Category: Arta si societate

Marco Polo, de pilda, a scris „Cartea Minunilor", care a avut mare succes printre amatorii de calatorii imaginare. Daca pe vremuri condeiul era insa cea folosita metoda pentru jurnalele de calatorie, exploratorii moderni nu uita sa ia in rucsac, alaturi de harti si compas, un aparat foto cu care imortalizeaza oamenii si locurile.

Fotografii culese intr-o calatorie pe Dunare, la bordul unei nave de pompieri sau o expeditie in Tibet au facut escala pret de cateva saptamani la Bucuresti. Experimentul artistic a inceput din Krems (Austria) si s-a incheiat la Ruse, in Bulgaria. „Initial m-am gandit la o lucrare care ar fi trebuit sa se dezvolte in timpul unei calatorii pe un vas de transport de marfa pe Oceanul Atlantic. In timpul documentatiei mi-am dat seama ca acest tip de vase era totusi destul de rigid, asa ca mi-a venit ideea sa face ceva pe un vas pe Dunare", povesteste artistul austriac Rainer Prohaska.

Prohaska a petrecut vara trecuta zece saptamani pe Dunare la bordul unei nave cel putin atipice. Vasul era de fapt format din trei barci numite „Zillen" (luntre in germana), cele mai vechi vase de pe Dunare, care sunt folosite in prezent de pompierii austrieci atunci cand creste debitul apei. Austriacul si-a propus o calatorie experimentala, in care sa adune diverse lucruri din fiecare tara prin care trece Dunarea, cu ajutorul carora sa construiasca apoi un vas-obiect de arta. Obiectele trebuia sa indeplineasca doua criterii importante: sa poata fi folosite in timpul calatoriei si sa exprime preocuparile si specificul locuitorilor de pe tarmul fluviului.

Pasiunea artistului pentru proiectele pe apa nu este noua. In 2001, el a calatorit impreuna cu o artista suedeza, Shusha Niederberger, pe un vas de trasport de marfa din Linz pana in Budapesta si inapoi. Insa ideea si solutia expeditiei pe Dunare i-au venit in 2005, cand a participat la proiectul „Graue Donau", la bordul vasului romanesc de croaziera „Delta Star", care a navigat de la Viena la Cernavoda si apoi la Giurgiu.

„In timpul petrecut pe Delta Star am inceput sa ma gandesc la modalitatile in care poate pluti un vas in aval si cum poate el creste, ca proiect in sine de navigatie, de-a lungul calatoriei." Prohaska a facut expeditia insotit de producatoarea proiectului, Eva Grumeth, si din cand in cand lor s-au alaturat cativa artisti locali.

Rezultatul calatoriei, expus la Galeria Posibila din Bucuresti, este o expozitie impartita in doua sectiuni. In prima avem partea documentara a proiectului: pe un perete gri este desenat cu creta traseul parcurs de vasul experimental si sunt expuse fotografii si documente precum factura dintr-un anumit port sau viza de intrare in Uniunea Europeana. In cea de-a doua incapere sunt aranjate fotografii ce surprind instantanee din expeditie si obiecte specifice fiecarui loc prin care au trecut calatorii. Una dintre imaginile care atrag atentia reprezinta doua rezervoare albastre de alimentare de la un avion de vanatoare MIG, pe care le-au primit de la un colectionar de astfel de obiecte ce locuia pe malul Dunarii. Rezervoarele au functionat drept corpuri de ridicare si de sustinere pentru ambarcatiune. Proiectul se va incheia la Krems in Austria, unde barca va fi reasamblata.

Artistul afirma ca prin acest proiect a dorit sa spuna o poveste a Dunarii. „Astfel de proiecte despre cum arata Dunarea si despre oamenii de pe Dunare au mai fost, insa ceea ce il diferentiaza pe al nostru este ca nu incearca sa aiba o reactie pe uscat, ci aduce lucruri si obiecte de pe uscat pentru a le expune pe apa", spune Cosmina Chituc, de la Galeria Posibila.

Daca Rainer Prohaska este un artist transformat in explorator, Uca Maria Marinescu, unul dintre cei mai faimosi exploratori romani, s-a transformat la finalul expeditiei in artist pentru a-si impartasi experientele traite. „Din 1998, fiecare expeditie pe care am facut-o s-a finalizat cu o expozitie", spune Marinescu.

La hotelul Intercontinental a inceput o serie de expozitii cu peste 100 de fotografii realizate de ea in timpul celor patru expeditii in Tibet.

De ce Tibet? „Simt o chemare speciala fata de Tibet si de fiecare data cand am ocazia plec. Face parte din alt timp si din alt spatiu, intotdeauna ma simt bine, simt o liniste, invat din filozofia oamenilor de acolo si ma incarc cu energie", afirma exploratoarea.

Uca Marinescu spune ca a traversat Tibetul de la est la vest, insa nu a reusit sa ajunga in locurile sacre, unde se afla manastirile si sunt pastrate manuscrisele vechi. „Am mers pe vechiul drum al sarii si al matasii, pe care odata l-a parcurs si Marco Polo. Acum este numit drumul sarii si al lanii, care este transportata cu iaci. Drumul a fost modernizat si se poate merge cu jeepul, dar accesul in locurile izolate se face pe jos, pe carari inguste. Altitudinea maxima la care se ajunge este de aproximativ 5.800 de metri, o altitudine suportabila. De exemplu, in ultima expeditie am fost cu o prietena care nu avea experienta, dar a reusit sa se adapteze treptat."

O zi de drumetie incepe dimineata la 9, se incheie seara la 7 si inseamna un drum de peste 20 de kilometri. Unul dintre cele mai importante trasee este Kora, care inconjoara muntele Kailash, considerat munte sfant in credinta budista. „Ultima data am vazut acolo un grup de pelerini budisti din India, dar traseul este parcurs si de foarte multi localnici. Se spune ca in prima parte, la urcarea pana la 5.200 de metri iti recunosti pacatele, intre 5.100 si 5.400 de metri te incarci cu energie, iar la 5.600 de metri, unde se afla o trecatoare, simti cu adevarat toata energia. In varful muntelui a stat zeul hindus Shiva si a meditat. Drumul dureaza aproximativ trei zile, in care dormi in cort."

Iar langa masivul muntos se afla lacul sacru Manasarowar. „Unele zone au o energie aparte, poate din cauza muntelui care te apropie de cer, iar oamenii nu sunt niciodata suparati, nu ii vezi certandu-se si nu cunosc valoarea banilor; daca le arati o bancnota nu stiu ce sa faca cu ea", comenteaza Uca Marinescu.

Expozitia „Tibet – alt timp, alta lume" cuprinde fotografii cu oameni si peisaje din aceste expeditii. „In general – spune exploratoarea – de fiecare data cand ma intorc dintr-o expeditie incerc sa expun ceea ce am vazut pentru ca eu cred ca lumea este un dar pe care trebuie sa il impartasesti".