BusinessMagazin

Category: Arta si societate

  • Razboiul falsurilor

    Marile grupuri din industria luxului incearca sa isi protejeze vanzarile de pe piata chineza si au cerut autoritatilor orasului Beijig sa inchida magazinele care comercializeaza falsuri. In lupta din ce in ce mai indarjita cu fabricantii chinezi de Rollexuri si posete de lux, LVMH Moet Hennessy Louis Vuitton, Burberry si 21 de alte grupuri de lux au castigat deja aliati printre comerciantii chinezi, care s-au aratat dispusi sa inchida afacerile daca sunt prinsi cu produse falsificate. LVMH vrea sa deschida doua sau trei magazine noi pe an in China, unde vanzarile cresc cu un ritm de 50% anual. Economia tarii a crescut cu 9,9 procente in 2005, printre cele mai rapide ritmuri de expansiune dintre toate economiile lumii. 50% din produsele contrafacute vandute in Europa in 2005 erau fabricate pe piata din China. Totusi, cifrele Comisiei Europene indica o scadere, de la nivelul de 70% inregistrat cu un an in urma, in 2004. Analistii spun ca industria falsurilor nu va fi foarte afectata de noile reglementari si acorduri, pentru ca multi falsificatori opereaza in China sub forma unor fabrici care sunt reprezentante ale unor producatori de renume din Occident. “Chiar daca am opri China, un alt produs contrafacut ar incepe sa fie fabricat intr-un alt loc din lume”, a spus Bernard Arnault, chairman-ul grupului LVMH la Beijing. Totusi, pierderile cauzate gigantilor din sectorul bunurilor de lux sunt imposibil de calculat.

  • Sfarsitul low-cost-ului?

    Daca europenii se obisnuisera cu zborurile ieftine pe principalele rute, lucrurile s-ar putea schimba ca urmare a evenimentelor recente din capitala Angliei, cand autoritatile britanice au dejucat un atentat ce urmarea aruncarea in aer a 12 avioane. Companiile de zbor low-cost nu vor putea suporta din propriul buget cresterile costurilor necesare pentru adoptarea unor masuri de siguranta mai severe, spun analistii. Prin urmare, cheltuielile suplimentare s-ar putea reflecta in pretul biletului. Zborurile low-cost sunt eficiente in masura in care durata intre momentul aterizarii si cel al decolarii ulterioare este minima. Operatorul aerian Ryanair, cea mai mare companie europeana de transport aerian la tarife scazute, reusise sa reduca aceasta durata la 25 de minute, in timp ce principalul sau rival EasyJet – la 30 de minute. Cozile interminabile ce se vor forma in aeroporturile din intreaga lume, ca urmare a masurilor de siguranta impotriva actelor teroriste, vor face ca intervalele de timp dintre zborurile low-cost sa creasca cu efecte asupra bugetului acestora. Analistii apreciaza ca planul terorist dejucat va avea un efect negativ pe termen scurt si asupra cotatiilor actiunilor companiilor de transport aerian. Astfel, Ryanair a consemnat in urma evenimentelor de la inceputul lunii o scadere de 4% a cotatiei actiunilor, in timp ce pretul actiunilor Easy Jet a scazut cu 2,4%.

  • Duel pentru Obor

    Turcii care au dezvoltat Bucuresti Mall si Plaza Romania, oamenii de afaceri Gabriel Popoviciu si Sorin Creteanu, israelienii care detin Hotelul Bucuresti si cel mai mare operator german de centre comerciale, condus de fostul sef al grupului de companii Tiriac se lupta pentru realizarea unui centru comercial pe locul actualei Piete Obor, situate in una dintre cele mai dens populate zone din Capitala. Piata Obor din Capitala va fi transformata intr-un centru comercial de aproape 140.000 de metri patrati, in urma unei investitii de 117 milioane de euro, dezvoltatorul urmand sa fie anuntat dupa depunerea ofertelor finale la 25 septembrie.Anchor Grup, ECE Projektmanagement, Obor Plaza si un consortiu format din companiile Practic, Baneasa Investments, Comnord si Procema sunt companiile aflate in “finala” pentru dezvoltarea mall-ului, urmand ca pana la 25 septembrie sa prezinte ofertele finale. Cel mai experimentat candidat in domeniul centrelor comerciale este grupul german ECE. Germanii au in prezent in operare 84 de mall-uri in Germania si tari din Europa Centrala, iar proiectul din zona Obor ar putea marca intrarea officiala pe piata locala, a doua ca marime din Europa Centrala si de Est, dupa Polonia. Seful operatiunilor ECE in Romania este Radu Merica, cel care a fost timp de cinci ani CEO al grupului de firme controlat de omul de afaceri Ion Tiriac.

  • De ce mai muncesc oamenii bogati?

    Un om de afaceri roman in varsta de 40 de ani, care castiga 40.000 de euro lunar doar din contul pe care il avea la bancherul sau personal, ce ajunsese la un moment dat la 1 milion de euro, se gandea sa se retraga din business. N-a facut-o, desi lichiditatile de care dispunea ii acopereau probabil toate necesitatile cerute de statutul sau. Lasand la o parte toate justificarile cliseistice, intrebarea este ce ii tine cu adevarat in joc pe oamenii care aparent castiga mai mult decat pot cheltui. Oamenii bogati sunt diferiti, dar in mare masura seamana cu cei mai multi dintre noi: aproape toti cheltuie mai multi bani decat castiga. La varful societatilor dezvoltate, gradul de indatorare devine un motor al consumului in aceeasi masura in care acest lucru se intampla la nivelul mediu sau inferior al societatii. Intr-un articol publicat in The Wall Street Journal, profesorul de economie Robert Frank spunea ca cei mai bogati americani, care controleaza 33% din intreaga bogatie a Statelor Unite – adica cei cu averi individuale care pornesc de la circa 6 milioane de dolari -, sunt responsabili pentru 6% din datoriile din intreaga economie americana, adica aproape 350 de miliarde de dolari. Unul dintre cele mai bune exemple pentru tendinta de indatorare a bogatilor este cel al retailerului de produse de lux Neiman Marcus. Aproximativ 15% din cifra de afaceri anuala realizata de magazinele companiei, adica peste jumatate de miliarde de dolari, se realizeaza prin intermediul companiei de carti de credit in-house a retailerului. In mod traditional, datoriile au fost asociate cu saracia, dar in societatea contemporana acestea reprezinta leverage (capacitatea de a finanta) – o forta care iti permite sa cheltuiesti mai mult decat ai putea in mod normal. Potrivit unui studiu al companiei americane Spectrem, majoritatea oamenilor ce detin active de peste 5 milioane de dolari au datorii pe cardul de credit, in conditiile in care aceste fonduri poarta cele mai mari dobanzi de pe piata bancara. Mai mult, consumul de lux pe datorie pare sa fi stat intr-o oarecare masura la baza unora dintre cele mai rasunatoare falimente recente. Bernard Ebbers, fostul sef al companiei Worldcom, a imprumutat sute de milioane de dolari de la compania pe care o conducea pentru a-si cumpara mai multe ferme si a-si construi o marina pentru iahturile sale, in cele din urma avand mari probleme in a achita totul. Dar asta a fost una dintre cele mai mici probleme ale lui Ebbers, intrucat el a fost condamnat ulterior la 25 de ani de inchisoare pentru frauda de 11 miliarde de dolari care a condus la cel mai mare faliment din istoria SUA.Robert Mintz, manager de resurse umane la Revlon, Pepsico sau Time Warner, a scris o lucrare pornind de la dorinta si de la motivele oamenilor bogati de a nu se opri din activitatile profesionale. Pentru asta, el a intervievat 25 de directori de companii americane, fiecare cu o avere intre 5 si 500 de milioane de dolari. Pentru el, motivatia oamenilor care au atins un anume nivel de confort material, de a nu renunta la zilele petrecute la birou, nu tine de dependenta de lucrurile indisolubil legate de statutul social. Unii isi vad jobul ca o evadare, altii vor sa demonstreze lor si celor din jur ca pot. Dar marea majoritate spune ca nu stie ce ar face cu propria persoana daca ar inceta sa munceasca. Ironia este ca pentru cei mai multi “workaholici” foarte bogati, o zi plina la birou este poate mai putin stresanta decat ar fi fost o zi impreuna cu partenerii de golf. Dar poate ca cel mai bine concluzioneaza Peter White, fostul director general de la Citigroup, in prezent vicepresedinte al grupului U.S. Trust: “exista o diferenta intre doi oameni care spun ca ‘iubesc ceea ce fac’ si ‘nu pot concepe sa fac altceva decat ceea ce fac acum’. Unul este un voluntar. Celalalt este un prizonier”.

  • Pe banii lor

    Robert Rubin, fost ministru de finante al Statelor Unite si presedintele comitetului executiv al Citigroup, a decis sa plateasca pentru utilizarea in scopuri personale a aeronavei bancii americane. Intr-un raport transmis autoritatilor de reglementare se arata ca Rubin are dreptul sa utilizeze aeronava companiei pentru orice tip de calatorie, inclusiv in scop personal, in baza acordului de angajare. Majoritatea marilor corporatii incearca sa demitizeze faptul ca top-managementul beneficiaza de bonusuri exagerate din partea companiilor. Astfel, managerilor le sunt eliminate facilitatile precum soferul personal sau vacantele platite. Sumele maxime pe care Rubin le poate achita sunt stabilite de Administratia Federala pentru Aviatie. Acordul dintre Citigroup si Rubin a fost incheiat joi, 10 august, si este valabil un an, cu posibilitatea de a fi reinnoit anual. Robert Rubin este angajat al Citigroup incepand din anul 1999. Anterior, el a ocupat functia de ministru de finante, in timpul mandatului lui Bill Clinton.Citigroup a inregistrat in primul trimestru al anului un profit net de 5,64 miliarde de dolari (4,3 mld. euro), in crestere cu 4% fata de castigul aferent aceleiasi perioade a anului trecut, potrivit Reuters. Veniturile institutiei de credit au urcat cu 5%, la 22,18 miliarde de dolari. Pe plan international, profitul Citigroup a crescut cu 47%, iar veniturile cu 19%, in timp ce in SUA avansul profitului a fost de 13%, iar veniturile au scazut cu 1%.Citigroup este prezenta in peste 100 de state si inglobeaza marci precum Citibank, CitiFinancial, Primerica, Smith Barney si Banamex.

  • Tot mai tineri

    Pepiniera de milionari in Romania este, cu siguranta, sectorul IT. Oamenii de afaceri din industrie mai tineri de 30 de ani ingroasa randurile milionarilor in dolari dupa ce isi vand afacerile multinationalelor din Europa sau Statele Unite. Bogdan Putinica si Daniel Bogdan, ambii in varsta de 29 de ani, si-au vandut recent compania, IP Devel, pentru cateva milioane de dolari, grupului Adecco, cu venituri anuale de peste 18 miliarde de euro. Adecco a fost inclusa anul trecut in Top Fortune Global Index 500. IP Devel a fost infiintata cu numai 6 ani in urma. In acelasi timp, Hostway, unul dintre cei mai mari furnizori globali de servicii de gazduire de pagini de Internet, a cumparat OpenLink, o firma romaneasca de dezvoltare a paginilor de Internet, creata de Flaviu Radulescu (26). OpenLink a fost infiintata in 2001 de Radulescu, pe atunci angajat la o companie de retail IT.Cei trei nu sunt primii si nici ultimii tineri imbogatiti de industria IT. Lucian Butnaru (27) a fondat si vandut ulterior compania de solutii informatice Akela grupului american furnizor de servicii de comunicatii si call-center TechTeam, valoarea tranzactiei fiind de aproximativ 3 milioane de euro.

  • LIFESTYLE: Golful tridimensional

    Visati sa jucati golf pe vreunul dintre terenurile profesioniste din SUA sau Scotia, dar sunteti pe punctul de a va spune ca poate nu ar strica sa va treziti? Ei bine, nu e cazul sa renuntati atat de usor. Tehnica le rezolva pe toate.

     

    Diego Wauters, CEO al companiei londoneze Coriolis Capital, joaca in fiecare zi golf pe terenul St. Andrews din Scotia. In fiecare saptamana, Tudor Iliescu, presedintele grupului de IT&C Trend, isi pune la punct loviturile pe marile terenuri de golf ale lumii. Doi manageri al caror singur punct comun pare a fi golful. Cu toate acestea, mai exista ceva care ii uneste. Pentru ca programul incarcat nu le permite sa calatoreasca, ambii au optat pentru golf in varianta sa virtuala. Mai exact, sa joace pe simulatoare indoor. Wauters joaca golf virtual la o lovitura de crosa de Banca Angliei, la City Golf Club. Inaugurat in luna iulie a anului trecut, acesta are deja 350 de membri dispusi sa plateasca lunar 160 de lire sterline pentru a-si perfectiona loviturile de crosa.

     

    In Romania, primul club de golf virtual – CitySwing Golf Club – s-a deschis la sfarsitul lunii iunie. „La inceput ne-am hotarat sa facem un simulator doar pentru grupul nostru de prieteni, dar apoi am privit ideea ca pe o posibila afacere. Am elaborat un plan de afaceri, ne-am gandit cam ce spatiu avem disponibil aici (la hotelul Flanders – n.r.) si asa a luat nastere clubul“, isi aminteste unul dintre initiatorii proiectului, Bogdan Neagu, marturisind ca primul contact cu golful l-a avut in urma cu trei ani, intr-un club din statiunea egipteana Sharm el Sheikh. Fost director de achizitii la Metro Cash & Carry, Neagu si-a perfectionat stilul intr-un simulator din Ucraina. „Am lucrat timp de trei ani la Metro Ucraina. Pentru ca acolo nu existau terenuri de golf, jucam golf intr-un simulator privat al unor prieteni.“ S-a intors in tara in septembrie 2005, si tot pe atunci decidea sa iasa din retail si sa deschida o afacere in turism.

     

    Clubul are cateva zeci de abonati, care vin sa joace in medie de doua ori pe saptamana, dar Neagu estimeaza ca numarul acestora va creste din toamna, cand se va incheia perioada concediilor si practicarea golfului outdoor va fi tot mai dificila. Pretul unei ore de golf este de 80-90 RON, iar un abonament pe un an – cu 20 de ore pe luna – poate ajunge la 14.400 RON. Neagu spune ca investitia in clubul de golf se ridica la peste 120.000 de euro, estimand o perioada de amortizare de trei sau patru ani. Deschis pe terasa hotelului Flanders, clubul are trei simulatoare, care au fost achizitionate de la Sports Coach Londra, cu tot cu partea de soft, hardware, senzori si proiectoare.

     

    Spatiile de joc sunt despartite prin intermediul unor panouri. Mingea si crosele sunt reale, dar cele 24 de terenuri din care se poate alege sunt proiectate virtual pe un ecran de 10 mp dotat cu senzori. In milisecundele care trec intre momentul in care mingea este lovita de crosa si cel in care atinge peretele cu ecran, viteza si traiectoria sunt interpretate cu ajutorul unor senzori care creeaza apoi o minge virtuala care parcurge terenul la fel ca una reala.

     

    Principiul  este simplu. Jucatorul loveste mingea de pe o suprafata acoperita cu iarba artificiala, dupa care urmareste imaginea ei proiectata pe ecran, alaturi de parametri care arata vitezele si unghiurile specifice fiecarui swing si care determina traiectoria mingii. „Clubul nostru nu se vrea un inlocuitor al jocului pe teren, ci mai degraba un loc de formare, in care se poate invata sau perfectiona jocul, indiferent de sezon“, explica Neagu.

     

    Experienta oferita de un astfel de simulator e suficient de „reala“ incat sa merite efortul unui meci in fata ecranului. „Simulatorul este o buna metoda de antrenament si perfectionare a jocului, mai ales ca in Romania nu sunt foarte multe terenuri“, spune Tudor Iliescu, la finalul primei ore petrecute intr-un simulator de golf alaturi de unul dintre instructorii clubului. „La simulator ai avantajul ca poti obtine mai multe informatii despre lovitura ta, poti sa afli lungimea loviturii sau de ce traiectoria mingii a fost corecta sau gresita“, completeaza Neagu.

     

    Imaginile cu terenurile incluse pe simulator sunt generate 3D, dupa cartografieri realizate cu ajutorul satelitului. Astfel, traseele in desert, la munte, prin paduri si parcuri, obstacolele naturale si conditiile atmosferice sunt apropiate de realitate. Prin urmare, un jucator isi poate exersa oricand swing-ul pe ploaie sau vant, pe un teren cu desert, lacuri sau paduri. Simulatorul poate insemna pentru un manager presat de programul incarcat si economie de timp. „Pe un teren normal ai nevoie de 3-4 ore pentru a juca 18 gauri, in timp ce la simulator, un jucator cu handicap mediu are nevoie de maximum o ora si jumatate“, spune actionarul clubului.

     

    Iar cei care considera chiar si deplasarea pana la un club de golf virtual un deranj prea mare, isi pot achizitiona oricand propriul simulator. In fond, timpul, fie el si cel liber, inseamna bani.

  • Dincolo de ecran

    Referitor la originile jocului de golf exista doua teorii: una conform caruia acesta ar fi aparut in Scotia – partizanii sai aduc ca argument un vitraliu al Marii Catedrale din Gloucester (1350), pe care apare imaginea unui jucator de golf -, iar cealalta potrivit careia o forma rudimentara a sa ar fi existat in Olanda secolului al XV-lea.

     

    NEMURITORUL: „St. Andrews“ (Scotia) este cel mai vechi teren de golf al lumii, fiind atestat documentar inca de la inceputul secolului al XVI-lea.

     

    ROMANIA VIA ANGLIA:  Primul teren de golf din Romania a fost proiectat de arhitectul englez  J. Becker. Inaugurat in 1937, terenul avea 18 gauri si se intindea pe actuala suprafata a Clubului Diplomatilor si pana pe cealalta parte a lacului Herastrau. A fost desfiintat in 1941. In prezent exista trei terenuri.

     

    CUM SE JOACA: Scopul jocului este parcurgerea traseului din cat mai putine lovituri. Traseele standard au o lungime intre 5.900 si 6.400 de metri si pot avea 9 sau 18 gauri. Distanta dintre punctul de lansare a mingii si prima gaura poate sa masoare intre 90 si 550 de metri. In functie de aceasta distanta si de configuratia terenului, jucatorul trebuie sa introduca mingea dintr-un anumit numar de lovituri – „par“, in jargonul propriu. Un traseu de 18 gauri, bunaoara, are un „par“ de 72.

     

    ECHIPAMENTUL: Un jucator poate utiliza maxim 14 crose, care se impart in trei categorii: „wood“ – numerotate de la 1 la 5, „iron“ – de la 2 la 9 si „wedge“. Pentru un incepator, un set de crose poate incepe de la 300 de euro pentru a ajunge in cazul profesionistilor la peste 3.000 de euro.

  • Fado pentru sfarsit de vara

    Am ales dintre ispitele vilegiaturistice o destinatie deopotriva exotica si familiara: Portugalia. O Lusitanie asa cum este ea prezentata de volumul din seria Insight Guides.

     

    Familiara – pentru ca este aria de bastina a unei natiuni europene de limba latina, in multe puncte asemanatoare Romaniei (pozitia sa de paznic al extremitatii vestice a continentului, asa cum tara noastra vegheaza la extremitatea lui rasariteana; faptul ca amandoua reprezinta zone de intersectie culturala, de amestecuri de civilizatie; si, nu in ultimul rand, similitudinea de sensibilitate, marcata, intre altele, prin prezenta in limbile celor doua tari a cuvintelor „saudade“ si „dor“, intraductibile in alte limbi). Exotica – pentru ca reverbereaza, mai puternic chiar decat Spania, influente arab-africane si pentru ca pastreaza vii, la nivel cultural, vestigiile unuia dintre cele mai mari imperii maritime ale tuturor timpurilor, intins din Macao pana in Brazilia si Angola.

     

    Atent la toate particularitatile acestui spatiu, fara sa exagereze latura pitoreasca a locurilor, dar si fara sa eludeze aspectele de specific cultural si de mentalitate -, volumul la care ne referim este o buna calauza turistica, dar si un excelent instrument de initiere in universul lusitan, mergand de la arhitectura, muzica, dans, balet si pictura, pana la gastronomie, vinuri si peisaje naturale. Asa cum se si recomanda – un ghid complet, adica un instrument indispensabil celor care, vizitand, vor sa si inteleaga organic ceea ce viziteaza. Dupa cum, aflat in mana unor turisti nehotarati in legatura cu viitoarea lor destinatie, degaja o asemenea putere de seductie incat ii poate pe data hotari. Materia este structurata in trei sectiuni principale: Trasaturi – care acopera istoria si cultura Portugaliei printr-o serie de eseuri, Locuri – care ofera detalii despre obiectivele turistice care merita vizitate, totul sprijinit pe un material cartografic detaliat si, in sfarsit, Sugestii de calatorie, care furnizeaza informatii legate de voiaj, restaurante, hoteluri si alte aspecte practice.

     

    Printre destinatiile obligatorii pentru cei care ajung pe taramul „unde se sfarseste uscatul si incepe marea“ (asa cum numea Portugalia marele poet lusitan Camoes), cea dintai este Lisabona. Un oras vibrant, amestecand sarmul lumii vechi, culoarea locala si comoditatile moderne, un oras care se trezeste cu adevarat la viata in faptul serii, cand, din barurile presarate prin cartierele Alfama si Bairro Alto, incep sa se auda fado-urile, cantecele pline de suflet si „saudade“ ale iubirilor pierdute si ale gloriilor apuse. Nu trebuie ocolite, apoi, Sintra, Coimbra, Estoril, Setubal si, desigur, Porto, unde printre muzee, castele, azulejos (incomparabilele piese de faianta policroma cu care sunt tapetate zidurile multor case), e indispensabil sa gustati un pahar de vin verde, alaturi de o farfurie cu „bacalhau“ (cod sarat), „porco r alentejana“ (tocana de carne de porc combinata cu scoici si usturoi), felul care reflecta elocvent gustul pentru combinatii bizare al portughezilor.

     

    Ghid complet: Portugalia,

    Editura Aquila ‘93, Oradea, 2006

  • Noutati

    Mister, senzualitate si intimitate

     

    Acestea ar fi cele trei atribute fundamentale care trebuie implicate in edificarea Lovemark-urilor, adica a acelor branduri care sa asigure fidelitatea „dincolo de ratiune“ a consumatorilor. Cel care a inaugurat si a fundamentat aceasta teorie este Kevin Roberts. Pornind de la constatarea potrivit careia brandurile actuale sunt secatuite iar milioanele de produse existente sunt banale si par sa fie private de viitor, autorul teoriei „viitorul dincolo de branduri“ sustine ca filosofia succesului in materie de piata sta in inventarea unor produse si experiente noi care sa aiba calitatea de a starni legaturi emotionale de lunga durata cu consumatorii. Volumul foloseste intreaga pricepere, talentul creativ si experienta uriasa a autorului, care este director executiv (worldwide) la Saatchi & Saatchi, supervizor al unei echipe de circa 7.000 de creativi din 82 de tari.

     

    Kevin Roberts, Lovemarks,

    BizBooks, Bucuresti, 2006

     


    „La douce France“

     

    Asezat sub un motto din Camus („Exista un timp al trairii si un timp al marturisirii acestei trairi“), jurnalul parizian al lui Eugen Simion nu este o cronica a vietii intime a autorului sau o insiruire de marunte evenimente cotidiene, ci o suita de pagini literare, atent articulate si facute sa marturiseasca „la rece“ experienta pariziana a autorului. Cartea prilejuieste bucuria descoperirii unui univers intelectual care nu „dateaza“, incitant si profund, dincolo de orice frontiere temporale. Pe scurt, despre impactul acestei intalniri cu „dulcea Franta“, scriitorul spune: „O experienta capitala. Parisul m-a spalat de prejudecati si mi-a dat un veritabil gust european. Atunci m-am vindecat, cred, de complexele intelectualului roman“. Alaturi de aceasta „ucenicie“ a libertatii si a construirii interioare raman, oricand, valabile paginile despre profilul si efervescenta culturala ale Orasului Lumina.

     

    Eugen Simion, Timpul trairii, timpul marturisirii,

    Editura Corint, Bucuresti, 2006