BusinessMagazin

Category: Arta si societate

  • Dupa 25 de ani

    Rock and Roll-ul – numai sex, droguri, celebritate si stralucire, nu-i asa? Nu chiar. Trupa ESG a fost descrisa ca niste „doamne de la cantina“ – doamnele acelea de varsta mijlocie, grase si cu un aer de nefericire pe chip care impart mancarea la cantinele scolare.

     

    O descriere un pic cam dura, dar destul de exacta. ESG n-au fost niciodata o prezenta scenica stralucitoare. Nascuta din saracia lucie a cartierului newyorkez South Bronx, trupa ESG a produs agitatie in 1981, atunci cand primul sau single a devenit un hit underground de ambele parti ale Atlanticului. Avea sa devina una dintre trupele cele mai des folosite pentru sample-uri, iar azi, la aproape treizeci de ani de la infiintare, se tine inca bine si a lansat recent un album nou-nout.

     

    ESG a pornit la drum cu patru surori. De culoare, sarace si locuind in partea nepotrivita a orasului, instrumentele muzicale le-au fost cumparate de catre mama lor, care incerca astfel sa le fereasca de necazuri, indreptandu-le atentia spre muzica. Faptul ca nu-si permiteau echipamente scumpe si aveau doar o gama limitata de instrumente la dispozitie a dus la dezvoltarea sound-ului ESG: o abordare bruta, saracita si agresiv de minimalista construita pe bass si percutie. Astfel a luat nastere linia specifica ESG, care era foarte departe de nivelul de aspiratie asteptat de la tinerele fete de culoare, si anume sound-ul mult mai dulce si finisat Motown.

     

    ESG se afla la o rascruce de drumuri muzicale: au devenit celebre undeva intre New York si Manchester, creand un sound cu influente din disco-ul anilor ‘70, hip-hop, punk, new wave si proto-house.

     

    E greu de imaginat azi, dar la acea vreme existau cluburi la New York in care punkistii puteau fi vazuti dansand alaturi de pustii iubitori de disco si de hip-hopperi pe muzica unor trupe ca ESG. Era o vreme de ridicare a barierelor, cand noi scene muzicale apareau din polenizarea incrucisata ce se petrecea in acele momente.

     

    Formatia a ajuns celebra dupa ce i-a atras atentia lui Tony Wilson (nici o legatura de rudenie cu subsemnatul), seful casei de inregistrari Manchester Factory, care a lansat primul single ESG. S-au jucat cu The Clash, facandu-si un nume printre punkisti. Au avut acelasi producator ca Joy Division, castigandu-si simpatia fanilor New Wave. Raverii le cunosc pentru ca au cantat la deschiderea legendarului club din Manchester, Hacienda, detinut de Tony Wilson. Au cantat si la inchiderea The Paradise Garage alaturi de Larry Levan, probabil cel mai important DJ din istoria muzicii dance, iar inregistrarile lor s-au bucurat de un succes enorm la Warehouse, clubul din Chicago ce a dat nastere muzicii house, ceea ce inseamna ca orice om interesat de muzica house trebuie sa ia act de ESG. Si fanii hip-hop le tot asculta de ani buni, fie ca-si dau sau nu seama, dat fiind ca muzica trupei a fost folosita pentru sample-uri de toata lumea, de la LL Cool J, TLC si Wu-Tang Clan la Public Enemy si Beastie Boys. Un CV destul de impresionant.

     

    In ciuda uriasei lor influente, cele patru surori nu au dat niciodata lovitura, in sensul ca muzica nu le-a adus prea multi bani. Faptul ca piesele le erau folosite de nenumarati alti artisti intr-o vreme cand ele nu castigau mare lucru sau chiar nimic le-a determinat sa lanseze, in 1992, o piesa intitulata „Sample Credits Don’t Pay Our Bills“ (in traducere aproximativa „Mentionarea noastra ca sursa de sample-uri nu ne plateste facturile“).

     

    In mod surprinzator, trupa se tine bine si azi. Anul acesta au lansat un album intitulat „Keep On Moving“. Cu toate ca pastreaza sound-ul caracteristic ESG, s-au facut si ceva schimbari, cea mai importanta dintre ele fiind adaugarea unei drum machine in cateva piese, ceea ce le confera o unda retro, electronica. In plus, cele patru surori, care seamana acum si mai bine cu niste doamne de la cantina, canta alaturi de doua dintre fiicele lor, pe care le-au introdus in formatie.

     

    Daca interesul vostru pentru muzica house, hip-hop, punk sau new wave nu este trecator, atunci ele reprezinta o trupa careia trebuie sa-i dati atentie.            

     

    In romaneste de Loredana Fratila-Cristescu

  • Parfumul

    Aromele clasice sunt iar la moda. Dupa o explozie de miresme noi – cu o viata cu atat mai scurta, cu cat cifrele de lansare sunt mai ridicate -, unii parfumieri decid sa-si consolideze profitul si sa reduca riscurile prin relansari de retete vechi.

     

    O reteta castigatoare, fie si numai din perspectiva faptului ca singurele investitii in acest caz sunt campaniile publicitare si, eventual, un spatiu mai bine marcat in magazine. Luna trecuta, bunaoara, casa Bvlgari a relansat unul dintre parfumurile sale clasice – Pour Femme -, a carei noua imagine a fost aleasa fotomodelul britanic Kate Moss. In campania de prezentare, realizata de Mert Alas si Marcus Piggot – ambii fotografi ai revistei Vogue -, Moss apare imbracata intr-o rochie neagra, purtand un colier de diamante de 74 de karate, asortat la cercei. Rationamentul e simplu, spun oficialii companiei. Mireasma sofisticata si pretioasa a clasicului Pour Femme surprinde cel mai bine esenta casei Bvlgari – una din cele mai apreciate producatoare de bijuterii de lux, fondata in urma cu 122 de ani de un emigrant grec in Italia, Sotirios Bvlgari.

     

    Revigorarea unui produs vechi – Pour Femme a fost lansat acum 12 ani – e o strategie relativ noua in industria parfumurilor. Primul producator care a aplicat reteta este si unul dintre cei mai vechi in bransa: Chanel. In 2003, dupa ce vanzarile celui mai cunoscut parfum din lume – No 5 – au inceput sa scada, Chanel a semnat un contract cu actrita Nicole Kidman, care a promovat produsul in clipuri publicitare si printuri. Rezultatul: in 2004 vanzarile Chanel 5 au crescut, in SUA, cu 26%, ajungand la 76,1 mil. dolari.

     

    In iulie 2005, Calvin Klein – parte a companiei Coty – a relansat parfumul unisex CK One (care la intrarea pe piata, in 1994, a inregistrat vanzari record de 5 mil. dolari in 10 zile), intr-un spectacol monumental cu manechine de ambele sexe care au defilat pe o scena sub forma unei sticle uriase de parfum, amplasata deasupra restaurantului Hard Rock Cafe din Time Square, New York.  Rezultatul: numai in ziua relansarii, vanzarile magazinului Macy Herald Square din perimetrul de desfasurare al evenimentului s-au triplat. O alta componenta a relansarii CK One a fost sponsorizarea festivalului de muzica alternativa Lollapalooza de la Chicago. In cele trei zile ale festivalului, echipa CK a distribuit nu mai putin de 20.000 de mostre de parfum – in doar doua saptamani, vanzarile CK One in Chicago au crescut cu 25%.

     

    De ce toata aceasta agitatie? Dupa o perioada de letargie, urmata de o cadere constanta, vanzarile de parfumuri cu amanuntul din SUA si-au revenit in 2004, ca urmare a intrarii pe piata a produselor asociate vedetelor. In 2005 au fost lansate 120 de parfumuri noi, dublu fata de 2000. Multe dintre ele au fost identificate cu designeri de moda, diverse celebritati – de la trupa Kiss pana la vedete de cinema precum Hilary Duff – sau chiar companii de masini. Directorul diviziei nord-americane a companiei Bvlgari, Didier Maine de Brian, arata intr-un interviu pentru presa americana ca fascinatia pentru produsele promovate de celebritati a inlocuit obiceiul consumatorilor de a-si gasi singuri parfumul potrivit. „In trecut, oamenii alegeau un produs – indiferent daca vorbim despre ochelari de soare sau parfum -, pentru ca li se potrivea. Acum se identifica anumitor celebritati. Vor sa cumpere, de fapt, stilul de viata al vedetelor de la Hollywood.“ Suprasaturarea pietei a facut insa ca oricarui parfum nou sa-i fie mult mai greu sa atinga succesul.

     

    Un studiu realizat de compania americana de cercetare NPD Group a ajuns la concluzia ca parfumurile lansate in 2005 au o durata medie de viata de aproximativ un an, spre deosebire de cei cinci ani ai celor lansate in 2000. Conform NDP, anul trecut au fost lansate mai multe parfumuri decat in perioada 1970-1989.

     

    Crearea si lansarea unui produs nou dureaza 2-3 ani, costurile ridicandu-se la peste 20 mil. dolari. Relansarea unui produs vechi se pune la cale in mai putin de 18 luni si in rare cazuri ajunge sa coste 10 mil. dolari. Acesta este si unul dintre motivele pentru care parfumierii au lansat asa-numitele „flancuri“ – produse care reinterpreteaza reteta originala – cum este, de exemplu, Envy Me (Gucci), o versiune mai florala a clasicului Envy. Anul trecut peste 100 de produse nou lansate au fost, in fapt, „flancuri“, spre deosebire de doar 70 scoase pe piata in 2000.

     

    Cand Clinique a lansat, in 2003, primul „flanc“ pentru Happy – Happy Heart – vanzarile in Statele Unite au ajuns la 44,7 mil. dolari. Anul trecut, cand a fost lansat Happy To Be, au fost inregistrate vanzari de doar 14 mil. dolari in SUA. Oficialii de la Clinique au spus ca Happy Heart s-a vandut mai bine gratie notei florale a variantei – considerata mai atragatoare decat cea fructata a variantei Happy To Be. Dar, pe langa gusturile imprevizibile ale consumatorilor, „flancurile“ au gasit un obstacol si in politica magazinelor de desfacere, care refuza, pur si simplu, sa pastreze pe stoc trei variante ale aceluiasi parfum. Parfumierilor le-a ramas, astfel, sa incerce marea cu degetul, relansand retete clasice.

     

    Oficialii Bvlgari recunosc ca scopul relansarii parfumului Pour Femme (intr-o sticla de colectie cu dop de cristal) a fost sa aduca ceva nou in magazine fara investitii prea mari. Motiv care a stat si la baza relansarii Chanel no 5. Pentru Clinique si Coty, miza resuscitarii parfumurilor Happy, respectiv CK One, a fost cea a castigarii unei noi generatii de consumatori.

     

    „Segmentul de clienti carora se adreseaza parfumul nostru e cuprins intre 18 si 24 de ani. Acestia aveau intre sase si 12 ani cand a fost lansat CK One pe piata“, spunea vicepresedintele Coty, Lori Singer.

     

    In aceasta toamna, Clinique, brand detinut de Estée Lauder, va cheltui cateva milioane de dolari pentru relansarea Happy (1997). „Brandul Happy se bucura de o apreciere extraordinara si avem convingerea ca acest lucru nu se va sfarsi curand. Suntem inca departe de a epuiza acest brand“, spune Brenda Lilly, director de marketing al Clinique.

     

    Deocamdata, dupa un studiu amanuntit al pietei, Clinique a angajat-o pe cantareata R&B Ne-Yo sa scrie un cantec despre parfum, intitulat „Just be Happy“, interpretat de duo-ul Rhianna – Julie Roberts in cadrul unei campanii pe radio, pentru care Clinique a cheltuit 3 milioane de euro.

     

    Tot in toamna Estée Lauder va relansa si brandul Calyx – varianta originala dateaza din ultimul mandat al administratiei Reagan -, in timp ce Giorgio Armani va incerca revigorarea liniei Acqua di Gio pour Homme, care a implinit 10 ani de existenta. Dincolo de considerentele particulare, un lucru ramane cert: batranele parfumuri isi pastreaza aroma. Timpul e aliatul lor.

  • Regele numarul 5

    Parfumierul rus Ernest Beaux facut, la comanda designerului parizian Gabrielle Coco Chanel sase variante de parfum. Aceasta a ales mostra cu numarul 5, care avea sa devina cel mai cunoscut parfum al lumii.

     

    INOVATIE: Chanel 5 e primul parfum artificial din lume, cu o nota de varf de aldehide florale. „Nu am vrut trandafiri sau liliac. Am vrut ceva artificial, «facut», ca o rochie“, spunea Coco Chanel.

     

    LANSARE: Coco Chanel a prezentat pentru prima data parfumul Chanel 5 unor prieteni la data de 5 mai 1921. Ulterior, acesta a fost daruit clientilor fideli ai buticurilor sale.

     

    PROMOVARE: De-a lungul timpului, Chanel a folosit imaginea mai multor celebritati pentru a promova parfumul, precum Catherine Deneuve in Statele Unite (anii ‘70) si Carole Bouquet in Europa (anii ‘90).

     

    CHANEL TV: In 2003, la relansarea parfumului, Chanel a cheltuit 33,8 mil. dolari pentru realizarea unui film de promovare de trei minute in care apare Nicole Kidman (onorariul actritei – foto sus – a fost de 3,7 mil. dolari). In ziua lansarii, filmuletul a fost listat in programul televiziunilor.

  • Tratat de guvernare

    Oren Harari, profesor de management la Universitatea din San Francisco si consultant pe probleme organizationale si de leadership, l-a cunoscut pe Colin Powell in 1996, cand au vorbit in fata a circa o mie de oameni la o conferinta a bancherilor sponsorizata de IBM.

     

    Discursul de atunci al lui Powell l-a entuziasmat si l-a facut sa-i urmareasca atent aparitiile publice, studiindu-i nu doar charisma si efectele retorice ale discursului, ci mai ales judecatile profunde, sentintele privind viata politica si principiile care stateau la baza filosofiei sale de guvernare. In acelasi an, dupa lectura pasionata a cartii autobiografice a lui Powell, intitulata „My American Journey“, Harari a simtit nevoia „de a arunca din biblioteca toate celelalte carti despre arta conducerii“ si a publicat, in numarul pe decembrie al publicatiei Management Review, un articol care avea sa faca valva: „Citandu-l pe presedintele Powell: Mic tratat de guvernare“ si care condensa 18 „bijuterii marca Powell“, adica tot atatea principii de conducere, pe care le-a insotit cu propriile comentarii. Obsesia pentru personalitatea celui care, intre timp, devenise secretar de stat a continuat sa creasca si era cat pe ce sa se materializeze intr-o carte in preajma evenimentelor din 11 septembrie. Cum dupa aceea lumea nu a mai fost la fel, nici cartea sa nu avea sa-si pastreze forma initial prevazuta, chiar daca subiectul ei, Colin Powell, isi pastrase, imperturbabil, toate darurile personalitatii sale de exceptie. Atat doar ca, acum, avea prilejul sa-si dea intreaga masura a talentului sau de conducator si a priceperii sale de negociator. Desi se bazeaza, desigur, pe evenimente din viata lui Powell, volumul nu este unul biografic, ci o carte despre guvernare, in care generalul este sursa care a stat la baza unor principii, in incercarea de a le pune in aplicare in orice context, fie el corporativ, guvernamental sau al unei organizatii non-profit. Tot asa, nu este o carte a lui Colin Powell (care s-a implicat doar in furnizarea de informatii), dupa cum nu este nici un omagiu adus personalitatii sale. Este o carte destinata publicului larg, care, pornind  de la diverse anecdote sau principii enuntate explicit, schiteaza un model comportamental si de management aplicabil in viata reala, in cadrul unei mici afaceri sau al unui trust de anvergura, oriunde in sectorul privat si de catre orice persoana aflata in postura de a lua decizii.

     

    Oren Harari, Secretele lui Colin Powell,

    Editura Tritonic, Bucuresti, 2006

  • Noutati

    Trilogia Pandora

    Papa al genului SF, cum este considerat in mediile de cititori si specialisti fantasy & science fiction, Frank Herbert ramane, pentru multi, nemuritorul parinte al ciclului Dune. Nu putini insa sunt aceia care cred ca opera lui de capatai este trilogia Pandora, cu admirabilele ei volete Incidentul Iisus, Efectul Lazar si Factorul Inaltare, un ciclu romanesc scris la doua maini, impreuna cu Bill Ransom. Despre aceasta intovarasire literara, acesta din urma spunea: „Experimentul a semanat intr-o oarecare masura cu o casatorie. Pe parcurs, fiecare dintre noi a fost marcat de tragedii personale, insa mereu ne-am gasit salvarea in romanele noastre. (…) Factorul Inaltare, de care am planuit sa ne bucuram impreuna, a fost martora celei mai mari tragedii traite impreuna. Dar romanul a aparut, totusi“. Tragedia a fost moartea lui Herbert, lui Ransom revenindu-i sarcina sa finalizeze manuscrisul.

     

    La Roumanie

    De-abia incheiatul Sommet al Francofoniei, desfasurat pe malurile Dambovitei, a produs nu doar efecte pozitive, ci si o uriasa dezordine. Nu doar pe strazi, unde traficul a fost sever perturbat, ci si in multe creiere care s-au intrebat cat de francofoni suntem noi, romanii, si, prin urmare, cat de indreptatiti suntem sa fim gazdele unui asemenea eveniment. Cartea Sultanei Craia, aparuta cu doar cateva zile inainte de reuniunea Francofoniei, vorbeste despre Franta ca model cultural urmat constant de romani in procesul de modernizare al societatii, despre influentele limbii franceze si circulatia ei in Romania de-a lungul secolelor, traseaza un istoric al relatiilor franco-romane si raspunde, inca din paginile preliminare, intrebarii pe care o invocam: „Romania, o tara francofona?“.

  • Un taxi printre nori

    Avioanele particulare cu un numar redus de locuri pot fi o alternativa ieftina pentru oamenii de afaceri care vor sa evite aglomeratia si orarul fix al curselor comerciale. Problemele cu care se confrunta marii jucatori de pe piata transportului aviatic au determinat companiile mai mici sa caute solutii care le-ar putea aduce profit si o crestere importanta a cotei de piata. Avionul-taxi va iesi pe piata in cursul acestui an si se va numi Eclipse 500. Aparatul, care va avea sase locuri, este produs de compania Eclipse Aviation din Albuquerque, Statele Unite. Lynear Air si Day Jet sunt primele companii care vor folosi Eclipse. Lynear Air a cumparat deja 30 de modele pentru care a platit aproape 50 de milioane de dolari. Un dezavantaj al acestui avion este ca nu este dotat cu baie, “ceea ce ar constitui o problema serioasa”, dupa cum cred unii analisti din piata. Pe de alta parte, costul mai mic (1,5 milioane de dolari) decat al altor avioane asemanatoare (Cessna CJ-1 care costa 4,3 milioane de dolari) si viteza de peste 600 de kilometri/ora la care poate ajunge aeronava ar putea sa-i faca pe viitorii pasageri sa treaca cu vederea aceasta problema de dotare. In plus, pretul unei calatorii cu “taxiul zburator” va atrage multi doritori de confort si rapiditate, in detrimentul avioanelor de tip charter sau al celor private. Cei care vor opta pentru o calatorie cu taxiul zburator vor scoate din buzunar intre 1 si 3 dolari pe mila aviatica, fata de 9 pana la 13 dolari pe mila pentru un zbor charter sau 15 dolari pe mila pentru un zbor cu un avion privat.

  • Cursa spre profit

    Ford, al doilea mare producator auto din SUA, scoate la vanzare brandul Aston Martin pentru a face fata pierderilor uriase din divizia de automobile de lux. Premier Automotive Group, divizia de automobile de lux a companiei Ford, care cuprinde, pe langa Aston Martin, marcile Jaguar, Volvo si Land Rover, a inregistrat pierderi de 162 de milioane de dolari in al doilea trimestru al lui 2006. Suma reprezinta mai mult de 10% din pierderile totale ale companiei Ford in prima jumatate a anului – 1,4 mld de dolari. Din cauza acestor pierderi, in acelasi efort de restructurare, compania americana va accelera si programul de disponibilizare a 30.000 de angajati si inchiderea a 12 fabrici in SUA.Din vanzarea Aston Martin, care a obtinut profit abia in 2005, dupa aproape 20 de ani de la preluarea Ford din 1987, conducerea vrea sa obtina aproape 2 miliarde de dolari, de patru ori mai mult decat estimau analistii financiari, conform cotidianului britanic Financial Times.Pentru gigantul Ford, Aston Martin are mai mult valoare simbolica. Chiar daca supermasina costa pana la 260.000 de dolari, Aston Martin este doar o parte neinsemnata din Ford. Pentru comparatie, in 2006, Aston Martin va produce 6.000 de masini, iar compania mama, Ford, produce aproape 8 milioane. Bill Ford, presedinte si CEO al Ford, spune ca in cursa pentru micsorarea pierderilor, Aston Martin a devenit prima optiune sau, altfel spus, prima victima, deoarece marca are propria retea de fabrici si de dealeri, dar nu exclude si alte tranzactii cu divizii ale grupului.Jaguar ar putea fi urmatorul nume pe lista vanzarilor din divizia premium a gigantului american din industria auto.Valoare simbolicaModelul Aston Martin are pentru producatorul american Ford mai mult o valoare de simbol. Divizia Aston Martin in cifre inseamna:Pret per model – 260.000 $ Productie – 6.000 de masiniDe 20 ani in portofoliul Ford Primul an pe profit – 2005 Pret de vanzare al diviziei – 2 mld. $

  • Inca doua clinici

    Piata serviciilor medicale inregistreaza una dintre cele mai mari rate de profitabilitate in momentul actual, in conditiile in care investitiile anuale in acest domeniu sunt de ordinul zecilor de milioane de euro.Omul de afaceri Florin Andronescu, fondatorul retailerului de electrocasnice Flanco, isi va orienta investitiile in sectorul serviciilor medicale private, considerate afaceri cu rate mari de crestere. Florin Andronescu are deja un centru medical, Sanador, si mai construieste inca doua clinici private sub aceeasi umbrela, pentru care a pregatit 5 milioane de euro. Majoritatea banilor provin din vanzarea Credisson, compania de consumer finance fondata de Florin Andronescu, catre Cetelem, divizie a BNP Paribas, pentru aproximativ 10 milioane de euro. Fondatorul Flanco se asteapta ca cele doua clinici sa-i aduca o triplare a cifrei de afaceri, de 3 milioane de euro anul trecut, chiar daca nu in perioada imediat urmatoare. Serviciile medicale private, cotate printre cele mai atractive plasamente de investitii, sunt si in atentia fondurilor de investitii precum Gemisa Investments, care a ales sa dezvolte business-uri medicale de nisa, a investitorilor strategici de talia General Electric sau chiar a institutiilor financiare precum Banca Mondiala. Sanador a fost infiintata in 1999 si este condusa de catre Carmen Doris Andronescu, sotia fondatorului Flanco. Florin Andronescu intentioneaza sa listeze Sanador pe Bursa pentru a atrage finantare in vederea construirii unui spital privat. El estimeaza piata serviciilor medicale private la 200-250 de milioane de euro si spune ca este puternic concentrata in zona Capitalei.In primavara anului 2005, Cetelem a achizitionat pentru 47 de milioane de euro pachetul integral al companiei de credite de consum de la fondul de investitii suedez Oresa Ventures si de la Florin Andronescu. Prin contractul incheiat cu Cetelem, Andronescu pastreaza pozitia de presedinte al Credisson pana in mai 2008. In vara lui 2005, acesta spunea ca se gandeste sa investeasca banii incasati pe Credisson in trei businessuri, din care doua sunt in zona serviciilor de intermediere financiara sau retail.

  • White & Case testeaza piata

    Firme celebre de avocatura din toata lumea si-au manifestat interesul de a intra pe piata romaneasca. Casa americana White & Case negociaza cu casa de avocatura Tuca, Zbarcea si Asociatii posibilitatea unei asocieri pentru a intra pe piata, conform ZF. Piata romaneasca are o rata puternica de crestere, pe fondul intensificarii ritmului cu care se produc tranzactiile mari. In sectorul serviciilor de consultanta juridica de business sunt prezente deja primele doua firme din lume, Clifford Chance si Linklaters, ambele din Marea Britanie. Acestea au intrat pe piata prin asocieri cu firme locale. Clifford Chance, cea mai mare firma de avocatura din lume, s-a asociat cu firma de avocatura Badea, Georgescu & Asociatii, iar Linklaters cu Miculiti, Mihai & Asociatii.Tendinta marilor case de avocatura din lume de a veni pe piata romaneasca a fost amplificata de faptul ca tot mai multe companii de talie internationala activeaza in Romania. Piata avocaturii de afaceri din Romania este estimata pentru anul trecut la circa 100 de milioane de euro. Cea mai mare firma este Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen, cu afaceri de 7 milioane de euro anul trecut.

  • Mai scump, mai rafinat

    Piata hoteliera si industria turismului din Romania cunosc o perioada de diversificare a serviciilor oferite clientilor. Pe de o parte, bucatariile restaurantelor devin mai rafinate, hotelurile luxoase se inmultesc iar salariile personalului din industrie (care nu e neaparat in management) ajung sa rivalizeze cu un salariu de director executiv dintr-o multinationala. Ana Hotels, companie controlata de omul de afaceri George Copos, a anuntat recent o investitie de 2 milioane de euro in extinderea si reamenajarea bucatariei hotelului Crowne Plaza. Decizia a survenit pe fondul cererii mari pe segmentul de food & beverage dar si datorita cresterii solicitarilor venite din partea organizatorilor de evenimente. Restaurantul Heritage, cunoscut deja ca restaurantul bancherilor, pentru ca este fondat si condus de un grup de bancheri, isi va plati bucatarul cu o suma situata undeva peste 8.000 de euro si toti angajatii restaurantului sunt obligati sa vorbeasca cel putin o limba straina.