BusinessMagazin

Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • Mr. Yahoo! sau cum treci de la pierderi la un profit de 1,2 mld. $

    A produs filme celebre precum „Matrix“ sau „Eyes Wide Shut“. In ultimii cinci ani, trecut in „barca“ Yahoo!, a negat cu orice ocazie prejudecata ca principiile de la Hollywood nu se potrivesc cu lumea Internetului. Deocamdata, rezultatele ii dau dreptate.

     

    Cand a venit la Yahoo! pentru a deveni presedinte si director executiv, Terry Semel a fost privit cu neincredere aproape totala: fost sef al studiourilor de film Warner Bros, parea a fi genul „fite de Hollywood“, care habar n-avea sa puna mana pe un calculator. Sau cel putin asa era vazut de cei mai multi dintre colegii cu care lucra. Iar daca in privinta „fitelor“ lucrurile nu sunt foarte clare, in privinta neindemanarii intr-ale computerelor criticii sai nu se inselau deloc.

     

    Acest din urma fapt nu a fost insa niciodata negat de Semel, care a reusit anul trecut sa aduca Yahoo! de la o balanta financiara „pe rosu“, cu pierderi de 98 de milioane de dolari, la un profit de 1,2 miliarde de dolari. „N-o sa fiu niciodata un om tehnic, dar trebuie sa cunosc macar limbajul“, a povestit el, citat de The New York Times. „N-am fost niciodata actor, regizor sau cantaret – dar a trebuit sa inteleg procesul suficient de bine ca sa pot sa iau decizii.“

     

    Si, ca sa-i fie mai usor sa inteleaga „procesul“ de zi cu zi la Yahoo!, nu s-a sfiit in primele sale zile la noul job sa compare situatia portalului online cu cea a Warner Brothers in 1980. Pe vremea aceea, Semel a decis ca trebuie sa extinda activitatile grupului media catre televiziune si alte canale media, pentru a diversifica sursele de venituri. Si-a construit in timp o reputatie de „show-man“ datorita filmelor pe care le-a produs, adesea cu bugete uriase si staruri la moda in distributie.

     

    Impreuna cu partenerul sau Robert Daly, Semel a scos pe piata superproductii precum „Matrix“, „Eyes Wide Shut“, „Unforgiven“ sau serii gen „Police Academy“ si „Lethal Weapon“. Studiourile Warner Brothers au avut o perioada de vis cu Semel la conducere. Pana la plecarea sa din 1999, au inregistrat 18 ani consecutivi cu venituri si profit record. De altfel, in cei 24 de ani petrecuti de el la Warner, compania a crescut de la venituri de sub 1 miliard de dolari pe an pana la aproape 11 miliarde de dolari anual, provenind din afaceri diversificate, printre care televiziune, muzica si editare de publicatii, cu prezenta in 50 de tari.

     

    Acelasi lucru – diversificare – l-a propus si cand a preluat conducerea Yahoo!. Momentul nu era deloc bun. Ecourile crahului dot.com nu se stinsesera, iar consecintele erau dureroase. De la o valoare de piata maxima de 127 de miliarde de dolari, Yahoo! alunecase rapid la o valoare de doar 12 miliarde de dolari, cand Semel, atunci in varsta de 58 de ani, s-a alaturat companiei.

     

    La inceput, a crezut ca tot ce are de facut este sa aplice modelul de la Warner Brothers pentru a avea succes si la Yahoo!. Dar Semel recunoaste ca s-a lovit de diferente neasteptate intre cele doua business-uri, care apartineau unor doua lumi diferite – cea veche si cea noua.In timp ce media traditionale se bazeaza in primul rand pe un continut de calitate, care trebuie distribuit cu succes spre un public cat mai numeros, lumea interactiva a Internetului pune accent pe atribute care in „lumea offline“ nu exista, marturiseste Semel.

     

    Printre aceste atribute – acoperire globala in adevaratul sens al cuvantului, personalizare si crearea de comunitati. Cu toate ca cele mai multe trusturi de presa traditionala folosesc aceste cuvinte mari, analistii avertizeaza ca ele se bazeaza in continuare pe principiile cu care sunt obisnuite – tinerea sub control a continutului si a felului in care acesta este distribuit catre consumatori.

     

    Diferenta esentiala dintre cele doua tipuri de business-uri a fost rezumata astfel de Semel: „Yahoo! este o companie media a secolului XXI. Diferenta fata de companiile mass-media traditionale consta in principal in tehnologie – iar cele doua, tehnologia si media, se potrivesc de minune“. In prezent, Yahoo! are cea mai mare arie de acoperire a serviciilor sale dintre toate site-urile de Internet.

     

    A acontat peste 420 de milioane de utilizatori inregistrati, in toata lumea, si detine cele mai folosite servicii de e-mail si mesagerie online la nivel mondial. Doar in Statele Unite, Yahoo! a atras 103 mi-lioane de vizitatori unici in luna decembrie, devenind cel mai vizitat site american, conform unor date publicate de compania de analiza web Nielsen NetRatings.

     

    Lui Semel nu i-a fost insa foarte simplu sa ajunga aici. Este adevarat ca atunci cand s-a alaturat echipei, Yahoo! pusese deja bazele pentru un viitor succes – in principal, e vorba de numarul utilizatorilor, peste 200 de milioane la nivel mondial, care foloseau servicii ca e-mail, stiri, mesagerie online, shopping. Dar, in ciuda unui brand deja puternic si a „freneziei“ de servicii oferite, Yahoo! nu avea o strategie de business bine definita, sunt de parere analistii.

     

    Primul lucru pe care l-a facut Semel a fost sa concentreze afacerea – din 44 de departamente separate, el a facut doar 4, scrie The New York Times. Astfel, compania a reusit sa-si defineasca prioritatile. „Eforturile neobosite ale lui Terry pentru identificarea prioritatilor sunt probabil cel mai important aspect al activitatii noastre ca echipa si companie“, declara recent Jerry Yang, unul dintre fondatorii Yahoo! (alaturi de David Filo). Iar in 2001 nu era chiar atat de simplu sa vezi prioritatile, pe o piata ezitanta, dar cu potentialul intreg.

     

    Una din primele decizii importante ale lui Semel, isi aminteste Yang, a fost ca publicitatea online trebuie sa devina principala sursa de venituri a companiei. In cateva din primele sedinte pe care le-a tinut la Yahoo!, povesteste Semel, unii dintre executivii de top au incercat sa-l convinga de faptul ca afacerea ar trebui sa se concentreze pe aducerea de venituri din abonamente lunare platite de utilizatorii inregistrati.

     

    „A gandit inca de atunci ca daca va creste numarul utilizatorilor si baza serviciilor oferite, va reusi sa transforme aceasta audienta in bani“, explica Mary Meeker, analist pentru Internet la Morgan Stanley. O alta decizie esentiala a fost aceea de a dezvolta propria tehnologie de cautare online, pusa in practica in 2003, prin achizitionarea rapida a companiilor Inktomi si Overture.

     

    Din acel moment, Yahoo! a scapat de pericolul de a fi obligata sa plateasca licenta pentru a-i fi permis sa foloseasca tehnologia produsa de Google. Semel spune acum ca, privind in urma, initiativele companiei sale sunt doar „mici pasi pentru a descoperi ce merge si ce nu merge pe Internet“.

     

    Dar el si echipa sa sunt evident pasionati de ideea de a distribui online cat mai mult din continutul produs de mass-media traditionale. „Yahoo! si-a propus sa creeze un mediu in care oamenii sa gaseasca tot continutul de care au nevoie“, spune Dan Rosenweig, directorul de operatiuni al Yahoo!, citat de The New York Times. „De aceea vrem sa fim un partener cat mai bun pentru companiile media.“

     

    Un alt camp de batalie, pe care Yahoo! se infrunta deocamdata mai ales cu gigantul media News Corp., este reprezentat de asa-numitele servicii de „social networking“. Retelele sociale sunt comunitati virtuale in care utilizatorii stabilesc contacte intre ei pe baza unor trasaturi comune, fie ca e vorba de muzica, filmele preferate sau planurile de viitor.

     

    Semel si echipa sa sunt decisi sa-i incurajeze pe cei peste 400 de milioane de utilizatori inregistrati – adica 40% din totalul estimat de 1 miliard de internauti din intreaga lume – sa-si creeze propriul continut pe web. Retelele sociale, jurnalele personale online, forumurile de mesaje si site-urile unde utilizatorii din intreaga lume pun in comun diverse informatii sau fisiere multimedia reprezinta cheia catre dezvoltarea rapida a pietei online.

     

    Astfel, cu greu mai poate fi surprinzator faptul ca Yahoo! a pornit, in rivalitate cu Google, AOL si MSN, o adevarata cursa de atragere a celor mai valorosi specialisti in tehnologie. Yahoo! a angajat anul trecut cam 220 de oameni pe luna, iar anul acesta se pregateste sa adauge cel putin 10.000 de noi angajati.

     

    „Incercam sa prezentam o versiune cat mai prietenoasa fata de consumator, de fapt, o versiune umanizata a Internetului“, a sintetizat politica Yahoo! Jerry Yang. „Este corect sa spunem ca noi nu suntem o companie ultra-tehnologizata, asa cum sunt de pilda Google sau Microsoft. Dar, in acelasi timp, nici nu ne dorim sa transmitem un astfel de mesaj.“

  • Miza pe stire

    Nostalgicii sunt de parere ca nimic nu se compara cu sentimentul de a sta dimineata la cafea, in halat si papuci de casa, cu un ziar in fata. Si totusi, tot mai multi oameni renunta la „traditie“ pentru un computer conectat la internet. Motivul? Evident: comoditate, economie de timp si de bani.

     

    Numai ca aceasta mica revolutie comportamentala, multiplicata in milioane de case din jurul lumii, schimba modelul de business vechi de sute de ani al presei traditionale. Aparent, deloc in bine. Mai exact, ziarele pierd venituri importante, cu toate ca au incercat din rasputeri sa se adapteze la noul tip de business, dominat de Internet. Observand ca ziarele sunt tot mai putin citite in formatul pe hartie, patronii s-au adaptat rapid si au inaugurat versiunile online. Si totusi, nici asta n-a fost de ajuns.

     

    De ce? N-a durat mult pana cand internautii au descoperit ca pot sa citeasca informatiile din ziarele lor preferate fara ca macar sa mai ajunga pe site-urile acestora. „Vinovate“ sunt portalurile online si motoarele de cautare, gen Google, Yahoo!, precum si alte site-uri care aduna intr-o singura pagina informatii din foarte multe ziare.

     

    Articolele de pe Google News, spre exemplu, sau oricare alt site de acest tip, sunt insotite pe pagina principala de o poza si de un prim paragraf care ofera cititorului o informatie minimala, reducand timpul petrecut de acesta online pentru a se pune la curent cu ultimele stiri. Practic, utilizatorii se multumesc adesea cu titlul si primul paragraf din articol, si nu mai fac click pe textul respectiv pentru a ajunge pe site-ul ziarului.

     

    Bulgarele de zapada odata rostogolit, internautul nu mai acceseaza versiunea online a ziarelor, iar incasarile acestora de pe Internet incep sa scada; spus altfel, numarul vizitatorilor site-urile publicatiilor traditionale scade, iar companiile care-si fac reclama online nu mai sunt interesate sa-si publice reclamele pe o pagina web fara trafic.

     

    World Association of Newspapers (WAN), o organizatie care reprezinta interesele a peste 18.000 de ziare si reviste din toata lumea, a cerut public ca motoarele de cautare care aduna stiri din ziare si le publica pe propriile pagini sa „cotizeze“ cu un procent din propriile venituri din reclama la autorii de drept ai stirilor, adica ziarele care le creeaza.

     

    Motoarele de cautare „fura si exploateaza pe nedrept continutul informational“ realizat de jurnalisti, sustin oficialii WAN. „Tocmai asta este si ironia. Motoarele de cautare exista, in mare parte, datorita stirilor in format traditional create de noi si de pe urma carora au de castigat“, a explicat Gavin O’Reilly, presedintele WNA. „Motoarele de cautare isi incaseaza banii, avand trafic pe site, dar noi nu. Nu trebuie uitat ca interesul lor nu este similar cu al nostru – sa informeze.

     

    Ele nu sunt un Robin Hood al Internetului, ci au interese strict comerciale.“ Membrii World Association of Newspapers ar putea chiar actiona in justitie motoarele de cautare. Google este principalul vizat, insa asociatia nu si-a propus sa atace un anumit motor de cautare, ci doar sa demonstreze ca munca lor este folosita, fara a le aduce vreun beneficiu. „Asta reprezinta de fapt incalcarea drepturilor de autor. Daca Google are de castigat trafic si bani din publicitate de pe urma materialelor furnizate de noi, ar trebui sa beneficiem si noi“, spun oficialii organizatiei de presa.

     

    Google, cel putin, nu este incepator in astfel de scandaluri. La inceputul anului trecut, gigantul american s-a trezit cu un proces pe cap din partea agentiei de presa France Presse (AFP) pentru ca a preluat si redistribuit (pe site-ul Google News) stiri si fotografii fara acordul conducerii companiei. Agentia franceza de presa a cerut despagubiri in valoare de 17,5 milioane de dolari si a interzis Google sa mai preia stirile sale.

     

    „Google a incalcat drepturile de autor prin publicarea materialelor fara a avea acordul in scris al companie“, au spus oficialii AFP. „Si cu toate ca cei din conducerea Google au fost informati din timp asupra acestei probleme, au trecut cu vederea, in mod deliberat, cererile“, comenta unul din avocatii asociatiei de presa. AFP este printre putinele agentii de presa care nu apare cu stiri pe toate site-urile principale de stiri si prefera sa-si vanda munca unor companii cu business online.

     

    Astfel, serviciul de stiri AFP poate fi accesat online numai in paginile Yahoo! News. Cel mai mare motor de cautare din lume a fost implicat intr-o situatie relativ similara si cu agentia de presa Associated Press (AP), care se declara „ingrijorata“ de faptul ca Google News distribuie articole protejate de legile privind drepturile de autor. AP nu a actionat in justitie Google, insa a initiat o serie de negocieri menite sa-i convinga pe oficialii motorului de cautare ca merita sa plateasca o licenta pentru stirile protejate prin drepturi de autor.

     

    „Yahoo!, MSN (divizia online a Microsoft – n.r.) sau Ask Jeeves sunt mai intelegatori si par a fi mai deschisi catre un dialog constructiv. Numai Google pare a avea aceasta viziune conform careia intreg continutul informational trebuie sa fie gratuit pe Internet“, sustine Gavin O’Reilly. Oficialii Google au refuzat deocamdata sa comenteze aceste acuzatii, scrie Financial Times.

     

    Aceste probleme s-ar putea totusi rezolva, iar una dintre solutii este chiar surprinzatoare. Motoarele de cautare ar putea la un moment dat sa renunte la a mai prelua stiri de pe site-uri ale publicatiilor consacrate si sa-si angajeze proprii jurnalisti. Asa s-a intamplat in cazul Yahoo! anul trecut, cand motorul de cautare a angajat un jurnalist independent, Kevin Sites, pentru a transmite informatii din zone de conflict ale lumii.

     

    Jurnalistul a devenit cunoscut in America dupa ce a starnit o dezbatere inflacarata privind comportamentul trupelor americane din Irak, filmandu-l pe un soldat american care l-a impuscat fara mila pe un irakian ranit, intr-o moschee din Fallujah. Se pare ca angajarea lui face parte dintr-o strategie trasata de Lloyd Braun, care vizeaza transformarea Yahoo! intr-o casa de productie media, pentru a genera noi surse de venit pentru companie. Si divizia online a concernului media Time Warner a facut recrutari in acest sens si a inceput sa produca continut media propriu.

     

    Problemele presei scrise in format traditional nu se opresc insa aici. Pe langa faptul ca ziarele nu au inca un model de afaceri bine pus la punct pentru a castiga bani din publicitatea online, si veniturile din publicitatea traditionala, din versiunile tiparite, au inceput sa se subtieze. De ce? Pentru ca marile companii au descoperit ca este tot mai profitabil sa-si faca reclama online, astfel „atingand“ adesea un public mai larg decat cel din cazul publicatiilor pe hartie.

     

    „Greu de crezut, dar foarte putini oameni cu varsta sub 30 de ani mai citesc presa tiparita“, a declarat recent Rupert Murdoch, directorul News Corp., care se straduieste de cativa ani sa construiasca un adevarat imperiu online. „De aceea, si incasarile ziarelor si revistelor din publicitate vor continua sa scada“, a mai spus acesta.

     

    In unele cazuri, patronii prefera sa se reorienteze si scot trusturile de presa la vanzare. De pilda, doi dintre actionarii importanti ai Knight Rider, unul din cele mai mari grupuri media din SUA, au cerut vanzarea companiei. Compania, care editeaza The Miami Herald si San Jose Mercury News, scoate in total 32 de cotidiene si are 8,5 milioane de cititori in medie pe zi. Ziarele sale au castigat de-a lungul anilor 84 de premii Pulitzer.

     

    Iar in Marea Britanie, grupul The Daily Mail & General Trust a anuntat ca publicatiile locale ale companiei nu mai fac fata concurentei site-urilor regionale, care au explodat in ultimii doi ani. Compania va vinde cele 100 de titluri regionale, cu o traditie de peste 80 de ani, pentru o suma estimata la 1,5 miliarde de lire sterline. Cu toate astea, multi patroni de presa nu accepta sa depuna armele. Momentan, e greu de spus care model de business se va impune pe termen lung. Totusi, scenarii interesante se pot construi, avand acelasi punct de plecare: publicatiile traditionale nu sunt pregatite sa capituleze in fata Internetului.

  • A cumpara sau a dezvolta?

    Informatizarea unei companii de dimensiuni medii pune in fata conducerii o ecuatie complexa in privinta dotarii software. „A cumpara“ sau „a dezvolta“ este doar inceputul, iar variantele sunt multiple. Internetul ofera insa speranta unei variante optime.

     

    Nu demult am fost invitat la o sesiune de „consultanta informala“. Acest gen de eveniment tine mai degraba de sfera mondena decat de cea a afacerilor, iar sfaturile sunt, desigur, gratuite si nu vizeaza atat partea tehnica cat pe cea strategica, mai precis deciziile initiale ale unui proiect. Nu intamplator, una dintre temele tipice se leaga de intrebarea: sa cumpar un soft „de gata“ sau sa dezvolt unul „la comanda“?

     

    Dilema „Buy or Build“ este clasica in domeniul software si a generat o intreaga literatura. Desigur, nu este vorba de sfera programelor de uz general, ci de un sistem cat mai complet de gestiune a resurselor unei companii. De-o parte se afla sistemele comerciale reunite sub sigla ERP (Enterprise Resource Planning), iar de cealalta varianta de a dezvolta un sistem propriu. Pentru companiile mari si cu putere financiara, lucrurile sunt aparent mai simple: se angajeaza o firma de consultanta, care va analiza cerintele, bugetul si oferta pietei, dupa care va furniza un studiu care va evidentia avantajele si dezavantajele fiecarei variante.

     

    Insa pentru o firma de dimensiuni medii lucrurile sunt mult mai nuantate. In principal pentru ca nu e doar o dilema, ci o problema cu solutii multiple. In primul rand se pune problema „specificului“, care tine in special de partea de productie. Desi exista sisteme ERP adaptate pentru diverse industrii, nu exista pentru toate si, in plus, nu pentru toate particularitatile. In aceste situatii apare varianta atractiva de a cumpara modulele generale si de a dezvolta doar modulele specifice.

     

    Pe de alta parte, in cazul dezvoltarii intregului sistem, mai exista o decizie majora: dezvoltarea in interior (cu o echipa proprie de dezvoltare) sau in regim de externalizare (outsourcing – angajarea unei firme specializate). In fine, se mai pot imagina diverse combinatii, insa intotdeauna ecuatia este complexa si implica pretul, calitatea, timpul si, desigur, riscurile.

     

    Varianta dezvoltarii „in house“ iese din discutie pentru firmele mici, iar pentru firmele de dimensiuni medii implica costuri greu de sustinut. Un sistem integrat este inevitabil unul complex, care va necesita o echipa de dezvoltare solida, formata cel putin in parte din proiectanti cu experienta, care nu doar ca vor avea pretentii salariale mari, dar vor fi in permanenta atrasi de firme specializate de software, care le ofera sansa unei cariere profesionale mai atractive.

     

    Varianta de a combina module standard ale unei aplicatii ERP comerciale cu module specifice este si ea problematica. In general interfetele modulelor nu sunt publice, dar chiar si daca ar fi, cuplarea perfecta a modulelor este extrem de delicata si cu siguranta furnizorul ERP nu-si va asuma responsabilitati – mai cu seama in cazul versiunilor noi. Ar fi posibil un scenariu in care producatorul ERP-ului sa dezvolte modulele specifice (adica o combinatie cu aroma de externalizare), insa daca acesta are o baza deja larga de clienti, este greu de crezut ca va accepta sa intretina module non-standard.

     

    Varianta externalizarii nu este nici ea simpla, deoarece prin natura ei pune furnizorul si cumparatorul pe pozitii antagonice. Termenii contractuali devin extrem de importanti in ceea ce priveste intretinerea sistemului, proprietatea intelectuala, documentatia de utilizare si cea de proiectare si – mai cu seama – costurile legate de modificarile specificatiilor.

     

    Factorul de risc joaca un rol important. Studiile realizate de firme de cercetare (de pilda Standish Group) releva ca doar 30% din proiectele de dezvoltare pot fi considerate „succese“, iar 20% sunt ratari totale. Restul il reprezinta proiectele care-si depasesc bugetul sau nu se incadreaza in termene. Exista totusi o speranta pentru viitor. Dezvoltarea internetului deschide calea catre un model hibrid, bazat pe ASP (Application Service Provider – furnizor de servicii aplicative).

     

    In principiu, aplicatiile sunt furnizate prin retea (un fel de servicii Web), iar clientul plateste doar folosirea lor. Interesul furnizorului se intalneste cu cel al clientului, pentru ca in acest caz calitatea si diversitatea aplicatiilor devin un avantaj comercial pentru furnizor. In plus, furnizorul are interesul de a dezvolta module specifice si de a sustine implementarea lor, in speranta de a castiga noi clienti. Piata de peste circa 4 miliarde de dolari confirma valabilitatea modelului, dar pana cand oferta autohtona se va intalni cu o cerere semnificativa, intrebarea „Buy or Build“ ramane la fel de complicata.

  • Venele la control

    Scanarea amprentelor sau a retinei va par tehnicide identificare condamnate sa ramana la granita studiourilor de la Hollywood? Ei bine, ambele ar putea deveni istorie mai repede decat ne-am astepta. Cel putin asta sustin oficialii companiei americane Luminetx, care au pus in practica o alta idee.

     

    Dezvoltat initial in scopuri medicale, cercetatorii americani au pus la punct un aparat cu raze infrarosii care realizeaza o harta virtuala a venelor din corpul fiecarui „subiect“ in parte – a se citi pacienti care au nevoie de transfuzii. Aparatul, ale carui costuri sunt de aproximativ 25.000 de dolari, detecteaza venele localizate pana la un centimetru sub piele si trimite datele catre un computer, care proiecteaza o imagine a acestora pe epiderma, astfel devenind vizibila locatia lor exacta.

     

    Daca pana acum cei de la Luminetx si-au concentrat vanzarile catre spitale, o data cu infiintarea unei divizii a companiei – Snowflacke Technologies – atentia acestora se indreapta acum si inspre banci, companii emitatoare de carduri de credit sau firme care se ocupa de securitatea locuintelor.

     

    „Structura venelor este, practic, irepetabila de la individ la individ, in special in structura palmei“, a spus Jim Philips, directorul executiv Luminetx. „Intr-un fel, arata ca un cod de bare. Iti transformam venele intr-un cod de bare“, explica el. Nevoia pentru tehnologii de identificare a indivizilor a cunoscut un nou impuls o data cu inmultirea amenintarilor teroriste si, de asemenea, in contextul cresterii numarului de cazuri de furturi de identitate (date personale) pe Internet.

     

    Instrumente biometrice, precum cele pentru scanarea amprentelor si a retinei, au inceput sa fie o prezenta normala in aeroporturi sau gari. Expertii in biometrie din Statele Unite si Europa incearca acum sa dezvolte standarde care ar putea ajuta industria securitatii, aflata in plin avant si schimbare.

     

    Mai ales ca unele dintre tehnologiile mai vechi s-au dovedit relativ usor de „pacalit“. Cercetatorii de la Clarkson University au descoperit ca scanerele de amprente pot fi inselate cu ajutorul unor amprente imprimate pe plastilina. Totusi, reproducerea unui model tridimensional al venelor s-ar putea dovedi destul de dificil de realizat.

     

    Oficialii companiei sunt in discutii preliminare cu firme din domenii precum cel financiar sau al securitatii, dar nu au vrut sa dea mai multe detalii. Reprezentantii Phillips, de exemplu, au recunoscut ca isi concentreaza atentia asupra eventualelor probleme privind intimitatea, aratand ca amenintari de genul furturilor de identitate sau al terorismului justifica crearea unei tehnologii care ar putea ajuta la identificarea aproape perfecta a indivizilor.

  • Pestisorul de aur online

    Doua dintre dorintele cele mai „fierbinti“ ale romanilor ar fi sa vada Europa din tren si sa faca un milion de dolari pana la 25 de ani. Nu, nu e o „facatura“, garanteaza cei de la site-ul www.43things.com

     

    Cati oameni, atatea dorinte, insa poate ca nu ne-ar strica si niste sfaturi despre cum sa ne indeplinim visurile. Tocmai aceasta este si ideea creatorilor site-ului www.43things.com, unde oamenii vorbesc despre lucrurile pe care vor sa le realizeze si interactioneaza cu cei care deja au reusit. Algoritmul e cat se poate de simplu: nu trebuie decat sa postati pe site o lista cu cel mult 43 dintre lucrurile pe care doriti sa le faceti – de unde si numele site-ului.

     

    Utilizatorii pot adauga comentarii sau incurajari la dorintele altora, dar si sa anunte atunci cand o dorinta li s-a indeplinit. Mai mult, membrii pot posta fotografii si furniza date personale, precum adresa de e-mail sau orasul in care locuiesc. La ora inchiderii editiei,  221.741 de persoane din 4.945 de orase aveau „in asteptare“ 337.103 dorinte, de la „sa fiu mai organizat“ si „sa beau mai multa apa“ pana la „sa-mi fac un tatuaj“ sau „sa citesc mai mult Kierkegaard“.

     

    Nu lipsesc nici dorintele autoironice, gen „sa petrec mai putin timp prostindu-ma pe Internet si mai mult muncind“ – 175 de utilizatori. Pentru a va exprima propriile dorinte sau pentru a „influenta“ dorintele altora trebuie sa va logati pe site; operatiunea de infiintare a unui nou cont este gratuita si nu dureaza mai mult de cateva secunde.

     

    Site-ul are si un frate geaman (www.43places.com) unde, in acelasi mod, oamenii vorbesc despre locurile pe care doresc sa le viziteze. Peste 300 de oameni isi doresc sa viziteze Romania, spre deosebire de alti 5.165 care vor sa vada Australia.

     

    In cazul ambelor pagini de internet, oamenii care au realizat un anumit lucru ii pot sfatui pe cei care sunt doar la stadiul de dorinta daca merita sau nu sa-si puna planurile in practica. „Ruxandra“, bunaoara, este de parere ca „Laptaria lui Enache“ din Bucuresti merita vizitata pentru atmosfera si concertele live. In schimb, „Sorin“ este de parere ca localul este prea aglomerat si inecat in fum de tigara.

     

    Cele doua site-uri au fost lansate la 1 ianuarie si sunt realizate de un fost director al Amazon, Josh Peterson. El a spus ca ideea i-a venit in clipa in care a realizat, ca, de multe ori, oamenii raman fara imaginatie atunci cand vor sa scrie un blog (jurnal online).

  • Vulpea care da tarcoale Microsoft

    Cam noua din zece utilizatori de computere navigheaza pe web folosind Internet Explorer-ul lui Bill Gates. Asta nu i-a impiedicat insa pe niste pusti grupati sub semnul Firefox sa creeze dupa ani buni primul browser care ciupeste din cota de piata a Microsoft. Si pe care il distribuie, evident, gratuit.

    Blake Ross avea 14 ani si abia terminase clasa a noua cand s-a inscris voluntar in Mozilla Foundation – o organizatie non-profit care la vremea respectiva isi propusese sa repuna pe picioare browser-ul Netscape, proaspat scos pe tusa de rivalul Internet Explorer (IE) al Microsoft. Nascuta dintr-un proiect comercial nereusit al gigantului America Online, Mozilla Foundation era, la finalul anilor ‘90, creatia unui grup de fani ai miscarii „open-source“ – acei utilizatori care cred cu tarie in faptul ca software-ul ar trebui sa fie distribuit gratuit (sau aproape) si ca accesul la informatii despre arhitectura programelor n-ar trebui tinut sub cheie.

    Dupa cativa ani de frustrari din cauza problemelor pe care le avea cu designul invechit al lui Netscape, adolescentul Blake Ross a tras concluzia ca „reinventarea“ vechiului browser este un pariu imposibil de castigat si ca a venit timpul sa incerce altceva: un program nou-nout, gandit de la zero. Impreuna cu un alt prieten programator, David Hyatt, in toamna lui 2002 a pus bazele proiectului „Phoenix“. 

    Ross si Hyatt au inceput lucrul la noul program. Pe „scheletul“ initial, conceptie proprie, au adaugat un sistem riguros de protectie la atacurile hackerilor si cateva functii absolut necesare, cum ar fi softul de blocare a enervantelor ferestre pop-up.

    „Pe scurt, ceea ce voiam era sa cream un browser foarte mic, fara nici un fel de balast software si foarte rapid, orientat 100% catre nevoile utilizatorului final“, povestea Ross. Insa problemele n-au intarziat sa apara. Oficialii unei companii de software de securitate, Phoenix Technologies, au cerut schimbarea numelui noului browser, pe motiv ca era o marca inregistrata care le apartinea. Ross si echipa sa a trebuit sa se conformeze. Au ales un nou nume – Firebird – insa si acesta a fost contestat, din motive asemanatoare. In disperare de cauza, echipa a gasit un al treilea nume, care a si ramas: Firefox. Noul logo al Firefox, o vulpita care-si incolaceste coada in jurul globului pamantesc, a fost rapid indragit de sustinatorii conceptului open-source. Acestia au inceput sa se manifeste ca un adevarat fan-club, promovand din toate puterile folosirea noului browser ca alternativa la Internet Explorer. Dar pentru ca Mozilla Foundation este o organizatie non-profit, deci banii sunt o problema spinoasa, fanii Firefox au apelat la metode ingenioase pentru a face cunoscut noul browser. Celebra a ramas pana in prezent initiativa de a strange fonduri pentru cumpararea unei pagini intregi de reclama in prestigiosul New York Times. Raspunsul a fost atat de entuziast, incat Ross a colectat mult mai multi bani decat s-ar fi asteptat – 250.000 de dolari in 10 zile, de la peste 10.000 de oameni din intreaga lume. Astfel ca Firefox a avut parte nu de una, ci de doua pagini intregi de reclama in New York Times. Pe una dintre ele apareau scrise cu litere minuscule numele tuturor donatorilor, in diferite tonuri de gri, astfel incat sa reproduca simbolul noului browser, vulpea.

    Pentru Microsoft incepeau deja durerile de cap. Chiar daca avea inca o cota de piata minuscula, Firefox reusea sa atraga privirile asupra sa. Motorul de cautare A9, detinut de Amazon.com, a fost modificat pentru a le oferi utilizatorilor de Firefox un link direct catre celebrul magazin online. La randul sau, gigantul Google a acceptat sa ofere o pagina de start utilizatorilor Firefox in care numele si logo-urile celor doua companii apar unul langa celalalt si a realizat si o versiune a popularului sau serviciu de e-mail, Gmail, optimizata pentru noul browser.

    Firefox este cel care duce steagul in tabara pretendentilor la suprematie, insa Internet Explorer mai este atacat si din alte parti. Ceilalti jucatori, mai mici, sunt browser-ul produs de norvegienii de la Opera si cel al companiei Apple, Safari. Pericolul cel mai mare pentru Bill Gates vine insa dinspre Firefox, spun unii specialisti.

    De-abia lansat oficial de o jumatate de an, browserul a fost deja descarcat de 50 de milioane de ori. Gurile rele spun ca „descarcat“ nu inseamna neaparat si „utilizat“. Succesul a fost sarbatorit in stil propriu de „familia“ open-source. Cei mai dedicati 50 de sustinatori ai noului browser au primit cate o moneda aniversara, pe care este inscriptionata nu imaginea vreunui rege sau presedinte, ci logo-ul programului lor favorit – vulpea Firefox. 

    „Este surprinzator sa vezi cum am trecut pragul de 50 de milioane fara prea multa agitatie“, a scris Ross pe site-ul de Internet al fundatiei Mozilla. „Insa pentru noi nu reprezinta doar un numar, ci rezultatul unei munci de cinci ani, precum si inceputul unei noi perioade de cinci ani de si mai multa munca“.

    Conform companiei WebSideStory, care monitorizeaza cota de piata a Firefox inca din perioada in care era in faza de teste, noul browser (www.mozilla.org/products/firefox/) a ajuns sa fie folosit de 6,8% dintre utilizatorii americani la sfarsitul lui aprilie anul acesta, fata de 5,7% in februarie. Tinta anuntata a oficialilor Firefox este de a ajunge la 10% din piata mondiala a browserelor la sfarsitul acestui an. WebSideStory a publicat si date culese din Japonia si Germania, tari care reprezinta extremele pentru popularitatea la nivel mondial a lui Firefox. Astfel, in Japonia browser-ul este folosit de doar 2,8% dintre utilizatori (94% in cazul Internet Explorer), pe cand in Germania 22,6% dintre internauti folosesc Firefox (cota IE scazand la 69,5%).

    Lucru greu de verificat (ca si datele de mai sus) pana la realizarea unor studii la rece, compania de analiza a pietei online OneStat.com citata de presa internationala, sustine chiar ca, la nivel mondial, Internet Explorer a pierdut teren in ultimele luni in fata lui Firefox, coborand la o cota de piata de 86%. Si asta dupa ce Internet Explorer s-a mentinut ani buni de zile la un nivel de dominatie ce facea inutile orice comentarii – peste 95%.

    Insa unii analisti spun ca tocmai faptul ca in acesti ani compania lui Bill Gates a neglijat sa iasa pe piata cu noi versiuni sau macar cu unele imbunatatiri semnificative a facut posibila o ascensiune atat de rapida a lui Firefox, un program la care se lucreaza din 1999, dar a carui prima versiune oficiala, 1.0, a fost lansata abia pe 9 noiembrie 2004.

    De unde totusi atata popularitate pentru un program lansat de nu foarte mult timp? Firefox este un browser mai suplu, mai rapid si cu o securitate mai buna, sustin fanii sai. Trecand de aprecieri care pot fi banuite de subiectivism, Firefox vine insa si cu un aspect ceva mai usor de folosit, spun specialistii. Iar principala calitate a sa pare a fi asa numitul „tabbed browsing“ – cu alte cuvinte, in loc sa deschideti cate o fereastra noua a browser-ului pentru fiecare pagina web pe care o vizitati, programul deschide mici campuri (tab-uri ce se activeaza la un clic de mouse) in interiorul aceleiasi ferestre. Conceptul este dus chiar mai departe de catre comunitatea de dezvoltatori ai Firefox – recent, ei au pus la punct un sistem prin care pot fi lansate pagini web in background, adica pagina se incarca fara a fi vizibila pe ecran, timp in care utilizatorul poate sa faca altceva, in loc sa piarda timpul privind la o pagina alba.

    Numai ca nici Microsoft nu sta cu mainile in san. Este interesant de observat ca Microsoft si-a reactivat echipa de dezvoltare pentru Internet Explorer. Se pare ca intentia era sa nu iasa cu o versiune noua decat pentru Longhorn (viitoarea versiune a Windows, anuntata pentru 2006 – n.r.), dar ascensiunea Firefox a schimbat planurile, indica unii observatori ai pietei.

    Viitoarea versiune a Internet Explorer, 7.0, va include functia de browsing cu tab-uri, facuta deja celebra de competitorii Firefox si Opera, comenteaza publicatia electronica ZDNet.com. Anuntand aceasta noutate pe unul din blog-urile celor de la Microsoft (jurnale personale pe Internet – n.r.), managerul diviziei de dezvoltare a Internet Explorer, Dean Hachamovitch, le-a spus utilizatorilor sa nu se astepte insa la foarte multe de la aceasta functie, in versiunea beta (de testare) a IE 7.0. „Experienta de «tabbed browsing» in viitoarea versiune beta a IE nu este foarte complexa“, a spus el. „Principalul scop pe care l-am urmarit in aceasta faza a proiectului a fost sa fim siguri ca functia poate fi implementata fara probleme de compatibilitate si de securitate“. Specialistul Microsoft a mai spus ca echipa sa a urmarit cu atentie si problemele semnalate de utilizatorii browserelor rivale care ofera aceasta functie.

    Hachamovitch, considerat un adevarat guru al Microsoft cand vine vorba de Internet Explorer, a vorbit si despre motivele care au determinat compania sa nu includa functia de browsing cu tab-uri in Internet Explorer pana acum, desi rivalii au adoptat-o deja de cativa ani buni.

    „Unii oameni au intrebat de ce n-am inclus aceasta functie mai devreme in IE“, a spus el. „Initial, am avut anumite indoieli in ceea ce priveste complexitatea la care ar putea ajunge browser-ul… Nu cumva functia mai mult ii va incurca decat ii va ajuta pe utilizatori? In plus, poate ridica semne de intrebare faptul ca IE are tab-uri, iar alte parti importante din mediul Windows, cum sunt de pilda Windows Media Player sau sistemul de operare, nu au tab-uri?“

    Cu toate acestea, Hachamovitch a admis ca este posibil ca Microsoft sa fi luat o decizie gresita in privinta tab-urilor, o eroare pe care acum este gata sa o repare. Faptul ca Microsoft s-a razgandit nu pare insa a fi prea convingator pentru unii dintre dezvoltatorii Firefox. Seful echipei de certificare a calitatii browser-ului, Asa Dotzler, a publicat pe propriul sau blog o replica la anuntul Microsoft.

    „Am impresia ca aceasta stire ar putea fi tradusa prin «ne-am dat seama cam tarziu ca avem nevoie de tab-uri si mai dureaza o gramada de timp pana vor fi gata, asa ca nu ne luati la trei-pazeste cand o sa le vedeti pentru prima oara»“, a scris Dotzler.

    Oficialul Microsoft, Hachamovitch, a reactionat insa ca si cum ar fi anticipat criticile care i se vor aduce, comenteaza publicatia ZDNet.com. El a scos in evidenta faptul ca utilizatorii hotarati sa foloseasca „tab-urile“ au putut sa faca acest lucru si cu IE, instaland mici software-uri gratuite care se gasesc pe Internet. „Cred ca toate aceste optiuni sunt grozave!“, a exclamat el. „Nu fac decat sa demonstreze cat de flexibila este platforma IE.“ Un alt subiect de disputa intre cele doua tabere este nivelul de securitate al browserelor. Exista voci conform carora Firefox a prins atat de repede tocmai datorita avalansei de stiri despre vulnerabilitatile descoperite la Internet Explorer, care au creat senzatia unui software prea putin solid. Deocamdata, Firefox nu a avut probleme serioase din acest punct de vedere, insa nu lipsesc cei care sustin ca necazurile nu vor intarzia sa apara o data cu cresterea cotei de piata.

    „Probabil ca Firefox este mai sigur“, spune Orlando Nicoara, director general al companiei specializate in servicii Internet Netbridge. „Insa in momentul in care ai o cota de piata precum o are Microsoft pe piata sistemelor de operare pentru PC si pe segmentul browserelor, e normal sa suporti atacuri din toate partile. Una e sa suporti 1.000 de atacuri pe zi si alta e sa suporti 1 milion. Cam asta e diferenta intre IE si Firefox in acest moment“, a adaugat Nicoara. „Probabil ca daca peste 10 ani situatia se va inversa din punct de vedere al cotei, atunci IE va fi cel mai sigur browser de pe piata“. Exista si pareri transant mai favorabile pentru Firefox. „Da, cred ca Firefox este un browser mai sigur decat Internet Explorer, pentru ca modelul open-source cu o comunitate atat de mare cum e Mozilla ofera posibilitati de testare mult mai sigure decat cele ale firmelor de dezvoltare cu resurse limitate“, spune Farczadi Zoltan-Szilard, specialist IT al firmei Neogen. Insa nu atat siguranta in termeni absoluti este importanta, cat viteza de reactie: cele doua brese de securitate raportate de utilizatorii Firefox pe 9 mai au fost rezolvate intr-o noua versiune a browser-ului, scoasa pe 12 mai. Unii analisti sunt de parere ca pentru Microsoft o asemenea viteza de reactie este imposibil de atins. Cu toate acestea, suspiciunea ca Firefox le este rezervat doar acelor utilizatori foarte priceputi la calculatoare nu pare sa fi disparut.

    Conform unor specialisti din piata, Firefox are sanse sa patrunda mai ales pe desktop-ul utilizatorilor mai pasionati de tehnologie, adica aceia care sunt de obicei mai interesati de securitate si de confidentialitatea datelor personale. Ponderea acestora ar putea fi estimata grosier la 25% din totalul utilizatorilor, la care s-ar adauga puterea lor de influenta (faptul ca ei recomanda aceleasi aplicatii rudelor sau prietenilor), ceea ce ar da un maxim posibil de aproximativ 30%. Nu este exclus ca restul sa se multumeasca cu ce vad prima data, adica, de cele mai multe ori, Internet Explorer. Sa fie intr-adevar Firefox condamnat la locul doi? „Ascensiunea Firefox este o evolutie ce poate fi sustinuta pe termen lung, pentru ca are suportul comunitatii open-source“, replica Bogdan Putinica, presedinte si director executiv al firmei de software IP Devel. El este de parere ca Internet Explorer nu este in pericol sa piarda suprematia pe anumite piete, insa numai daca vorbim de viitorul apropiat. „Pe termen scurt sau mediu, nu cred ca IE poate pierde primul loc. Pe termen lung insa, e destul de posibil.“

    Cu siguranta, lupta depinde in buna masura si de banii care se investesc de fiecare parte. „Este greu pentru Firefox sa se lupte de la egal la egal cu IE atat timp cat nu va avea sustinerea uneia sau a mai multor companii puternice“, spune Orlando Nicoara, director Netbridge. „Ma refer la partea de business“, a precizat el, explicand ca Fundatia Mozilla, desi este sustinuta de companii precum Sun, IBM si Warner/AOL, ramane totusi o organizatie non-profit. „As compara putin situatia cu lupta dintre Linux si Windows: chiar daca Linux e sustinut de companii precum IBM, nu a reusit sa se impuna ca sistem de operare de masa.“ 

    Insa raspandirea Linux-ului, ca alternativa viabila la Windows, ar putea probabil ajuta, direct sau indirect, si la adoptarea pe o scara mai larga a browser-ului Firefox. „Deo- camdata, Firefox este cea mai buna solutie de browsing pentru sistemele de operare Linux, astfel incat o data cu cresterea cotei Linux-ului, ar putea creste si cota de piata a browserului Firefox“, este de parere Zoltan-Szilard de la Neogen.

    Orlando Nicoara crede si el ca daca Linux ii va convinge pe mai multi utilizatori, aceasta va influenta si soarta Firefox. „Impunerea Linux-ului ca sistem de operare va atrage automat si o crestere a cotei pentru Firefox“, spune el. Cu toate acestea, Bogdan Putinica de la IP Devel este circumspect in ceea ce priveste sansele Firefox de a fi tras in sus de catre Linux. „Daca Linux va fi adoptat la scara larga, este putin probabil ca Microsoft sa nu scoata o versiune de Internet Explorer pentru Linux, asa ca nu cred ca asta ar ajuta.“ Ba chiar lucrurile ar putea sta tocmai invers, sustine Bogdan Gheorghe, director executiv al portalului de Internet Softpedia.com. „Nu cred ca succesul unui program poate fi relationat direct cu sistemul de operare. Mai degraba, cred ca relatia este inversa. Adica, userii convinsi de calitatile lui Firefox ar putea sa treaca si la Linux.“

    In plus, pentru Firefox mai exista si alte piedici, iar una din cele mai mari este inertia utilizatorilor si a dezvoltatorilor de site-uri web. „Sa nu uitam totusi ca vorbim de browsere pentru Internet, adica instrumentul de navigare prin site-uri, iar mai mult de 90% din site-uri sunt optimizate pentru Internet Explorer“, spune Orlando Nicoara. Cu alte cuvinte, avand in vedere ca foarte multe site-uri nu sunt afisate corect decat daca sunt vizitate cu Internet Explorer, Firefox are o mare problema. „Pentru foarte multi dezvoltatori de site-uri nu exista alt browser decat Internet Explorer, ceea ce spune mult“, a adaugat Nicoara.

    Fiind exceptia de la regula, Firefox demonstreaza un mare defect al lumii open-source, conchide Bogdan Gheorghe, de la Softpedia. „E vorba de lipsa unei promovari coerente. Cred ca Firefox este unul din putinele produse open-source care a beneficiat de promovare. Poate ca in lumea open-source sunt multe alte programe care, corect promovate, s-ar putea dovedi o alternativa importanta la multe soft-uri proprietare.“

  • Cum a aparut Firefox

    Spre sfarsitul anilor ‘90, Internet Explorer si Netscape, ambele aplicatii comerciale, se luptau cu sanse egale pentru preferintele utilizatorilor.

    UMAR LA UMAR Dupa lansarea versiunii Windows ‘98, echilibrul s-a rupt si au aparut primele idei despre crearea unui browser open-source.

    NETSCAPE SCOS PE TUSA In versiunea Windows ‘98, Microsoft a integrat browser-ul de Internet in sistemul de operare si a spulberat de pe piata Netscape. In ciuda incercarilor de revitalizare (noua versiune 6 a fost un esec), Netscape nu a reusit sa mai concureze serios cu Internet Explorer.

    OPEN-SOURCE, O SOLUTIE? In perioada ‘98-’99, dezvoltatorii Netscape au pus bazele Mozilla Foundation, o organizatie non-profit a carei prima mare realizare a fost tehnologia de citire a paginilor web „Gecko“, practic „motorul“ browser-ului care urma sa devina Firefox.

    UN PACHET PREA GREU Suita de programe dezvoltata de Mozilla devenise prea complicata si avea peste 40 MB, facand foarte dificil download-ul pentru utilizatorii care voiau sa o testeze. Dezvoltatorii s-au hotarat sa „sparga“ blocul software in mai multe programe separate intre care sa se numere si un browser foarte suplu si rapid.

    „CE NUME SA-I DAM?“ Noul browser s-a numit mai intai Phoenix si apoi Firebird, insa pentru ca autorii sai au avut probleme legate de copyright, i-au schimbat numele in Firefox. In prezent, kit-ul de instalare are doar 5 MB, iar utilizatorii mai pretentiosi pot adauga si alte soft-uri precum clientul de e-mail Thunderbird, editorul de pagini web NVU sau aplicatia de tip organizator personal Sunbird.

  • Fata-n fata

    Serviciile de socializare ies din spatiul virtual si, prin intermediul telefoanelor mobile, tind sa invadeze lumea reala. Ne va fi mai usor sa ne intalnim vechii prieteni si sa ne facem altii noi. In carne si oase.

    Despre Internet ca mediu de „socializare“ s-a vorbit multa vreme, mai intai in relatie cu mijloacele de interactiune clasice: e-mail, grupuri de discutie, forumuri.  Apoi au intrat in scena serviciile matrimoniale prin Internet (online dating), iar in 2003 s-a declansat fenomenul Friendster: un serviciu online care pune in legatura pe utilizator nu doar cu prietenii sai, ci si cu prietenii prietenilor sai. Efectul viral al acestei gaselnite a propulsat serviciul in randul celor mai populare din Internet, urmat curand de numeroase altele. Insa pentru multi utilizatori interactiunea virtuala nu este suficienta. Iar cum aparatele portabile – laptop-uri, PDA-uri si telefoane mobile – au devenit omniprezente, ideea de a prelungi socializarea virtuala in spatiul fizic a venit oarecum de la sine. Asa se face ca astazi intalnim tot mai des un nou termen exotic: MoSoSo – Mobile Social Software. 

    Primul serviciu MoSoSo care a castigat o popularitate notabila este Dodgeball. Fondatorul – un tanar din New York pe nume Dennis Crowley – povesteste ca ideea i-a venit in 2001, dupa spectaculoasa cadere a dot-com-urilor. 

    Multi dintre prietenii sai si-au schimbat atunci locul de munca sau au ramas someri, astfel ca-i era tot mai greu sa-i intalneasca. A preluat ideea cercurilor de prieteni din servicii precum Friendster sau LinkedIn, a introdus in ecuatie telefonul mobil si un sistem de localizare geografica bazat pe harti digitale si a lansat serviciul in 2004. In cateva luni Dodgeball a devenit disponibil in 22 de orase din SUA, a adunat peste 20.000 de utilizatori si a fost repede remarcat si prezentat de mari publicatii americane precum New York Times, Wall Street Journal sau Newsweek. 

    Dodgeball are un principiu de functionare de o neverosimila simplitate. Utilizatorul Joe se inscrie (gratuit) pe web ca in orice „retea sociala“ obisnuita, completeaza un profil si isi alege cercul de prieteni. E suficient ca Joe sa trimita serviciului un mesaj SMS in care specifica unde se afla pentru ca membrii cercului sau de prieteni sa primeasca mesaje privind localizarea acestuia si invitatia de a-l intalni. 

    Mai mult, prietenii prietenilor lui Joe care se intampla sa se afle in zona vor primi si ei notificari, iar Joe va afla la randul sau de prezenta acestora prin preajma (pe o raza de circa un kilometru). Pozele au, desigur, un rol important in cazul prietenilor indirecti. De un tratament similar se bucura si cei cativa prieteni „speciali“ (crushes), pe care Joe ii poate alege pe baza profilului. Sansa de a bea singur o cafea scade simtitor.

    Un serviciu asemanator, Playtxt, a aparut si in Marea Britanie. Spre deosebire de Dodgeball – care foloseste ca repere de localizare mai ales localuri publice -, Playtxt se foloseste de codurile postale pentru a stabili aria de proximitate. Un alt serviciu din aceasta gama, Jambo Network, este ceva mai pretentios ca tehnologie deoarece este destinat echipamentelor conectate in retele locale fara fir (Wi-Fi), ceea ce-l recomanda pentru zone mai restranse, cum ar fi campusuri universitare, spatii expozitionale etc. Localizarea se face pe baza zonelor acoperite de punctele de acces wireless (hotspot). 

    Jambo nu foloseste sistemul cercurilor de prieteni ci se bazeaza mai ales pe apartenenta la diverse organizatii si pe potrivirea domeniilor de interes ale utilizatorilor. Tot pe baza tehnologiilor WiFi functioneaza reteaua Plazes, deocamdata singurul serviciu de acest fel accesibil in Romania. Un grup de cercetare al firmei Intel studiaza modalitati de a imbunatati tehnologiile din dispozitivele portabile – in special telefoane si PDA-uri – pentru a le face mai usor de utilizat in contextul acestor noi categorii de servicii. Tehnologia pe care o dezvolta, numita Reno, se remarca in special prin faptul ca localizarea aproximativa a aparatelor mobile se face automat, pe baza tehnologiei GSM (Global System for Mobile Communication), cu o precizie de cateva zeci de metri in zonele urbane. In combinatie cu un sistem de harti digitale, utilizatorului i se poate afisa pe telefonul mobil o lista de locatii sortate dupa proximitate din care nu trebuie decat sa selecteze una pentru a-si specifica pozitia – in mod clar mai simplu decat a scrie un mesaj text. Desigur, intra in joc si o serie de optiuni prin care utilizatorul sa-si poata proteja intimitatea si sa nu poata fi urmarit fara voia sa. Semnalul ca piata serviciilor MoSoSo incepe sa devina interesanta este explicit: in urma cu cateva zile Google a cumparat Dodgeball.

  • Cum stati cu CRM-ul?

    CRM, acronim pentru Customer Relationship Management, este in fapt o aplicatie software. Avem de-a face cu un concept, cu o metodologie si totodata un proces utilizat pentru a invata cat mai multe despre cerintele clientilor, despre modul lor de comportare in general.

    Scopul, declarat de catre orice firma sau organizatie care foloseste acest concept, este in esenta acela de a cunoaste cat mai multe detalii despre clientii firmei, de a dezvolta relatii cat mai bune cu acestia si de a satisface la cel mai inalt nivel si in conditii cat mai avantajoase necesitatilor acestora.  In final, un sistem CRM trebuie sa ajute un om de afaceri (sau o firma) sa inteleaga inclusiv elemente legate de comportamentul clientilor lui si de modul in care poate fi influentat acesta. Intr-o aplicatie software CRM se folosesc informatii multiple legate de datele personale ale clientilor, amanunte financiare privind vanzarile efectuate in trecut la acestia, date referitoare la structura pietei, aspecte de marketing si de management al afacerii in general.

    Merita sa punctam si o scurta istorie: in anii ‘80 se foloseau bazele de date relationale pentru marketing si evidenta vanzarilor (se tinea evidenta clientilor, cu date relevante). Problema era ca nu existau inca stabilite criterii clare de apreciere a profitabilitatii unei astfel de abordari.  Un deceniu mai tarziu, cuvantul cheie devine „fidelizarea“ clientilor (Loyalty programs – exemplul clasic este reprezentat de companiile aeriene); incep sa fie folosite sisteme complexe, inclusiv de urmarire si asistare a fortei de vanzare a unei companii. Anii  2000 au conturat definitiv conceptul de CRM in acceptiunea actuala, integrat cu alte sisteme software ale firmei (ERP). Dar care este de fapt marea noutate a anilor 2000 pentru CRM? Care a fost factorul tehnologic care a avut cel mai mare impact asupra sistemelor traditionale de gestiune a clientilor?

    Raspunsul este simplu: World Wide Web. Altfel spus, Internetul.  Sistemele software CRM actuale permit accesul managerului la datele privind clientii, prin Internet, de la reteaua locala a unei firme si pana la dispozitivele mobile PDA sau, mai nou, SmartPhone.  De exemplu, un angajat al compartimentului de vanzari poate accesa datele unui client de la calculatorul lui conectat pe reteaua locala a firmei, de pe dispozitivul lui mobil PDA sau direct de pe telefonul lui celular compatibil cu standardul SmartPhone.

    Sfera aplicatiilor software CRM se poate creiona astfel: SFA (Sales Force Automation) – automatizarea fortei de vanzare a unei companii; Contact management, Lead management – gestiunea potentialilor clienti; Call Center, Help Desk – gestiunea contactelor, reclamatiilor; Customer Survey Management – gestiunea raspunsurilor obtinute de la clienti prin studii de piata sau chestionare directa; Partner relationship management – gestiunea relatiilor cu partenerii de afaceri.

  • Milionari care au inceput muncind acasa

    Pentru cei care se gandesc sa isi deschida propria afacere sau pur si simplu incearca sa o creasca pe cea care o detin, site-ul Entrepreneur.com vine cu retete verificate de succes in business, explicate pas cu pas.

    Site-ul prezinta in primul rand istoria suc-cesului milionarilor si miliardarilor lumii, de pilda cum au intrat ei in afaceri si cum le-au crescut pentru a ajunge la profit.  „Milionari care au inceput muncind la domiciliu“ este una din cele mai vizitate categorii ale site-ului. Exista un capitol intreg de-spre franciza si secretele ei, dar si o categorie despre afacerile in retail.

    Savuroasa este categoria despre afacerile care pot fi incepute cu un birou modest acasa, despre campaniile de marketing si promovare a afacerii, dar si capitolul despre cum sa cresti afacerea in timp. 

    Pentru cei ajunsi la un nivel mai inalt, site-ul a colectionat cateva din secretele reusitei: cum sa negociezi cu bancile, despre managementul financiar, taxe si impozite si cum sa ramai cu mai multi bani in buzunar. Chiar daca e facut de americani, sugestiile pot fi adaptate si pentru Romania. Impatimitii afacerilor pe Internet au si ei o zona dedicata, de la simpla operare a unui site si pana la regulile de management al unei afaceri online de nivel mondial. Nu lipsesc nici sfaturile pentru departamentul de vanzari sau cel de relatii cu clientii. „Cum sa raspunzi unui client nemultumit“ este un tip de „Lectie a saptamanii“, pe care n-ar strica sa o studieze o multime de manageri romani. La capitolul „how to…“ nu sunt uitate Resursele Umane, actiunile de strangere de fonduri de la finantatori sau actionari si nici parteneriatul cu alte companii mai mari pentru a castiga bani si clienti.

    Exista si o analiza a aplicatiilor software care nu trebuie sa lipseasca dintr-o companie mica. Punct important marcat de entrepreneur.com, limbajul nu este tehnic, ci accesibil tuturor. Nu lipsesc servicii precum cautarea articolelor sau inregistrarea pentru a primi sfaturile saptamanii pe e-mail. Site-ul are si un magazin virtual de unde se pot cumpara cele mai importante carti despre buna gestionare a afacerilor.