Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • GADGET-URI 2006

    Printre noutatile anuntate la 3GSM s-au numarat, evident, o serie de telefoane mobile, dar si noi tipuri de aplicatii pentru televiziunea interactiva pe telefon.

     

    MUZICA: Compania Sony Ericsson a prezentat la Barcelona cel de-al saselea model din gama Walkman, W950. Telefonul, cu un ecran de culoare portocalie, are o memorie de tip flash de 4 GB, permitand stocarea a cateva mii de melodii. „Mai mult ca sigur ca aceasta initiativa va agita spiritele in competitia dintre producatorii de telefoane si Apple pe piata playerelor muzicale“, a spus analistul Ben Wood al companiei de cercetare a pietei Gartner.

     

    INTERNET: Nokia a lansat noul model 6136, care permite transferul de date intre reteaua GSM si cea de tip WLAN (wireless local area network). Astfel, utilizatorii vor putea efectua convorbiri prin Internet (voice over IP) la pret redus, folosind telefonul mobil.

     

    TV MOBIL: Televiziunea pe mobil este gata sa intre in a doua generatie, cea a interactivitatii. Din noiembrie, televiziunea publica norvegiana NRK testeaza o emisiune muzicala adaptata la dimensiunile micului ecran al telefonului, in care utilizatorii pot vota ce melodii sa urmareasca, pot trimite MMS-uri insotite de comentarii si pot „chat-ui“ prin SMS. Statisticile arata ca noul concept are mare succes, spun oficialii norvegieni.

  • Musetel si baze de date

    Termenul „bio-piraterie“ nu apare inca in DEX, dar figureaza deja in dictionarele de limba engleza si desemneaza exploatarea comerciala de catre tarile dezvoltate a materialelor biologice naturale, fara o justa compensatie acordata tarilor de origine a acestora. Informatica se poate constitui in mijloc de protectie.

     

    Acum se stie cu precizie ca actiunea antiseptica a musetelului se datoreaza uleiurilor volatile bogate in azulene. Bunicile noastre nu stiau acest detaliu, dar de fiecare data cand la joaca ne alegeam cu cate-o julitura, aveau grija sa ne spele rana cu o infuzie de flori de musetel. Cunostintele legate de virtutile tamaduitoare ale multor plante medicinale intra in categoria larga a „cunostintelor traditionale“, alaturi de o multime de tehnici legate de agricultura, de constructii, de gastronomie si multe altele.

     

    Exista oare pericolul ca cineva sa breveteze ceaiul de musetel? La prima vedere, nu. Cu toate acestea, ceva asemanator s-a petrecut in 1997, cand in Statele Unite a fost eliberat un patent pentru utilizarea sofranului indian (sau curcuma) pentru tratarea ranilor. Cucurma este echivalentul indian al musetelului nostru, mentionat in textele legate de Ayurveda – unul dintre sistemele de medicina traditionala indiana, cu o vechime de cinci milenii. Guvernul indian a angajat o firma de avocatura specializata in litigii privind proprietatea intelectuala si a contestat cu succes patentul.

     

    A castigat insa doar o batalie, pentru ca 80% dintre cele aproape 5.000 de brevete cu referire la plante medicinale eliberate in Statele Unite in anul 2000 se refera la plante de origine indiana. In 2003 existau circa 15.000 de astfel de patente in Statele Unite si Uniunea Europeana, cele mai multe dintre ele referindu-se la utilizari mentionate in vechile tratate de medicina traditionala indiana, dar nu si in cele circa 130 de reviste academice (toate occidentale) utilizate ca referinta de oficiile de inventii.

     

    Insa nu doar uzul plantelor medicinale traditionale tinde sa devina proprietatea intelectuala a firmelor occidentale, ci si nenumarate alte produse indiene stravechi. Ca exemplu, Vinod Gupta – conducatorul proiectului TKDL – mentioneaza matasea de casmir si „pashmina“ (o lana de calitate obtinuta din parul unei specii de capra din Himalaya).

     

    In 2004 un yoghin american a obtinut un brevet pentru o secventa de 26 de exercitii fizice (asanae), ceea ce i-a determinat pe oficialii indieni sa coopteze un faimos guru pentru a pregati o varianta de a ataca patentul. Pe masura ce aceste cazuri s-au inmultit, autoritatile indiene au descoperit ca abordarea punctuala este costisitoare si au cautat o varianta mai generala.

     

    Astfel, industria informatica indiana, beneficiind de un numar impresionant de specialisti, a fost chemata sa infaptuiasca unul dintre cele mai gigantice proiecte imaginate pana acum: o enciclopedie digitala de peste 30 de milioane de pagini, care sa cuprinda cea mai mare parte a cunoasterii traditionale, de la sutele de mii de tratamente bazate pe plante medicinale si pana la arta culinara, tehnici de constructii sau exercitii yoga.

     

    Pornit in 2002, proiectul „The Traditional Knowledge Digital Library“ (TKDL) a beneficiat de o finantare de circa doua milioane de dolari (care insa vor fi repede amortizati din banii pe care oricum India ii pierde in litigii internationale) si reuneste o echipa interdisciplinara formata din peste 150 de medici, savanti din diverse domenii, juristi si informaticieni.

     

    Pana acum, echipa a documentat peste 110.000 de retete din plante, culese din circa 100 de texte apartinand celor trei sisteme principale ale medicinii traditionale indiene – ayurveda, unani si siddha.

    Mai mult, sistemul foloseste sisteme software complexe – bazate pe tehnici de inteligenta artificiala – pentru traducerea automata in cinci limbi (engleza, franceza, germana, japoneza si spaniola) a textelor din limbile antice sau medievale utilizate in India.

     

    Pe de alta parte, proiectul a mai cuprins o parte mai putin spectaculoasa, dar nu mai putin importanta: stabilirea unui set de standarde internationale de clasificare si inregistrare a cunoasterii traditionale, compatibile cu IPC (International Patent Classification). Rezultatul a fost adoptat de Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale in 2003, astfel incat baza de date TKDL va intra in circuitul oficiilor nationale de brevete, constituindu-se in proba pentru noutatea patentelor propuse („prior art“, in jargonul domeniului).

     

    Intre timp, proiectul a capatat o dimensiune regionala (prin cooperare cu Pakistan, Bangladesh, Sri Lanka) si internationala, numeroase state exprimandu-si intentia de a adopta „modelul indian“, atat ca mijloc de protectie impotriva „bio-pirateriei“, cat si din dorinta de a pune la dispozitia intregii lumi o imensa bogatie culturala.

  • Baiete, inca o reluare!

    Ati fost vreodata la un meci si ati plecat cu impresia ca mai bine il urmareati de acasa din fata televizorului, unde ati fi avut parte de un fotoliu comod si reluari ale fazelor importante? In curand, unii spectatori vor putea avea aceleasi avantaje si pe stadioane.

     

    Nu este vorba despre vreun fotoliu ultra-comod, insa fanii americani ai sportului vor putea avea la indemana reluari filmate profesionist atunci cand sunt pe stadion, direct pe ecranul unui echipament special sau chiar pe telefonul mobil ori PDA-ul din buzunar. Compania americana Vivid Sky a creat un echipament portabil de buzunar de dimensiunea unui PDA, numit SkyBox, care are un ecran cu diagonala de 10 centimetri si cantareste circa 500 de grame.

     

    Serviciul cu acelasi nume permite fanilor veniti la stadion sa urmareasca reluarile din joc si sa acceseze informatii despre echipele care se infrunta. Nu numai atat, dar daca li se face foame sau sete, pot comanda un hot-dog, floricele sau bauturi racoritoare din magazinele aflate in incinta stadionului, iar acestea vor fi aduse exact la scaunul unde stau.

     

    Cum functioneaza? SkyBox sau alt echipament de buzunar pe care va fi integrat serviciul se conecteaza wireless la camerele de luat vederi de pe stadion, prin tehnologia Wi-Fi, permitand astfel urmarirea reluarilor. Restul informatiilor vor proveni direct din bazele de date ale cluburilor de care apartin echipele jucatoare. Insa pentru a obtine respectivele date, Vivid Sky trebuie sa incheie contracte cu fiecare club in parte.

     

    „Imi aduc aminte de un meci de baseball foarte important pe care l-am vazut recent pe stadion. In momentul in care Mark McGuire, jucatorul echipei Cardinals, a inscris punctul victoriei, pe stadion era o nebunie completa si toata lumea striga si aplauda de bucurie“, a povestit Tim Hayden, directorul executiv al Vivid Sky. „Cand am sunat acasa, am aflat ca cei de acolo se bucurau altfel de meci. In timp ce noi nici nu vazusem prea bine ce se intamplase, ei urmareau reluarea din 32 de unghiuri diferite, la televizor“, isi aminteste el.

     

    Serviciul si echipamentul SkyBox ar trebui sa fie gata in vara acestui an, compania fiind deja in tratative cu mai multe cluburi sportive pentru a colabora si a obtine informatii de la acestea. SkyBox va putea fi inchiriat de la intrarea pe stadioane, pentru o suma cuprinsa intre 10 si 20 de dolari, au precizat oficialii companiei. Iar cei care vor vrea sa dispuna de serviciu pe echipamentele de buzunar personale, se vor putea conecta la reteaua SkyBox contra unei taxe modice, de 3 – 5 dolari.

     

    Similar, operatorul de telefonie mobila Sprint Nextel are in plan sa permita fanilor curselor de masini Nascar sa urmareasca din tribune, pe dispozitive portabile, imagini filmate din cel mult sapte masini aflate in cursa, dar si informatii legate de numarul de ture ramase, viteza cu care merg masinile si clasamentul cursei. Echipamentul FanView va fi lansat saptamana viitoare si va putea fi inchiriat pentru 50 de dolari pe zi, au precizat oficialii companiei.

  • Yahoo! Answers, intreaba-ma ca sa-ti raspund

    Daca la emisiuni de genul „Vrei sa fii miliardar“ ar fi existat si optiunea „intreaba pe Internet“, probabil ca majoritatea concurentilor ar fi avut o sansa in plus sa ajunga bogati – cu atat mai mult daca ar fi fost utilizatori inregistrati ai serviciilor specializate marca Yahoo! sau Google.

     

    Cea mai buna descriere a site-ului Yahoo! Answers vine chiar de la un utilizator – „BlackHawk98011“: „Pune intrebari, raspunde la intrebarile altora. Voteaza intrebarile si raspunsurile care ti se par relevante si la obiect. Poti cauta intr-o baza de date cu intrebarile de pana acum. Se poate dovedi foarte util“.

     

    Practic o comunitate a utilizatorilor Yahoo!, site-ul ofera posibilitatea de primi alerte pe e-mail atunci cand se publica un raspuns la o intrebare trimisa de tine. In plus, cel care pune o intrebare poate sa indice care utilizator i-a dat cel mai bun raspuns. Un bun motiv pentru a folosi acest serviciu? „Te ajuta sa intrebi prostii, fara sa te identifici“, spune „Arrajar“.

     

    Intrebarile sunt organizate pe domenii (26), iar temele sunt dintre cele mai diferite. In functie de voturile primite de la alti utilizatori pentru raspunsurile tale, poti sa pui si sa raspunzi la un numar tot mai mare de intrebari. Yahoo! Answers este echivalentul gratuit al serviciului similar oferit de Google (http://answers.google.com). In cazul Google, raspunsurile sunt platite de catre utilizatorii care pun intrebarile, raspunsurile fiind oferite de angajati ai Google.

     

    Pretul platit de utilizator variaza de la 0,5 dolari pe intrebare, taxa minima, si poate ajunge pana la 200 de dolari, in functie de complexitatea raspunsului cerut. Utilizatorul nu va plati decat atunci cand se declara satisfacut de raspuns (cu exceptia taxei initiale de 0,5 dolari, nereturnabila). Raspunsurile sunt date de catre o echipa de 500 de „cercetatori independenti“, care au fost selectati de catre Google.

     

    Trei sferturi din banii de la utilizatori intra in buzunarele acestora, iar 25% merg la Google. Totusi, utilizatorii Google Answers pot cauta gratuit in baza de date cu intrebari puse de altii. In plus, utilizatorii pot face comentarii relativ la intrebarile si raspunsurile de pe site.

     

    Este greu de spus care din cele doua servicii este mai bun, pentru ca au o abordare usor diferita. Un comentariu al unui utilizator Yahoo! Answers scria: „Din observatile mele, aici (Yahoo! Answers – n.r.) raspunsurile sunt de cele mai multe ori scurte si nu ofera surse. La Google Answers, cercetatori trebuie sa citeze toate sursele folosite pentru raspunsuri si le este interzis sa copieze masiv din alte surse… In schimb, la Yahoo! Answers oricine poate da orice fel de raspuns“.

  • Steve Jobs, back in business

    Toata lumea vorbeste astazi despre nemaipomenitul succes numit iPod si despre extraordinara afacere numita muzica digitala. Ambele reusite poarta amprenta unui om cu barba incaruntita, care a fost capabil sa se reinventeze de fiecare data cand business-ul i-a dat un pumn in plex.

     

    Acum vreo trei decenii, a renuntat la facultate dupa un semestru. A descoperit filozofia si la 19 ani s-a aventurat intr-o calatorie in India, in cautarea iluminarii spirituale. Apoi s-a intors acasa si a inceput mai mult in joaca o afacere ce urma sa devina pasiunea vietii lui: Apple Computers.

     

    Steve Jobs are astazi 50 de ani, este miliardar, dar cei care il cunosc spun ca nu s-a schimbat prea mult din adolescenta. Se imbraca tot in blugi, tricou sau pulovar si adidasi. Este la fel de entuziasmat de ideile lui si este in continuare inconjurat de un „camp de distorsiune a realitatii“, asa cum au numit unii angajati fantastica lui putere de convingere. Presa scria ca Jobs ii fascineaza pe oameni in asa masura incat n-ar fi fost exclus ca intr-o sedinta de strategie angajatii sa raspunda: „Cum, sa bem o doza de otrava letala? Da, pare o idee foarte buna“.

     

    Acum, la varsta la care multi oameni se gandesc sa o lase mai moale cu munca, Jobs s-a reinventat, o data in plus. Dupa ce in 1985 practic a fost dat afara de la compania pe care o crease, zece ani mai tarziu a fost rechemat pentru a salva din Apple ceea ce se mai putea salva. A reusit, iar acum, dupa alti zece ani, este din nou boss-ul unei afa-ceri de succes. Pentru asta a avut nevoie de multa ambitie si de o noua strategie, iar ea s-a numit iPod – micul player de muzica digitala care a cucerit lumea si i-a silit pe unii giganti IT precum Sony sau Microsoft sa-i urmareasca fiecare cuvintel.

     

    Cu ambitia Jobs n-a stat prost niciodata. Nici cu ideile. Atata timp cat a lucrat pentru Apple, si-a dedicat companiei „150% din timp si energie“, dupa cum el insusi spunea. Cand i s-a nascut primul copil, Jobs avea 23 de ani si era preocupat numai de ideile lui despre cum lumea va fi schimbata complet de computere. Desi aproape ca nu si-a vazut fiica la fata cat a fost mica, a botezat cu numele ei unul din primele calculatoare fa-bricate de Apple – „Lisa“. Era probabil o mica concesie facuta vietii de familie, insa cele mai mari bucurii si cele mai crunte infrangeri au venit tot din partea companiei careia si-a dedicat viata.

     

    Inca de mic, Steve Jobs a fost fascinat de mecanismele complicate – obisnuia sa demonteze si sa monteze la loc tot ce-i pica in mana. Cel care l-a inspirat a fost tatal sau adoptiv, Paul, despre care spune ca avea „o indemanare geniala“. Paul cumpara masinute stricate cu 50 de dolari bucata, le repara si le vindea. „Asa a strans banii de colegiu pentru mine“, spune Steve. Intamplator, a crescut in Sillicon Valley, intr-o perioada in care peste tot in jur se produceau componente de siliciu pentru primitivele computere de dimensiuni industriale din acea vreme.

     

    La varsta de 12 ani, cu un tupeu ce-i era caracteristic, Steve l-a chemat acasa la el pe William Hewlett, pe atunci nici mai mult nici mai putin decat presedintele companiei Hewlett-Packard. Steve lucra la un mini-calculator si ii lipseau unele piese pentru a-l termina. William Hewlett a stat de vorba cu el vreo 20 de minute si apoi i-a trimis piesele de care avea nevoie. Dupa care i-a oferit o slujba pe perioada verii la  Hewlett-Packard, in sediul despre care multi spun ca a fost de fapt locul in care s-a nascut Sillicon Valley.

     

    N-a mai durat mult si Jobs l-a cunoscut pe Steve Wozniak, un tanar inginer incredibil de talentat in domeniul stiintelor exacte, a carui pasiune era sa construiasca calculatoare – incepuse devreme, in clasa a sasea, cand a construit o masinarie electro-nica care stia sa joace „x si zero“. „Wozniak a fost primul cunoscut al meu care stia mai multe despre electronica decat mine“, spune Jobs. Inginerul pasionat se multumea insa cu pasiunea lui, in timp ce Jobs nu era interesat foarte mult de electronica pura, ci mai degraba de partea de marketing a productiei de electronice.

     

    Era in perioada in care un profesor din liceu a spus despre el ca era „cam singuratic“ si ca „mereu avea felul sau propriu de a privi lucrurile“. Tot dupa o idee proprie, l-a abordat pe Wozniak si i-a propus sa lucreze impreuna pentru a fabrica un computer personal.

     

    Zis si facut. Dupa cateva sedinte organizate in dormitorul lui Jobs, au desenat schita pe hartie si putin mai tarziu, de data asta in garajul familiei Jobs, au construit si primul prototip, cel care urma sa se numeasca „Apple I“. I l-au aratat proprietarului unui magazin de distributie de electronice din cartier, care a si comandat 25 de bucati. Moment in care, sfatuiti si de un prieten mai in varsta – fost director executiv la Intel -, cei doi s-au hotarat sa-si faca propria companie care sa produca si sa vanda componente de calculatoare.

     

    Nici macar Wozniak nu stie cum i-a venit ideea lui Jobs sa numeasca compania „Apple“ (mar – n.r.). „De multe ori nu vrea sa spuna ce-i trece prin cap sau de unde ii vin ideile. Toate celelalte nume la care ne-am gandit pareau plicticoase in comparatie cu Apple“, spunea Wozniak intr-un interviu. Nu e exclus sa fi ales numele asta in amintirea unei frumoase vacante de vara cand Steve a muncit intr-o livada, mai spune Wozniak.

     

    Apple I a ajuns in magazine in 1976 la un pret de aproape 700 de dolari. Era primul computer personal cu monitorul incorporat si le-a adus celor doi venituri de aproape 775.000 de dolari. Cei 1.300 de dolari pe care ii stransesera impreuna pentru inceperea afacerii, din vanzarea unui microbuz Volkswagen (Jobs) si a unui calculator stiintific HP (Wozniak), se intorsesera cu varf si indesat. La scurt timp a urmat Apple II, care a generat un profit de 139 de milioane de dolari in trei ani. Din 1978 pana in 1983, Apple a facut istorie – a crescut cu 150% pe an, iar in 1980 s-a listat la bursa, valoarea de piata a companiei trecand de un miliard de dolari.

     

    Numai ca in afacere intrase deja si IBM, care construia un PC incompatibil cu computerele celor de la Apple, dar care s-a impus rapid pe piata. In doi ani, IBM i-a depasit, ca vanzari, pe cei de la Apple. Jobs a inteles ca are nevoie de mai mult dinamism si l-a chemat pe John Sculley, care lucra pentru Pepsi Cola. Formula cu care l-a convins sa vina la Apple a ramas celebra: „Daca ramai la Pepsi, in cinci ani de acum inainte realizarea ta va fi ca ai vandut copiilor si mai multa apa cu zahar. Daca vii la Apple, vei putea sa schimbi lumea“. Sculley a fost numit presedintele companiei, moment in care Jobs nici nu se gandea ca aceasta decizie va duce mai tarziu la alungarea sa din propria companie.

     

    Mai intai insa, Apple a trecut prin doua semi-esecuri – Apple III, care a fost retras rapid de pe piata pentru ca avea o problema de design, si Lisa, primul computer din lume cu mouse, care insa costa nici mai mult nici mai putin decat 10.000 de dolari. Dupa care a urmat un moment de cotitura in istoria companiei: computerul MacIntosh.

     

    Jobs a vazut acest proiect ca fiind ceva care va schimba lumea. Computerul avea memorie dubla fata de PC-ul produs de IBM, iar procesorul rula pe 32 de biti, ceea ce ii dadea o viteza mult superioara computerului IBM, al carui procesor functiona pe 16 biti. Lui Jobs ii placea sa vorbeasca despre echipa de ingineri care a lucrat la MacIntosh numindu-i „oameni pentru care traditiile filozofice ale ultimilor 100 de ani, precum si stilul de viata al anilor ‘60 conteaza foarte mult“.

     

    Jobs i-a „biciuit“ fara incetare pe ingineri, care au lucrat intr-un ritm fantastic, aproape zi si noapte. Un reporter care a intervievat echipa de ingineri povestea: „Procesul de productie a lui MacIntosh a fost, rand pe rand, traumatizant, entuziasmant, chinuitor, nebunesc, incantator si, nu in ultimul rand, cel mai important lucru din viata tuturor celor care au participat la el“.

     

    MacIntosh a fost un mare succes. Jobs a asemanat momentul aparitiei acestui computer cu cel al inventarii telefonului, intr-o epoca in care comunicatiile se faceau doar prin telegraf, folosind limbajul Morse. Toata lumea ar fi putut sa-si cumpere propriul telegraf si sa-l puna pe birou, dar ar fi trebuit sa invete Morse.

     

    Telefonul a rezolvat aceasta problema, si la fel a facut MacIntosh pentru utilizatorii de calculatoare – le-a rezolvat toate problemele intr-un mod simplu si elegant. Intr-adevar, MacIntosh era primul computer din lume care folosea interfata grafica prin care deschidem si astazi documentele sau aplicatiile aflate pe desktop. Calculatorul nu mai era un echipament sofisticat, pentru specialisti, ci o unealta de lucru accesibila tuturor.

     

    MacIntosh s-a dovedit a fi o adevarata masina de facut bani, si ca intotdeauna in astfel de situatii diavolul si-a bagat coada. John Sculley – omul adus de la Pepsi – a inceput sa spuna ca Jobs face rau companiei si sa exercite un intens lobby pe langa consi-liul de administratie ca sa-i mai taie din atributii. Sculley a incercat sa schimbe disciplina interna a companiei, printr-un control mai strict al cheltuielilor si eficientizarea la maximum a liniilor de productie. La un moment dat a spus ca „am putea functiona mult mai bine daca Steve n-ar mai lua parte la procesul decizional“.

     

    In iulie 1985, Sculley a spus intr-o sedinta (la care Jobs nu participa) ca fondatorul companiei nu va mai fi implicat in procesul de conducere „nici acum si nici in viitor“. Cand a auzit de acest lucru, Jobs a avut o reactie pe care a descris-o astfel: „Cred ca ti s-a intamplat vreodata sa iei un pumn puternic in stomac, care-ti taie respiratia. Cu cat incerci mai tare sa respiri, cu atat iti dai seama ca nu poti sa respiri. Si stii ca singurul lucru pe care poti sa-l faci este sa te relaxezi, ca sa poti sa incepi sa respiri din nou“.

     

    Jobs a vandut o buna parte din actiunile Apple pe care le detinea si a plecat din compania pe care o fondase. A petrecut zile intregi pedaland pe bicicleta, la malul marii, dupa care a vizitat Franta si Italia. „Respiratia“ si-a recapatat-o abia spre finalul lunii august. Ii venise ideea urmatorului pas. A cumparat pachetul majoritar al companiei Lucasfilm (care a devenit ulte-rior Pixar, studioul de animatie digitala) si a fondat o companie numita Next, cu care a incercat sa faca un computer mai rapid si mai elegant decat Apple. Nu a reusit, asa ca s-a concentrat pe productia de software.

     

    La zece ani dupa infiintare, Next a creat un sistem de operare pe care Jobs l-a prezentat atat de convingator, incat oficialii Apple (care la randul lor incercasera sa construiasca o platforma software in „bucataria“ proprie si esuasera) au decis ca vor cumpara compania cu totul. Jobs a primit 200 de milioane de dolari si o pozitie de conducere la Apple, care se chinuia de ani buni sa mai produca ceva care sa starneasca interesul consumatorilor. Jobs nu si-a ascuns satisfactia pe care a simtit-o in momentul revenirii la Apple. „Cand m-am intors, s-au indeplinit motivele spirituale pe care le-am avut la infiintarea Next.“

     

    Drumul catre punerea in practica a strategiilor proprii era deschis. Jobs revenise la Apple cu o idee noua, pe care a pariat totul: divertismentul digital. In 2001 a cumparat de la o companie necunoscuta (PortalPlayer) un player de muzica digitala nefinalizat inca, pe care l-a modelat asa cum a vrut. Probabil a avut incredere in profetia lui Tony Fadell, omul care a creat prototipul aparatului: „Acest proiect va fi unul exploziv pentru Apple si de acum in 10 ani compania va fi un business de muzica, nu unul de computere“, a spus Fadell. Prototipul sau a fost modelat de Apple pana cand a rezultat celebrul iPod, care in prezent este liderul absolut al pietei: s-a vandut in 10 milioane de exemplare de la lansarea din octombrie 2001.

     

    Steve Jobs a avut o contributie decisiva asupra formei, design-ului si personalitatii noului player, povesteste Ben Knauss, directorul companiei PortalPlayer din vremea in care iPod nu se nascuse inca. „Lucrul interesant in legatura cu iPod este ca, inca de la inceput, a avut parte de 100% din timpul lui Steve Jobs“, povesteste Knauss. „Nu multe proiecte primesc asa ceva. A fost implicat in cele mai mici detalii ale procesului de productie.“

     

    La inceputul proiectului, Jobs tinea sedinte despre iPod cam la doua-trei saptamani o data, dar dupa ce primele prototipuri au fost construite a inceput sa se implice zi de zi. „Faceau sedinte, iar Jobs era de-a dreptul oripilat daca nu reusea sa ajunga la melodia pe care o dorea din mai putin de trei apasari de buton“, spune Knauss. „Ne veneau ordinele: Steve crede ca nu se aude suficient de tare, frecventele inalte nu sunt destul de inalte sau meniul nu apare suficient de repede pe ecran. In fiecare zi Steve trimitea comentarii despre modificarile pe care le credea necesare.“

     

    Knauss spune ca influenta lui Jobs a fost uneori pur si simplu aleatorie. Spre exemplu, spune el, iPod-ul are un sonor mai puternic decat majoritatea MP3 playerelor pentru ca Jobs este putin cam surd. „Au dat sunetul mai tare, ca sa-l poata auzi si el.“ Dincolo de stilul impulsiv si uneori greu de suportat, managerul Jobs a crezut intotdeauna in notiunea de „gust“, un cuvant pe care il foloseste adesea si care defineste filozofia sa de business.

     

    Cele mai de succes produse, dupa parerea lui Jobs, sunt o incununare a bunului-gust, „un rezultat al expe-rimentarii celor mai bune lucruri realizate vreodata de umanitate, pe care trebuie apoi sa incerci sa le transpui in ceea ce faci“. MacIntosh, ii placea lui Jobs sa spuna, a avut un succes atat de mare pentru ca oamenii care au muncit la el au fost muzicieni, artisti, poeti si istorici. Care, intamplator, erau si niste foarte buni specialisti in electronica.

  • APPLE, SCURTA ISTORIE

    De la fondarea ei, acum 29 de ani, Apple a trecut prin multe momente critice. Steve Jobs a gasit insa de fiecare data o cale de a intoarce sortii.

     

    1976: Steve Jobs si Steve Wozniak produc primul Apple in garajul familiei Jobs.

    1977: Apple II este lansat pe piata. Computerul avea, in premiera, o carcasa si costa 1.300 $.

    1980: Compania lui Jobs se listeaza la bursa, valoarea ei trecand de 1 miliard $.

    1983: Se vinde computerul Apple II cu numarul un milion.

    1984: Este lansat pe piata MacIntosh.

    1985: Steve Jobs este indepartat de la conducerea Apple de omul pe care il adusese in fruntea companiei, John Sculley. Circa 500.000 de oameni foloseau deja computere Macintosh. In acelasi an, Jobs fondeaza NeXT, companie care nu va avea mare succes.

    1996: In pragul colapsului, Apple decide sa cumpere compania lui Jobs, NeXT, readucandu-l pe acesta la conducere.

    1997: Anul se incheie cu pierderi de aproape un miliard de dolari.

    1998: Lansarea iMac face ca Apple sa aiba primul trimestru profitabil dupa 1985.

    2001: Apple lanseaza playerul digital iPod, care detine acum suprematia pe piata.

    2003: Apare seria G5, „cel mai rapid computer din lume“, dupa spusele lui Jobs. De asemenea este lansat site-ul iTunes, care vinde 30 de milioane de melodii in primele noua luni (astazi are o cota de piata de 70%).

    2005: Se lanseaza iPod Shuffle si Mac Mini, versiunea mai ieftina a playerului digital si, respectiv, a computerului personal.

  • CELE 4 FETE ALE „MOGULULUI MEDITATIV“

    Inca de cand a infiintat Apple, la 21 de ani, „mogulul meditativ“ al lumii IT, cum a fost numit de jurnalisti, a fost cunoscut drept copilul teribil din Sillicon Valley. Apoi, s-a spus despre el ca e unul dintre cei mai duri si temuti sefi din America. Acum, Jobs nu mai este un copil, insa cu siguranta a ramas teribil.

     

    Perfectionist

    Multi fosti colegi il descriu ca fiind un om foarte inteligent care stie sa-si motiveze si chiar sa-si fascineze apropiatii. In acelasi timp insa, este de un perfectionism atat de accentuat incat angajatii care nu reusesc sa se ridice la standardele sale pot usor deveni tinta unor atacuri verbale foarte dure.

     

    In schimbare

    Mai multi angajati sunt insa de parere ca Jobs a trecut printr-un proces de schimbare a personalitatii de-a lungul timpului, reusind sa devina un manager mult mai pacifist si un jucator de echipa mai bun. Insusi Jobs recunoaste acest lucru si da si o explicatie simpla: „Pur si simplu am mai multa incredere in oameni“.

     

    Sef imposibil

    Spre finalul anilor ‘80, i-a impins pe doi ingineri ai sai de la compania Next pana la limita rezistentei fizice. Timp de 15 luni, ei au muncit inclusiv noptile si in week-end-uri pentru a indeplini un deadline imposibil – construirea unui cip electronic „ultimul racnet“. La o intalnire, Jobs a urlat la cei doi si i-a umilit in fata intregii companii pentru ca, spunea el, nu lucreaza suficient de repede. Cei doi au reusit, in cele din urma, sa finalizeze proiectul, insa unul dintre ei si-a dat demisia la scurt timp.

     

    Critic

    Mereu in cautarea perfectiunii, Steve Jobs a ignorat de multe ori ideile altora. Un fost angajat al Apple Computers isi aminteste ca Jobs era atat de pretentios incat de cele mai multe ori critica dur munca oricui, atunci cand i se arata prima oara. Angajatii gasisera solutia: incercau, de fiecare data, sa-i arate mai intai cele mai nereusite lucrari, pentru a pastra partea cea mai buna pentru sedintele ulterioare, cand erau mai multe sanse ca Steve Jobs sa fie multumit.  

  • DESPRE DOAMNA JOBS

    Invitat sa vorbeasca la o clasa de studenti la master, Jobs s-a asezat pe scaunul de langa o fata frumoasa, al carei nume era Laurene. Au facut schimb de numere de telefon dar atat, pentru ca el avea programata o intalnire de afaceri in acea seara.

     

    Gata de plecare, Jobs s-a asezat la volan si a ramas cu cheia masinii suspendata in aer. „M-am gandit: daca asta e ultima mea noapte pe pamant, as vrea sa mi-o petrec la o intalnire de afaceri sau cu femeia asta? Am luat-o la fuga prin parcare pana la ea. Am intrebat-o daca nu vrea sa ia cina cu mine. A spus da. Am mers impreuna in oras si de atunci suntem impreuna.“

  • DESPRE MICROSOFT

    „Singura problema cu Microsoft este ca n-au pic de gust“, a spus Jobs intr-un interviu in 1996. „Nu ma refer la amanunte, ci vorbesc despre imaginea de ansamblu, in sensul ca nu cauta sa aiba idei originale si nu introduc componente care tin de cultura in produsele lor.

     

    N-am nici o problema cu succesul lor. Am o problema cu faptul ca nu fabrica decat produse de mana a treia.“ Ulterior, Jobs l-a sunat pe Gates. „I-am spus ca eu cred fiecare cuvant, dar ca n-ar fi trebuit sa le spun in public“, povesteste Jobs. „Cred ca ar fi fost mai deschis acum daca in tinerete s-ar fi jucat putin cu acid sau s-ar fi inscris intr-o organizatie ezoterica.“

  • DESPRE DIFERENTE

    Steve Jobs si Bill Gates au aceeasi varsta, au o inteligenta sclipitoare si o ambitie nemasurata, dar trecutul si tipul de personalitate ii despart iremediabil. Gates este urmasul unei vechi familii bogate din Seattle; Jobs este fiul adoptiv al unui inginer din California de Nord.

     

    Gates a renuntat la Universitatea Harvard ca sa devina om de afaceri; Jobs a renuntat la un colegiu oarecare ca sa haladuiasca prin India, in cautarea adevarului absolut, inainte sa infiinteze Apple. Daca Gates, cel putin pentru un timp, parea sa fie tocilarul clasic, Jobs era „renegade-ul“ enigmatic in geaca de piele.