BusinessMagazin

Category: Arta si societate

  • Dylan despre Dylan

    Idolul rock al anilor ‘60 povesteste despre muzica rock, iubite si despre insuportabilul cosmar al celebritatii

    Primul lucru pe care Bob Dylan vrea sa-l retinem, dupa ce-i citim memoriile, e ca l-a iritat mereu statutul de simbol al generatiei Woodstock. „Aveam prea putine lucruri in comun cu acea generatie, pe care nu o cunosteam, dar pe care se credea ca o reprezint.“ Nici rebel, cum l-au numit ziaristii, nu s-a simtit. Si nici „constiinta tulburata a tinerei Americi“, cum l-au prezentat profesorii de la Princeton cand i-au acordat, in anii ‘70, un titlu onorific. 

    Al doilea lucru pe care Dylan tine sa ni-l spuna e ca cel mai chinuitor lucru caruia a fost nevoit sa-i faca fata a fost celebritatea. Pana la isterie l-au exasperat, povesteste el, hoardele de fani care au stricat, ani de-a randul, linistea rurala a locuintei sale din Woodstock. „Pesemne ca harti auto spre casa mea fusesera afisate in toate cele 50 de state, pentru toti repetentii si drogatii. Imi venea sa le dau foc la toti indivizii aia“, marturiseste el in „Chronicles: Volume One“, prima parte a unei planuite trilogii memorialistice. 

    In rest, Dylan povesteste intr-o invalmaseala necronologica despre sine, despre muzicienii care l-au influentat, despre prima lui iubire, Suze Rotolo, despre relatia cu Joan Baez. 

    Probabil ca fanii vor fi dezamagiti – sunt prea multe lucrurile ramase nepovestite. Dylan expediaza intr-un singur rand accidentul de motocicleta in care era sa-si gaseasca, in 1966, sfarsitul, nu spune nimic despre legendara sa decizie de a trece de la chitara acustica la sound-ul electric, nici despre trecerea de la iudaism la crestinism, la mijlocul anilor ‘70, nici despre bizara barba cu care a aparut in 2002 la Newport Folk Festival. Nu da nici macar numele sotiilor sale cand vorbeste despre ele, lasandu-i in incurcatura pe „dylanologi“.

    Sunt „Cronicile“ lui Dylan o isprava literara? Multi critici remarca extraordinara maiestrie cu care cantaretul manuieste cuvintele. Editura Simon & Schuster, care se asteapta ca volumul sa fie un best-seller, vorbeste de „un stil rafinat“. Sunt cercuri care insista chiar ca Dylan ar merita, pentru versurile cantecelor lui, un Nobel pentru literatura, lansand ipoteza, ofensatoare pentru multi, ca un textier, fie el si stralucit, s-ar putea califica pentru o astfel de distinctie. Christopher Ricks, admirator al lui Dylan si director al Editorial Institute de la Boston University, spune ca problema e de alta natura: „Nu cred ca intrebarea e daca Dylan merita sau nu premiul Nobel. Cred ca intrebarea e daca arta lui poate fi descrisa drept literatura“.

    Cert e ca Dylan n-a scris cele 293 de pagini autobiografice cu aceeasi seninatate cu care si-a scris versurile. „Eu stiu sa scriu cantece“, spune el. „Piesele le pot umple de simbolism si metafore. Dar cand scrii o carte ca asta trebuie sa spui adevarul.“

    Succes sau esec, memoriile lui Dylan – cel mai piratat cantaret din lume, idol rock, simbol al anilor ‘60, trubadur, nascut evreu si renascut crestin, familist din convingere – poarta greutatea primei confesiuni facuta dupa patru decenii de tacere.

  • Teoria „cuplului“ in afaceri

    TEORIA „CUPLULUI“ IN AFACERI

    Consultant pe probleme organizationale, specialist in dezvoltarea unor parteneriate interne, Stephen Dent spune ca, dintre toate strategiile de afaceri existente, nici una nu ofera recompense mai bogate, dar nici nu prezinta riscuri mai devastatoare decat parteneriatul. Autorul incearca sa ne invete care e cel mai sigur drum de la „eu“ la „noi“, cum putem sa ne identificam propriile abilitati parteneriale, cum sa le corectam si, apoi, sa le dezvoltam. Modelul original pe care autorul il dezvolta este cel al parteneriatului total: un plan care traseaza etapele evolutiei responsabilitatilor si relatiei, etape care apar in mod natural in toate parteneriatele. V-ati aflat vreodata in situatia de a nu avea incredere in partenerul de afaceri? Ati avut vreodata sentimentul ca partenerul va ascunde ceva? La toate aceste intrebari (dar si la multe altele) autorul va ofera solutii verificate si retete castigatoare.  

    „Parteneriatul In afaceri“ de Stephen M. Dent (Editura Curtea Veche) 

    CARACATITA RUSEASCA

    In tara tuturor posibilitatilor, gangsterii rusi au gasit cel mai fertil teritoriu pe care l-au visat vreodata. Sindicatele rusesti au ajuns,  doar in America de Nord, la un numar de circa treizeci, care opereaza in cel putin saptesprezece orase. Infiltrati in lumea afacerilor, a pietelor financiare, in cea a tranzactiilor imobiliare sau chiar a sporturilor, rusii au dat marea lovitura in domeniul furtului de bijuterii si se afla, potrivit lui Robert I. Friedeman, la originea celor mai mari fraude din istoria SUA in domeniul asigurarilor de bunuri materiale si medicale. Amploarea si vivacitatea caracatitei rusesti, „virtuti“ care inca ii stupefiaza pe multi, sunt, insa, recunoscute oficial. La mijlocul anilor ‘90, fostul presedinte Boris Eltin spunea ca Rusia este „cel mai mafiot stat din lume“ si o „superputere a crimei“.  

    „Mafia ruseasca invadeaza America“  de Robert I. Friedeman (Editura All)

  • Troia lui Petersen

    Cand s-a aflat ca Brad Pitt si Orlando Bloom urmau sa joace in „Troia“, milioane de femei din toata lumea, grav lovite de sfarsitul trilogiei Keanu Reeves cunoscuta si sub numele de Matrix, si-au revenit din depresie, au marcat data lansarii filmului in toate calendarele disponibile si s-au apucat sa descarce de pe Internet si mai multe poze cu cei doi actori. 

    Insa „Troia“, vizualizata initial drept o  vitrina cu staruri, a fost o surpriza, deoarece, in regia lui Wolfgang Petersen, a evitat blestemul „Cleopatrei“, unul dintre putinele filme istorice care au sfarsit in esec.

    Desi acuzata de modificari si inadvertente in raport cu „Iliada“ lui Homer, pelicula este totusi un succes de casa si de critica, iar Peter O’Toole, in rolul mult-incercatului rege Priam, ar putea avea sanse pentru o nominalizare la Oscar. Una dintre schimbarile la care a recurs Petersen (a carui filmografie anterioara cuprinde filmul cult „Das Boot“ si „Furtuna perfecta“), a fost eliminarea completa a zeitatilor.

    „Zeii «dau» foarte bine in pagina, dar mie, ca regizor, mi-ar fi fost incredibil de greu sa incerc macar sa-mi imaginez cum sa-i aduc pe ecran fara sa cadem in ridicol si fara sa alienam o parte a publicului“, a spus Petersen intr-un interviu acordat in exclusivitate pentru Romania revistei BUSINESS Magazin, cu ocazia lansarii filmului pe DVD.

    Regizorul de origine germana a fost atras dintotdeauna de „Iliada“, „o poveste imensa, complexa, cu numeroase personaje si fire de actiune“. Desi una dintre cele mai vechi opere literare, „Iliada“ e, in viziunea lui Petersen, cat se poate de actuala. „Geniul lui Homer a reusit sa transpuna evenimente universal valabile, foarte asemanatoare cu tot ce se intampla astazi in lume, ceea ce confera filmului o putere comparativa impresionanta“. Nu e deci surprinzator faptul ca unii critici au ajuns la paralele intre actiunea filmului si razboiul din Irak, apropiere care nu e negata de regizor.

    Dupa cum marturiseste Petersen, opera sa e in mare masura legata de lupta umana si de motivele care stau la baza ei, teme inspirate in primul rand de anii copilariei, petrecuti intr-o Germanie devastata de razboi. „In filmele mele e intotdeauna vorba despre viata, imi place sa privesc motivatiile si reactiile umane prin lupa“. Una dintre scenele din film unde gesturile si reactiile personajelor sunt privite „prin lupa“ este dialogul dintre Ahile (Brad Pitt) si Priam. „Cand a venit momentul sa filmam scena dialogului, Brad Pitt era asa de impresionat si intimidat de Peter O’Toole, incat a cedat nervos si a izbucnit in lacrimi“, isi aminteste Petersen. 

    Versiunea pe DVD nu contine scene suplimentare fata de cea proiectata in cinematografe, dar Petersen crede ca va fi un succes. „Este foarte posibil sa lansam si o versiune prelungita, deoarece am filmat mai multe variante de sfarsit, de pilda“, a spus Petersen pentru BUSINESS Magazin.

    „Troia“ marcheaza apetitul nesfarsit al publicului pentru filme istorice, cu atat mai mult cu cat va fi urmat, in curand, de alte doua pelicule de aceeasi factura: „Alexandru“ (cel Mare, bineinteles) si „Aviatorul“ (despre legendarul Howard Hughes). 

    Regia: Wolfgang Petersen.
    Cu: Brad Pitt, Eric Bana,  Orlando Bloom, Peter O’Toole, Brian Cox, Diane Kruger. 
    Durata: 165 de minute.
    „Troia“, versiunea DVD, este distribuita in Romania de Pro Video, licentiat exclusiv Warner Home Video.

  • Lifting pentru automobile

    Transformarea unei masini cuminti intr-un bolid include, pe langa adaugarea unor herghelii de cai putere, o sumedenie de alte operatiuni in aparenta minore, precum personalizarea scaunelor si a modului in care arata oglinzile laterale – intr-un cuvant, tuning auto.

    Fie ca dispune de 300 sau de 30.000 de euro, fie ca e vorba de un automobil cumparat la mana a doua sau e ultimul model de la cel mai nou salon auto, orice proprietar viseaza sa-si puna amprenta asupra masinii pe care o conduce. Totul tine de imaginatie. Iar la acest capitol occidentalii au dat din nou tonul. Atat de puternica a fost dorinta de individualizare a vesticilor, incat fabricanti de masini cu renume au admis ca orice parte din creatiile lor, considerate de multi aproape perfecte, poate fi modificata. Astfel, Mercedes a ajuns sa colaboreze cu firmele de tuning Brabus si AMG, iar BMW cu la fel de faimoasa Motorsport.

    Desigur, in vreme ce o buna parte dintre vestici considera ca o masina, mai ales daca e una foarte scumpa, trebuie neaparat adaptata personalitatii soferului (dovada succesul de care se bucura afacerile cu tuning), iar majoritatea romanilor inca mai cred ca pretul masinii singur spune totul despre posesorul ei, nu e de mirare ca firmele romanesti care se ocupa cu asa ceva sunt inca necunoscute. Pe de alta parte, mai sunt inca multi romani care ar vrea, dar nu-si permit: „Comparativ cu ce se intampla in alte tari mai dezvoltate, la noi lipsa puterii de cumparare se reflecta si in vanzarile de tuning“, spune Tudor Milan, director executiv la Pit Stop Tuning.

    Cu toate acestea, directorul companiei care inca de la infiintare, in 2002, a devenit importator unic pentru Romania al produselor grupului german DTS – unul dintre cele mai mari nume ale tuning-ului european – este optimist: desi mica, piata vanzarilor este diversificata. Cumparatori sunt si dintre cei care nu se uita la bani si isi fac tuninguri full-option – transformand o masina excelenta intr-una exceptionala, de colectie, dar si cei care vin cu o masina cumparata la mana a doua si care vor sa-i imbunatateasca performantele. La tuning apeleaza si proprietari de Dacii, Oltcituri, dar si posesori ai ultimelor modele de BMW, Volkswagen sau Audi. „Cel mai costisitor proiect realizat pana acum de Pit Stop Tuning a fost un Mercedes E-Klasse din 2002, pe care s-a montat un kit complet de caroserie, care a costat aproximativ 8.000 de euro“, spune Milan. In acest context, nu se poate inca vorbi in Romania de un profil precis al cumparatorului de tuning.

    O singura caracteristica ii uneste insa pe toti: isi doresc ceva deosebit.

    Preturile variaza, in functie de cat de deosebita se doreste a fi masina. Schimbarea scaunelor cu unele mai ergonomice, din piele sau tip sport, costa intre 120 si 450 de euro. Inlocuirea volanului poate ajunge si la 350 de euro in cazul unuia cu airbag, iar o pereche de pedale de lux costa aproximativ 200 de euro. Un kit complet pentru bord fara scaune si volan, dar care include ornamente pentru bord sau pentru frana de mana ajunge la 500 de euro. „Chiar daca toate acestea par un moft, se remarca totusi o constanta crestere a vanzarilor, cat si a interesului romanilor pentru acest domeniu“, spune Tudor Milan.

    Unul dintre oamenii pentru care banii n-au contat atunci cand a vrut sa dea masinii sale un aer gen „The Fast and the Furious“, dupa cum singur recunoaste, este Bogdan Cecareanu. Proprietarul unui Seat Leon Cupra nou-nout, care a costat 32.000 de euro, Bogdan a decis sa mai investeasca inca 9.000 de euro in tuning pentru ca, spune el, „masina e un virus: cand poti sa-i dai un look mai atragator si mai multi cai, nu te mai uiti la bani“. Dupa investitie, motorul Seatului a ajuns de la 150 de cai putere la 250, farurile au primit o pereche de „pleoape“, pedalele de frana si acceleratie seamana cu cele ale bolizilor de Formula 1, iar Bogdan e convins ca totul a meritat pentru ca, spune el, „acum masina transmite putin din caracterul meu“.

    Datorita emisiunilor auto si a unei promovari a domeniului in revistele de profil, afacerea cu tuning a intrat incet-incet in ultima vreme in realitatea cotidiana. Dar ca sa investesti in Romania lui 2000 circa 375.000 de dolari intr-o afacere care sa promoveze exact acest lucru, identitatea proprietarului de masina, trebuia sa fii sau foarte pasionat, sau nebun. Andrei Craciun, unul dintre cei trei fondatori ai firmei C&C Tuning recunoaste ca cel mai mare obstacol pe care l-a avut de trecut a fost „lipsa unei culturi a romanilor in acest domeniu“. Firma a inceput sa aiba profit abia la 2 ani de la infiintare, in 2002, insa problemele nu s-au terminat: pasiunea pentru concept il face pe Andrei Craciun sa fie nemultumit de superficialitatea – inca evidenta – a cumparatorului roman de tuning. „Clientii nostri vor cai putere, cat mai multi cai putere, cu toate ca aceasta parte e ultima la care ar trebui sa se gandeasca.“ Craciun e de parere ca „esentiala in tuning e imbunatatirea manevrabilitatii si a partii estetice a autoturismului“.

    Romanii nu vad insa asa lucrurile. Cresterea puterii motorului e in general prima optiune a soferilor care vor sa-si prepare masina. Cei care cred ca viteza nu e totul sunt foarte putini. „O masina rapida atrage respect, dar nu neaparat si atentie“, spune Florin Mincu, un client care a „lasat“ firmelor de tuning peste 11.000 de euro. A inceput modificarile la motor, unde cu un nou cip (destinat modificarii presiunii in turbina si a timpilor de aprindere), cu un nou filtru de aer din carbon si cateva alte mici modificari a castigat 100 de cai putere in plus fata de cei 200 pe care ii avea masina. Opelul Vectra model 1993 avea insa nevoie si de modificari exterioare: un spoiler fata, un eleron, aripi din fibra de sticla, praguri laterale cu talie joasa si un nou set de jenti au facut din vechea masina un OZN al soselelor.

    Mincu spune ca a recurs la aceste operatiuni pentru ca isi iubeste masina. „Dar si pentru ca am dorit sa-mi transform masina intr-o piesa rara care sa-i lase cu gura cascata pana si pe cei mai pretentiosi adepti ai sofatului“, completeaza acesta. Nu foarte multi isi pot arata insa in acest fel atasamentul pentru masina personala. „O buna parte dintre romani se confrunta inca cu probleme financiare, iar preturile de tuning sunt destul de mari pentru majoritatea“, spune Serban Begu, directorul Zeno Motor Sport – una dintre putinele firme care chiar de la aparitia din 2002 a introdus servicii de consultanta in privinta designului, explicand evolutia greoaie a pietei de tuning din tara noastra.

    „Chiar daca numarul masinilor preparate in atelierele autohtone a inceput sa creasca, piata e inca la inceput, si mai sunt multe de invatat in acest domeniu.“ Din acest punct de vedere, el este si unul dintre „clientii“ care au „rupt piata“, investind peste 15.000 de euro doar in piese pentru bolidul sau: un Alfa Romeo V6 Turbo. „Am vrut sa-mi adaptez masina la pretentiile individuale, sa transform un automobil de serie intr-un obiect personalizat, dar in acelasi timp sa demonstrez ca si in Romania se poate face tuning la acelasi nivel ca afara“, explica Begu.

  • NOUL TRABANT

    Una din cele mai impresionante realizari ale pietei de tuning romanesti este un Trabant preparat de Dan Art Tuning.

    PUTEREA: celebrei masinute germane e asigurata acum, in urma tuningului,  de un motor si o transmisie VW Golf 1300 cc.

    DESIGN: Dupa ce a parasit atelierul de tuning, trabantul a devenit decapotabil si detine spoilere, un eleron si jenti din aliaj usor.  

    SIGURANTA: e asigurata de o caroserie intarita, inchiderea centralizata si computerul de bord.

  • O „OPERATIE“ DE 11.500 €

    Operatiile de tuning efectuate asupra Opelului Vectra 2000 16V Turbo, model din 1993, au fost facute in mare parte in Germania. Cheltuielile totale s-au ridicat la aproximativ 11.500 de euro, fara TVA. Iata prin ce a trecut masina:

    INTERIOR: 1.120 euro
    Proprietarul a inlocuit volanul original cu unul in doua culori, marca Raid, de 170 de euro. Pentru mai mult confort, scaunele au fost si ele schimbate cu unele produse de Konyg Sport, in valoare de 950 de euro.

    GALBEN FERRARI: 2.500 euro
    Culoarea n-a fost aleasa la intamplare. Galbenul e o culoare speciala, intalnita exclusiv pe masinile Ferrari. Vopsirea s-a efectuat in Germania si a costat 2.500 de euro.

    DESIGN: 1.700 euro
    Printre primele piese al Opelului schimbate in atelierul de tuning au fost jentile si cauciucurile. S-au montat jenti Momo Tuner si cauciucuri Michelin Pilot Exalto. Operatiunea a costat in jur de 1.700 de euro.

    ACCESORII: 1.000 euro
    Spoilerul DTM, pragurile laterale si aripile din fibra de sticla au costat aproape 1.000 de euro, dar efectul e vizibil.

    PUTERE: 2.100 euro
    Sub capota, dupa tuning, au aparut un cip EDS MotorSport, in valoare de 1.200 de euro, o valva pop-off de 300 de euro si un intercooler mai mare de 6 ori fata de original, al carui pret s-a ridicat la 600 de euro, care au crescut puterea bolidului de la 200 la 300 CP.

    AUDIO: 2.700 euro
    Dupa ce a iesit de la tuning, masina poate fi confundata cu o discoteca mobila in aer liber. In interior se gasesc 12 difuzoare Pioneer, iar sistemul audio, care valoreaza 2.700 de euro, are o putere de 2.500 W.

  • Scoala Zeilor

    Elevul-zeu creat de scriitorul Bernard Werber ataca suprematia micului vrajitor Harry Potter.

    Inegalabilul Harry Potter, ucenicul vrajitor de la Hogwarts care a innebunit lumea, copii si adulti laolalta, nu mai este singurul star al magiei capabil sa starneasca entuziasme la nivel planetar. Langa el a aparut, enigmatic si cuceritor, Michael Pinson, elevul-zeu de pe misterioasa insula Aeden. 

    Acest loc indepartat si ascuns pe care se afla orasul Olimpia si Scoala Zeilor este creatia lui Bernard Werber, un scriitor care a mai inflamat imaginatia cititorilor cu seria sa de romane science-fiction dedicate insectelor („Furnicile“, 1991, „Ziua furnicilor“, 1992, „Revolutia furnicilor“) si cu strania povestire „Thanatonautii“: o mare epopee moderna care incearca sa strapunga misterul mortii. 

    Alimentata cu informatii stiintifice adesea inedite, cu texte sacre si initiatice secrete ale celor mai importante religii ale lumii, aceasta carte calauzeste spre descoperirea celui de pe urma continent, de dincolo de inchipuirea noastra, acolo unde thanatonautii descopera viata de dupa viata.

    Adevarat fenomen de librarie, Werber a vandut 5 milioane de exemplare din cartile sale doar in Franta si aproape dublu in lumea intreaga, fiind tradus in circa 30 de limbi (printre care si romana). 

    Cu „Noi, zeii“, acest fost ziarist si om de stiinta, cu studii de criminologie, isi schimba orizontul tematic, dar se arata la fel de abil in intretinerea suspansului si in construirea unor lumi fantastice, dar credibile si fascinante, descriind o odisee la fel de palpitanta ca aceea a calatorilor prin lumea umbrelor. 

    La Scoala Zeilor predau cei doisprezece zei ai mitologiei grecesti, care sunt insarcinati sa le predea celor 144 de elevi arta de a construi lumea minerala, cea vegetala si cea animala dar si – cel mai important lucru – stiinta de a gestiona multimile oamenilor, astfel incat sa le insufle nevoia de a supravietui, de a edifica cetati, de a se razboi, de a inventa religii sau de a-si ridica nivelul de constiinta. 

    In loc de examene, elevii, dintre care se detaseaza prin istetime Michael Pinson, vor trebui sa se infrunte prin intermediul popoarelor pe care le administreaza. Viata in Aeden nu este insa paradisiaca. Unul dintre elevi incearca sa-si ucida colegii, iar un altul se indragosteste de cel mai seducator profesor al sau, Afrodita. 

    In conditiile unei atmosfere atat de apasatoare, plina de „deiciduri“ si de amoruri interzise, care va fi deci soarta cetatii Preafericitilor? Poate ca Edmond Rostand avea dreptate cand spunea ca „stiinta ne-a facut zei inainte sa fim demni de conditia de oameni“. Si, poate, acesta este si mesajul lui Werber care pare sa afirme ca omenescul este cel mai greu de invatat lucru.

    Dincolo de aceasta latura moralizatoare, romanul „Noi, zeii“ ne pofteste insa sa ne jucam noi insine de-a divinitatile, sa ne imaginam fabricandu-ne propria planeta si bucurandu-ne de privilegiul de a contempla de pe inaltimi olimpiene furnicarele de oameni si problemele lor. Carora, nu o data, le putem oferi solutii salvatoare.

    Bernard Werber, Nous, les Dieux,  Editura Albin Michel, octombrie 2004

  • In cautarea timpului pierdut

    • IN CAUTAREA TIMPULUI PIERDUT

    Pentru Jean-Louis Servan-Schreiber, timpul noului secol inseamna o viata mai lunga si un program de lucru mai scurt. Prin urmare, daca avem la dispozitie mai mult timp pentru noi insine si pentru distractie, cum se face ca ne plangem de stres? Majoritatea oamenilor au probleme cu timpul si nu stiu ca „boala“ e tratabila. De aceea, autorul incearca sa le ofere posibile retete care au scopul de a permite utilizarea cat mai eficienta a orelor, zilelor si saptamanilor vietii noastre. Arta timpului este prima etapa spre o veritabila arta de a trai, care ne ingaduie sa ne indeplinim proiectele si planurile. Indata ce dobandim un control asupra timpului, sansele de reusita cresc exponential. Nu trebuie insa sa uitam, avertizeaza autorul, ca fiecare dintre noi parcurge acest drum spre stapanirea timpului in ritmul sau personal si ca nu trebuie sa ne asteptam sa fim brusc mai intelepti si mai precauti.

    Jean-Louis Servan-Schreiber, Noua arta a timpului impotriva  stresului, Elena Francisc Publishing, Bucuresti, octombrie 2004    

    • DUPA CINCIZECI DE ANI

    In ianuarie 1947, pe un teren viran din Los Angeles, este gasit trupul mutilat al unei tinere de 22 de ani, Betty Short. Crima ajunge pe pagina intai a ziarelor vremii, iar tanara intra in istorie drept „Dalia neagra“. Ancheta merge o buna bucata de vreme in gol, politistii si detectivii tatoneaza pistele, dar se incurca reciproc, asa ca dosarul va sfarsi uitat in fundul unui sertar. Dupa mai bine de cincizeci de ani un fost politist, Steve Hodel, redeschide ancheta, dupa ce gaseste in portofelul tatalui sau o fotografie infatisand-o pe Dalia neagra. Detectiv incapatanat, Steve coboara pe firul istoriei, scotoceste prin arhivele anilor ’50 si ajunge la o concluzie infricosatoare si pe care nu se sfieste sa o dezvaluie, cu o incredibila obiectivitate, lumii intregi: tatal lui, George Hodel, e cel care-a ucis-o pe Betty Short. Noul film care se pregateste la Hollywood se anunta deja a fi un blockbuster. 

    Steve Hodel, Black Dahlia Avenger,  HarperCollins Publishers, 2004

  • Team America

    Creatorii South Park au lansat o satira mai acerba, mai obscena si mai amuzanta, care nu cruta societatea americana.

    Comedia anului! Asa a denumit postul de televiziune CNN filmul „Team America: World Police“, realizat de creatorii celebrului serial de desene animate „South Park“. Cei familiarizati cu Cartman, Kenny si ceilalti eroi din South Park stiu ca nu ar avea sens sa se astepte la o comedie de bun gust si la o satira fina, iar Team America nici nu pozeaza in vreuna din aceste ipostaze. La urma urmei, cat de eleganta poate fi ironia intr-un film ai carui eroi sunt marionete, toate foarte ocupate sa injure, sa comploteze distrugerea lumii si sa faca politica? Trey Parker si Matt Stone, realizatorii „Team America“ au inclus chiar si o secventa infierbantata de sex intre doua dintre personajele-marionete, despre care se spune ca va intra cu siguranta in topul celor mai amuzante scene filmate vreodata. 

    Speculand la maximum momentul alegerilor din Statele Unite, razboiul din Irak si amenintarea terorista, „Team America“ nu ar fi putut fi lansat intr-un moment mai propice. Ajuta si faptul ca, lipsiti de orice prejudecati, creatorii ironizeaza tot ce misca: fortele speciale americane care nu se pot abtine sa nu intervina in favoarea pacii, actorii cu simpatii democrate care nu se mai pot opri din discursuri anti-republicane desi habar nu au despre ce vorbesc, liderul nord-coreean Kim Jong II care a preluat rolul de personaj negativ central de la Saddam Hussein si se chinuie sa distruga lumea occidentala si regizorul Michael Moore care e infatisat drept un terorist sinucigas bulimic.

    Echipa salvatoare este compusa, bineinteles, din americani chipesi si atletici care au un sediu demn de James Bond (in Mount Rushmore, desigur), dotati cu cele mai noi echipamente tehnologizate si care, in zelul lor extraordinar de a reinstaura si mentine pacea pe pamant, alearga pe motociclete, zboara cu elicoptere ultimul racnet si arunca in aer diverse lucruri si locuri, printre care Turnul Eiffel si piramidele din Egipt (mai rau ca in toate partile din Arma Mortala la un loc).

    „Team America: World Police“, care are deja incasari record in SUA, va fi lansat si in Romania anul acesta.

    Regia: Trey Parker, Matt Stone.
    Voci: Trey Parker, Matt Stone, Kristen Miller, Daran Norris.
    Durata: 1h 45m

  • Cat imi dai ca sa te impusc din nou?

    „Cat imi dai ca sa te impusc?“ („The Whole Nine Yards“) a avut un succes atat de neasteptat si de impresionant, avand in vedere previziunile producatorilor, incat o continuare se impunea, mai ales ca toti actorii din distributia initiala au acceptat sa joace si in urmare (in afara, bineinteles, de cei ale caror personaje isi dadusera obstescul sfarsit, pentru ca e, totusi, un film cu gangsteri). Partea a doua se numeste, intr-o veritabila demonstratie de imaginatie debordanta, „The Whole Ten Yards“ („Cat imi dai ca sa te impusc din nou?“)

    Bruce Willis revine in rolul lui Jimmy the Tulip, fostul asasin care s-a casatorit acum cu cea mai mare admiratoare a „operei“ sale, Jill (Amanda Peet). Matthew Perry reia rolul dentistului Oz, fericit alaturi de Cynthia (Natasha Henstridge), fosta sotie a lui Jimmy. Insa nu toate sunt atat de roz pe cat s-ar parea: Jimmy s-a transformat intr-un obsedat al curateniei si al treburilor casnice, terorizat de reprosurile nevestei, iar Oz traieste intr-o adevarata fortareata, macinat de teama ca marele mafiot Lazlo Gogolak va iesi la un moment dat din inchisoare si ii va lua urma. Ceea ce bineinteles ca se si intampla. In afara de faptul ca e foarte multa violenta (verbala si fizica), filmul nu se prea distinge prin altceva, desi actiunea e destul de alerta, iar scenariul decent (apare chiar si o intorsatura neasteptata de situatie). Un lucru e sigur – nu va aparea si „The Whole Eleven Yards“.

    Regia: Howard Deutsch.
    Cu: Bruce Willis, Matthew Perry, Amanda Peet, Natasha Henstridge, Kevin Pollak. 
    Durata: 99 de minute.
    In Romania din 29.10.2004.