Category: Arta si societate

  • Serialul Netflix care „se ia la trântă” cu Biserica. De ce a revoltat peste 2 milioane de oameni

    Peste 2 milioane de semnături s-au strâns pentru a fi oprită difuzarea filmului brazilian „The First Temptation of Christ” (Prima tentaţie a lui Hristos) de pe platforma de streaming Netflix, care îl ilustrează pe Iisus Hristos ca fiind homosexual. Petiţia a fost lansată la 46 de minute după lansarea filmului, urmăritorii argumentând că producţia jigneşte grav creştinii, scrie Daily Mail.

    Potrivit sinopsisului, povestea filmului îl surprinde pe Iisus la vârsta de 30 de ani, alături de un oaspete surpriză pe care îl aduce la o întâlnire în familie, prezentându-l drept iubitul său, Orlando.

    Netflix nu a comentat pe marginea filmului şi nici a acuzaţiilor făcute împotriva acestuia. În schimb, trupa de comedie din spatele producţiei a făcut o declaraţie, spunând că pun preţ „pe libertatea de exprimare a umorului prin intermediul unei satire legate de una dintre cele mai diverse teme culturale ale societăţii, aceasta fiind esenţială pentru o ţară democratică”.

    Criticii care militează pe Twitter împotriva filmului spus că vor boicota site-ul până când producţia va fi retrasă.

    Eduardo Bolsonaro, fiul preşedintelui brazilian Jair Bolsonaro, a numit filmul un „gunoi”, adăugând că producătorii „nu reprezintă societatea braziliană”.

    Filmul este regizat de actorii Rodrigo Van Der Put, iar rolurile lui Iisus şi a lui Orlando sunt interpretate de Gregório Duvivier şi Fábio Porchat.

  • Cel mai bun job al anului 2020? Ce trebuie să faci pentru a putea obţine acest loc de muncă şi ce salariu fabulos câştigi

    Milionarul australian Matthew Lepre oferă un salariu de 55.000 de dolari pe an unui fotograf care să îl însoţească în călătoriile sale prin Europa şi Statele Unite.

    Australianul câştigă în jur de 120.000 de dolari pe lună de pe urma mai multor afaceri online, inclusiv sesiuni de coaching cu cei interesaţi.

    “În ultimul an am reuşit să cresc singur afacerea mea, călătorind prin Emiratele Arabe Unite, Indonezia, Noua Zeelandă, Italia, Franţa, Spania, Elveţia şi Thailanda, bazându-mă pe prietenii mei pentru a captura fotografii reuşite”, a declarat Lepre celor de la Femail. El a adăugat că dezvoltarea rapidă a afacerii nu-i mai permite însă un astfel de flux.

    Persoana selectată va trebui să aibă flexibilitate şi disponibilitatea de a călători mereu în funcţie de “calendarul nebun” al lui Matthew Lepre. Toate cheltuielile legate de trasport, cazări şi mese vor fi suportate de australian, dar fotograful trebuie să deţină deja aparatura necesară, mai scriu cei de la Daily Mail.

  • Noaptea în care lumea s-ar fi putut termina şi povestea omului care a salvat-o

    Stanislav Petrov a evitat un posibil conflict nuclear în 1983, chiar în mijlocul uneia dintre cele mai tensionate perioade din istoria modernă – Războiul Rece.

    Petrov era colonel-locotenent în Forţele Sovietice Aeriene de Apărare, lucrând la o staţie ce monitoriza avertizările de lansare a rachetelor balistice. În noaptea de 26 septembrie, 1983, Petrov i-a ţinut locul unui coleg pe tura de noapte.

    La 15 minute după miezul nopţii, alarma a pornit, indicând că Statele Unite au lansat o rachetă. “A început să verifice toate sistemele pentru a se asigura că nu e vorba de o eroare software”, povesteşte fiul lui Petrov celor de la BBC. “Avea încredere mai ales în sistemele video, însă acestea erau inutile, pentru că soarele apunea în acel moment.”

    Stanislav Petrov a avut mai puţin de 30 de minute pentru a decide dacă lansarea rachetei era adevărată sau nu; la scurt timp, mai multe alarme s-au declanşat, avertizând că şi alte rachete au fost lansate.

    Rusul ştia că odată ce confirmă lansările, Uniunea Sovietică va riposta. Astfel, deşi sistemul părea stabil şi nu existau semne ale unei erori, el a ridicat telefonul şi şi-a informat superiorii că datele primite sunt false.

    O investigaţie ulterioară a dovedit că radarul fusese indus în eroare de razele soarelui reflectate în nori, transmiţând în mod eronat că rachete fuseseră lansate.

    Adevărata poveste a ieşit la iveală 15 ani mai târziu, în 1998. După ce presa l-a convins să ofere interviuri, Petrov a început să primească scrisori de mulţumire de la oameni din toate colţurile lumii. El a fost, de asemenea, recompensat cu numeroase premii internaţionale.

    Stanislav Petrov a murit în mai 2017.

  • Copilăria furată a celui mai iubit copil de la Hollywood. Cum a ajuns el de la dormitul în cameră cu şase fraţi să fie unul dintre cei mai bogaţi copii din lume

    Faima unuia dintre cei mai bogaţi copii-vedetă ai lumii a venit cu un preţ: familia lui s-a destrămat, tabloidele au făcut tot posibilul pentru a răspândi informaţii false despre el şi, chiar şi astăzi, nu poate să se plimbe pe străzi fără să fie agasat de fani. „În pofida tuturor lucrurilor care s-au scris despre el şi a interviurilor acordate, avem impresia că este un tip destul de realist, care vrea să se bucure de viaţă în propriul ritm. Ţinând cont de lucrurile prin care a trecut când era mic, nu putem să îl învinovăţim că a făcut un pas înapoi şi că vrea să scape de faimă”, scriu jurnaliştii de la The Talko. Iată câteva dintre aspectele legate de copilăria lui Macalauy Culkin.

    1. Familia lui era atât de săracă, încât el şi toţi cei şase fraţi ai săi împărţeau un singur dormitor. Billy Hopkins, directorul de casting care i-a oferit copilului primul rol, a spus: „Nu aveau niciun ban, nici  măcar o carte de credit. I-am oferit bani stage manager-ului pentru a-l duce pe Macaulay acasă noaptea după repetiţii”.

    2. La fel ca în filmul care l-a consacrat, şi el face parte dintr-o familie numeroasă: există şapte fraţi ai familiei Culkin, iar Mac este al treilea copil. Ceilalţi fraţi au apărut şi ei în diferite emisiuni sau filme de-a lungul anilor.

    3. Culkin a început să joace în filme când avea doar patru ani. De-a lungul anilor 1980 a apărut în diferite roluri pe scenă, la televizor şi pe marile ecrane. A debutat în cinema în 1988, în drama Rocket Gibraltar, dar filmul care l-a făcut faimos iniţial a fost Uncle Buck, unde a fost vedeta alături de John Candy, care îi este alături şi în Home Alone.

    4. După ce a jucat într-o serie de eşecuri de box office, părinţii lui s-au despărţit. Discuţiile legate de bani l-au făcut să afirme că nu va accepta alte roluri, până când părinţii săi se vor înţelege asupra custodiei sale: „Am terminat-o, sper că v-aţi câştigat banii, nu vor mai veni alţii de la mine.”

    5. Faima aduce numeroase beneficii, dar există şi un revers al medaliei. După Home Alone, Culkin nu putea nici măcar să mai meargă pe stradă. Oamenii se holbau la el şi ţipau, iar adulţii o rugau pe mama lui să „facă acel lucru cu faţa în mâini”, referindu-se la postura sa din posterele Home Alone.

    6. În 2001, Macaulay a acordat un interviu pentru o revistă americană în care a povestit că îşi dorea o copilărie mai normală. A vorbit despre modul în care şi-a întrebat tatăl în mai multe rânduri cât mai trebuie să muncească. La un moment dat a realizat: „Ok. Nu se poate întâmpla nimic pentru a face acest lucru să se oprească.”

    7. După ce a filmat Richie Rich în 1994, părinţii săi au divorţat, iar Macaulay a spus că despărţirea a fost „unul dintre cele mai bune lucruri care s-au întâmplat”. Acest lucru însemna pentru el  că în sfârşit poate să părăsească industria. Culkin a fost de partea mamei sale, Patricia Brentrup, în perioada custodiei. Toţi copiii au decis că mama lor era părintele lor în adevăratul sens al cuvântului.

    8. Când avea 15 ani, Macaulay Culkin a devenit emancipat legal, separându-se astfel de ambii săi părinţi. Când părinţii săi s-au despărţit, disputa legată de custodie s-a finalizat într-o luptă pe cei 17 milioane de dolari pe care fiul lor i-a câştigat în cariera sa. Mac i-a dat în judecată pe părinţii lui şi i-a îndepărtat din rolul de tutori legali astfel încât ei să nu mai fie responsabili de el, de cariera sau de averea sa.

  • Cum a ajuns o bucătăreasă să câştige mai mulţi bani decât un director de bancă. Face 30.000 de dolari pe zi fără nici un efort

    Fost bucătar-şef şi o jucătoare de baschet foarte competitivă, o australiancă câştigă milioane postând fotografii cu ţinute şi exerciţii de fitness, precum şi videoclipuri pentru cei 2,5 milioane de fani de pe Instagram.

    Jem Wolfie, care locuieşte în oraşul Perth din vestul Australiei, câştigă 30.000 de dolari pe zi vânzându-şi propriile produse, antrenamente şi cărţi electronice cu reţete pe un site din social media pe bază de abonamente, numit OnlyFans. O persoană poate plăti 15 dolari pe lună pentru a-i viziona conţinutul.

     

    Prin intermediul afacerilor sale, tânăra de 27 de ani a câştigat mai mult de 2 milioane de dolari din august anul trecut, potrivit publicaţiei Perth Now, iar celebritatea sa este pe punctul de a creşte şi mai mult.

    Wolfie a abandonat liceul pentru a lucra 70 de ore pe săptămână în industria culinară, terminând rapid un curs de bucătari, timp în care a avut o slujbă într-o cafenea pentru a se întreţine. Dar, deoarece meseria de bucătar nu s-a dovedit a fi ceea ce sperase ea, şi-a îndreptat atenţia spre Liga de Baschet din Australia de Vest (WABL) şi a început să joace mai serios.

    În 2015 însă, o accidentare gravă la genunchi a forţat-o să iasă de pe teren şi din sala de gimnastică pentru recuperare, aşa că a început să posteze lecţii de fitness pentru mic public din online.

    În ciuda sutelor de comentatori de sex masculin care îi lasă mesaje pe profil, există o mulţime de oameni care nu cred că pozele cu trupul ei sunt reale. Ea insistă însă că formele sale se datorează orelor petrecute la sală.


     

  • Povestea primăriţei de 25 de ani care a furat 4 milioane de dolari şi îşi conducea satul pe WhatsApp

    Lidiane Leite, fostă primăriţă a unei localităţi din Brazilia, a fost condamnată la 14 ani de inchisoare, scriu cei de la The Independent.

    În urma unei investigaţii care a durat doi ani şi jumătate, Lidiane Leite a fost găsită vinovată de delapirea a peste 5 milioane de euro din fondul dedicat Educaţiei.

    Lidiane Leite, cunoscută drept primarul WhatsApp, a devenit o emblemă a corupţiei din Brazilia. Tânăra de 25 de ani conducea micul sat Turi do Augusto, din municipiul Bom Jarim, ce se află în inima celei mai sărace regiuni a Braziliei, înainte de a fi arestată de autorităţi.

    “Înainte să devin primar eram săracă. Aveam un Land Rover, acum conduc o Toyota SW4. Poate ar trebui să-mi cumpăr o maşină mai luxoasă pentru că, mulţumesc lui Dumnezeu, am destui bani să fac asta”, scria ea pe Instagram. “Pot să-mi cumpăr tot ce vreau. O să-mi cheltuiesc banii pe ce vreau şi nu mă interesează ce zic oamenii”, se mai lăuda tânăra.

    Dar nu aceste declaraţii au atras atenţia autorităţilor asupra activităţii sale, ci faptul că şcolarilor nu li se oferea mâncare în timpul petrecut la şcoală, fapt reclamat de părinţii copiilor. Acum autorităţile cred că Leite ar fi furat, în perioada 2012-2014, 4 milioane de dolari din banii publici.

    CITITI MATERIALUL INTEGRAL AICI

     

     

     

     

  • Cine sunt „ăştia”: Când „acasă” e în jurul lumii

    Florian Ioniţă este corporate engineering systems owner în cadrul jucătorului elveţian din industria farma Novartis. Numele funcţiei pe care o deţine sună la fel de complicat ca jobul său. Cel puţin pentru un necunoscător. Când vine vorba să sumarizeze o zi din viaţa de la birou, executivul român care locuieşte la Basel, în Elveţia, spune că lucrează în prezent cu două laptopuri, două telefoane, patru displayuri şi câteva minţi de geniu în background pentru fabricarea unei linii de producţie complet digitale.

    Iar când nu lucrează, foloseşte una dintre cele trei valize mereu pregătite pentru a schimba avioanele către Germania, Elveţia sau România, cu precădere. Dar şi atunci este întotdeauna însoţit de geanta diplomat cu telefoane, tablete şi baterii externe, pentru un acces nelimitat la informaţie şi comunicare fără limite.

    Şi totuşi, ce presupune jobul său actual? „Aş concluzia că este un job ce presupune gândire în viitor, contacte cu sute de colegi din lume şi intuiţie pentru a şti cum putem lucra la capacitate şi eficienţă maximă pentru companie”, spune executivul român. De exemplu, în acest moment, el este implicat împreună cu colegii săi din Novartis la proiectarea unei fabrici de medicamente complet digitale. „Viitorul trebuie fructificat în acţiuni în timp real, având în vedere că în industria noastră progresul şi inovaţia medicinei cere automat susţinere din partea de inginerie.”

    Florian Ioniţă şi-a început cariera la Centrala Nucleară din Cernavodă când încă era student. Uitându-se în urmă, el afirmă că toată cariera sa a fost complet influenţată de sfaturile primului său manager (Ian Horne). Un rol major a jucat şi intuiţia sa personală cu privire la viitorul omenirii – atât din punctul de vedere al mediului de business, cât şi politic. „După primele experienţe internaţionale, respectiv în Spania şi Olanda, în timpul recesiunii din 2008-2009, am înţeles imediat unde, când şi în ce direcţie trebuie să îmi îndrept cariera.”

    Mutările au fost, în general, „foarte inspirate”, având acces mereu la mediul de business internaţional şi la ultimele noutăţi din domeniile sale de interes, respectiv inginerie şi IT.

    Executivul român lucrează pentru Novartis de doi ani şi jumătate, perioadă în care a ocupat mai multe funcţii, lucrând atât în München, Germania, cât şi în Basel, Elveţia. Înainte de Novartis însă, Florian Ioniţă şi-a construit o carieră internaţională, lucrând în Barcelona, Spania, pentru compania de logistică Vanderlande, în Singapore pentru gigantul din energie Eni, în România pentru grupul GSP din Constanţa, sau în Copenhaga, capitala Danemarcei, pentru Maersk Drilling, un alt grup din domeniul energiei. Care este elementul de legătură în acest puzzle? Domeniul IT. „Prima plecare cu impact major, atât din punct de vedere personal, cât şi profesional, a fost în SUA, în 2006. Am mers pentru doar patru luni, împins de nevoia financiară de a-mi continua studiile cu orice preţ.”

    Absolvent al Universităţii Ovidius din Constanţă (cu o diplomă în inginerie mecanică), el deţine şi un executive MBA de la Tiffin University. „Viaţa internaţională a început din necesitatea de a evolua. A continuat datorită deschiderii către nou, către viziune şi un mediu profesional bazat strict pe valoarea adăugată adusă unei poziţii dintr-o companie.”

    A revenit în ţară timp de doi ani şi jumătate (între 2011 şi 2014) – perioadă în care a lucrat pentru GSP Holding, grupul de companii specializate în forajul marin şi în construcţii offshore deţinut de omul de afaceri constănţean Gabriel Comănescu. Despre perioada aceea spune că a învăţat „exact cum nu trebuie să fie un mediu de lucru. Poate am fost ghinionist, însă cum mereu extrag ce-i mai bun, am fugit rupând pământul cu o mare lecţie, atât profesională, cât şi personală.”   

    Şi totuşi, la întrebarea dacă se gândeşte să se întoarcă în ţară, răspunsul este simplu: „Da, evident”. Doar că pe termen mediu, sau chiar lung. Un motiv este diferenţa mare dintre veniturile executivilor din top management şi ale celor din zona de execuţie. Spre exemplu, un director de fabrică din România are un salariu de opt ori mai mare decât un muncitor, raport care se regăseşte şi în alte ţări din regiune, în timp ce în Europa de Vest decalajul este mult mai mic, de 3 la 1, potrivit datelor companiei de consultanţă şi executive search Korn Ferry.
    „Din păcate, românii expaţi sunt, momentan, doar relativ luaţi în calcul de corporaţiile internaţionale şi mai ales de companiile locale. Astfel, sunt bariere încă din start. Se preferă angajarea expaţilor străini şi nu a noastră.”

    Dacă ar fi să revină sau când o va face, va fi din poziţia de angajat. „Cel puţin asta îmi oferă limita mea intelectuală. Încă nu sunt capabil să generez o idee sau model de business care să-mi ofere şansa de a avea un angajat care să poată primi exact ceea ce eu pretind de la un angajator. Mai bine să fiu eu un angajat eficient, decât un angajator cu oameni parţial sau complet nefericiţi şi limitaţi.” 

    Deşi a locuit în toate colţurile lumii, vine acasă frecvent şi este de părere că puţine lucruri s-au schimbat în ultimii ani. Curăţenia, infrastructura, calitatea în servicii (exceptându-le pe cele din HoReCa), dar mai ales modul de a gândi şi acţiona al oamenilor sunt lucruri care nu s-au schimbat prea mult în ultimii 10 ani. „De apreciat sunt excepţiile oraşelor Sibiu şi Cluj-Napoca, unde trecerea timpului este vizibilă, generându-mi întrebări vizavi de ce anume este diferit în aceste medii.”

    Este de părere că principalele două schimbări care ar trebui să aibă loc în România ar trebui să fie în domeniile educaţiei şi sănătăţii, deoarece o societate educată şi sănătoasă este şi va rămâne „autodezvoltatoare, verticală şi ajustabilă la schimbările globale”. Câteva exemple în acest sens sunt Olanda, Singapore şi Coreea de Sud.  


    De ce anume vă e cel mai dor din România?

    Consider că dorul de România are momentele lui. În acest moment, se limitează la familie – incluzând labradorul meu Buddy -, la timpul frumos cu prietenii la „cârciumă” şi la libertatea în sensul deplin al cuvântului. Apreciez şi mă simt excelent în vestul Europei, însă uneori lipsa de flexibilitate, alături de modul strict de a petrece timpul liber sunt câteva chestiuni problematice aici. În schimb, România oferă oameni zâmbitori, pozitivi şi foarte deschişi atunci când sunt în timpul liber şi petrec. Mă hrănesc cu aceste momente când revin în ţara. Mersul la piaţă aproape zilnic şi (încă) posibilitatea de a achiziţiona alimente în kilograme şi nu pe bucată adaugă mereu un zâmbet acasă. Sunt foarte, foarte multe locuri, lucruri şi medii frumoase în România, însă personal nu am găsit balanţa până acum. Poate vârsta, poate mentalitatea, poate dorinţa de a face totul fără graniţe sunt impedimente

    Dar la polul opus, de ce vă e cel mai puţin dor?

    De limitele inexplicabile ale oamenilor, şocante, aş spune. Trăim într-o lume complet deschisă, cu acces la orice informaţie în timp real, dar noi încă adormim fără a învaţa ceva peste zi, fără a ne întreba ce putem face să progresăm, să schimbăm lucrurile, să evoluăm. Simplu şi direct cu aplicaţie în orice domeniu şi mediu. 

    Cum e traficul în România faţă de unde locuiţi? Dar cafeaua şi scena culinară?

    Aş evita subiectul doar prin prisma faptului că ies din casă sau birou şi intru pe autostradă cu trei benzi pe sens, coborând apoi direct în centrul oraşului. Poate Copenhaga, München sau Basel sunt excepţii. Prietenii fac glume şi spun că înainte de întoarcerea în România este bine să încerc construcţia unei autostrăzi private. 

    Pe de altă parte, nefiind un băutor de cafea aş spune că în general viaţa din cârciumile din România (aşa numesc eu orice locaţie indiferent de nivelul ei) este printre cele mai plăcute din lume. Aşa cum menţionam anterior, partea care mă atrage cel mai mult acasă este cea de veselie şi timp fain. Din punct de vedere culinar sunt foarte mulţumit acasă. Varietatea şi libertatea locurilor sunt exemplare. Faptul că în orice oraş din ţară, la orice oră, poţi merge la cumpărături sau poţi ieşi la cârciumă este extraordinar. 

  • O ultimă rundă de aventuri

    Serialul creat de Mike Judge a fost unul dintre cele mai de succes sitcomuri ale HBO, dar plecarea lui T.J. Miller (Erlich) pare să fi însemnat şi începutul sfârşitului pentru Richard şi prietenii săi.

    Silicon Valley are ca subiect povestea (nefericită, de cele mai multe ori) a lui Richard Hendricks, un tânăr programator care visează să schimbe lumea. Alături de prieteni, Richard încearcă să revoluţioneze tot felul de tehnologii (sau, în noul sezon, să creeze un nou internet) şi să pună pe picioare o companie de succes. Lucrurile nu ies însă niciodată aşa cum îşi imaginează echipa, ducându-i pe tinerii programatori în situaţii cel puţin penibile. Numele companiei e Pied Piper, iar ceilalţi membri ai echipei sunt Jared, Gylfoyle, Dinesh şi Monica.

    Sezonul 6 a debutat la HBO pe 27 octombrie, iar strategia abordată de scenarişti e aceea de a se concentra pe partea întunecată a tehnologiei şi a luptei permanente dintre antreprenori şi finanţatori. Glumele nu pot lipsi, fiind totuşi vorba de un sitcom, dar dinamica dintre personaje vrea să evoce în primul rând nostalgie, nu absurditate, aşa cum s-a întâmplat în sezoanele anterioare.

    Pied Piper este acum o companie de succes, iar Richard se luptă cu problemele morale legate de noul internet, mai exact protecţia datelor personale. E un subiect „la modă” şi mă bucur că scenariştii nu s-au ferit să abordeze o temă delicată.

    Cel mai bun lucru la Silicon Valley e inteligenţa sa; este un sitcom, deci trebuie să provoace râsete, dar o face într-un mod mult mai subtil decât alte seriale de comedie. O face abordând subiecte despre care citim în fiecare zi, unele sensibile, îmbrăcându-le sub forma unor lucruri de care putem râde. Scenariştii fac asta dând un aer de superficialitate acestor subiecte, iar în asta cred că stă succesul de care s-au bucurat primele cinci sezoane.

    Subliniez faptul că Silicon Valley nu e un serial pentru cei pasionaţi de tehnologie, ci unul pentru oamenii care caută umor de calitate. Nu trebuie să fii expert ca să înţelegi glumele, pentru că ele sunt explicate pe înţelesul tuturor. Vorbim, repet, de unul dintre cele bune seriale de comedie produse de HBO.

    Finalul primului episod sugerează întoarcerea lui Jared în casa de la care a pornit totul, moment ce s-ar putea dovedi central în structura întregului sezon. Oricum ar fi, finalul serialului va aduce un gol pe care HBO va trebui, cumva, să îl umple; e o misiune ce se poate dovedi destul de dificilă.


    Notă: 8,5/10

  • Femeia politician care nu voia să dea examene şi trimitea persoane care să semneze în locul său la şcoală: „Am exmatriculat-o de la Universitate, deşi este o persoană influentă”

    O femeie politician din Bangladesh a fost exmatriculată de la Universitatea în care studia pentru că a plătit opt sosii care să-i ia locul la examene.

    Tamanna Nusrat, parlamentar din partidul Awami League de un an şi fostă studentă a Universităţii Bangladesch Open University este acuzată că la 13 examene a trimis opt persoane care îi semănau izbitor pentru a obţine rezultate bune la teste în locul ei, potrivit The Guardian.

    Cele opt femei plătite au avut de învăţat şi de luat examenele în locul politicianului care ar fi urmat să obţină diploma de absolvent.

    Scandalul a izbucnit după ce reprezentanţii postului de televiziune Nagorik TV au intrat în sala de examen şi au confruntat-o pe femeiea care semăna cu Tamanna şi ar fi urmat să dea tesutul în locul acesteia. Înregistrarea cu sosia politicianului a devenit foarte populară pe Internet.

    Nusrat ar fi urmat să fie licenţiată în arte, dar după ce a fost demascată, Universitata a anunţat că femeiea parlamentar a fost exmatriculată şi nu va mai putea da admiterea niciodată.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Patru seriale excelente de care nu ai auzit

    Bazat pe o miniserie norvegiană, Temple ar trebui să vă atragă prin simplul fapt că îl are pe Mark Strong în rolul principal. Este povestea unui chirurg care deschide o clinică ilegală pentru a strânge banii de care are nevoie pentru a-şi ajuta soţia grav bolnavă. Serialul nu are un ritm extrem de alert, dar povestea este una antrenantă.

    Temple
    Notă: 7,5/10
    Gen: dramă
    Sezoane: 1
    Număr episoade: 8
    Disponibil pe HBO, HBO GO


    Un serial realizat în 2018, despre povestea mai multor tineri adunaţi la o cabană din Alpii francezi. O serie de întâmplări neaşteptate scot la iveală atât lucruri din trecutul tinerilor, cât şi sentimentele contradictorii pe care le au unii faţă de ceilalţi. E un scenariu excelent, cu multe răsturnări de situaţie şi care vă va ţine cu sufletul la gură până la ultimul episod. Un alt aspect pozitiv: sunt doar 6 episoade, deci ar trebui să îl puteţi termina într-o singură noapte.

    Le chalet
    Notă: 8,5/10
    Gen: thriller
    Sezoane: 1
    Număr episoade: 6
    Disponibil pe Netflix


    Aceasta e o recomandare pentru cei pasionaţi; Drive To Survive, lansat de Netflix în 2019, descrie încercările – atât cele personale, cât şi cele profesionale – prin care trec piloţii de Formula 1. Este un documentar realizat impecabil, care prezintă imagini din culisele echipelor care se luptă, săptămână de săptămână, pentru supremaţie în marele circ.

    F1: Drive
    to survive
    Notă: 8,5/10
    Gen: documentar
    Număr sezoane: 1
    Număr episoade: 10
    Disponibil pe Netflix


    Ultima propunere vine din America Latină, mai exact din Argentina: este un serial plin de suspans, cu un ritm alert şi interpretări excelente din partea actorilor. El Jardín de Bronce spune povestea lui Fabian Danubio, un tată a cărui fiică a dispărut la vârsta de 5 ani. Fabian nu îşi pierde niciodată speranţa că ar putea-o găsi, iar revelaţia din finalul primului sezon îi dă, la propriu, lumea peste cap.

    El Jardín de Bronce
    Notă: 9/10
    Gen: thriller
    Sezoane: 2
    Număr episoade: 16
    Disponibil pe HBO GO