Oricat ar investi o companie in securitatea informatica si indiferent cat de sofisticate ar fi masurile adoptate pentru a proteja informatiile confidentiale, o amenintare pare sa ramana fara solutie: inamicul din interior. Nu se poate sa nu fi remarcat vreodata cu cate gadget-uri este dotat un businessman. In general este vorba despre cel putin un telefon mobil inteligent, un laptop, un PDA (asistent personal digital) si cine stie ce alte jucarii de care are nevoie pentru a-si conduce afacerea. Numai ca, pe masura ce birourile (si buzunarele) oamenilor de afaceri sunt tot mai ticsite de gadget-uri portabile menite sa le simplifice munca, informatiile detinute de companii sunt tot mai expuse, riscand sa ajunga in mainile concurentei. Observatia apartine specialistilor in securitate, care sustin ca departamentele IT ale companiilor sunt foarte rar pregatite pentru a rezolva o problema atat de complexa. De ce complexa? Pentru ca, in cele mai multe cazuri, restrictionarea accesului angajatilor la gadget-uri (de teama scurgerii de informatii) inseamna automat scaderea eficientei lor si a productivitatii companiei. Cifrele nu sunt deloc incurajatoare: 41% dintre specialistii americani in domeniul IT recunosc ca nu stiu cum pot proteja informatiile si datele companiei care sunt copiate pe echipamente portabile, conform unui studiu realizat de compania producatoare de software de securitate Pointsec Mobile Technologies. Nu doar patronii sunt vizati ca posibile gauri de securitate pentru companii. Angajatii incep sa aduca la birou tot mai multe gadget-uri din colectia personala pentru a mari eficienta cu care lucreaza. Telefonul mobil ii ajuta sa pastreze mai usor legatura cu clientii sau cu persoanele cu care intra in permanenta in contact in scop de business, laptop-ul le ofera posibilitatea de a avea intotdeauna la indemana documentele legate de serviciu, iar PDA-ul le permite sa-si organizeze mai bine timpul. Aceste gadget-uri, care dispun de o capacitate de stocare din ce in ce mai mare, pot memora un numar foarte mare de date, iar angajatii pot copia usor informatii confidentiale pe acestea, fara acordul companiei, si le pot folosi, cel putin teoretic, impotriva acesteia. Spre exemplu, un angajat poate copia pe propriul laptop baza de clienti a companiei, pe care sa o vanda concurentei, sau poate prelua informatii legate de strategii si politici de marketing, pe care alte companii le pot folosi in interes propriu. In general, informatiile confidentiale luate de pe calculatoarele unei companii si apoi facute publice pot afecta grav afacerea. Daca acestea intra in posesia rivalilor, firma pierde avantajul competitiv, iar reputatia sa poate avea de asemenea de suferit. Un exemplu concludent este situatia in care un angajat isi schimba locul de munca si considera ca are dreptul de a copia informatii, printre care si baza de clienti sau secretele comerciale ale companiei la care lucreaza, pentru a le preda viitorului sef. Accesibilitatea echipamentelor electronice cu hard disk sau me-morie flash este principala diferenta fata de anii trecuti, a precizat Antony Smyth, partener al diviziei de securitate informatica a companiei de consultanta Ernst & Young. In plus, capacitatea de memorare a crescut foarte mult de-a lungul timpului, utilizatorii avand in buzunar nu 32 MB ca acum cativa ani, ci zeci de GB. De asemenea, metodele de a prelua informatii dintr-o companie s-au diversificat. Pe de-o parte, laptop-urile sau echipamentele de buzunar pot fi conectate wireless la reteaua companiei. Pe de alta parte, si playerele de muzica si stick-urile de memorie USB reprezinta o amenintare pentru ca trec neobservate si pot fi conectate usor la orice computer. Companiile reactioneaza mai greu la amenintarea cu furtul de informatii pentru ca schimbarea politicii de securitate se face destul de greu, presupune timp si investitii in plus. Cert este ca fenomenul avalansei de gadget-uri la birou nu poate fi oprit prin simpla interzicere a utilizarii acestor echipamente in companie, spun specialistii. Foarte multi angajati sunt «prinsi» de noile gadget-uri si se grabesc sa le cumpere, uitand faptul ca datele cu care lucreaza zi de zi sunt mult mai importante decat echipamentul pe care sunt stocate, sustin unii analisti din piata. Un amanunt care multora le scapa: un laptop obisnuit, odata intrat in uz, valoreaza infinit mai mult decat pretul sau din magazin, valoarea sa putand ajunge chiar la mai multe milioane de dolari datorita informatiilor, bazelor de date sau elementelor protejate prin proprietate intelectuala pe care le contine, conform unui studiu realizat de compania americana de securitate Symantec. Continutul aflat pe un laptop de business este estimat in medie la peste 970.000 de dolari (aproximativ 800.000 de euro), sustin analistii Symantec. Insa exista si cazuri in care pe laptop sunt stocate baze de clienti ale companiilor sau alte informatii de mare importanta, confidentiale, care pot ridica valoarea laptop-ului pana la 8,8 milioane de dolari (7,3 milioane de euro), au mai spus acestia. Asa ca, daca tineti date confidentiale ale companiei pe un echipament portabil, e bine sa incercati sa-i estimati valoarea inainte de a-l privi ca pe un obiect oarecare de la birou. Cu toate acestea, nu toate companiile au grija de informatii si de laptop-urile unde sunt salvate. Este alarmant faptul ca directorii executivi nu sunt destul de atenti cu laptop-urile unde au toate datele companiei, rezultate financiare si liste cu clienti, a spus Lindsey Armstrong, vicepresedinte in cadrul diviziilor din Europa si O metoda de protectie impotriva furtului de informatii la care ar putea apela o companie este achizitionarea propriilor echipamente portabile de buzunar pentru angajati, acestea avand instalate aplicatii software speciale si permitand companiei sa detina control asupra fluxului de informatii care pleaca din retea. Astfel, administratorii de sistem ai companiilor respective pot controla datele care sunt transferate pe acele echipamente si pot permite sau nu acest lucru. Spre exemplu, o companie de asigurari de mici dimensiuni din De asemenea, compania Cea mai buna metoda insa ar fi instalarea de programe software speciale prin care compania sa poata controla traficul de date pe diferite echipamente conectate la computer prin USB, urmand ca softul sa permita numai anumitor utilizatori sa copieze date pe memorii flash sau PDA-uri la birou, sunt de parere unii analisti citati de presa internationala. Sygate este o astfel de aplicatie software, dezvoltata de americanii de la Centennial Software, pe care companiile o pot instala pe un server pentru a permite utilizarea porturilor USB numai angajatilor care au intr-adevar nevoie si care utilizeaza acele informatii numai in scop de serviciu, au precizat oficialii companiei. Daca un angajat isi propune sa fure informatii confidentiale ale companiei unde lucreaza, ar putea avea si surprize neplacute, avand in vedere ca nici playerele sau memoriile USB nu sunt ferite de virusi. Astfel, in timp ce copiaza o baza de date a companiei, ar putea copia si un virus care sa-i infecteze mai apoi si computerul si reteaua unde va duce informatiile. Nu ca acest risc ar conta intotdeauna, avand in vedere valoarea informatiilor care pot fi obtinute astfel. Riscurile la care se expun – inclusiv acela de a fi prins asupra faptului – nu-i impiedica insa prea mult pe hotii de informatii. Playerele iPod au devenit principala metoda prin care se copiaza ilegal anumite informatii confidentiale, a explicat Tracy Stretton, consultant in cadrul companiei Kroll Ontrack, specializate pe recuperarea de date pierdute sau furate. Sunt foarte mici si pot memora in doar cateva secunde o multime de informatii, a adaugat ea. Timpul in care poate fi ascultata o singura melodie este de obicei suficient pentru a copia, spre exemplu, baza de clienti a companiei sau orice alta informatie confidentiala aflata in reteaua de computere. Un studiu recent cu privire la utilizarea echipamentelor portabile pe care se pot copia informatii, realizat in cadrul a 259 de companii britanice, a demonstrat ca 70% dintre acestea permit angajatilor sa vina cu iPod-ul sau cu memorii USB la birou. In schimb, numai 51% dintre acestea si-au luat masuri de precautie pentru ca angajatii sa nu poata copia, fara permisiune, informatii confidentiale, au precizat analistii de la Centennial Software, compania care a realizat studiul. Marile companii, si in special agentiile guvernamentale, companiile din domeniul financiar sau cele de relatii cu clientii, sunt printre primele care incep sa realizeze cat de mare este riscul de a permite angajatilor sa vina cu astfel de echipamente la birou si incep sa ia masuri. Insa multe companii nu vor sa ia masuri mai drastice, cum ar fi interzicerea utilizarii gadget-urilor la birou sau blocarea porturilor USB, fiind dispuse sa infrunte riscul de teama de a nu scadea eficienta angajatilor si deci profitabilitatea firmei. Practic, se pune problema gasirii unui echilibru intre bunul mers al activitatii si riscurile de pierdere a informatiilor confidentiale ale respectivei companii. Companiile trebuie totusi sa ia in considerare si o alta varianta: unii angajati de top au nevoie sa acceseze datele oriunde si oricand, si deci nu pot fi luate masuri impotriva lor. Insa nu e exclus ca acestia sa piarda la un moment dat echipamentele portabile, informatiile riscand sa ajunga in mana cui nu trebuie. Nu trebuie subestimata niciodata abilitatea utilizatorilor de a uita pe undeva un gadget, indiferent de valoarea acestuia, spun specialistii. Numai in ultima jumatate a anului trecut, aproximativ 85.000 de telefoane mobile si 21.000 de computere portabile au fost uitate in taxiuri sau alte mijloace de transport din Specialistii in securitate lucreaza de zor, dar, cel putin deocamdata, se pare ca inamicul din interior ramane cea mai mare problema pentru securitatea datelor de business, fie ca actioneaza cu intentie sau doar din neatentie.
Category: Business Hi-Tech
Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele
-
SECURITATE: Cum te poate sabota propriul tau gadget
-
Ac de cojocul hotilor
Companiile care vor sa-si protejeze informatiile confidentiale de hotii de informatii au la indemana mai multe posibilitati.
FARA GADGET-URI: O prima optiune ar fi sa interzica angajatilor sa aduca gadget-urile la birou. Aceasta metoda pune in balanta, in acelasi timp, scaderea eficientei angajatilor.
COMPROMIS: Pentru a impaca si capra si varza, companiile mai au o solutie: sa cumpere echipamente portabile pentru angajati, care sa aiba instalate programe software speciale prin care sa se defineasca exact cat de mult poate interactiona cu datele companiei fiecare angajat.
-
Marii operatori telecom vor sa taie factura lui Google
Marii operatori telecom din SUA si Europa incearca mai nou sa ia bani pentru dezvoltarea retelelor de internet de la companiile care prospera din afacerile online. Principalul vizat: Google.
Google tocmai a lansat un magazin de clipuri – Google Video – de unde oricine poate descarca cate filmulete vrea, in timp ce Yahoo! are tot felul de servicii de muzica digitala si radiouri online, cu promisiunea ca va urma o avalansa de show-uri TV transmise pe Internet. Viitorul pe online va fi multimedia, spun specialistii. Insa pentru ca toate astea sa se intample, este nevoie de un Internet nou, o retea mondiala de cinci-zece ori mai rapida decat cea de astazi si care, evident, va costa o avere. Pericolul este ca acest Internet de tip nou sa nu se mai nasca niciodata.
Cel putin asa ameninta cativa giganti ai industriei telecom – ultimul pe lista este Deutsche Telekom – care isi vad profiturile puse in pericol de catre furnizorii de servicii multimedia online, cum sunt Google sau Yahoo!.
Aparent, intre cele doua business-uri – construirea de infrastructura pentru internet si furnizarea de servicii multimedia (filme, muzica) pe acea infrastructura – nu exista nici o legatura. Insa gigantii telecom se plang ca investitiile lor de miliarde de dolari in retele nu vor mai apuca sa se amortizeze daca Google, Yahoo! si altii ca ei vor continua sa zburde pe cabluri, permitandu-le clientilor sa descarce o multime de filme sau melodii care nu fac altceva decat sa incarce retelele si sa necesite noi si noi upgrade-uri. Adica tot mai multi bani.
Operatorii telecom au gasit si o solutie pentru problema lor, care insa genereaza aprige controverse. Verizon, AT&T Inc. sau Deutsche Telekom sustin ca vor limita accesul la noile lor retele de superInternet pentru companiile a caror profitabilitate depinde de viteza de transfer a datelor – vezi Google, Yahoo! sau Amazon – daca acestea nu vor finanta si ele constructia noilor retele, pe baza unui model ce ar urma sa fie stabilit de comun acord. Acest comun acord nu numai ca nu exista, dar furnizorii de servicii multimedia resping vehement initiativa operatorilor, sustinand ca astfel vor aparea noi monopoluri (furnizorii care vor accepta sa-i plateasca pe operatorii telecom vor fi tratati preferential), libertatea Internetului va fi compromisa, iar accesul internautilor la paginile web va fi conditionat de acordurile incheiate la varf intre diverse corporatii.
In Europa, Deutsche Telekom este operatorul care se afla in prima linie a disputei. Totul a plecat de la planurile companiei de a investi trei miliarde de euro pentru a crea o noua retea de fibra optica in standard VSDL (Very High Speed Digital Subscriber Line), care ar urma sa includa intr-un inel de mare viteza 50 de orase din
Mai mult, Ricke sustine ca toate companiile care se folosesc intensiv de infrastructura web ar trebui sa plateasca partea lor. In plus, Deutsche Telekom este din nou varful de lance in necontenitul conflict al operatorilor telecom cu autoritatile de reglementare, gigantul german solicitand de aceasta data oficiului federal, dar si autoritatilor de la Bruxelles sa o lase mai moale cu reglementarile si sa-i permita operatorului german nu doar sa aleaga fara nici o restrictie cui ii acorda acces la propria retea, ci sa filtreze si continutul ce ar urma sa o traverseze.
De unde atata inversunare? Kai-Uwe Ricke a detaliat: Avem un mare interes de a colabora cu alte companii care vor sa ne utilizeze reteaua. Google, Yahoo!, Amazon de-abia asteapta sa ne foloseasca infrastructura pentru a vinde filme si alte tipuri de continut digital fara a contribui macar cu un eurocent la investitie, desi au nevoie de noi pentru ca afacerile sa le mearga asa cum si-au propus.
Kai-Uwe Ricke se mai intreaba ce ar trebui sa se intample pentru ca Google sau Amazon sa contribuie la realizarea acestor infrastructuri? Viitorul acestor companii este dependent de garantia noastra ca le vom asigura servicii Internet la calitatea de care au ei nevoie pentru ca lor sa le functioneze noile aplicatii. Nu se poate ca doar clientii nostri sa fie cei care platesc o taxa lunara pentru aceasta noua lume minunata. Pentru un film e nevoie de o alta calitate a netului decat cea pentru a verifica mailul.
Daca acest conflict abia se naste in Europa, razboiul e deja intr-un stadiu mai avansat in Statele Unite, unde Congresul se pregateste sa dezbata un proiect de lege care le-ar permite operatorilor telecom si de cablu sa impuna taxe suplimentare companiilor Internet in schimbul utilizarii infrastructurilor de mare viteza.
Cheltuim o avere, miliarde si miliarde de dolari, pentru a construi si a mentine retele de date si telefonie, pentru a aduce cabluri in casele oamenilor – facem totul pentru retelele pe care Google intentioneaza sa le exploateze la maximum cumparand doar cateva servere ieftine, a declarat pe un ton iritat John Thorne, prim vicepresedinte al Verizon Communications, unul dintre gigantii telecom americani care investeste cateva miliarde de dolari pentru a construi o retea de fibra optica prin care va oferi acces rapid la Internet si servicii de cablu TV in intreaga tara.
La fel de vehement e si Ed Whitacre, director executiv al AT&T, care se intreaba, referindu-se la Google si la furnizorul de servicii de telefonie prin Internet Vonage Holding Corp., daca nu cumva aceste companii vor veni intr-o buna zi sa-mi ceara sa utilizeze infrastructura noastra pe degeaba!. Seful AT&T alunga insa repede un asemenea cosmar, declarandu-se convins ca asa ceva nu se va intampla.
Viitorul Internetului este in pericol. Libertatea netului este amenintata. Cresterea economica va avea de suferit. Sunt doar cateva din declaratiile taberei Google, care demonstreaza ca nici una dintre partile implicate in aceasta afacere nu ezita sa foloseasca toate armele permise in acest conflict.
Nici celebrul Vinton Cerf, supranumit Parintele Internetului pentru ca a inventat protocolul de comunicatii TCP/IP pe care se bazeaza functionarea retelei mondiale de computere, nu sta deoparte, incercand sa incline balanta in favoarea companiilor ale caror afaceri se bazeaza pe serviciile internet. O alegere previzibila daca ne gandim ca Cerf a fost cooptat de Google ca vicepresedinte si… Chief Internet Evangelist – o titulatura unica in industrie, ce se potriveste intr-adevar ca o manusa pentru un om care a schitat arhitectura Internetului.
Cerf descrie un viitor sumbru al Internetului, pe care il vede lipsit de libertate, discriminatoriu cu firmele mici care se ridica pe baza unor idei inovatoare si lipsit de functiile sale de catalizator al cresterii economice si competitivitatii globale. El sustine de altfel ca dezbaterile din acest moment nu privesc pur si simplu o problema de afaceri, ci chiar viitorul Internetului.
Viviane Reding, comisarul european pentru societatea informationala, a respins sec solicitarile Deutsche Telekom de a-si construi noua retea de fibra optica fara a fi impuse obligatii din partea autoritatilor de reglementare: viitorul pietei telecom nu poate fi in nici un caz unul in care sa apara noi monopoluri pe baza celor vechi.
Si de cealalta parte a Atlanticului ideile sunt aproximativ aceleasi, aici punandu-se insa accent pe faptul ca pretentiile operatorilor vor limita succesul inovatiilor bazate pe web, iar consumatorii vor avea un acces limitat, la o viteza inferioara, catre paginile web care nu sunt partenere cu furnizorii de servicii Internet. Si aceasta chiar daca un consumator va plati o suma lunara pentru a avea, sa spunem, acces ultrarapid la orice pagina web care necesita o asemenea viteza de transfer a datelor – lista paginilor web favorizate urmand a fi stabilita de operatorii de telecomunicatii. Daca lupta intre cele doua tabere este inca indecisa, un singur lucru se anunta ca fiind sigur: operatorii telecom si furnizorii de multimedia online o sa ajunga la un compromis, pentru ca banii trebuie sa vina de la ei, si in nici un caz de la consumatori.
-
INTERNET: Primul virus care ataca sistemul Macintosh
Inevitabilul s-a produs: la jumatatea lunii februarie a fost depistat primul virus in libertate care afecteaza sistemul de operare MacOS X Tiger cu care sunt echipate computerele produse de Apple. Desi nu constituie inca o amenintare serioasa, noul virus lanseaza cateva semnale.
Utilizatorii Mac-urilor sunt devotati computerelor lor. Mai mult chiar, le adora. Rareori se intampla ca cineva care a folosit vreodata un Macintosh sa nu-si doreasca si el unul. Fac parte si eu din aceasta restransa (din pacate) comunitate si trebuie sa recunosc ca nu stiu exact de unde provine farmecul indiscutabil pe care Mac-urile il exercita. Poate din designul exterior mereu surprinzator, poate din interfata extrem de prietenoasa a softului, poate din calitatea componentelor… in orice caz, printre ingrediente se numara si securitatea. Spre deosebire de sistemul Windows de la birou – pe care trebuie mereu sa-l dezinfectez si din cand in cand sa-l re-instalez – Mac-ul de acasa nu are nici macar un program antivirus instalat.
Dar se pare ca linistea a luat sfarsit. Pe la jumatatea lunii februarie, principalele servicii de stiri tehnologice din internet au adus o veste alarmanta: a fost detectat primul virus pentru Mac in libertate. Au mai existat, mai ales in lumea academica, infectii controlate – un fel de experimente privind posibilitatea realizarii de programe rau-voitoare care sa exploateze inevitabilele gauri de securitate, rezultatele fiind apoi raportate companiei Apple si realizatorilor de programe antivirus. Este de inteles ca vestea a provocat ingrijorare printre utilizatorii de Mac si, poate, o frivola satisfactie – de genul capra vecinului – printre putinii utilizatori de Windows care au dat atentie informatiei.
La o privire mai atenta, acest prim virus s-a dovedit dezamagitor din punct de vedere tehnic. De fapt, nu este un virus propriu-zis – adica un auto-replicator care se raspandeste infectand alte programe – ci mai degraba un hibrid intre un vierme si un cal troian. Programelul, numit Leap-A, se raspandeste prin intermediul clientului de mesagerie instantanee iChat, care are printre altele si facilitatea de a transmite fisiere.
Pe calculatorul infectat, viermele isi disimuleaza codul intr-un fisier numit latestpics.tgz si il trimite catre toate persoanele din lista de contacte. Aici intervine asa-numita inginerie sociala: destinatarul va vedea ca fisierul ii este trimis de o persoana de incredere (cu care converseaza adesea, din moment ce este in lista de contacte) si va crede ca este o nevinovata arhiva cu poze, asa ca va face obisnuitul dublu-clic pe iconul fisierului, declansand astfel instalarea lui Leap-A. Desi pentru un utilizator versat de Windows acest prim virus de Mac pare de-a dreptul naiv, in lumea Mac poate fi oarecum periculos.
Utilizatorii de Mac sunt obisnuiti cu siguranta computerelor lor si sunt mult mai putin suspiciosi in privinta fisierelor pe care le primesc. Interesant este ca tocmai admiratia aproape fanatica pentru produsele firmei Apple a permis lansarea virusului, care a fost postat initial pe un site web frecventat de utilizatori de Mac si prezentat ca fiind un set de imagini inedite (capturi de ecran) ale interfetei grafice a viitoarei versiuni a sistemului de operare MacOS X, purtand numele de cod Leopard. Inca o proba de inginerie sociala.
Evident, Leap-A nu reprezinta o realizare tehnica deosebita si nici o amenintare foarte serioasa. Numarul infectiilor este estimat la doar circa 50 de sisteme. Daca utilizatorul are precautia elementara de a nu lucra sub un cont cu drepturi de administrare (MacOS X este de fapt un sistem Unix), viermele nu se poate instala. In plus, nu functioneaza decat pe sisteme cu PowerP, iar Apple isi echipeaza deja noile computerele cu procesoare Intel.
Este previzibil ca un viitor patch furnizat de Apple va bloca portitele pe care le foloseste Leap-A. Si totusi, exista un aspect oarecum ciudat: desi nu se raspandeste prin intermediul fisierelor executabile infectate – metoda tipica pentru un virus propriu-zis – viermele infecteaza in mod aparent gratuit unele fisiere. Se poate presupune ca acest prim virus este mai degraba un experiment, o incercare de a vedea pana unde se poate merge, si este de presupus ca vor aparea versiuni (sau imitatii) care vor reprezenta amenintari mult mai serioase.
Cert este insa ca mitul securitatii perfecte a sistemului MacOS X este pe cale sa se darame. Specialistii apreciaza ca vulnerabilitatile au existat in toate versiunile si ca absenta virusilor s-a datorat lipsei de interes a atacatorilor pentru o platforma atat de putin raspandita. In mod ironic, Leap-A este intr-un fel o veste buna pentru Apple: Mac-urile incep sa conteze.
-
Hotspot la purtator
Tehnologia Wi-Fi are un dezavantaj binecunoscut: permite conectarea la Internet intr-un singur loc, pe o raza de circa 30 de metri. Ce ati spune insa daca ati putea lua acei 30 de metri cu dumneavoastra oriunde ati merge?
Daca business-ul necesita conectare non-stop la internet, ideal ar fi sa aveti un punct de acces mereu la indemana, fie ca e vorba de cabluri sau de un hotspot wireless. Noile tehnologii au inceput sa permita tot mai multa libertate de miscare utilizatorilor care au nevoie de internet. O posibilitate este hotspot-ul wireless portabil: arata ca o cutie de dimensiuni destul de mici care, daca este bagata in priza sau in locul pentru bricheta de la masina, ofera acces la internet de mare viteza pe o raza de 60 de metri in jur.
Exista companii care produc acest tip de echipament, printre care se numara Kyocera, Junxion sau Top Global. Deocamdata, ele nu au reusit sa cada de acord asupra numelui cel mai potrivit pentru acest dispozitiv. I s-ar putea spune cutia cu internet, hotspot-ul portabil sau router-ul mobil, sunt de parere specialistii.
Cutia de internet este doar unul dintre elementele de care este nevoie pentru a fi realizata conexiunea la Retea. Utilizatorul va trebui sa aiba la indemana si un card de date special, cum sunt cele pentru laptopuri, oferit de operatorul de telecomunicatii. Astfel, tot ce va face cutia este sa retransmita conexiunea, ca un semnal Wi-Fi, catre toate computerele aflate in preajma sa.
Daca utilizatorii dispun de aceste echipamente, accesul la internet este posibil indiferent daca acestia se afla in taxi, autobuz sau in sala de asteptare la medic, sustin oficialii Kyocera, la o rata de transfer a datelor de 400 – 700 kbps in oras.
Daca tot este nevoie de un card special, care mai este insa utilitatea cutiei? Una din probleme este ca nu toate computerele dispun de un port in care poate fi introdus cardul. Apoi un card poate fi inserat intr-un singur laptop, pe cand cutia ofera acces wireless tuturor computerelor din aria de acoperire. In plus, tarifele lunare percepute de operatorii de telefonie mobila pentru utilizarea cardului pot fi destul de ridicate pentru un singur utilizator, de ordinul zecilor de dolari. Dar atunci cand o cutie si un card sunt utilizate de 10-20 de computere simultan, pretul devine mai mult decat rezonabil.
-
Blog Stock Exchange
Doua pasiuni ale americanilor – blogurile si bursa – s-au intalnit pe site-ul www.blogshares.com. Nu este o bursa reala, ci un joc de tip fantasy in care companiile cotate sunt, de fapt, blogurile aflate pe Internet.
Printre ele: publicitate, companii, marketing, asigurari, jucarii, web-design etc. Evolutia fiecarui jurnal online este cuantificata in functie de numarul link-urilor catre el publicate pe alte bloguri. Cu alte cuvinte, cu cat un blog este mai indicat de catre alte bloguri ca fiind o destinatie interesanta (prin publicarea de link-uri), cu atat actiunile acelui blog vor creste pe site-ul www.blogshares.com.
Daca aveti un blog si vreti sa il inscrieti la bursa, veti fi recompensat automat cu 1.000 de dolari virtuali. Iar daca doriti sa cresteti valoarea blog-ului unui prieten care tocmai s-a inscris in joc, este suficient sa publicati pe propriul jurnal un link catre jurnalul sau. Sistemul bursei va descoperi link-ul si va ridica automat valoarea actiunilor blogului prietenului, din moment ce este considerata o destinatie interesanta de catre alti membri ai blogosferei.
Evident, intreaga bursa este doar un joc, iar daca va inscrieti cu propriul blog si vindeti pachetul majoritar de actiuni virtuale, nu pierdeti cu adevarat proprietatea blogului. Motivul pentru care autorii site-ului ii indeamna pe internauti sa se inscrie in joc este spus fara ocolisuri: addictive fun. O distractie care da dependenta, la care se adauga insa si alte potentiale avantaje: posibilitatea de a descoperi noi bloguri interesante (pe bursa sunt tranzactionate nu mai putin de 6,1 mil. bloguri) si de a interactiona cu alti membri ai comunitatii (site-ul are peste 13.000 de utilizatori activi).
Pentru a va convinge ca bursa este fidel modelata dupa lumea reala, autorii site-ului sustin ca teoria puterii (20% din populatie detine 80% din averea totala) se aplica pe www.blogshares.com: 20% din bloguri acumuleaza 80% din totalul link-urilor spre bloguri.
-
Casa desteapta
Va pregatiti sa plecati de la birou spre casa si verificati ultimele mesaje primite pe e-mail. Unul dintre ele va atrage atentia. E semnat nici mai mult, nici mai putin decat Washing Machine. Nu e un spam, ci o notificare primita chiar de la masina de spalat care a ramas fara detergent si va cere sa-i cumparati in drum spre casa.
Mesajul de la banalul utilaj casnic a venit la fix pentru a va reaminti sa dati drumul la instalatia de climatizare din apartament si sa programati cada sa se umple cu apa fierbinte cu trei minute inainte ca dvs. sa ajungeti acasa.
Acesta este visul casei digitale, in parte indeplinit in locuintele de lux chiar si din
Conceptul de casa inteligenta este simplu de imaginat, insa deseori dificil de pus in practica. Toate echipamentele uzuale, de la computer la frigider si de la telefon mobil pana la centrala termica sau aerul conditionat ar urma – daca ii luam in serios pe cei care lucreaza la astfel de proiecte – sa comunice intre ele si impreuna sa poata fi controlate dintr-un singur punct, fie de pe un ecran de computer, fie prin telecomanda universala, fie chiar de la distanta, prin Internet.
Sa continuam: filmele din hard-disk-ul PC-ului se vad pe televizor, muzica digitala de pe playerul de buzunar se aude pe combina stereo, pozele din camera digitala sunt proiectate pe ecranul cu cristale lichide al frigiderului, iar telecomanda universala nu ajusteaza doar temperatura din casa, ci si nivelul luminii, sonorul aparatelor de divertisment sau temperatura apei de la chiuveta. Internetul adauga la toate acestea posibilitatea de a monitoriza ceea ce se intampla acasa atunci cand suntem la birou sau in vacanta. Iar aceasta tehnologie permite unui om chibzuit sau cu pasiuni ecologice sa reduca la maxim cheltuielile pentru utilitati, pentru ca putem organiza totul astfel incat sa nu consumam curent, apa sau agent termic atunci cand nu este nimeni acasa.
Conceptul de casa inteligenta a capatat consistenta dupa crahul dotcom de la inceputul acestui secol, cand, pentru a combate inerentul val de scepticism – prioritatea tehnologiei a fost sa demonstreze intai de toate ca este prietenoasa cu utilizatorul si, mai ales, absolut utila. Mai marii industriei IT&C, de la hardware – Intel, HP, IBM, software – Microsoft, telefonie – Orange si altii, au investit masiv si au lansat astfel de proiecte pentru a demonstra ca acest vis este perfect realizabil.
Cum s-a ajuns la ideea casei destepte? Producatorii de computere, dar si jucatorii din domeniul software au inceput sa promoveze PC-ul drept centru al divertismentului in familie. Computerul, al carui ecran rivaliza deja cu televizorul ca si dimensiuni, era vazut de vizionarii lumii IT ca urmatorul pas in tehnologia muzicii si a filmelor. Urmatorul pas: interconectarea computerului cu sistemul de sunet Hi-Fi, pentru ca filmele si muzica de pe calculator sa aiba o sonorizare pe masura. Apoi a venit moda camerelor digitale si a playerelor de muzica. Incet-incet, toata industria electronicelor a devenit dependenta de PC. Iar acesta este numai inceputul.
Adaugati faptul ca totul incepe sa se invarta in jurul Internetului, inclusiv telefonia, iar majoritatea posesorilor de PC-uri au acasa si o conexiune la reteaua globala. Pe langa cei din industria divertismentului digital, au intrat in joc mai nou si marii producatori de electrocasnice. Electrolux, liderul acestei piete, a lansat mai multe produse multifunctionale, iar LG a prezentat la randul sau cateva echipamente cu functionalitati de gen: masina de spalat sau frigiderul care pot fi controlate pe Internet. Alti producatori de electronice pentru bucatarie au prezentat si ei astfel de produse.
Cuptorul Salton se poate conecta la Internet pentru a descarca retete exotice, iar filtrul de cafea poate fi programat sa porneasca in fiecare zi la ora 7:00. Bucataria perfecta trebuie neaparat sa aiba o unitate centrala, de unde toate echipamentele interconectate sunt programate astfel incat plictisitoarele si stupidele activitati gospodaresti sa fie automatizate. O problema ar fi cand plecati intr-o delegatie, iar cafetiera ramane programata in fiecare dimineata…
Avem asa ceva si in
Anumite proiecte merg pana la controlul jaluzelelor sau al temperaturii din casa prin atingerea unui buton, a explicat el. Sunt cautate in special solutiile de securitate si alarma, insa la fel de mult romanii sunt atrasi si de solutiile multimedia pentru divertismentul digital. Si nu oricum, ci cu playere si echipamente legate intre ele, astfel incat filmele, muzica sau fotografiile digitale sa circule de pe PC pe televizor si pe sistemul Hi-Fi, toate echipamentele colaborand pentru a avea oricand si oriunde in casa entertainment digital de calitate, explica Anghel.
De asemenea, exista programe care permit controlul diverselor echipamente de la distanta, pe Internet. Avem clienti din domeniul retail care folosesc astfel de sisteme pentru a urmari activitatea din magazin si chiar pentru a controla echipamentele de la distanta, spune Anghel, iar aceste solutii pot fi adaptate pentru locuinte particulare. De la distanta, printr-o interfata relativ simpla, utilizatorul poate controla inclusiv usile sau poarta de acces, centrala termica si alte asemenea echipamente.
Nu exista o oferta batuta in cuie pentru a va putea face o idee cat ar costa o astfel de casa, deoarece fiecare proiect este personalizat. Oricum, cheltuielile raman de ordinul zecilor de mii de euro. Noi putem oferi inclusiv solutii pentru monitorizarea bunurilor din casa sau monitorizarea sistemelor de acces in locuinta sau sediul companiei, explica specialistul UTI. De pilda, cu un click, clientul poate verifica de la distanta, via Internet, daca a intrat cineva in curtea casei sale sau ce numar avea masina care s-a oprit in fata portii.
Daca telefonul mobil va fi sau nu o cheie universala in casa viitorului, asa cum sustin unii, ramane de vazut. Tehnologiile noi au nevoie de timp pentru a fi asimilate de utilizatori, iar aducerea lor in
Operatorul de telefonie mobila s-a implicat in acest gen de proiecte, in special pentru cei care vor sa transforme celularul in telecomanda viitorului.
Deocamdata, operatorul a lansat cu succes doua servicii care fac parte din proiectul casei digitale: Wirefree Broadband, care ofera acces la Internetul de mare viteza, fara fir, pentru utilizatorii casnici, si Orange Monitor, un serviciu de supraveghere a locuintei cu ajutorul telefonului mobil care receptioneaza imagini si sunete de la camere video amplasate la indicatia abonatului.
Alti pasi pe drumul spre casa digitala a viitorului sunt facuti cu ajutorul unor companii care furnizeaza echipamente si solutii pentru automatizarea unor segmente din locuinta. Ideea principala este sporirea confortului clientului, spune Alexandru Galceava, account manager la Cosmica, una dintre companiile implicate in astfel de proiecte.
Compania ofera doua tipuri de solutii, pentru automatizari complexe, cu alte cuvinte transformarea locuintei intr-un spatiu cu adevarat inteligent, precum si solutii pentru automatizarea unor segmente de activitate: lumina si sistemele de ventilatie, centrala termica etc. Cosmica ofera de asemenea posibilitatea ca acest control sa fie realizat cu telefonul mobil sau cu o telecomanda universala, dupa cum doresc utilizatorii. O interfata simpla permite extinderea controlului pe orice echipament conectat la Internet, a explicat Alexandru Galceava.
Solutia Cosmica propune si simularea prezentei unui personaj in apartament, in lipsa proprietarului, ceea ce ii poate descuraja pe hoti, a explicat el. Exista si posibilitatea ca intreaga aparatura inteligenta din casa sa fie controlata prin linia telefonica fixa. In
Ajustarea acestor parametri se face printr-o interfata grafica, in functie de orele cand proprietarul se afla acasa si asa mai departe. In plus, noi proiectam si instalam sisteme Home Cinema, pentru a le adapta cerintelor spatiului din locuinta, explica Andreea Mihai. Nici o tehnologie nu este 100% functionala sau 100% sigura. Asta o stim inca de pe vremea ceasului cu sapte melodii. Insa specialistii sunt de acord: de la software pornesc cele mai multe probleme ale acestor sisteme. Ce se va intampla daca sistemul de control al casei digitale va fi virusat? Dar daca ramanem fara curent? Ori daca alarma locuintei o ia razna? Specialistii in domeniu spun ca riscurile nu sunt deloc asa de mari.
O parte dintre problemele inerente ale tehnologiei pot fi rezolvate si in general sunt prevazute in contractele de acest gen, afirma responsabilul UTI. De exemplu, problema intreruperii curentului, pentru care exista solutii pentru durata mai mica sau mai mare de timp. Este doar o problema de cost suplimentar, dar se rezolva, se arata el increzator.
Unii sunt deja patiti. Hotarasem sa-mi cumpar o casa si, culmea, o gasisem in apropierea Bucurestiului. Locatia era perfecta iar casa dotata dupa ultimul standard tehnologic, a declarat pentru BUSINESS Magazin unul dintre romanii care, dupa Revolutie, a reusit sa isi construiasca un imperiu dintr-o afacere de apartament, dar care doreste de aceasta data sa-si pastreze anonimatul. E visul oricui… Vezi pe Internet de la distanta ce se intampla in casa, poti regla camerele video, frigiderul, alarmele, jaluzelele, aprinzi luminile in interior sau in gradina. In casa, poti sa pornesti televizorul folosindu-te de calculator, sunetul te urmareste peste tot, cu ajutorul televizorului poti trimite mesaje unor prieteni… Usile se deschid/inchid automat… Ce mai… totul ca in povesti, spune el.
Un mic amanunt: in timpul vizitei la casa respectiva a cazut curentul. Se mai intampla. Doar ca a fost cam greu pentru potentialul cumparator sa mai iasa din casa, din cauza usilor nazdravane, carora le lipsea ceva: posibilitatea de a se descuia din interior, fara computer. Un amanunt uitat de programatori.
Ceea ce demonstreaza ca in
-
PARINTII CASEI DIGITALE
In proiectul casei digitale s-au facut deja investitii de sute de milioane de dolari. Marii jucatori din industria IT, de la Intel la Apple, cred deja ca viitorul este al casei digitale si finanteaza deja proiecte din care se vor naste, foarte probabil, viitoarele afaceri.
INTEL: A fost printre primii promotori ai conceptului de casa digitala si a cheltuit prin divizia sa de investitii strategice, Intel Capital, peste 200 de milioane de dolari pentru proiecte. Prin Digital Home Fund, a sprijinit companii care produceau tehnologii pentru casa viitorului.
IBM: A inceput inca din 2003 sa lucreze la adevarate cartiere digitale. In
MICROSOFT: Este, prin fondatorul sau, Bill Gates, unul dintre promotorii acestui concept. Gates a fost de altfel printre primii care au observat ca integrarea echipamentelor din casa incepuse deja in domeniul divertismentului si ca oamenii se chinuiau sa lege intre ele PC-ul, televizorul, combina stereo si playerul de DVD sau casete video prin diverse improvizatii. Bill Gates a mers mai departe, mizand pe transformarea computerului in centrul divertismentului din living room.
APPLE: Jucator de nisa pe piata computerelor, Apple a prins de la inceput trenul digitalizarii divertismentului. Iar generatia de fani ai celebrului player iPod va trece cu mult mai multa usurinta la solutiile Apple pentru entertainmentul specific casei digitale.
HEWLETT-PACKARD (HP): A lansat la inceputul acestui an un adevarat asalt pe segmentul multimedia al casei inteligente. Una dintre ideile de baza: continutul digital – filme, muzica, fotografii, jocuri – trebuie sa migreze fara probleme pe diverse echipamente astfel incat sa avem acces facil la el tot timpul.
-
In cautarea lui E.T.
Proiectul SETI@home ruleaza pe mai mult de 5 milioane de computere ale voluntarilor din intreaga lume. Micile contributii voluntare la cautarea lui E.T. au intrat astfel in cartea recordurilor ca cel mai mare calcul din istorie.
Cu aproape zece ani mai tarziu, un inginer pe nume Gordon Moore – unul dintre fondatorii firmei Intel – a remarcat ca dezvoltarea tehnologica are un ritm relativ constant: la fiecare 18 luni complexitatea circuitelor integrate se dubleaza. Desi absolut empirica, aceasta observatie a fost numita legea lui
Rezultatul acestei dezvoltari exponentiale este ca astazi pe birourile noastre stau niste PC-uri de cateva sute de dolari care depasesc in putere de calcul un supercomputer de cateva milioane de dolari de acum 20 de ani. Si toata aceasta putere – imensa este aproape tot timpul nefolosita sau folosita la o fractiune din capacitate.
Si totusi, exista domenii in care capacitatea de calcul este in continuare o resursa critica. Oarecum paradoxal, unele dintre aceste domenii sunt tocmai acelea in care computerul trebuie sa rivalizeze cu mintea omeneasca. De pilda, jocul de sah, unde salvarea vine dinspre calculul efectuat in paralel de mai multe procesoare, adesea specializate. Pentru a-l invinge pe Garry Kasparov, IBM a construit un calculator masiv-paralel, cu 30 de noduri si nu mai putin de 480 de circuite specializate pentru jocul de sah. Botezat Deep Blue, acest calculator a reusit sa-l invinga prin forta bruta pe Kasparov abia dupa ce inginerii au intervenit in codul programelor intre partide.
Exista insa domenii extrem de complexe, in care puterea de calcul necesara este de-a dreptul uriasa si, in plus, modelele de finantare nu permit achizitionarea unor supercomputere. Este cazul unor studii stiintifice la scara foarte mare, cum ar fi studiul ecosistemelor planetare. Din fericire, s-a gasit si aici o solutie: ciorchini (clusters) de calculatoare ieftine care muncesc in paralel la aceeasi problema. In aceste configuratii suportul software este extrem de important si au fost dezvoltate sisteme extrem de performante si, mai ales, extensibile.
La Universitatea Vrije din Amsterdam, un sistem format din 80 de computere SPARC este coordonat prin intermediul unui sistem de operare numit Amoeba. In lumea Linux, exista varianta Beowulf, care permite realizarea unor clustere folosind PC-uri obisnuite. Sistemul Avalon a fost realizat prin conectarea a 140 de computere si a reusit sa se claseze pe pozitia 113 in topul celor mai performante supercomputere din lume.
Poate fi nevoie de mai mult? Se pare ca da. Proiectul SETI (Search for Extra-Terrestrial Intelligence) isi propune sa analizeze datele provenind de la cel mai mare radiotelescop din lume (
Proiectul SETI@home a fost initiat in 1999 si ruleaza la ora actuala pe mai mult de 5 milioane de computere din intreaga lume. In total, s-a realizat astfel echivalentul a peste doua milioane de ani de calcul. Micile noastre contributii voluntare la cautarea lui E.T. au intrat astfel in cartea recordurilor ca cel mai mare calcul din istorie. Si e doar inceputul.
-
Semnatura electronica
Asa cum unii poarta in geanta o stampila cu tus pentru a autentifica documente pe suport de hartie, altii poarta in buzunar un gen de card bancar cu care semneaza – prin intermediul computerului – documentele electronice.
Semnatura electronica reprezinta amprenta (certificatul de autenticitate) a unui document electronic, criptata cu o cheie privata care se gaseste doar la persoana care semneaza. Semnatura electronica este atasata documentului si este verificata prin procese de decriptare la destinatar. Un document semnat electronic este protejat impotriva modificarilor; o eventuala modificare elimina automat semnatura electronica de pe acel document.
Semnatura electronica este mai sigura decat semnatura clasica pentru ca aceasta ne asigura ca: documentul electronic a fost intocmit sau aprobat de persoana care a semnat electronic, persoana care a semnat nu poate nega ca a semnat acel document si ca documentul nu a fost modificat dupa ce a fost semnat. Pentru a semna electronic un document sunt necesare un certificat digital (care include cheia publica) si o cheie privata (un cod sub forma unui sir de biti) care sunt emise de o autoritate de certificare, in fapt o companie specializata in astfel de certificari.
Autoritatile de certificare difera intre ele prin gradul de incredere pe care il au (la nivel international, nivel national, nivel de companie etc.) si prin modul in care respecta legile in vigoare. Odata obtinut certificatul digital impreuna cu cheia privata, proprietarul acestora poate semna electronic un document electronic folosind aplicatii care au inclusa aceasta facilitate. De exemplu, in aplicatia cu care trimitem e-mailuri avem posibilitatea sa le semnam electronic.
Foarte importanta este pastrarea cheii private intr-un loc sigur. O metoda foarte folosita este stocarea cheii private pe un smart card, protejata de un cod PIN care trebuie introdus de fiecare data cand aceasta este folosita. Smart card-ul este de fapt un microcomputer de marimea unei carti de credit care stocheaza cheia privata si certificatul digital. Pentru a obtine informatiile de pe smart card exista cititoare ce pot fi integrate in tastatura sau dispozitive separate.
Beneficiile aduse de semnatura electronica sunt multiple: eliminarea necesitatii folosirii documentelor pe suport de hartie, colaborare electronica intr-un mod securizat, tranzactii electronice prin Internet.
Daca semnarea electronica se face conform legii in vigoare, documentul semnat electronic este recunoscut si din punct de vedere juridic.
George Onofrei – IT Consultant, Deloitte & Touche