cele mai mari proiecte de real estate neterminate din Bucureşti. Proiectele de office din portofoliul companiei sunt:

     

    AFI Park: amplasat în Bucureşti, lângă AFI Cotroceni, reuneşte cinci clădiri de birouri cu o suprafaţă de 70.000 mp GLA.

    AFI Tech Park:  este un proiect dezvoltat în trei faze, care va avea o suprafaţă totală de 70.000 mp GLA. Prima fază, care a vizat 22.000 mp GLA, a fost livrată în 2018, a doua fază (24.500 mp GLA) a fost livrată în 2022. Proiectul este dezvoltat în Bucureşti, în apropiere de Palatul Parlamentului.

    AFI Victoriei Plaza: aflat tot în Bucureşti, în Piaţa Victoriei, proiectul găzduieşte 6.810 mp GLA de birouri clasă A.

    AFI Park Braşov: este un proiect mixt care reuneşte cel mai mare centru comercial din Braşov (cu o suprafaţă închiriabilă de 45.000 mp GLA) şi, două clădiri de birouri care vor avea o suprafaţă totală de 25.000 mp GLA.

    AFI Lakeview: amplasat în Bucureşti, pe Bdul Barbu Văcărescu, reuneşte 25.500 mp GLA de birouri de clasă A.

    AFI Park Floreasca: se află în zona Floreasca din Capitală şi reuneşte două clădiri de birouri care au o suprafaţă totală de 35.500 mp GLA.

    AFI Park Timişoara: este un proiect care reuneşte cinci clădiri amplasate în inima oraşului, cu o suprafaţă totală închiriabilă de 48.000 mp GLA, destinaţi deopotrivă clienţilor din segmentul office dar şi retail.

  • Dacă vreţi să vă înscrieţi animalul de companie la un curs de artă, acum este posibil…

    Nu mai e destul să ai piscină, spa, loc pentru grătar sau teren de sport ca să atragi chiriaşi, constată proprietarii clădirilor de apartamente de lux, care mai nou îşi îmbunătăţesc oferta cu expoziţii de artă sau chiar servicii pentru animalele de companie ale locatarilor.

    Necesitatea de a acorda atenţie sporită animalelor de companie a apărut, cel puţin în SUA, odată cu pandemia, când multă lume a adoptat câini ca să-i ţină de urât atunci când era obligată să stea acasă. Proprietarii de clădiri rezidenţiale de lux au constatat astfel că potenţialii chiriaşi se gândesc mai întâi la binele animăluţelor lor şi apoi la restul facilităţilor oferite atunci când iau decizia să se mute într-un loc sau altul şi şi-au adaptat oferta ca să atragă clienţi, scrie Mansion Global. Printre punctele de atracţie se numără cursuri pentru căţei sau parcuri dedicate lor pe acoperişul clădirii. Pe alocuri există chiar şi aşa-numite baruri canine unde patrupezii sunt trataţi cu ceva de ronţăit adecvat lor, au apă de băut, iar proprietarii au la dispoziţie o listă cu cei mai apreciaţi prestatori de servicii de plimbat câinii din zonă. Tot pe lista ofertelor de atras chiriaşi se numără şi concursuri de frumuseţe sau baluri pentru căţei ori aşa-numitele Yappy Hours, la care locatarii proprietari de companioni canini îşi aduc animăluţele să se cunoască în cadru organizat.

    Un dezvoltator cu clădiri la New York şi alte oraşe din SUA a creat chiar un proiect de cursuri de artă pentru câini. Profesorii le înmoaie lăbuţele acestora în vopsea colorată inofensivă pentru animale, după care le arată cum să păşească pe o pânză pentru a realiza diferite desene. Pictorii patrupezi sunt apoi îmbrăcaţi în hăinuţe care amintesc de artişti şi sunt pozaţi împreună cu operele lor.

  • Dacă vreţi să vă înscrieţi animalul de companie la un curs de artă, acum este posibil…

    Nu mai e destul să ai piscină, spa, loc pentru grătar sau teren de sport ca să atragi chiriaşi, constată proprietarii clădirilor de apartamente de lux, care mai nou îşi îmbunătăţesc oferta cu expoziţii de artă sau chiar servicii pentru animalele de companie ale locatarilor.

    Necesitatea de a acorda atenţie sporită animalelor de companie a apărut, cel puţin în SUA, odată cu pandemia, când multă lume a adoptat câini ca să-i ţină de urât atunci când era obligată să stea acasă. Proprietarii de clădiri rezidenţiale de lux au constatat astfel că potenţialii chiriaşi se gândesc mai întâi la binele animăluţelor lor şi apoi la restul facilităţilor oferite atunci când iau decizia să se mute într-un loc sau altul şi şi-au adaptat oferta ca să atragă clienţi, scrie Mansion Global. Printre punctele de atracţie se numără cursuri pentru căţei sau parcuri dedicate lor pe acoperişul clădirii. Pe alocuri există chiar şi aşa-numite baruri canine unde patrupezii sunt trataţi cu ceva de ronţăit adecvat lor, au apă de băut, iar proprietarii au la dispoziţie o listă cu cei mai apreciaţi prestatori de servicii de plimbat câinii din zonă. Tot pe lista ofertelor de atras chiriaşi se numără şi concursuri de frumuseţe sau baluri pentru căţei ori aşa-numitele Yappy Hours, la care locatarii proprietari de companioni canini îşi aduc animăluţele să se cunoască în cadru organizat.

    Un dezvoltator cu clădiri la New York şi alte oraşe din SUA a creat chiar un proiect de cursuri de artă pentru câini. Profesorii le înmoaie lăbuţele acestora în vopsea colorată inofensivă pentru animale, după care le arată cum să păşească pe o pânză pentru a realiza diferite desene. Pictorii patrupezi sunt apoi îmbrăcaţi în hăinuţe care amintesc de artişti şi sunt pozaţi împreună cu operele lor.