20 de miliarde de dolari sunt dispusi sa plateasca austriecii de la OMV pentru actiunile Mol, tranzactie care ar duce la formarea celui mai mare grup energetic din centrul Europei. Cine e mai destept cedeaza primul. OMV, compania austriaca din domeniul petrolului, pare sa ignore zicala, chiar si la mai bine de un an de la lansarea ofertei de preluare a rivalului ungar Mol. OMV, care detine deja 20% din compania ungara, vrea sa-si mareasca participatia in ciuda opozitiei Mol, care spune ca propunerea va fi in dezavantajul actionarilor sai. Arbitrul din cadrul conflictului austro-ungar este Comisia Europeana (CE), care trebuie sa isi finalizeze investigatia asupra impactului fuziunii pana pe data de 18 septembrie 2008. In ultimul sau raport din iulie, CE a ajuns la concluzia ca preluarea ar insemna eliminarea Mol din pozitia de cel mai important concurent regional al OMV, deci reducerea concurentei si automat, preturi mai mari pentru consumatorii finali din Ungaria, Slovacia si, Romania. OMV stie insa ca miza nu e aici desteptaciunea, ci supravietuirea pe o piata la care tanjeste si rivalul rus, Gazprom. Austriecii au, asadar, un plan secundar pentru a-si imbunatati pozitia in Europa. Wolfgang Ruttenstorfer, CEO-ul OMV, a spus ca este dispus sa renunte la cateva benzinarii si sa cedeze din capacitatea de rafinare tertilor, pentru a primi unda verde de la UE in calea catre Mol. Iar daca nici asta nu functioneaza, OMV se gandeste oricum sa-si extinda operatiunile pe alte piete din sud-estul Europei.
Category: Arta si societate
-
Raiffeisen tine cheile HVB
Pana la sfarsitul anului, doi jucatori vor mai opera pe nisa de piata a sistemelor de economisire-creditare pentru locuinte: Raiffeisen si BCR. Al treilea jucator, HVB Locuinte, a hotarat sa cedeze “cheile” catre Raiffeisen Banca pentru Locuinte (RBL), in urma unei tranzactii apreciate la cateva milioane de euro. Dupa negocieri care durasera aproximativ sase luni, HVB Locuinte si Raiffeisen Banca pentru Locuinte (RBL) au semnat pe 15 iulie contractul de fuziune. Tranzactia, prin care RBL va prelua toate actiunile HVB Locuinte, asteapta avizele de la Banca Nationala a Romaniei si de la Consiliul Concurentei, al caror termen-limita este toamna acestui an. Decizia HVB de a fuziona cu RBL vine in urma evolutiei modeste inca de la intrarea pe piata in 2005, comparativ cu Raiffeisen, care avea un avans de un an de operatiuni. In plus, in iunie banca a ramas fara presedinte, dupa ce Petre Tulin s-a mutat la concurentul BCR Banca pentru Locuinte, care tocmai se pregatea pentru lansarea oficiala a operatiunilor. Mai mult, unul din principalii actionari de la nivel international, Vereinsbank Victoria Bauspar (VVB), cu un pachet de 55% din actiuni, a hotarat renuntarea la activitatile din regiune, pentru a se concentra pe cele din Germania. Daca tranzactia primeste unda verde de la BNR si Consiliul Concurentei, BCR va avea de confruntat un concurent si mai puternic pe segmentul si asa restrans de economisire-creditare.
-
Wassuuuup?!!!
52 de miliarde de dolari platesc belgienii de la InBev pentru titlul de cel mai mare berar al lumii. Nu, nu e vorba de blat in terenul productiei de bere, ci de achizitia companiei americane Anheuser-Busch. Prietenii de la InBev, producatorul Bergenbier in Romania, si amicii de la Anheuser-Busch, producatorul marcii Budweiser, Bud pentru cunoscatori, si-au dat mana intr-o tranzactie care, odata finalizata, va propulsa InBev pe locul intai in top, inaintea actualului lider al pietei, SABMiller. Preluarea vine dupa o lunga perioada in care familia care conduce de 156 de ani afacerea americana s-a opus ofertei InBev. Se pare ca ultima mutare a belgienilor, urcarea pretului de achizitie de la 65 la 70 de dolari pe actiune si acceptul ca noua companie sa se numeasca Anheuser-Busch InBev, a gadilat suficient orgoliul americanilor incat sa ii determine sa capituleze. Totusi, preluarea nu se incheie aici si, desi sunt la un pas de usa catre piata americana, belgienii de la InBev mai au de asteptat pana sa se relaxeze pe canapea, cu un Bud in mana, dupa cum arata iconic reclamele Budweiser. Decizia trebuie sa fie validata de liderii sindicali locali, politicieni si clientii companiei nou formate pentru ca Budweiser sa se alature celorlalte marci din portofoliul InBev, Beck?s si Stella Artois.
-
Adio opulenta
La zece minute dupa ce magazinul online al retelei Neiman Marcus anunta reduceri de 60% la colectiile de designer, miile de pantofi, genti si haine par ca se evaporeaza. Pantofii Marc by Marc Jacobs, care in perioada de reduceri pot fi cumparati cu 100 de dolari (fata de 300 in sezon) sau gentile Chloé care se vand la jumatate din pret sunt luate cu asalt de amatoarele de moda din toata lumea, atrase de reducerile aplicate la preturile in dolari.
Cercetarile arata ca agitatia de pe site-ul american poate fi extrapolata nu numai in SUA, dar si la intregul comportament de shopping online al europenilor. Conform unui studiu MasterCard, consumatorii europeni din clasa de mijloc pot fi gasiti mai degraba cautand chilipiruri pe internet decat facand parada prin magazinele exclusiviste sau cheltuind sume impresionante pentru vacante luxoase. Studiul a fost realizat pe un esantion de 3.500 de persoane din clasa medie din Marea Britanie, Germania, Franta, Italia, Rusia si Irlanda. Se pare ca segmentul consumatorilor care castiga peste 50.000 de euro pe an inregistreaza una dintre cele mai mari cresteri la ora actuala in Europa. Totusi, acest grup isi foloseste puterea financiara intr-un mod total diferit de stereotipurile opulentei cunoscute din trecut.
Produsele si serviciile dedicate acestui segment tind sa devina, in consecinta, tot mai variate si mai inventive. Mediul online a fost primul care a speculat interesul pentru hainele de designer cu reducere. Ultima moda in materie de shopping sunt site-urile cu haine de designer la care ai acces pe baza de invitatie, precum www.gilt.com sau www.ruelala.com. Reducerile incep la o data si o ora anuntate prin e-mail, iar produsele sunt disponibile pentru 36-48 de ore (dar rar rezista mai mult de cateva ore). Gilt este opera a doi studenti de la Harvard si se concentreaza pe produsele designerilor Oscar de la Renta, Valentino, Carolina Herrera si Dolce & Gabbana. Orice membru al clubului care aduce noi “acoliti” primeste 25 de dolari pe cap de nou recrut. Site-urile se lauda cu anumite produse care nu se gasesc in magazine; Ruelala are branduri ca Anne Klien, 7 for all Mankind si Kate Spade.
Mai mult, au aparut bloguri si site-uri speciale unde sunt anuntate magazinele si perioadele de discount si care dau sfaturi amatorilor de moda despre cum sa isi cumpere haine de designeri la preturi reduse (Diva on a Dollar, Fashion Blog). Femeile au transformat achizitia de haine de pe internet la preturi reduse intr-o adevarata vanatoare de comori, mai ales ca discounturile sunt disponibile inca de la inceputul sezonului si nu mai poate fi vorba de haine demodate. Iar achizitia unui produs de lux la pret intreg este privita in aceste comunitati ca o decizie lipsita de orice sens.
Si comerciantii clasici care tintesc segmentul mediu au identificat aceste obiceiuri de consum si au imaginat evenimente care sa atraga. De exemplu, Gap a organizat seri de shopping speciale, la care accesul s-a facut doar pe baza de invitatie. Gap a identificat cei mai buni clienti din primele 10 piete, in functie de vanzari, si i-a numit “ambasadori Gap”. Apoi compania le-a trimis prin posta invitatii la petrecerile in jeansi si a facut totul pentru a le starni pofta de cumparaturi.
Cat despre petrecerea timpului liber, studiul MasterCard sustine ca relaxarea in familie este preferata de 42,7% dintre francezi, 40,7% dintre irlandezi, 37% dintre englezi si 33,7% dintre rusi, in timp ce pentru germani (29,1%) si italieni (24,1%) reprezinta a doua optiune dupa escapadele solitare. “Studiul arata ca aceasta categorie de consumatori avuti si-a reevaluat scara de valori, indepartandu-se de materialism si punand tot mai mare accent pe familie, prieteni si calitatea vietii”, spune Jorn Lambert, SVP consumer & commercial products al MasterCard Europe.
Francezii, cei mai mari gurmanzi ai lumii, sunt cei care au ridicat cinele in familie la nivel de simbol al statutului social. Peter Mayle descrie cu lux de amanunte in cartea “Un an in Proventa” (unde povesteste experientele prin care trece dupa mutarea din Marea Britanie in Provence) ritualul cinei la francezii din clasa medie, de unde nu lipsesc delicatese precum foie gras sau trufe, multiple feluri de paine care sa se potriveasca la fiecare mancare sau vinuri alese cu grija.
Se pare ca mesele in familie au devenit populare si printre tineri, care adesea isi invita prietenii sau colegii acasa pentru ca acestia sa le cunoasca familia. Elena Beganu, care a absolvit anul acesta Masterul in Studii Europene Avansate din cadrul Institutului European de Inalte Studii Internationale, a studiat la Nisa, Berlin si Roma si a facut calatorii de studii la Geneva, Strasbourg sau Rostock. “De fiecare data cand ajungeam intr-un oras de unde provenea unul dintre colegi, eram invitati la o cina, pentru a le cunoaste familia.” Si parintii Elenei, care locuiesc la Roma, au organizat un astfel de eveniment, la care i-au invitat pe cei 25 de colegi ai fetei. “Masa a avut si preparate traditionale romanesti, zacusca sau salata de vinete, si aperitive italiene. Si nu a lipsit specialitatea mamei, prajitura cu branza si stafide”, spune Elena.
Obiceiurile de consum ale clasei medii influenteaza si piata luxului. In ultima perioada, hainele cu marca vizibila si bijuteriile opulente au inceput sa faca loc aparitiilor discrete. Specialistii in moda anunta revenirea look-ului care nu tine cont de sezon si a hainelor care pot fi purtate aproape tot timpul anului. Desigur, femeile vor continua sa mearga la cumparaturi, dar se pare ca vor alege mai degraba una sau doua rochii clasice in loc de un dulap plin cu haine ultramoderne, dar care rezista doar un singur sezon. “Isi doresc haine care arata scump, dar care nu sar calul”, spune Suze Yalof Schwartz, redactor de moda la editia britanica a revistei Glamour.
Si in ceea ce priveste timpul liber, consumatorii de lux par sa fi fost inspirati de clasa medie. Mai nou, cinele din restaurantele exclusiviste au fost inlocuite de petreceri fastuoase la vilele proprietate personala. Este adevarat, totul este conceput cu bugete ridicate (care pot ajunge la 30.000 de lire sterline), meniurile sunt gatite de bucatari care se lauda cu stele Michelin si servite cu fast, iar oaspetii sunt intretinuti de magicieni, de cantareti de opera sau de dansatori profesionisti.
Chiar si cand vine vorba de turism, consumatorii de lux par sa aprecieze mai nou turismul bazat pe experiente insolite in locul unei vacante de huzur intr-o destinatie exotica, dar comoda. Emil Delibasev, country manager al British Airways pentru Romania si Bulgaria, spune ca este un fan al insulei Bora Bora atunci cand vine vorba despre destinatii de vacanta. Daca prima data a preferat clasicul club cu bungalow pe apa, dupa ce a observat ca era incojurat de consumatori de lux care mancau la fiecare masa homar cu sampanie, s-a reorientat. A ales Club Med, un resort destinat tinerilor, unde cine vine are acces la activitati mult mai diverse, precum pescuit noaptea, snorkeling sau paragliding.
Reprezentantii MasterCard spun ca, desi isi pot permite orice, cei mai multi consumatori (46,5%) analizeaza cu atentie ofertele si preturile pe internet, comparand diverse site-uri inainte de a face o achizitie de produs sau serviciu. “Savurez fiecare moment dinaintea excursiei, imi place sa aleg hotelul si sa planuiesc in detaliu zborul, desi sunt privilegiat sa pot zbura cu un cost minim”, spune Emil Delibasev.
-
Si bogatii plang…
De unde aceasta ingrijorare? Daca la Kiyosaki situatia este explicabila, pentru ca omul (nascut in Hawaii, intr-o familie de profesori) si-a cladit cladit prestigiul si averea scriind carti despre cum sa ne imbogatim, ce-l mana in lupta pe magnatul imobiliar Trump? Sharon Lechter, prefatatoarea volumului (si, de fapt, „mana” cu care scrie Kiyosaki), comenteaza asa: „Ingrijorarea lor este ca bogatii devin mai bogati, iar America, tot mai saraca. Asemenea calotelor polare de gheata, clasa mijlocie dispare. America devine o societate formata din doua clase. Curand vei fi ori bogat, ori sarac. Cei mai multi oameni bogati nu doresc ca tu sa cunosti ceea ce cunosc ei si nici secretele imbogatirii. Dar Donald si Robert sunt altfel. Vor sa imparta cu tine cunostintele lor”.
Cauza acestei saraciri progresive a clasei de mijloc ar veni, dupa autori, din lipsa de educatie si mai ales din lipsa de educatie financiara (acesta ar fi motivul pentru care Statele Unite s-au transformat treptat din cea mai bogata tara din lume in tara cea mai bogata, dar cu cele mai multe datorii). Autorii scriu despre cum investitorii pasivi (care alcatuiesc majoritatea clasei de mijloc si care investesc doar ca sa nu piarda) se pot transforma in investitori activi, care investesc ca sa castige. Fara sa fie un manual, cartea lor nu spune cititorilor in ce sa investesti, ci doar le spun de ce au invins ei pe plan financiar si cum vad lumea banilor, a afacerilor si a investitiilor. Cu o autoevaluare a cuplului Trump-Kiyosaki care suna asa: „Aceasta carte nu vrea sa schimbe lumea. Aceasta carte vrea sa te schimbe pe tine, ca sa nu devii o victima a schimbarii lumii”.
Donald J. Trump, Robert T. Kiyosaki – “De ce vrem sa fii bogat”,
Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2008
NoutatiDestine Incrucisate
Adam Ewing este un om al legii american, care in secolul al XIX-lea s-a imbarcat pe un vas pe ruta Noua Zeelanda-San Francisco. El nu are nimic de-a face cu Robert Frobisher, un tanar muzician care se pune in slujba unui compozitor genial, ca secretar particular al acestuia, si caruia ii seduce sotia (acum ne aflam deja in anul 1931). Nici unul, nici celalalt nu au cum s-o cunoasca pe Luisa Rey, o ziarista de investigatie, aflata pe pista unui complot nuclear, pus la cale in California anilor ’70. Si, desigur, nici pe Sonmi 451, o clona condamnata la moarte de catre un stat situat undeva in viitor. Desi spatiul si timpul le despart, aceste personaje sunt parte a unui destin comun, a carui semnificatie ni se dezvaluie pe parcurs. Daca ar fi sa rezumam subiectul cartii, am putea folosi o fraza a lui Joyce: „Istoria este un cosmar din care incerc sa ma trezesc”.David Mitchell – “Atlasul norilor”, Editura Humanitas
Fiction, Bucuresti, 2008Politica fara morala
Nascut in Rusia, din parinti comunisti, Andrei Kurkov se muta inca de foarte tanar in Ucraina, la Kiev. Stagiul militar si-l petrece ca paznic de inchisoare la Odesa, unde incepe sa-si scrie primele texte literare, niste povesti pentru copii. Cu doua saptamani inainte de caderea comunismului in URSS, ii apare in librarii primul roman. Autor multipremiat, tradus in 26 de limbi straine, Kurkov s-a dedicat in ultima vreme si meseriei de scenarist. Desi detesta politica, aceasta n-a incetat sa-l inspire, asa incat multe dintre romanele sale descriu societatea rusa si ucraineana a epocii Eltin, cand capitalismul cel mai salbatic cu putinta ii nastea pe noii rusi, dar mai ales pe noii saraci. Viktor, mai vechiul erou din „Moartea pinguinului”, va invata, in decursul aventurilor sale, sa respecte „legea melcului”, care afirma ca fiecare om, indiferent ce ar face, trebuie sa-si gaseasca o „cochilie”, fie in tabara politiei, fie in cea a mafiei.Andrei Kurkov – “Legea melcului”,
Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2008 -
Trei filme europene
Cele trei filme europene vin fiecare din alta parte a continentului, unul dintre ele bifand chiar doua tari de origine. Cel mai interesant titlu este “Mio fratello è figlio unico”, al carui titlu a fost tradus cuvant cu cuvant, desi exista mult mai nimeritul “Fratele meu e singur la parinti”. Asadar, alaturi de drama (extrem de amuzanta) “Fratele meu e fiu unic”, mai avem drama (mai putin amuzanta) semnata de turco-germanul Fatih Akin, “De partea cealalta”/“Auf der anderen Seite” si comedia romantica frantuzeasca “Nu vreau sa pleci”/“Je veux pas que t’en ailles”.
Prezentat in premiera in cadrul Festivalului Filmului European, “Mio fratello…” a reusit sa faca o intreaga sala sa rada in hohote cu aventurile pisicherului Accio (Elio Germano), mezinul unei familii de italieni din Latina, un orasel industrial al anilor ‘60. Cu inflacararea specifica italienilor, Accio provoaca probleme in dreapta si-n stanga, se paruie cu fratele sau (Ricardo Scamarcio, junele-prim al cinematografului italian), se cearta cu sora, cu mama, vecinii si toata lumea, intr-un amuzant razboi (caci micile galcevi capata proportii universale), in care toti combatantii cred cu tarie in ceva numai pentru ca trebuie. Accio este fascist, iar fratele sau Manrico e comunist, iar clivajul ideologic din sanul familiei Benassi provoaca situatii de o nemaipomenita savoare, mai ales cand intre cei doi intervine si frumoasa Francesca (Diane Fleri).
Italia anilor ‘60 si conflictele dintre fascisti si comunisti poate nu par contextul cel mai atractiv pentru consumatorul roman de divertisment cinematografic, dar a refuza sa vezi “Mio fratello è figlio unico” doar din acest motiv este ca si cum ai refuza sa vorbesti cu Jennifer Lopez (si sa-i spui ce actrita proasta e, desigur) doar pentru ca poarta niste banali pantaloni scurti. Filmul lui Daniele Luchetti nu este politic, iar elementele sale politice sunt folosite mai degraba ca niste parghii in stare sa traga valurile groase ce acopera sufletul, intentiile, dorintele, visurile lui Accio, ale fratelui sau, ale mamei sale si-asa mai departe. Filmul unei maturizari, “Mio fratello…” este probabil povestea celui mai simpatic personaj al anului, Accio, iar Elio Germano dovedeste inca o data ca a devenit unul dintre cei mai buni tineri actori europeni. Ritmat de hiturile epocii (“Ma che freddo fa” al Nadei Malanima ar fi cel mai bun exemplu), “Mio fratello…” e foarte diferit de noul film al lui Fatih Akin, “De partea cealalta”. Acesta a fost deja prezentat in paginile revistei BUSINESS Magazin, asa ca nu mai spunem decat ca povestea turco-germana a lui Akin despre prejudecati, pierdere si regasire, intelegere si acceptare arata ca regizorul s-a distantat total de ritmul frenetic din “Gegen die Wand”/“Cu capul inainte”, adoptand un stil mai lent, dar si mai matur. Profesori universitari, pensionari, prostituate si militanti politici se intersecteaza (si nu se sincronizeaza, ca de obicei in filmele lui Akin) in “De partea cealalta”, un film din care nu lipsesc surprizele specifice regizorului turco-german. Cu un surprinzator premiu pentru scenariu anul trecut la Cannes, noul Akin nu e o reusita totala, dar schimbarea de stil promite multe.
Cat despre comedia romantica “J’veux pas que tu t’en ailles”, aceasta e un fel de continuare a filmului anterior al regizorului Bernard Jeanjean, “J’me sens pas belle”: daca acolo regizorul francez descrie formarea unui cuplu, aici cuplul este deja format si are niscaiva probleme. Paul (Richard Berry, poate vi-l amintiti din “Ciocu’ mic!”/“Tais-toi!”, unde era comisarul Vernet, nemesis-ul personajelor jucate de Jean Reno si Gerard Depardieu) este psihoterapeut si inca unul extrem de apreciat. Prin urmare, pacientii fac coada la usa cabinetului sau, iar Paul ajunge tot mai rar acasa, la sotia sa, Carla (Judith Godrèche). Dar Paul isi da seama ca relatia lor s-a racit de-abia cand un pacient, Raphaãl (Julien Boisselier, protagonistul din “J’me sens pas belle”) ii marturiseste ca s-a indragostit de-o femeie maritata, Carla. Ca este vorba de sotia lui Paul pricepe numaidecat, asa ca psihoterapetul incearca sa-si salveze casnicia si sa-si recupereze nevasta, folosindu-se de Raphaãl.
Bineinteles, nici adversarul nu se lasa pacalit prea mult timp. Prin urmare, vom avea de ce rade pana la finalul acestui film inofensiv, deloc original, dar care aduce un savuros parfum frantuzesc acestui gen, al carui reprezentant cel mai recent a fost “Prime”/“Cu iubirea la psihiatru”, unde Uma Thurman ii descria lui Meryl Streep, spre disperarea acesteia, partidele de sex cu iubitul ei, fiul psiholoagei. Prin urmare, e o perioada cu totul si cu totul speciala a anului: dupa ce ne lasam captivati de intunecatele aventuri ale lui Batman (pe un ecran cat mai mare, desigur), putem calatori si in spatiu si timp cu cele trei filme prezentate mai sus, lasandu-ne impresionati de entuziasmul lui Accio, de ritmul lent al filmarilor lui Fatih Akin si de replicile istete din comedia lui Bernard Jeanjean.
-
Echipa revistei Descopera vaneaza eclipsa din Siberia
Acestia au acceptat provocarea de a parcurge 6.000 km si de a traversa patru fusuri orare, in vederea realizarii unor fotoreportaje prezentate in premiera in Rominia.
Periplul stiintific va incepe in Bucuresti cu plecare spre Moscova, cu avionul si va fi urmat de tranzitarea Siberiei cu ajutorul faimosului Transsiberian, pe o lungime de 3.300 Km.
Primul fotoreportaj are ca scop prezentarea in detaliu prin ochiul agil al specialistului a platoului siberian si a punctelor sale esentiale – muntii Ural, Volga , ajungind la orasul de destinatie, Novosibirsk.
Novosibirsk este granita pentru cel de-al doilea fotoreportaj, ce va fi realizat pe 1 august 2008 si va prezenta eclipsa de soare din acea zi ce are punct maxim de vizibilitate in Siberia.
Proiectul, avind caracter unic pentru Romania, va dura 10 zile si va insuma 10.000 Km.
Fotoreportajele vor fi prezentate in exclusivitate in numarul din septembrie al revistei ”Descopera”.
-
In lupta cu canicula
Descoperiti terasele numai bune de vizitat la 40 de grade, feluri de mancare care coboara temperatura corpului si o lista cu piscinele si locurile de balaceala de prin oras. Mai exact tot ce trebuie sa stiti ca sa supravietuiti unei veri toride.
Citeste mai multe despre cum lupti cu canicula pe www.timeoutbucuresti.ro
-
Un Batman sub semnul Joker-ului
Citeste mai multe despre Un Batman sub semnul Joker-ului pe www.timeoutbucuresti.ro
-
Literatura cu sclipici
Bridget Jones a fost personajul in jurul caruia s-a conturat, in urma cu peste doi ani, prima colectie din Romania de literatura pentru femei. Polirom a lansat, in aprilie 2006, colectia Chic, care includea, alaturi de “Jurnalul lui Bridget Jones”, alte sase titluri. Editorii mizau in acel moment pe eroinele unor carti ecranizate pentru a promova “chick lit”, un gen care vindea milioane de exemplare pe piata internationala, dar care in Romania nu confirmase inca. Cum au evoluat cartile de literatura lejera in Romania si unde a ajuns piata de literatura pentru femei in 2008?
Pe piata internationala, vanzarile genului “chick lit” au depasit 70 de milioane de euro, adica valoarea intregii piete de carte din Romania. “Chick lit” inseamna povesti spuse intr-un ritm alert, cu un stil pe cat posibil lejer si plin de umor, avand drept personaje si deopotriva drept cititoare femeile cu o cariera profesionala in plina ascensiune si un standard de viata relativ ridicat. Pe piata din Romania, prima editura care a mizat pe “chick lit”, Polirom din Iasi, a ajuns deja la o colectie cu 44 de titluri, care se situeaza pe locul al doilea ca vanzari in topul colectiilor de traducere-fictiune ale editurii. Incepand de anul trecut, piata s-a aglomerat – Humanitas a inaugurat colectia Cocktail, care a ajuns sa detina 18 titluri.
“Vanzarile, dupa cum anticipam atunci cand am pornit colectia, sunt crescatoare, ceea ce inseamna ca, pe langa publicul fidel, fiecare nou titlu atrage noi cititori”, spune Iustina Croitoru, coordonatoarea colectiei Cocktail de la Humanitas. In anul 2007, colectia Cocktail a insumat 40.000 de exemplare, din care s-au vandut peste 75%. In primele sase luni ale anului 2008 au aparut opt titluri, publicate intr-un numar de 30.000 de exemplare, din care s-au vandut pana in luna iunie peste jumatate”, precizeaza Croitoru. Pariul pe “chick lit” s-a dovedit a fi un succes comercial pentru Humanitas, colectia Cocktail fiind pe primul loc ca rulaj atat in cadrul editurii Humanitas Fiction, cat si in primele cinci locuri in cadrul grupului Humanitas.
Cat despre cele mai vandute scriitoare, Polirom o nominalizeaza pe Sophie Kinsella, iar Humanitas pe Meg Cabot, a carei carte, “Regina gafelor”, se afla in topul vanzarilor editurii.
In timp, datorita succesului cartilor de gen, editurile au fost inspirate sa publice si ale subgenuri: “lad lit”, “crime chick lit”, “mom chick lit”. Personajele “lad lit” sunt variantele masculine ale lui Bridget Jones, tineri cu viata sociala activa si pasionati de moda. Cartile “crime chick lit” condimenteaza aventurile personajelor cu mistere specifice cartilor politiste. Iar literatura “mom chick lit” are in prim plan foste eroine “chick lit” care intre timp au devenit mame.
“Incepand din acest an am publicat si o serie de ghiduri de tips & tricks scrise cu umor si sinceritate, din care femeile moderne afla cum sa-si organizeze viata, cum sa-si gaseasca un iubit sau cum sa fie in pas cu moda”, spune Iustina Croitoru.
Succesul romanelor de gen a fost atat de mare, incat conceptul a fost deja adaptat local in diverse tari. In India s-a lansat romanul “Piece of Cake” scris de Swanti Kaushal, ce spune povestea unei eroine de 29 de ani care incearca sa echilibreze slujba de marketer la International Foods cu intalnirile cu barbati ce incep sa o curteze dupa ce mama ei a dat un anunt in rubrica de matrimoniale din The Hindustan Times. Si in Ungaria s-a lansat o varianta locala, romanul Zsuzsei Racz, “Stop, Mamma Teresa!” care s-a vandut in 130.000 de exemplare, intr-o tara in care tirajul cartilor rareori depaseste valori cu patru cifre.
In Romania, Polirom este singura editura aflata pe punctul de a furniza un nume de autor ce ar putea adapta local genul. “Mihaela Radulescu, autoare Polirom de succes,
de cateva luni ca ne va preda un roman ce s-ar potrivi foarte bine cu cele publicate de noi pana acum in Chic”, afirma Oana Boca. Personajele cartilor “chick lit” frapeaza in special prin stilul lor de viata. Toate locuiesc in marile metropole ale lumii – mai ales Londra sau New York. Mai mult, au slujbe la care viseaza orice tanara, iar viata lor se desfasoara intr-o lume stilata si stralucitoare, plina de barfe si mondenitati. Ce impact au asupra stilului de viata din Romania aceste personaje, care fie ca se afla in cautarea marii iubiri sau a unei perechi perfecte de jeansi, trec cu umor peste orice situatie? “Cand am lansat colectia, noi am plecat deja de la premisa ca Chic este gandit ca un puzzle construit din personaje simpatice si experientele lor, genul de literatura in care femeile se vor regasi intr-o masura atat de mare, incat la fiecare lectura vor avea o singura reactie: Asta sunt eu!”, explica Oana Boca. Iar cartile au sustinut mesajul transmis initial de revistele pentru femei. “Viata sociala, cariera, look-ul, shopping-ul, trend-ul, dragostea au devenit pentru ele must-uri indiscutabile”, spune reprezentanta Humanitas.