Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • Voci la volan? Bluetooth e de vina

    “Un utilizator de laptop asezat pe marginea unei sosele poate asculta conversatiile pe care le poarta soferii dotati cu casti Bluetooth din masinile care trec pe strada”

     

    Sunteti sofer? Daca da, probabil ca o calatorie cu masina este, de obicei, o ocazie de relaxare. Mai ales in cazul in care, beneficiind de noile tehnologii, puteti chiar sa dati si sa primiti telefoane in timp ce conduceti, folosind o casca wireless prin Bluetooth.

     

    Printre avantajele castii Bluetooth: nu trebuie sa mai tineti telefonul in mana atunci cand sunteti la volan, deci ati scapat de agentii de politie, si in plus ati scapat si de fire, pentru ca Bluetooth este o tehnologie care functioneaza prin unde radio. Totusi, se pare ca nu intotdeauna masina personala este si o oaza de intimitate.

     

    La o recenta conventie a specialistilor in informatica organizata in Olanda, o echipa de ingineri europeni a demonstrat functionarea unui dispozitiv prin care un utilizator de laptop, asezat pe marginea unei sosele, poate sa asculte conversatiile pe care le desfasoara soferii dotati cu casti Bluetooth din masinile care trec pe strada.

     

    Sistemul a fost botezat Car Whisperer si, pe langa ascultarea conversatiilor, ii permite utilizatorului chiar sa le vorbeasca celor din masinile pe langa care trec. Ceea ce ridica deja unele probleme de intimitate. E adevarat ca ar putea fi folosit pentru a le transmite complimente soferilor (“Frumoasa depasire!”), dar la fel de bine ei ar putea fi insultati sau, pur si simplu, speriati de moarte.

     

    Sistemul a fost inventat nu pentru a produce panica sau doar pentru distractie, ci pentru a le atrage atentia producatorilor de echipamente care comunica prin Bluetooth ca dispozitivele nu sunt atat de sigure pe cat se crede, a spus unul dintre ingineri, austriacul Martin Herfurt. “Daca nu le demonstrezi ca exista o problema, e posibil nici sa nu te ia in seama”, a declarat el pentru The New York Times.

     

    Problema de securitate este valabila numai la utilizatorii de telefoane care nu respecta recomandarile producatorilor in ceea ce priveste complexitatea parolelor de Bluetooth. Odata tastate, acestea permit comunicarea dintre telefon si casca, iar specialistii recomanda alegerea unor parole de cel putin opt caractere lungime. Astfel, parola poate avea 3.000 de miliarde de posibile combinatii, pe care un calculator le-ar putea decoda, dar intr-un timp suficient de lung pentru ca o masina in miscare sa iasa din raza de acoperire a unui echipament de ascultare precum Car Whisperer. Totusi, spun specialistii, multi producatori folosesc parole standard, de genul 1234 sau 0000, care pot fi descoperite in fractiuni de secunde.

     

     

  • Cand Internetul era tanar

    Literatura si filmele SF si-au facut din plin datoria: e greu de presupus ca exista cineva care sa nu-si fi dorit, cel putin o data, sa aiba ocazia sa calatoreasca in timp. Site-ul www.archive.org este, la o anumita scara, chiar asta: o masina a timpului. Una care permite calatoria in trecut, mai precis pe site-urile de Internet asa cum aratau ele la un moment dat.

     

    Fara culori atragatoare, fara bannere publicitare sub forma de clipuri video, fara meniuri estetice si categorii bine puse la punct. Cam asa aratau site-urile in perioada ”96-”97, cand cei de la Archive.org au inceput sa puna la pastrare, pentru posteritate, paginile web. Intre timp, in “biblioteca” lor s-au strans peste 40 de miliarde de pagini de Internet, ceea ce inseamna ca vizitand site-ul lor va puteti face o imagine destul de reprezentativa despre “epoca de piatra” a Internetului ultra-profesionalizat de astazi.

     

    O pagina a portalului Yahoo din 1997, de exemplu, prezinta cateva categorii pe care le putem intalni si astazi, e adevarat ca la un nivel mult mai complex. Printre ele, hartile digitale (numite, intre timp, servicii de cautare localizata), informatii de la bursa, titluri de stiri, anunturi matrimoniale. In privinta design-ului, s-ar putea sa aveti dureri de cap, dar fiti ingaduitori. Era totusi doar anul 1997. Cu siguranta, nici rivalii MSN sau AOL nu stateau prea bine.

     

    Pe site-ul Archive.org veti mai putea face cautari si dupa vechi documente in format audio sau video, asa cum aratau ele in urma cu cativa ani. Printre filmulete, un show de televiziune care vorbeste despre primii ani ai Internetului, un documentar despre pirateria software, stiri si chiar o arhiva video a evenimentelor din jurul alegerilor de anul trecut din Statele Unite.

     

    In arhiva audio, autorii site-ului au depozitat mii de melodii ale unor artisti mai degraba necunoscuti, dar care au fost de acord sa-si expuna muzica fara a cere drepturi de autor. Unii argumenteaza ca in viitor Internetul va aduce tot mai multi artisti celebri pe aceeasi directie.

     

    Insa o istorie a Internetului nu putea fi completa fara o sectiune speciala dedicata software-ului. Mai tineti minte cum aratau programele pe care le foloseati acum 5-6 ani? Nu tu logo-uri frumos colorate, nu tu meniuri stufoase sau posibilitati de feedback atat de avansate ca astazi. Ei bine, Archive.org va ofera o calatorie in timp, gratis, printre micile joculete pe-atunci destul de avansate, programele de screensaver sau wallpaper, precum si primele editoare de imagini.

    E adevarat ca o scurta incursiune in timp nu strica nimanui, dar sa speram totusi ca, in cazul Internetului, istoria nu se repeta: parca totusi site-urile si programele de astazi arata ceva mai bine. 

     

    ARCHIVE.ORG: Pe acest site puteti vedea cum aratau diverse site-uri in “copilaria” Internetului

  • Arta Razboiului in afaceri

    Intre Alexandru Macedon si CEO-ul oricarei companii de top exista multe asemanari. E drept ca in zilele noastre e mai greu sa gasesti noduri pe care sa le tai demonstrativ cu sabia, dar in rest lucrurile nu s-au schimbat foarte mult. Pana la urma, toata lumea e de acord ca in afaceri e ca la razboi: castiga cuceritorii care-si pun in gand sa construiasca imperii. Si, la fel ca la razboiul adevarat, in afaceri invinge cel care chibzuieste cea mai buna strategie si care anticipeaza cel mai bine miscarile adversarilor.

     

    Devine deci destul de clar faptul ca un bun manager trebuie sa stapaneasca cateva lucruri de baza: tactica, strategie, logistica, tehnici de spionaj si, de ce nu, chiar filozofie. Si pentru ca toate astea se gasesc din plin in celebra carte veche de peste 2.000 de ani “Arta Razboiului”, scrisa de ganditorul chinez Sun Tzu, cativa americani au avut o idee. Asa ca au lansat un site dedicat principiilor militare din “Arta Razboiului” cu aplicare in lumea de business – www.sonshi.com.

     

    Motto-ul site-ului este “Arta razboiului lui Sun Tzu pentru liderul si strategul modern”. Poate fi citita intreaga carte, tradusa in limba engleza, iar conceptele mai interesante sunt comentate de fanii lui Sun Tzu pe forumul site-ului. De exemplu, una din ideile sale – “Daca trupele vor asedia un oras bine aparat, rezistenta lor fizica va scadea”, este interpretata dintr-o perspectiva de business cam asa: daca va veti concentra pe o piata care nu va accepta usor produsul, sau daca veti lucra cu firme care nu sunt foarte interesate de ceea ce vindeti, veti irosi bani, energie si timp pretios incercand sa cuceriti o piata nepotrivita.

     

    Si pentru ca site-ul trebuie si el sustinut cumva intr-o lume a competitiei comerciale nemiloase, vi se da ocazia sa scoateti si ceva bani din buzunar. E adevarat ca totul are legatura cu Sun Tzu si a sa Arta a Razboiului. De exemplu, un curs la care va puteti inscrie pentru doar 7 dolari pe luna va va asigura studiul aprofundat, avand indrumarea editorilor site-ului, al principiilor ganditorului chinez intr-o maniera ceva mai structurata: cate unul pe zi, timp de un an. Sau, daca va simtiti in forma, puteti sa parcurgeti cartea ceva mai repede – un exemplar din Arta Razboiului costa doar 11 dolari. 

    De asemenea, la capitolul gratuitati mai puteti bifa cateva articole si interviuri cu specialisti in scrierile lui Sun Tzu si puteti, evident, urmari nesfarsitele conversatii dintre utilizatorii de pe forum. Daca va supara vreunul, nici o grija. Cateva zile de studiu aprofundat pe site si-l veti putea pune la punct fie si doar prin cateva cuvinte bine tintite. De altfel, si Sun Tzu ar recomanda probabil o solutie ne-violenta, din moment ce unul din principiile sale de baza spune “Infrange-ti adversarul fara lupta si atunci vei atinge adevarata excelenta”.

  • Desenez, deci tastez

    Nu va descurcati cu tastatura computerului? Ei bine, ar fi cazul sa puneti mana hartie si creion si sa va exersati talentele intr-ale desenului. Da, ati citit bine. Altfel, aveti toate sansele ca intr-un viitor nu foarte indepartat sa nu mai reusiti sa redactati nimic la calculator.

     

    In curand nu va mai fi nevoie sa apasati butoanele tastaturii, fie ca este ea a telefonului mobil inteligent, a PDA-ului (asistent digital personal) sau a laptop-ului dumneavoastra, pentru ca cercetatorii, cel putin cei de la International Business Machines (IBM), au descoperit ca este mai simplu sa desenati cu un pix special figuri geometrice pe o tastatura virtuala, figuri care sa lege literele intre ele si sa formeze cuvintele.

     

    Desi la prima vedere nu pare o metoda foarte simpla pentru a scrie un e-mail, spre exemplu, specialistii sunt de alta parere. Aceasta metoda ar putea deveni extrem de simpla atunci cand un text trebuie scris pe tastaturile echipamentelor mobile de dimensiuni mici, cum ar fi PDA-urile.

     

    Tot ceea ce va trebuie pentru a “desena” cuvintele este un gadget cu ecran sensibil la atingere (touch screen) si noul software creat de IBM, care recunoaste si memoreaza figurile geometrice asociate cu un numar foarte mare de cuvinte.

     

    Cum functioneaza, mai exact? Utilizatorul nu va trebui decat sa traga linii intre literele care formeaza cuvantul, iar pe tastatura va aparea figura geometrica care il formeaza. Specialistii au descoperit ca aproximativ 100 de desene sunt suficiente pentru 40% din cuvintele pe care le scriu utilizatorii in general, si este destul de probabil ca oamenii vor putea memora aceste figuri, iar scrisul la tastatura va fi mai usor.

     

    Atunci cand utilizatorul incepe sa “deseneze”, aplicatia va analiza mai intai care sunt posibilele cuvinte care pot fi scrise in urma combinatiei si va face sugestii. Testele au demonstrat ca noua metoda permite scrierea a 60-70 de cuvinte pe minut, ceea ce este mai putin decat in cazul tastarii obisnuite la calculator, dar mai mult decat in cazul scrierii prin apasare cu un pix special (stylus) pe fiecare litera in parte, pe o tastatura virtuala. Totusi, odata ce oamenii se vor obisnui cu figurile geometrice respective, se pare ca vor putea scrie cu noul soft mai repede decat folosind o tastatura obisnuita. 

    “Am realizat faptul ca oamenii tin minte mai usor modele geometrice decat literele in sine de pe tastatura”, a precizat unul dintre cercetatorii IBM. Ideea specialistilor IBM a pornit de la faptul ca echipamentele de buzunar cu sistem de operare sunt din ce in ce mai performante, insa tastatura prea mica este un impediment in calea utilizarii acestora la fel de eficient ca in cazul unui calculator obisnuit.

  • Prinsi intr-un torent de biti

    Desi considerat uneori “economie a darului”, mediul tranzactional promovat de internet ne apare mai degraba animat de un spirit al comunitatii. Pentru a ne bucura de binefacerile Retelei, avem adesea datoria – morala sau tehnica – sa oferim ceva in schimb.

     

    Suntem cu totii tributari unei conceptii cu radacini solid ancorate in epoca industriala: centralismul. Organizarea eficienta pare cu necesitate centralizata, indiferent ca este vorba de administrarea treburilor publice sau de prozaica aprovizionare cu alimente. Aceasta conceptie ne face adesea sa ignoram cat de numeroase sunt situatiile in care suntem implicati in relatii “de la egal la egal” cu semenii nostri. Prea adesea neglijam forta pe care comunitatile informale – adesea constituite ad-hoc – o pot constitui.

     

    Din acest unghi, internetul poate sa ne serveasca veritabile lectii de spirit civic. Numeroase comunitati virtuale se remarca printr-un fel special de relationare directa a membrilor, fie ca este vorba de simple schimburi de informatii (cum e cazul forumurilor si a blog-urilor), fie ca este vorba de proiecte lucrative de mai mica sau mai mare anvergura (programe open source cum este Linux sau resurse informationale cum este Wikipedia). Fascinant este insa ca insasi tehnologiile par sa adopte un spirit comunitar tot mai pronuntat, un exemplu elocvent fiind ceea ce se cheama “grid computing” – o tehnologie care permite folosirea internetului pentru distribuirea unor aplicatii cu nevoi computationale imense astfel incât acestea sa foloseasca resursele (de regula PC-uri obisnuite, in intervalul in care nu sunt folosite) puse la dispozitie in mod voluntar de comunitate.  

     

    Un caz special il constituie tehnologiile de partajare a resurselor clasate sub termenul generic peer-to-peer (P2P). Desi demonizate de industria divertismentului – datorita transferului de materiale sub copyright – retelele P2P au devenit tot mai populare, atragând in egala masura interesul hackerilor, a cercetatorilor si a antreprenorilor. O aplicatie extrem de interesanta o reprezinta retele fara fir “mesh” – dezvoltate la MIT – care vor echipa laptop-urile pentru invatamânt preconizate de proiectul HDLP (100 Dollars Laptop Project). in principiu, oricare doua computere in functiune situate intr-o zona de proximitate se conecteaza automat intr-o retea P2P. Caracteristica retelelor “mesh” este tranzitivitatea, care face posibila comunicarea intre doua computere indepartate prin metoda “din aproape in aproape”, folosind sistemele accesibile din zone apropiate. Importanta este, in contextul proiectului, si posibilitatea de a partaja astfel o conexiune la internet, de regula pusa la dispozitie de scoala.

     

    Una dintre cele mai surprinzatoare inovatii in domeniul internetului a venit de la un tânar programator american pe nume Bram Cohen. Familiarizat cu protocoalele internetului, Bram a observat ca retele P2P sunt ineficiente pentru transferul fisierelor de mari dimensiuni din cauza unei asimetrii: banda de trimitere a datelor (upload) este de regula mult mai mica decât banda de descarcare (download). Aceasta asimetrie se justifica pentru cele mai multe aplicatii – de pilda un browser web trimite putine date catre un server, dar primeste multe – insa devine o piedica in schimbul de fisiere mari: când mai multi utilizatori incearca sa descarce simultan un fisier de pe aceeasi masina, viteza scade in mod semnificativ. Apare un cerc vicios: cu cât o resursa este mai cautata, cu atât devine mai greu accesibila.

     

    Inventia lui Bram Cohen, numita BitTorrent, consta dintr-un nou protocol (si programul-client aferent) care transforma cercul vicios intr-unul virtuos, bazându-se tocmai pe “spiritul civic” al utilizatorilor retelei P2P. Fisierul pus la dispozitia comunitatii – de pilda imaginea unui DVD continând o distributie Linux – este spart in bucatele, descrierea acestora constituind un mic fisier (numit “torent”), care este primul transferat. Programul descarca apoi bucatile corespunzatoare. Noutatea este insa ca nu le descarca doar de la sursa, ci si de pe alte computere din retea care le-au descarcat deja, utilizatorii punând la dispozitie o parte din banda lor de upload. Programul stie sa gaseasca “perechile” cele mai potrivite si, totodata, sa reconstituie fisierul din componente. Viteza de transfer creste spectaculos si, mai ales, creste cu atât mai mult cu cât resursa este mai cautata.

     

    In doar doi ani, protocolul BitTorrent a reusit sa acapareze o treime din intregul trafic al internetului, iar performantele il recomanda ca mediu ideal pentru podcasting, distributie de software si chiar video la cerere. Mult hulitele retele P2P s-ar putea dovedi o mare sansa pentru industria divertismentului. Presimt ca aceasta nu va fi insa recunoscatoare hackerilor care le-au creat.

  • Ce vraji a mai facut Google?

    Ce model de business interesant! Sa aduni patru miliarde de dolari din vanzarea de actiuni pe bursa ca sa ii investesti in servicii pe care le oferi gratis. Oare ce ne mai pregateste Google? Visul oricarui furnizor de servicii de Internet: pagina sa sa fie setata “home page” pe computerele fiecarui internaut. Cu alte cuvinte, de cand lansezi programul de navigare pe Internet si pana la inchiderea computerului sa nu ai nevoie de serviciile altei companii. Asta fie ca vrei un serviciu de email, unul de cautare pe Internet, stiri in timp real, cotatii de la bursa, harti rutiere, timplul probabil, descarcare de clipuri video sau muzica, stocare de fisiere sau fotografii, cumparaturi online sau mesagerie instant. Ori, mai nou, telefonie gratuita.

     

    Dincolo de visele fiecareia dintre companii, realitatea imparte Internetul intre cativa giganti care vor sa ofere toate serviciile de mai sus. Yahoo, MSN si Google se bat de aproape un deceniu pentru a cuceri utilizatorii computerelor personale. Si competitia a ajuns extrem de ascutita, fiecare dintre cele trei companii lansand serviciu dupa serviciu, imbunatatind vechile oferte sau incercand achizitii ale unor companii mai mici care poseda tehnologie complementara, necesara a-i propulsa cu un pas inaintea competitorilor.

     

    Fara ezitare, razboiul dintre cele trei portaluri si motoare de cautare e cel mai bun exemplu despre beneficiile pe care le poate aduce pentru utilizator o competitie acerba.

     

    Acum e randul lui Google sa loveasca din nou, dupa ce a parat cateva atacuri ale rivalilor. Exact la un an dupa listarea publica a companiei, care i-a adus un aport de capital de 1,7 miliarde de dolari pentru cele 19,6 milioane de actiuni vandute, Google planuieste o a doua vanzare prin intermediul bursei. De data aceasta, Serghei Brin si Larry Page, parintii Google, vor sa atraga 4 miliarde de dolari din vanzarea a 14,2 milioane de actiuni.

     

    Cea de-a doua oferta publica a Google vine intr-un moment in care actiunile sale, cotate saptamana trecuta in jurul valorii de 280 de dolari fiecare, s-au triplat ca valoare fata de acum un an.

     

    Unde se vor duce banii? In cererea adresata comisiei de supraveghere a pietei de capital din SUA (Security and Exchange Commision), oficialii Google spun ca banii vor fi folositi inclusiv pentru investitii in alte afaceri complementare, achizitii de tehnologie sau alte active.

     

    Dar nu vin vremuri usoare. Sunt necesari din ce in ce mai multi bani pentru a putea face fata competitiei.

     

    Un exemplu e ultimul serviciu lansat saptamana trecuta de Google, mesageria instant. Iti trebuie mult curaj, dar si o gramada de bani pentru a te lansa in competitie cu MSN Messenger sau Yahoo Messenger, care activeaza pe aceasta nisa de zece ani. Sau sa te bati cu liderul Skype, care va fi sustinut de Intel in competitia pentru cel mai bun serviciu de telefonie gratuita pe Internet. Pana aici s-a ajuns cu bataia pe utilizatori de internet: sa investesti bani intr-un serviciu gratuit.

     

    Google tinteste achizitionarea de companii furnizoare de Internet fara fir si tehnologie adiacenta, cum a fost Android, dar si achizitionarea de retele de fibra optica si chiar licente pentru spectrul de frecvente radio. Sa asteptam o lansare a Google in business-ul Internetului fara fir? Pentru ca lumea intr-acolo pare sa mearga.

     

    De altfel, in aceeasi notificare depusa la Security and Exchange Commision, oficialii companiei Google estimeaza o incetinire a ratei de crestere a valorii companiei si margini de profit mai reduse, din cauza competitiei tot mai accentuate pe segmentul sau de activitate de baza, motorul de cautare si serviciile adiacente, cum ar fi Google Maps sau motorul de cautare axat pe shopping, Froogle.

     

    Asa ca noile servicii de tipul Google Earth – harti detaliate efectuate de sateliti – sau Google Talk, mesageria instant, sunt mai mult modalitati de a fideliza utilizatorii. In primul caz, prin achizitia unei mici companii care stoca imagini facute de sateliti, Google ofera un serviciu mai mult spectaculos decat util. Imaginile sunt vechi de trei ani, dar in anumite zone de pe glob, detaliile merg pana la vederea tridimensionala a unei anumite cladiri. Pentru zone intregi insa, cum ar fi Europa de Est, imaginile nu sunt decat de rezolutia unei harti obisnuite. Sincer vorbind, Bucurestiul vazut de Google Earth e destul de aproximativ si cu putine detalii legate de strazi.

     

    La fel si cu Google Talk. Calitatea serviciului de telefonie inclus e ceva mai buna decat la recent lansatul “Yahoo Messenger cu voce”, dar e, deocamdata, sub cea a Skype, care la randul sau ofera nu numai telefonie, ci si mesaje instant. La nivel de mesagerie instant, Google Talk nu se poate compara cu optiunile oferite de MSN sau Yahoo Messenger. Si, cel mai important, ca sa convinga utilizatorii sa foloseasca mesageria sa instant fata de cele ale rivalilor, Google trebuie sa aiba o masa critica de utilizatori comparabila cu acestia. America Online (AOL) conduce detasat in acest clasament cu 41,6 milioane de utilizatori, fiind urmata de Yahoo cu aproximativ 19 milioane si de MSN, cu 14 milioane. Desigur, ca toate serviciile lansate de Google in ultima vreme, si Earth si Talk sunt variante de testare, beta. Care pot ramane asa multi ani, la fel ca Gmail sau Google News. 

    Dar, ca si in alte dati, atunci cand vine vorba de Google, nu stii din ce parte va veni lovitura, adica incotro se vor duce banii si sub ce forma se vor intoarce. De la serviciul de posta electronica Gmail incoace, cu exceptia poate a variantei a doua a uneltei de cautare pe PC – Desktop Search – compania da lovituri mai mult pe bursa decat in lumea tehnologiei.

  • Internet cu ochii oblici

    Desi tara lor de origine, SUA, pune mai mare pret pe libertatile individuale, mari corporatii precum Google sau Yahoo nici n-au clipit cand guvernul de la Beijing le-a cerut sa o lase mai moale cu idei precum “democratie” sau “dreptul la expresie”. Au spus un “yes” hotarat  la propunerile de cenzura si au primit cheia catre mina de aur dorita: piata IT&C din China.

     

    Pentru a intelege cum functioneaza cenzura in China, este indicat sa trageti o fuga pana acolo. De pilda, ar fi de mare ajutor sa intrati pentru cateva minute intr-un Internet cafe din Shanghai. Fiecare persoana care paseste inauntru isi spune numele si adresa, dupa care lasa un act de identitate unui functionar. Camere video cu circuit inchis instalate pe tavan supravegheaza intreaga incapere. In fiecare computer exista un software care monitorizeaza in amanunt intreaga activitate a utilizatorului. Daca unul din clienti se indreapta catre un site interzis, angajatii cafe-ului isi dau seama instantaneu.

     

    “Se aprinde un bec care lumineaza intermitent”, spune Lin Fusheng, patronul unui net-cafe din centrul Shanghai-ului, citat de agentia de stiri KRT. In plus, software-ul alerteaza si cel mai apropiat post de control al autoritatilor, asa ca este foarte posibil ca in scurt timp un inspector sa vina sa vada ce s-a intamplat.

     

    “Cu siguranta, oamenii nu au acces la informatii la fel de liber precum cei din Statele Unite”, spune Yan Xuetong, profesor la o universitate chineza. “Dar este mult mai bine decat daca n-ar avea acces deloc”.

     

    Probabil cam la fel au gandit si reprezentantii marilor companii americane atunci cand au batut  palma cu guvernul chinez pentru a putea intra pe o piata cu un potential imens, unde, de pilda, rata de penetrare a PC-urilor este de sub 5%, dar cresterea medie va fi de 18% pe an in 2005 si 2006, conform IDC. Companii precum Google, Yahoo, Alcatel sau IBM se numara printre partenerii de business ai unui guvern care pune mare baza pe functionari cu degete rapide si mai mereu proptite pe tasta “delete”.

     

    Intr-adevar, Internetul este foarte capricios in China: se incapataneaza sa returneze mesaje de eroare atunci cand utilizatorul incearca sa acceseze informatii despre grupul religios interzis Falun Gong, despre independenta Tibetului sau a Taiwanului, despre Dalai Lama, despre miscarea anticomunista, despre masacrul din Piata Tienanmen sau despre coruptia din China.

     

    Cel putin 64 de persoane sunt inchise in prezent pentru texte pe care le-au scris si difuzat pe Internet, conform organizatiei Reporters Sans Frontieres. Acestea sunt doar cateva din masurile adoptate in China de autoritati, pentru securitate, spun oficialii, pentru a cenzura fara mila, spun organismele care militeaza pentru drepturile omului. Cert este ca reprezentantii legii au reusit sa construiasca un nou Zid Chinezesc, de data aceasta virtual, care-i inconjoara pe cei peste 100 de milioane de chinezi care au acces regulat la Internet. 

     

    Chiar daca tehnologia pe care o promoveaza suporta “foarfeca” cenzurii guvernamentale, oficialii unor companii occidentale gigantice, pentru care transparenta este sau ar trebui sa fie o a doua natura in peisajul economiei de piata adevarate, se bat sa fie printre primii carora li se deschide usa spre China. Explicatia paradoxului? S-o luam de la inceput.

     

    Inca din anii ”50, chinezii s-au remarcat pe piata internationala prin abilitatea de a imita destul de bine produse occidentale, pe care le pot produce si vinde cu costuri extraordinar de mici, fara sperante pentru concurenta.

     

    In industria tehnologiei, China a devenit atractiva tocmai prin costurile mici si o forta de munca extrem de serioasa, in ciuda faptului ca nu castiga prea mult. “In loc sa apeleze la linii de productie tehnologizate, cu putini angajati care supravegheaza computerele, fabricile din China sunt exact invers: multi oameni, dar care nu castiga mai mult de 15-20 de dolari pe saptamana”, a explicat un analist. In China, salariul mediu oficial este de aproximativ 1.000 de dolari pe an, adica 83 de dolari pe luna.

     

    Exemplele cel mai des vehiculate sunt comparatiile cu alte tari in curs de dezvoltare, considerate de asemenea a avea costuri mici de productie. “Este cunoscut cazul unei companii americane care avea o fabrica de fermoare in Mexic. In anii ”60-”70 a mers foarte bine si profiturile erau mari, faceau fermoare cu 10-15 centi si le vindeau la aproape un dolar. Cand au intrat chinezii pe piata, vindeau fermoarele tot la 1 dolar, insa cu tot cu geanta sau haina corespunzatoare…

    Fabrica din Mexic s-a inchis”, povesteste un analist american.

     

    Este drept ca unii jucatori, precum IBM sau Alcatel, au anticipat evolutiile economiei mondiale, intrand pe astfel de piete de foarte multi ani. Tot astfel de companii au fost primele care au deschis fabrici in China si apoi au realizat companii joint-venture impreuna cu chinezii. Pana la urma, tot ei au fost si cei care au vandut afaceri importante catre partenerii chinezi. Astfel ca relatia dintre Occident si China, cel putin in IT&C, nu este unilaterala: vesticii au cumparat firme chinezesti, dar si chinezii au inceput sa cumpere firme importante din Occident.

     

    “Este, cred, efectul deschiderii tot mai mari pe care China o are in ultimii ani pentru noile tehnologii, combinat cu imensa piata interna de care beneficiaza companiile chineze”, a spus pentru BUSINESS Magazin Cristian Ceapa, manager de vanzari al filialei din Romania a producatorului chinez de echipamente pentru comunicatii Huawei Technologies. “Desi statul detine cele mai importante companii IT, de telecomunicatii sau de echipamente, politica guvernamentala promoveaza un climat concurential”, crede el.

     

    Alcatel si IBM se numara printre cele mai relevante exemple. In perioada de recesiune a pietei telecom, Alcatel a facut un joint-venture cu chinezii de la TCL pentru productia de telefoane mobile. Anul trecut, ei au vandut complet divizia de celulare catre firma chineza. IBM si-a vandut, tot anul trecut, divizia de PC-uri catre grupul chinez Lenovo.

     

    Expansiunea chinezilor a facut sa circule foarte multe zvonuri despre investitii chineze peste hotare. Vanzarea diviziei de telefoane mobile a Siemens, de pilda, a adus in discutie eventualitatea vanzarii acesteia catre cel de-al doilea producator de celulare din China, Ningbo Bird, lucru care nu s-a intamplat totusi. Iar producatorul chinez de echipamente pentru comunicatii Huawei se afla in discutii destul de avansate pentru preluarea companiei britanice de profil Marconi.

     

    “Cred ca vom vedea din ce in ce mai multe companii chineze implicate in preluarea unor jucatori traditionali de pe pietele IT si telecom”, crede Cristian Ceapa. “Este o strategie foarte buna pentru ele de a se extinde la nivel international, de a stabili un brand foarte rapid, in acelasi timp aratand pietei puterea financiara pe care o au”.

     

    Ideea este sustinuta si de Bogdan Constantinescu, country manager pentru Romania al companiei americane de echipamente pentru comunicatii IT Cisco Systems. “Vor incepe sa se extinda, fie ca este vorba de IT&C, de camasi sau de camioane”, spune el. “Economia chineza este in expansiune si vor cauta achizitiile, dar cu respectarea modelului de business clasic – cheltuieli mici, mutarea centrelor de cercetare si dezvoltare in China”.

     

    Pe langa segmentul productiei de echipamente IT&C, China devine acum o superputere si in domeniul Internetului. Fiind a doua piata ca numar de utilizatori dupa SUA (care are dublu, peste 200 de milioane de utilizatori), China a devenit extrem de atractiva pentru gigantii din domeniu: Amazon, eBay, Google sau Yahoo.

     

    Cei peste 100 de milioane de chinezi care navigheaza pe Internet sunt suficienti pentru afaceri online de miliarde de dolari pe an, chiar daca nu au forta de cumparare a occidentalilor. Gigantul Yahoo e de mai multi ani interesat de China, iar recent a inceput investitiile pentru a-si consolida pozitia pe piata.

     

    Nu mai departe de acum doua saptamani, Yahoo a investit 1 miliard de dolari pentru a cumpara 40% din Alibaba, cel mai mare site de licitatii online din China, practic un echivalent al eBay-ului american. Pe langa acordul comercial, Yahoo va incredinta divizia sa chineza, numarul doi pe piata cautarii in China dupa Baidu.com, catre managerii Alibaba. Afacerea include si 3721.com, un motor de cautare chinezesc pe care Yahoo l-a cumparat anul trecut, tot in ideea consolidarii pozitiei pe piata chineza.

     

    Alibaba a fost fondata in 1999 de Jack Ma, unul din cei mai importanti investitori in Internet din China. El va ramane in structura de conducere a noii companii, care va fi completata de un reprezentant al Softbank, companie japoneza care controleaza Yahoo Japan.

     

    Afacerea va fi incheiata aproximativ in trimestrul al patrulea al acestui an. “Yahoo devine un  gigant si in China. Vom creste mai rapid si mai sustinut in urma afacerii cu Alibaba”, a declarat Daniel Rosensweig, directorul de operatiuni (COO) al Yahoo. Alibaba are acum peste 15 milioane de utilizatori inregistrati, care vor putea sa foloseasca tehnologia de cautare a Yahoo. 

     

    Prin aceasta miscare, operatorii portalului vor sa concureze mai eficient nu numai pe Baidu, ci si principalul rival pe piata licitatiilor online, eBay, care a cumparat in 2003 portalul chinez Eachnet.com. Oficialii Yahoo spun ca, peste cinci ani, China va fi cea mai mare piata online din lume.

     

    La randul sau, cel mai mare motor de cautare din China, Baidu.com, a facut valuri pe Wall Street la inceputul lunii, valoarea titlurilor sale crescand de aproape patru ori in urma ofertei publice de actiuni pe Nasdaq. Compania a fost foarte des comparata cu Google, insa putini analisti stiu ca Google este chiar actionar Baidu si analizeaza de mai mult timp posibilitatea cumpararii acestei companii. In 2004, Google a cumparat 2,6% din Baidu pentru 4,99 milioane de dolari. Acum, la o valoare de piata estimata la circa 3 miliarde de dolari a Baidu, pachetul valoreaza 78 de milioane de dolari.

     

    Unii analisti spun ca listarea Baidu a fost la fel de umflata precum cele din perioada de boom a Internetului, cand companii fara viitor erau evaluate la miliarde de dolari. Cateva mii de astfel de firme au disparut dupa crahul dot-com din 2000.

     

    Cine are dreptate ramane de vazut. Oricum, Baidu e mult diferit de Google, apreciaza specialistii. Compania a avut anul trecut incasari totale de 14,91 milioane de dolari si un profit net de 1,45 milioane de dolari, fiind abia primul an de profit dupa ce in 2003 avusese pierderi nete de 1,45 milioane de dolari.

     

    Totusi, continua sa creasca exploziv. Incasarile au crescut in 2004 cu 190%, iar marja de profit operational a companiei s-a imbunatatit cu 23 de procente, ajungand la 72%. Pe primul trimestru al 2005, Baidu a avut incasari de 5,5 milioane de dolari, cu 154% mai mult ca in aceeasi perioada a anului trecut, precum si un profit net de 303.000 dolari, cu 140% mai mare decat in aceeasi perioada a anului trecut. Profitul operational a crecut cu 190%, iar marja de profit operational a urcat cu 4 procente, la 72,48%.

     

    Afaceri de acest fel au tot fost in ultimul timp, semnaland un interes crescut pentru China. Cel mai mare portal de locuri de munca din lume, Monster, a cumparat cu 50 de milioane de dolari 40% din ChinaHR.com, un site chinez de recrutare cu 3,2 milioane de membri inregistrati. Anul trecut, Amazon.com, cel mai mare magazin online din lume, a cumparat Joyo.com, o firma chineza specializata in vanzari de carti, CD-uri si DVD-uri pe Internet, pentru circa 75 de milioane de dolari.

     

    Analistii spun ca vanzarile nu se vor opri aici. In China incep sa se dezvolte rapid serviciile de acces la Internet fara fir (wireless), exista si planuri ambitioase pentru instalarea retelelor de telefonie de generatia a treia (3G), iar oamenii sunt la fel de pasionati de tehnologie ca si cei din Vest. Sau poate mult.

     

    Un recent raport al companiei de analiza Technocrati releva faptul ca chinezii au adoptat rapid tehnologiile noi. Sa luam, de exemplu, jurnalelele personale online (blog-uri). Acestea sunt utilizate de peste 14,2 milioane de chinezi, in conditiile in care in Romania, de exemplu, site-urile de blog-uri se pot numara pe degetele unei singure maini. Nu este de mirare ca BlogChina, care opereaza site-ul Bokee.com (blog in chineza) a atras investitii ventures de 11 milioane de dolari. 

     

    “In august vom avea publicat pe site blog-ul cu numarul 10 milioane”, au anuntat oficialii Bokee.

    Compania are 2 milioane de utilizatori inregistrati, iar numarul creste intr-un ritm ametitor, cel putin pentru spectatorii occidentali din tarile cu piete mature: intre 6 si 10 mii de oameni pe zi.

    Tipic pentru o economie care n-are nici pe departe rabdarea legendarei picaturi chinezesti