BusinessMagazin

Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • Marul lui Jobs

    „Cine rade la urma rade mai bine“, pare sa-si fi spus recent Steve Jobs, fondatorul Apple. Intr-un e-mail trimis catre angajatii sai, l-a luat „peste picior“ pe mai vechiul sau rival Michael Dell, ironizandu-l pentru o declaratie pe care acesta o facuse in urma cu opt ani.

     

    La mijlocul lunii ianuarie, actiunile Apple au crescut cu 12%, iar compania a ajuns la o valoare de piata de 72,13 miliarde de dolari, depasind „la mustata“ pe unul din cei mai mari rivali ai sai, producatorul de computere Dell, care valora la acel moment 71,97 miliarde de dolari. In 1997, cand Jobs de-abia revenise la compania pe care o fondase in 1976 pentru a o readuce pe linia de plutire, Michael Dell a fost intrebat ce ar face pentru a revigora Apple. In fata unei audiente de cateva mii de manageri din lumea IT, el a raspuns: „Ce as face? As inchide compania si as da banii inapoi actionarilor“.

     

    Acum, insa, a sosit si momentul revansei pentru Jobs. Intr-un e-mail trimis angajatilor dupa ce Apple a depasit Dell ca valoare de piata, el a scris: „Team, it turned out that Michael Dell wasn’t perfect at predicting the future“ – „Membri ai echipei, s-a dovedit ca Michael Dell nu a fost perfect in a prezice viitorul“. Jobs a savurat momentul, cu toate ca nu s-a lasat luat de val si a admis ca lucrurile se pot schimba in viitor: „Dupa inchiderea bursei de astazi, Apple valoreaza mai mult decat Dell. Actiunile cresc si scad, iar maine lucrurile pot sta altfel, dar am crezut ca merita un moment de gandire. Steve“.

     

    „Intepaturile“ lui Dell din 1997 veneau intr-un moment foarte greu pentru Apple. De altfel, istoria a consemnat momente contradictorii inca de la infiintarea companiei, in 1976. Pe scurt, Apple a fost fondata de Steve Jobs si prietenul sau, inginerul Steve Wozniak, acum exact 30 de ani. Cei doi au fost primii care au lansat un computer cu monitor incorporat. In 1980, compania era deja listata la bursa, avand o valoare a actiunilor de 1 miliard de dolari.

     

    Cativa ani mai tarziu, compania lui Jobs urma sa lanseze celebrul Macintosh, primul computer din lume care folosea interfata grafica prin care deschidem si astazi documentele sau aplicatiile aflate pe desktop. Calculatorul era fabricat in conformitate cu filozofia lui Jobs de a transforma un echipament sofisticat, pentru specialisti, intr-o unealta de lucru accesibila tuturor.

     

    Anul 1985 a fost insa cel al plecarii lui Jobs de la Apple, din cauza unei „lovituri de palat“ pusa la cale de cativa colegi cu un exces de ambitie. Intr-o sedinta a directorilor Apple, la care Jobs nu era prezent, s-a sustinut ca fondatorul companiei nu va mai fi implicat in procesul de conducere „nici acum si nici in viitor“. Apple nu a reusit sa se impuna pe piata computerelor personale, Mac-urile fiind mereu in umbra PC-urilor, computere care s-au vandut in cantitati impresionante, mai ales dupa ce Bill Gates a „imprumutat“ de la rivalii sai ideea designului bazat pe grafica si usurinta in utilizare. Asa ca, in 1997, ceea ce parea imposibil s-a intamplat: Jobs a fost rechemat la conducerea Apple, pentru a reabilita compania. La revenirea sa, Jobs a mizat totul pe divertismentul digital.

     

    In 2001, a cumparat de la o companie necunoscuta (PortalPlayer) un player de muzica digitala nefinalizat inca, pe care l-a modelat asa cum a vrut. Creatorul prototipului, Tony Fadell, isi prezentase conceptul companiilor Phillips si RealNetworks inainte sa ajunga la Apple, Jobs fiind din primul moment de acord sa produca noul player MP3. Acesta avea sa primeasca numele „iPod“ si, in scurt timp, sa cucereasca lumea.

     

    Astazi, cresterea spectaculoasa a companiei Apple este explicata in special de fenomenul iPod. De la lansarea din octombrie 2001, au fost vandute aproximativ 42 de milioane de unitati, 14 milioane numai in ultimul sezon de sarbatori, iar pentru 2006 nu exista semne de scadere a vanzarilor.

     

    Direct proportional a fost si succesul serviciului iTunes, care ofera utilizatorilor posibilitatea de descarca de pe Internet, contra cost, melodii si, mai nou, filme. Peste 3 milioane de melodii sunt descarcate in fiecare zi si, conform declaratiei lui Jobs, au fost cumparate in total 850 de milioane de melodii.

     

    Insa, cu tot succesul iPod, Jobs n-a scapat de o mare grija: nu a reusit sa creasca vanzarile calculatoarelor produse de Apple. In acest moment, Apple detine abia 4%-5% din piata mondiala de calculatoare. Prin comparatie, Dell ocupa primul loc cu o cota de piata de 17%-18%. Insa, promite Jobs, pe viitor lucrurile s-ar putea schimba o data cu noua generatie de Mac-uri, care nu mai foloseste procesoare IBM, ci Intel.

     

    Ani de zile, Apple a luat in deradere cea mai mare companie producatoare de procesoare, Intel. La sfarsitul anilor ‘90, Apple chiar a difuzat pe posturile de televiziune o reclama cu un procesor Intel Pentium II lipit pe cochilia unui melc.

     

    Dar, in ultimii ani, Apple a inceput sa aiba nevoie de procesoare mai puternice si eficiente din punct de vedere al consumului de energie, pe care IBM nu mai reusea sa le furnizeze. Cea mai mare problema a IBM era adaptarea procesoarelor PowerPC la necesitatile laptopurilor. Si tocmai aici cei de la Intel au obtinut, in timp, un mare avantaj, deoarece in ultimii ani si-au concentrat eforturile pentru a dezvolta o noua generatie de procesoare, destinate exclusiv laptopurilor.

     

    Astfel, conducerea Apple a avut curajul sa faca o „schimbare de macaz“ pe care nu multi executivi din industrie ar fi facut-o, sunt de parere analistii. A trecut de la procesoarele IBM la cele ale Intel, anunt facut acum cateva saptamani, in timpul targului de electronice CES de la Las Vegas.

     

    Jobs a sustinut la lansare ca noile modele sunt de doua-trei ori mai rapide decat Mac-urile vechi ce foloseau procesorul de la IBM. Un alt avantaj al trecerii la procesoare Intel este scaderea costului de productie al Mac-urilor, astfel ca noile modele de la Apple au ajuns pe piata la acelasi pret cu cele vechi (incepand de la 1.300 de dolari).

     

    Strategia de extindere a lui Jobs nu se opreste aici. Unele voci din piata sustin ca Apple ar putea comercializa sistemul de operare pentru Mac-uri (Mac OS X) si pentru PC-uri. Piata ar exista, avand in vedere ca programele software dezvoltate de programatorii de la Apple sunt vazute de multi pe primul loc cand vine vorba de functionalitate. In plus, Mac OS X este considerat mai atragator din punct de vedere grafic si tehnic fata de alte sisteme de operare.

     

    Totusi, o asemenea schimbare ar presupune niste riscuri destul de mari pentru Apple din punct de vedere al imaginii. O data cu o eventuala crestere a popularitatii lui Mac OS X, compania se va confrunta probabil cu aceleasi probleme ca si Microsoft: „atentia“ hackerilor si pirateria. Ca sa nu mai vorbim de riscul de a-i indeparta pe fanii inraiti ai brandului. O cale poate mai sigura prin care Apple isi poate creste vanzarile este transformarea computerului Mac mini intr-un media center, sunt de parere alti analisti.

     

    Deocamdata, Mac mini (16,5 cm in lungime si latime si 5 cm inaltime, care se vinde fara tastatura, mouse si monitor) nu a adoptat noul procesor Intel. Insa este de asteptat ca pana la sfarsitul anului aceasta tranzitie sa fie facuta si, eventual, sa i se adauge si un tuner TV pentru a-l transforma intr-un calculator pentru living.

     

    Dar Jobs probabil ca nu se va opri aici. Un zvon aparut de curand a lansat ideea ca Apple planuieste lansarea unui telefon mobil, zvon alimentat de faptul ca Apple a cumparat adresa de Internet iPhone.org. Apple are incheiat si un parteneriat cu Motorola, in urma caruia a lansat acum cateva luni mobilul Motorola Rokr. Noul mobil nu a fost nici pe departe atat de spectaculos pe cat se astepta piata, fiind mai degraba un telefon obisnuit, cu o capacitate de stocare de numai 100 de melodii.

     

    Astfel ca, acum, speculatiile se concentreaza in jurul unui mobil ce va semana foarte mult cu iPod si mai putin cu un mobil traditional. iPhone ar putea avea implementata si cunoscuta „click wheel“ (rotita navigationala) si ar putea include o tastatura „pop-up“ (care sa fie vizibila doar cand utilizatorul are nevoie de ea). In plus, ar avea toate functionalitatile unui iPod, cu o capacitate de stocare a mii de melodii si alte fisiere multimedia.

     

    Jobs a avut grija sa nu semneze un parteneriat exclusiv cu cei de la Motorola, asa ca un posibil iPhone poate fi produs in colaborare cu oricare alt mare producator de telefoane mobile, precum Nokia sau Samsung. Si aparitia pe piata a unui telefon mobil Apple este logica, daca tinem cont de cifrele companiei de cercetare a pietei IDC: peste 750 de milioane de telefoane mobile vor fi vandute in acest an, in comparatie cu cele 57 de milioane de playere MP3 ce urmeaza sa fie comercializate in aceeasi perioada.

     

    Apple controleaza deja aproximativ 75 de procente din piata de playere digitale, asa ca se prea poate ca piata telefoanelor mobile sa-i surada lui Jobs.

     

    Nu inseamna insa ca va fi o treaba prea usoara pentru Apple. Strategia lui Jobs a fost, de-a lungul timpului, comercializarea unui numar redus de produse inovatoare, dar avand garantia ca sunt elegante, fiabile si usor de folosit. Iar prin lansarea a tot mai multor tipuri de gadgeturi, acest renume va fi din ce in ce mai greu de pastrat. Ca sa nu mai vorbim, ca, in afara de renume, Jobs va vrea cu tot dinadinsul sa pastreze si micul avans castigat pe bursa fata de rivalul Dell.

  • In cautarea intimitatii

    Google, Yahoo!, Microsoft si AOL au fost somate de Departamentul Justitiei din Statele Unite sa furnizeze informatii cu caracter istoric privind motoarele de cautare pe care le opereaza. Doar Google a refuzat.

     

    Povestea porneste de la o controversa in privinta unei legi pentru protectia copiilor in medii informatice (COPA – Child Online Protection Act), propusa de administratia americana in 1998 si atacata in justitie ca fiind neconstitutionala de catre fundatia ACLU (American Civil Liberties Union), pe motiv ca prevederile legii nu pot fi aplicate practic de siturile web si ca, in plus, legea violeaza dreptul la libera exprimare consemnat in Primul Amendament.

     

    Judecatorul federal din Philadelphia care a judecat cazul a emis un ordin de interzicere a aplicarii legii, iar Departamentul de Justitie (DoJ), dupa cum era de asteptat, a facut apel. Pentru a sustine legea, Departamentul de Justitie a cerut si a obtinut un ordin judecatoresc prin care solicita companiilor care detin principalele motoare de cautare din internet – Google, Microsoft, Yahoo! si America OnLine – sa furnizeze o serie de date extrase din statisticile motoarelor de cautare.

     

    Este vorba despre lista tuturor siturilor accesibile prin intermediul motoarelor de cautare in data de 31 iulie 2005, precum si de lista tuturor cautarilor efectuate pe parcursul lunilor iunie si iulie 2005. In principiu, DoJ intentioneaza sa angajeze specialisti in statistica si companii specializate care sa evalueze cat de des intalnesc utilizatorii internetului material cu caracter pornografic si care este eficienta filtrelor menite sa ascunda aceste materiale minorilor.

     

    Rezultatul acestei analize ar urma sa sustina legea in fata Curtii de Apel, ceea ce este cat se poate de corect. Insa o prima chestiune care s-a ridicat a fost daca nu cumva pretentiile DoJ sunt exagerate (e vorba de sute de milioane de inregistrari) sau chiar nejustificate, avand in vedere ca datele respective reprezinta valori importante pentru companiile care le detin.

     

    Valva insa a fost starnita de Google, care – spre deosebire de Yahoo!, Microsoft si AOL – a refuzat sa furnizeze datele si a atacat in instanta somatia in cauza. Desi DoJ a incercat sa negocieze si sa scada pretentiile – multumindu-se cu un esantion aleatoriu cuprinzand un milion de URL-uri si jurnalul cautarilor pentru o singura saptamana -, Google nu a cedat, argumentand ca furnizarea informatiile respective unor terte parti afecteaza dreptul la intimitate (privacy) al utilizatorilor sai.

     

    Intr-un fel, se poate specula ca Google urmareste mai degraba o lovitura de imagine, deoarece DoJ nu a cerut date care sa permita identificarea utilizatorilor, iar celelalte companii au furnizat date agregate si au subliniat ca intre acestea nu se afla informatii care sa permita identificarea.

     

    Google insa sustine ca, uneori, chiar si textul introdus in interogare cuprinde suficiente indicii pentru a putea deduce cine este utilizatorul. In plus, Google se fereste sa creeze un precedent. Daca cedeaza acum, va fi mult mai greu sa nu cedeze intr-o ipotetica situatie in care va fi somata sa furnizeze date de identificare pentru utilizatorii care au facut anumite cautari sau au urmat anumite referinte din rezultatele puse la dispozitie.

     

    Un jurnalist a pus problema la modul practic: in documentarea unui articol a cautat pe Google „child pornography“, pentru a vedea ce s-a mai publicat pe aceasta tema, care sunt reactiile etc. Trebuie sa se teama ca va fi urmarit? In plus, mai exista cazul jurnalistului chinez care a fost deconspirat de Yahoo! la cererea guvernului de la Beijing, iar Google – care are la randu-i afaceri in China – tine sa se distanteze de competitor printr-o atitudine mai transanta.

     

    Evident, opiniile sunt impartite, dar refuzul lui Google a fost salutat de organizatiile civice, in frunte cu prestigioasa Electronic Frontier Foundation. Dar tot EFF este cea care atrage atentia asupra unui alt aspect „trecut cu vederea“: Google jurnalizeaza toate cautarile si majoritatea acestora permit identificarea destul de precisa a utilizatorilor prin cookies, adrese IP sau conturi din servicii Google.

     

    Se stie ca Google foloseste o enorma putere de calcul pentru a analiza aceste informatii istorice prin procedee de „data mining“ pentru a deduce tipare comportamentale pe baza carora sa-si optimizeze serviciile, in folosul utilizatorilor.

     

    Este foarte probabil ca fiecare dintre noi avem cate o rubrica in imensele baze de date procesate de Google. Desi este improbabil ca Google sa foloseasca aceste informatii impotriva noastra, ele sunt totusi acolo si sunt potential periculoase.

  • Casa viitorului, versiunea beta

    Nu v-ar placea sa locuiti intr-o casa unde geamurile se spala singure si rufele sunt calcate de un manechin de tinichea, in timp ce va relaxati in cada, in fata televizorului cu ecran plat incorporat in perete?

     

    „Casa viitorului“, un concept alimentat pana acum mai mult de imaginatie decat de realitate, a devenit obiect de studiu intr-un experiment condus de firma britanica de constructii David Wilson Homes, impreuna cu universitatile din Nottingham si Leicester.

     

    Cercetatorii au vrut sa vada cum ar trebui sa arate o casa in viitor, atat din punctul de vedere al constructiei si repartitiei pe camere, cat si din punctul de vedere al tehnologiilor si gadgeturilor de ultima ora „incluse“. Motivul este simplu: companiile de pe piata imobiliara vor sti care este cererea si cum sa construiasca locuinta pe placul viitorilor locatari.

     

    Ca parte din proiect, o familie britanica obisnuita a fost de acord sa intre sub „lupa“ cercetatorilor pentru o perioada de sase luni. „Prima mea intrebare a fost cum se aprinde lumina, in timp ce ma aflam nedumerit in fata unui intrerupator cu noua butoane, doua potentiometre si inca ceva despre care nu mi-am dat seama ce este“, a povestit Nick Parnell, unul dintre specialistii care au vizitat casa.

     

    Casa viitorului, construita pe patru nivele, dispune de foarte multe echipamente si tehnologii, toate putand fi controlate cu o singura telecomanda. Geamurile se curata printr-un sistem propriu automatizat, hainele murdare pot fi trimise la subsol, unde se afla masina de spalat, de oriunde din casa, printr-un lift in miniatura. Dupa ce sunt spalate, hainele sunt trimise la un „om de tinichea“ care isi schimba dimensiunile dupa cum e nevoie si imbraca hainele pentru a le usca complet si a le netezi.

     

    Una peste alta, casa viitorului are cinci dormitoare si cinci bai, dintre care una dotata cu sistem de aburi, similar unei saune, si un echipament pentru masaj la umeri. In casa sunt instalate sapte televizoare cu ecran plat, dar si multe alte echipamente digitale inteligente.

     

    Sistemul de telefonie fixa va functiona si ca interfon, astfel incat membrii familiei vor putea comunica usor, fara sa tipe prin toata casa. Iar in cazul in care unul dintre ei alege sa faca o baie calda, nu este nevoie sa iasa pentru a vedea cine suna la usa. Exista si aici o solutie: ii poate comanda televizorului instalat in peretele baii sa-i arate o imagine preluata de la sistemul de supraveghere a casei.

  • Oracolul de gadgeturi

    Engadget.com a ajuns atat de cunoscut peste Ocean, incat provoaca o reactie curioasa producatorilor de electronice: daca apare o stire despre produsul nostru, inseamna ca va avea succes pe piata. Nu apare? Inseamna ca mai avem de lucrat.

     

    Ultimele tehnologii si cele mai noi echipamente digitale sunt prezentate zi de zi pe www.engadget.com, cel mai popular site de gadgeturi din lume. Site-ul, redactat in limba engleza, face parte din reteaua de jurnale personale online Weblogs Inc., care a fost cumparata anul trecut de America Online (AOL), divizia de Internet a Time Warner, pentru 25 de milioane de dolari. Engadget si-a castigat pozitia pe vremea cand nu existau foarte multe site-uri de gen si blog-urile (jurnale personale online) se puteau mandri cu independenta lor, neavand sponsori.

     

    Acum exista peste 26 de milioane de blog-uri, conform directorului Technorati.com, insa Engadget a ramas un brand puternic in industrie. Site-ul organizeaza informatiile in aproape 30 de categorii, iar dispunerea articolelor este specifica jurnalelor personale online: unul deasupra altuia, aparent fara o ordine prestabilita (alta decat cronologia). Poate tocmai de aceea pe Engadget nu o sa apara niciodata un articol care sa para neinteresant, pentru ca orice mesaj devine automat povestea principala atunci cand este postat pe site.

     

    Oarecum haotica este, in schimb, aranjarea reclamelor, care abunda in multe sensuri si pozitii, in special dupa achizitia companiei de catre AOL. Unii rivali au notat chiar ca Engadget ruleaza pe prima pagina 4-5 calupuri de reclame Google, incalcand regulamentele de folosire ale serviciului AdSense, care permit maximum trei aparitii pe o singura pagina. Se stie ca, inainte de preluarea de catre AOL, reteaua Weblogs Inc. castiga din reclame circa 45.000 de dolari pe luna.

     

    Oricum, Engadget este citit de peste 20 de milioane de internauti pe luna, fiind unul din cele mai populare site-uri din lume. Si-a adaugat editii in alte limbi, pentru moment in spaniola, in chineza si in japoneza.

    Site-ul a profitat rapid de aparitia noilor tehnologii populare: si-a adaugat jurnal audio (podcast), iar cu ocazia targului de electronice CES 2006 de la Las Vegas a avut un jurnal video, care poate fi vizionat si acum pe site.

     

    Evident, cea mai gustata rubrica de pe Engadget este cea de zvonuri din industrie. Unul din cele mai recente mesaje de aici spune ca Motorola va renunta la linia de telefoane Q, cu care isi propusese sa concureze gadgeturile cu Blackberry, avand tastatura completa si alte facilitati de comunicatii online.

     

    Anul trecut, site-ul a inceput sa organizeze evenimente proprii, in care premiaza cele mai interesante produse electronice ale anului. Pana la finalul acestei luni se va incheia a doua editie a premiilor Engadget si vom cunoaste „gadgetul anului 2005“, dar si „cel mai asteptat produs al anului 2006“.

  • Ce vrea sa faca Nokia din mobil?

    Nu trece zi fara sa apara macar o stire despre inca un telefon mobil care stie atat de multe lucruri, incat ar face de rusine si un computer. Functiile micilor aparate au ajuns la un nivel pe care multi oameni il gasesc ca fiind inutil de avansat. Si totusi, ni se spune ca acesta este doar inceputul.

    In industria telefoanelor mobile se intampla la fel ca in industria modei: cand liderii vorbesc despre tendinte, toti ceilalti jucatori fac urechile palnie. Este si cazul Nokia, numarul unu pe o piata care va insemna anul acesta aproape 750 de milioane de telefoane mobile vandute la nivel global, si care a prezentat recent la Amsterdam cea mai noua generatie de celulare. Botezata Nseries, are in centru un concept la moda, care in viitor va fi si mai la moda – multimedia. 

    „Prognoza meteo pentru astazi in Amsterdam anunta ploaie, dar iata ca este soare. Vreme insorita se anunta si pentru industria producatoare de telefoane mobile.“ Cu aceste cuvinte Jorma Ollila, presedinte si director executiv al Nokia, a deschis show-ul: prezentarea celor trei noi telefoane – N70, N90 si N91.

    „Telefoanele mobile sunt astazi mai mult decat simple telefoane“, a spus el, precizand ca vanzarile de modele smartphone (telefoane cu functii avansate, asemanatoare cu cele ale unui computer) ale companiei finlandeze vor atinge anul acesta 25 de milioane de unitati, adica mai mult decat dublu fata de anul trecut (12 milioane).

    Ceea ce in urma cu doi-trei ani era doar o vaga banuiala, astazi a devenit certitudine. Telefoanele inteligente au „omorat“ PDA-urile, scotand de pe piata micile computere de buzunar (fara functii de telefonie, insa) care se aratasera atat de promitatoare. Poate doar dispozitivele BlackBerry (tehnologie care permite accesul continuu la e-mail) mai prezinta un potential interesant, spun analistii. In prezent, piata PDA-urilor este de cinci ori mai mica decat cea a smartphone-urilor, iar acestea din urma „nu mai pot fi numite un sector de nisa“, sunt de parere oficialii Nokia.

    Avansul tehnologic seamana cu bulgarele care a pornit la vale: nu mai poate fi oprit. „Revolutia telefoanelor mobile va continua, dintr-un motiv foarte simplu: doar 2 din cele 7 miliarde de oameni folosesc astazi un telefon mobil“, spune Anssi Vanjoki, vicepresedinte executiv si director general al diviziei Nokia Multimedia. Numarul exact este de fapt 1,8 miliarde, insa pana la sfarsitul anului va fi depasita limita celor 2 miliarde, estimeaza oficialii finlandezi. „Vocea va fi in continuare locomotiva dezvoltarii, dar serviciile aditionale, precum datele, divertismentul, muzica, se vor cere din ce in ce mai mult“, prezice Vanjoki. Consumatorul de astazi a devenit foarte pretentios, iar o data cu cresterea cererii, oferta trebuie sa fie la inaltime. Filozofia consumatorului se poate rezuma simplu, spune el: „Vrem acces la orice, oriunde ne-am afla, in orice moment si ieftin, va rugam!“.

    E adevarat ca vocea va sta la baza dezvoltarii viitoare a telefoniei mobile, in conditiile in care multi oameni din tarile in dezvoltare duc lipsa de cel mai elementar acces la tehnologie. In zone din India si China oamenii vor avea sansa sa sara peste etapele intermediare si vor trece de la nivelul zero in comunicatii direct la un telefon mobil, anticipeaza Vanjoki. Probabil ca n-am gresi prea mult daca am adauga pe aceeasi lista de tari si Romania.

    Cu toate acestea, serviciile de voce vor face un usor pas in spate, aducand in lumina reflectoarelor si celelalte aplicatii aditionale – date, Internet, muzica, filme, fotografii. „Telefonia va pierde statutul de platforma de baza, pe care ruleaza tot restul serviciilor, si va deveni o aplicatie ca toate celelalte“, estimeaza oficialul Nokia.

    Nu e nevoie sa fie crezut pe cuvant, pentru ca cifrele vorbesc de la sine. Setea nestavilita de aplicatii multimedia a consumatorilor schimba peisajele de business si intoarce invers ierarhii. Anul acesta, Nokia va vinde aproape 100 de milioane de telefoane cu camera digitala. In lume, la finalul anului vor fi in uz jumatate de miliard de astfel de telefoane. Cunoscuta drept principalul producator de telefoane mobile, compania finlandeza a ajuns sa fie si fabricantul numarul unu de camere digitale al lumii, observa Vanjoki: „Cine-ar fi crezut?“.

    Probabil ca nu prea multi. In anul 2000 abia aparusera primele „soapte“ despre posibilitatea de a fabrica un telefon care sa includa si o camera digitala. Se intampla in Japonia. Astazi, telefonul cu camera este gadgetul cu cea mai rapida rata de acceptare in randul consumatorilor din istorie, spune Juha Putkiranta, senior vicepresident al diviziei Nokia Imaging. „La nivel global, una din trei fotografii este facuta de un telefon dotat cu camera digitala“.

    Poate pentru ca e mai usor sa ajungi lider decat sa te mentii, Nokia a apelat si la ajutor din partea specialistilor cu traditie. La Amsterdam, oficialii finlandezi au anuntat un parteneriat cu multinationala Carl Zeiss, producatoare de echipamente si tehnologie de varf in domeniul optic. Noile telefoane N90, varful de lance al gamei Nseries, vor fi dotate cu lentile Zeiss, incorporand tehnologie care echipeaza si telescoapele spatiale. „Atunci cand Neil Armstrong a pasit pentru prima data pe Luna, si-ar fi dorit ca cei de acasa sa poata vedea cu claritate toate detaliile din jurul sau“, spune Vanjoki. La sfarsitul anilor ‘60, cu toate ca Armstrong a fost filmat cu lentile produse tot de Carl Zeiss, tehnologia nu permitea acest lucru. „Acum, telefonul N90 dispune de o camera digitala dotata cu cele mai performante lentile existente in lume“, a apreciat Vanjoki.

    Zeiss si Nokia intentioneaza sa colaboreze pe termen lung, insa parteneriatul este exclusiv numai pe domeniul telefoanelor mobile, a atras atentia Dieter Kurz, directorul executiv al companiei producatoare de echipamente optice. Kurz a mentionat ca in domeniul camerelor digitale Zeiss are drept partener compania japoneza Sony. „E un alt domeniu“, spune el. 

    Ramane insa de vazut daca domeniile traditional diferite vor putea ramane separate si in continuare. Cu atatea extinderi ale domeniilor de activitate, n-ar fi deloc exclus ca producatorii sa inceapa sa se calce pe picioare, sunt de parere specialistii. „Aveti tot mai putine motive sa luati cu dumneavoastra si camera digitala cand plecati de acasa, pentru ca veti putea folosi unul din telefoanele Nseries“, spun oficialii Nokia. E un semnal de alarma destul de clar pentru producatorii de camere digitale dedicate: razboiul sta sa inceapa, desi multi ar spune ca a inceput deja. Este posibil ca Nokia, Sony si alti jucatori de marca din domeniul divertismentului si al comunicatiilor sa ajunga adversari de moarte pe piete precum fotografie sau muzica digitala.

    Apropo de muzica, Nokia nu vrea sa stea deoparte nici aici. Lansarea in cadrul gamei Nseries a modelului N91 este un semnal clar pentru analisti ca gigantul finlandez vrea sa-si mute greutatea de pe un picior pe altul. Avansul clar de pe piata telefoanelor mobile, unde are o cota de peste 30%, trebuie sa fie facut sa conteze si cand vine vorba de muzica digitala, unde Apple isi cam face de cap. Compania americana vinde playere digitale iPod atat de bine, incat in siaj au intrat si vanzarile de computere Mac, care urca neasteptat. La fel, Nokia spera ca telefonul N91 sa ii asigure o parte din piata muzicii digitale, care in 2009 va valora peste 60 de miliarde de dolari, conform IDC.

    Pe ce se bazeaza finlandezii? N91 este primul model optimizat pentru fanii muzicii digitale. Este primul telefon al companiei caruia i s-a incorporat un hard disk, iar daca dimensiunile sale fizice sunt miniaturale, nu acelasi lucru se poate spune despre capacitate.  Ar trebui sa fiti cu adevarat indragostiti de muzica pentru a gasi 3.000 de melodii preferate, pentru ca toate ar incapea in acelasi timp pe hard disk-ul de 4 GB al telefonului N91. Pentru a face experienta cat mai apropiata de cea a utilizatorilor de playere muzicale dedicate, producatorul va oferi spre vanzare boxe audio, precum si casti produse de firma germana Sennheiser.

    Anuntandu-si intentia de a concura in viitor si pe segmentul magazinelor virtuale de muzica, oficialii Nokia au invitat-o pe scena pe celebra cantareata americana Alicia Keys.  „N-ar fi grozav ca, dupa ce am ascultat aceste cateva melodii, sa putem scoate telefonul mobil din buzunar si sa descarcam in intregime ultimul ei album?“, a intrebat un reprezentant al Nokia. 

    Vreo 15-20 dintre jurnalisti ar fi raspuns cu siguranta afirmativ daca ar mai fi auzit intrebarea, ceea ce nu s-a intamplat pentru ca intre timp o zbughisera in spatele scenei ca sa profite de ocazia de a sta de vorba doua-trei minute cu Alicia Keys.

    Libertatea tot mai mare a accesului la muzica ridica insa probleme la care artistii si casele de discuri nu s-au asteptat. „Am auzit voci in urma cu cativa ani care spuneau ca Internetul nu va dura prea mult si oricum n-o sa afecteze industria muzicala. S-au inselat“, a spus Neil Portnow, presedinte al Recording Academy, organizatia internationala care se ocupa si de acordarea premiilor Grammy. „Tehnologia face ca muzica sa se poata descarca rapid si pe gratis. Si de ce nu? Tinerii nu stiu ce inseamna copyright, iar noi platim acum pretul pentru ca am fost prinsi nepregatiti.“ Nici chiar in randul artistilor nu exista unanimitate de pareri, a avertizat Portnow. „Cei mai putin cunoscuti tind sa aprecieze libertatea de pe Internet, pe care o folosesc ca sa se promoveze. Dar, de obicei nici lor nu le convine mai tarziu sa piarda tot controlul asupra muncii lor.“

    Este clar ca viitorul depinde de tehnologie si de infrastructura care permite tot mai multa mobilitate in toate domeniile, a mai spus Portnow. „Fanii muzicii sunt probabil cei mai pasionati, creeaza cele mai mari audiente din istorie. Insa calitatea, rapiditatea si comoditatea de a consuma muzica cu ajutorul tehnologiei are un pret. Muzica nu se face pe gratis“, a conchis el. 

    Iar modelul Nokia N91 este inca un exemplu ca muzica nu vine pe gratis. „Un hard disk de 4 GB nu apare in telefon pur si simplu. N91 este un model multimedia dedicat, iar pretul este pe masura“, a spus John Jackson, analist la Yankee Group, citat de publicatia electronica NewsFactor.com, referindu-se la faptul ca telefonul se va vinde cu un pret nesubventionat de 650-700 de euro. Este greu de spus daca utilizatorii vor prefera in viitor playerele digitale dedicate sau pe cele hibrid, care mai includ si alte functii. Producatorii de telefoane mobile s-ar putea lovi de probleme cum sunt costul, reteaua de distributie si gasirea celui mai eficient model de business, a spus Jackson. In schimb, alti analisti sunt de parere ca utilizatorii vor aprecia faptul ca un gadget hibrid ii scapa de bataile de cap cu tot felul de cabluri, casti si incarcatoare diferite. 

    Ceea ce este sigur e faptul ca producatorii de mobile vor continua sa caute modalitati de a exploata inteligenta smartphone-urilor, care ruleaza sisteme de operare ca si computerele. „Ma astept la o tendinta in aceasta directie“, a apreciat Jackson, „pentru ca avantajul de a avea un sistem de operare performant este ca atrage dezvoltatorii si le da ocazia producatorilor sa-si diferentieze modelele.“

    E greu de prezis ce se va mai intampla in industrie peste cativa ani, spune Anssi Vanjoki, vicepresedinte executiv al Nokia. „In 1990, am spus ca pana la finalul secolului 20 penetrarea telefoniei mobile va ajunge la 25% in tarile dezvoltate.“ In acel moment, in tara cea mai avansata din acest punct de vedere, Suedia, gradul de penetrare era de 3%. „Insa totul s-a intamplat mult mai rapid si astazi avem si tari mai putin avansate din punct de vedere economic unde penetrarea a depasit 50%“, observa el.

    „Cum va arata lumea peste 10 ani?“ Oficialul Nokia are aerul ca i s-a pus o intrebare imposibila. Insa de un lucru este convins: „Aparatele din buzunarele noastre nu vor mai fi telefoane. Vor face si telefonie, dar si multe alte lucruri“.

  • COMUNICAREA DE AMINTIRI

    O alta idee pe care Nokia o promoveaza ca facand parte din viitorul multimedia este „lifeblog“-ul. Sau „comunicarea de amintiri“. 

    CE ESTE? Un software care organizeaza nu numai imagini, ci si text, filme sau clipuri audio sub forma unei axe a timpului. „Principiul de baza: timpul este orizontal. Astfel, oamenii pot ajunge sa isi inregistreze propria viata“, spune Christian Lindholm, director al diviziei Nokia Multimedia Applications. 

    CUM SE FOLOSESTE? Aplicatia poate fi folosita de pe telefonul mobil sau direct pe Internet. Lifeblog a intrat in productia comerciala in luna septembrie si poate fi folosita si pe cele trei noi modele din gama Nseries. 

    CAT COSTA? Aplicatia este gratuita, insa daca inregistrati mai mult de 500 de „o- biecte“ (adica imagini, text, mesaje multimedia, clipuri video etc.), va trebui sa platiti o taxa unica de 30 de euro pentru a putea continua sa o folositi.

  • NOKIA IN CIFRE

    25 mil. Numarul de telefoane inteligente (smartphones) pe care le va vinde Nokia in acest an (crestere de 100%).

    40 mil. Vanzarile din 2005 ale Nokia de telefoane cu player MP3 incorporat (in crestere cu 300% fata de 2004).  100 mil. Numarul de telefoane cu camera pe care Nokia le va vinde in acest an.

    500 mil. Numarul de telefoane cu camera existent la nivel mondial la finalul lui 2005. 

    740 mil. Vanzarile globale de telefoane mobile (in unitati) anul acesta, in crestere cu 15% fata de anul trecut. 

    1,8 mld. Numarul utilizatorilor de telefoane mobile. Vor fi 2 mld. la finalul anului.


  • UN ROMAN LA NOKIA

    In marea de jurnalisti de toate natiile prezenti la Amsterdam, poate fi destul de surprinzator sa fii apelat direct in romaneste cu „Buna ziua!“. Cristian Alexandru lucreaza de 6 ani in Olanda pentru Nokia.

    DE UNDE VINE? A lucrat la Connex ca specialist in retele de telecomunicatii. In Olanda are mai multi colegi din Romania, care au lucrat atat la Connex, cat si la Orange.

    VIATA IN OLANDA Traieste la Haga, si-a adus si familia. Acum este specialist in marketing, dar domeniul este acelasi – retele. Munceste cinci zile pe saptamana, opt ore pe zi. S-a acomodat bine si nu se gandeste sa revina prea curand in Romania. Vine la Amsterdam rar, de obicei in zilele libere, cand ii place sa manance la restaurant cu familia.

    SALARIU „Olanda nu este o tara foarte ieftina. Castig suficient cat sa imi asigure un trai decent aici.“

  • NOKIA NSERIES

    Toate cele trei telefoane din gama sunt dotate cu camera digitala de 2 megapixeli, au capabilitati de comunicatie 3G, ecrane color si browsere HTML pentru navigarea pe Internet.

    N90: Este varful de lance, singurul telefon din gama a carui camera digitala contine lentile Carl Zeiss. Este optimizat pentru fotografiere si filmare. Va fi disponibil in trimestrul al doilea al anului, la un pret nesubventionat de 650-700 de euro.

    N91: Telefonul dedicat fanilor de muzica digitala. Are hard disk de 4 GB si o serie de taste dedicate (play, pauza, derulare inainte si inapoi etc.) care raspund la comenzi instantaneu, indiferent unde v-ati afla in meniul telefonului. Va costa tot 650-700 de euro si va putea fi cumparat catre finalul anului, in trimestrul patru.

    N70: Este denumit de Nokia „cel mai mic telefon pe platforma Series 60 din lume“. Este compatibil cu intreaga gama de functii multimedia a producatorului – conectivitate e-mail, navigare pe Internet, player muzical si radio stereo. Va costa aproximativ 500 de euro si va fi disponibil in trimestrul trei al anului.

  • Batalia browserelor

    Inceput in urma cu zece ani, razboiul browserelor a condus la o zdrobitoare victorie a lui Microsoft asupra rivalului Netscape. Insa disputa nu s-a incheiat nici astazi. 

    Bataliile comerciale sunt la ordinea zilei intr-o economie din ce in ce mai interconectata si mai competitiva. Insa nici un domeniu nu poate rivaliza cu tehnologia informatiei in privinta incrancenarii, ferocitatii si vitezei cu care se desfasoara aceste batalii, care capata uneori nuantele unor veritabile „razboaie religioase“. 

    In plus, ratiunile acestor inclestari sunt adesea obscure si vizeaza obiective situate dincolo de orizontul imediat al pietei. Si, pentru ca tabloul sa fie si mai sumbru, sa ne amintim ca acesta este teritoriul unde actioneaza una dintre cele mai agresive companii din istoria recenta: Microsoft. Marile conflagratii nu se situeaza insa in industria de echipamente, care pastreaza in mare masura caracteristicile – si manierele – epocii industriale. Razboaiele cele mai spectaculoase sunt cele plasate in domeniul software iar miza majora este Internetul. 

    Iar aici nici un razboi nu poate fi vreodata considerat incheiat. Nici chiar cel al sistemelor de operare sau al aplicatiilor de birou, in care Microsoft domina copios, dar amenintarile nu lipsesc.

    Unul dintre cele mai interesante episoade a fost „batalia browserelor“, care s-a desfasurat la mijlocul anilor ‘90, o data cu cresterea rapida a popularitatii web-ului. Netscape Navigator era liderul pietei si standardul de facto in tot ce insemna navigare in web. Microsoft a reactionat cu intarziere, dar in forta: a licentiat de la NCSA browserul Mosaic – a carui dezvoltare a fost condusa multa vreme tocmai de catre Marc Andreessen, liderul firmei Netscape. Microsoft a lansat Internet Explorer (IE) in august 1995, versiunile succedandu-se cu repeziciune. Apoi Microsoft a semnat intelegeri cu marii producatori de PC pentru ca acestia sa pre-instaleze IE pe computerele noi, iar apoi a integrat browserul in sistemul de operare Windows. 

    Pe de alta parte, Microsoft a mobilizat resurse importante pentru a imbunatati IE si, in cele din urma, a reusit sa depaseasca Netscape Navigator.  La prima vedere pare greu de inteles miza acestei batalii (purtata adesea cu mijloace deloc ortodoxe), avand in vedere ca ambele produse erau gratuite. De fapt lucrurile importante se petreceau in zona serverelor, unde Netscape domina si de unde-si culegea veniturile. Standardele web-ului inca nu erau stabile iar browserul dominant avea sansa sa dicteze in privinta tehnologiei servereler. Cert este ca o data ce a pierdut dominatia browserului propriu, Netscape si-a vazut compromise produsele server, asa ca a fost cumparata de AOL in 1998. Microsoft IE a atins cativa ani mai tarziu o cota de piata de 96%, ceea ce i-a permis sa se relaxeze si sa adopte cu mai multa bunavointa standardele W3C. Totodata, a devenit tinta predilecta a atacurilor iar utilizatorii au inceput sa reproseze Microsoft-ului ca neglijeaza aspectele legate de securitate.

    Chiar si sub aripa AOL, Netscape a inteles ca nu poate lupta cu Microsoft folosind „arme conventionale“, asa ca s-a inspirat din succesul Linux-ului si a lansat in 1998 un proiect open-source numit Mozilla, care a beneficiat de aportul substantial al unei comunitati de voluntari. 

    Mozilla – distribuit si sub brandul Netscape – suferea insa de pacatul multor produse open-source din acea vreme: era prea complex. Deci greu de utilizat, lent si mare consumator de resurse.

    Insa lucrurile au capatat o noua turnura in 2002, cand Blake Ross – un tanar de 19 ani care contribuia deja de cinci ani la Mozilla – s-a hotarat sa dezvolte o varianta simplificata si mult mai flexibila. Ideea i-a atras pe multi voluntari iar rezultatul nu s-a lasat asteptat. In ziua lansarii – 9 noiembrie 2004 – noul browser Mozilla Firefox a fost descarcat de peste un milion de utilizatori. Mic, rapid, usor de folosit si mult mai putin vulnerabil decat IE, Firefox a capatat instantaneu statutul de vedeta a Internetului. O comunitate entuziasta dezvolta o multime de extensii ingenioase care-i sporesc atractivitatea.

    In sase luni a ajuns la peste 50 de milioane de utilizatori iar statisticile siturilor web destinate specialistilor – de pilda Slashdot sau BoingBoing – releva ca circa 50% dintre vizitatori folosesc Firefox. Desigur, Microsoft IE nu este inca in pericol… Insa lucrurile devin complicate, deoarece Google a realizat deja propriul browser bazat pe Firefox si intentia de a integra tehnologia serviciilor sale web cu browserul de la Mozilla aprinde inca si mai mult un alt razboi in plina desfasurare: cel al motoarelor de cautare.