BusinessMagazin

Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • Un caricaturist American la Brasov

    Caricaturist la The New Yorker, scenarist la „Seinfeld“, investitor in Romania – asa ar putea fi descris Bruce Eric Kaplan, omul care a devenit recent actionar la o mica firma romaneasca, Tiny Creatures. Pana acum, Tiny Creatures a facut, de la Brasov, productie de desene animate in lohn. Asta va face si de-acum inainte – dar sansele de a lucra si pentru productii americane mari au crescut.

    Orice discutie despre preluarea unei companii incepe cu doua-trei intrebari simple. Invariabil, prima intrebare se refera la valoarea tranzactiei. In cazul investitiei lui Eric Kaplan la Tiny Creatures – cel mai probabil, un joint-venture cu actionarul initial – suma pe care s-a facut transferul de actiuni este mai putin importanta, pentru ca scenaristul american a cumparat o echipa de animatori, nu un business in toata puterea cuvantului. De altfel, rezultatele financiare ale Tiny Creatures in 2002 si 2003 nu sunt catusi de putin naucitoare: venituri de circa 100.000 – 150.000 de euro si profituri nesemnificative.

    A doua intrebare: care este miza tranzactiei? Productia de desene animate 3D „exclusiv pentru piata americana“, dupa cum spune Raduca Kaplan, sotia investitorului. Faptul ca sotia lui Kaplan este romanca da raspuns si la o intrebare secundara: ce anume l-a facut pe scenaristul american sa investeasca tocmai intr-o mica firma de animatie din Romania.

    Nu in cele din urma, intrebarea cu numarul trei: cine este, totusi, Eric Kaplan? Nu foarte cunoscut publicului autohton, Kaplan este un nume la Hollywood. Cunoscut mai intai drept caricaturist al ziarului american The New Yorker, Kaplan a facut cariera apoi in studiourile hollywoodiene ca scenarist si producator. Are propriul studio – Parashakti Productions – a scris scenariul pentru sase episoade din „Seinfeld“, a semnat „Late Show“ cu David Letterman si este coproducator executiv al filmului „Malcom in the Middle“.

    Venirea lui Kaplan la Tiny Creatures a insemnat si un nou nume pentru companie: Mirari Films. Mica firma din Brasov se prezenta in 2000, la un an dupa infiintare, drept cea mai importanta companie de animatie pe computer din Europa de Est, cu o echipa de 30-60 de oameni, numarul animatorilor fiind stabilit in functie de complexitatea proiectului. In vremurile sale bune, compania avea trei locatii: Bucuresti, Brasov si Iasi. La Bucuresti functiona un centru de training, iar la Iasi si Brasov erau echipele de productie. In cele din urma, compania a decis sa pastreze doar studioul din Brasov.

    Noul actionar va restructura vechea companie. „Vom produce filme doar pentru piata americana. La Brasov vom face executia propriu-zisa a filmelor, story board-urile urmand sa fie aduse din America“, spune Raduca Kaplan, sotia lui Eric Kaplan.

    Cel mai probabil, activitatea Mirari Films va semana bine cu cea a vechii Tiny Creatures: productie „in lohn“ de desene animate.

    Pana la venirea lui Kaplan, animatorii de la Tiny Creatures creau personaje si animatie pentru filme produse in Occident. Probabil ca in 2000 Tiny Creatures era intr-adevar cea mai importanta companie de animatie pe computer din estul Europei – dar lucrurile s-au schimbat intre timp. „In Ungaria se produce mult mai multa animatie decat in Romania“, spune Alex Bordeanu, directorul companiei Border Advertising, care – impreuna cu Vast Animation – face filme de animatie. De altfel, cele doua entitati intentioneaza sa fuzioneze. „Multi dintre tinerii animatori romani au plecat in Ungaria“, adauga Bordeanu.

    Un exemplu: Flavius Patrascu, in varsta de 30 de ani, a lucrat ca animator intre 1998 si 2004 in Ungaria. „Am plecat acolo pentru ca in Romania nu se mai faceau filme de animatie. In plus, ungurii plateau de 10-20 de ori mai bine decat angajatorii romani“, povesteste Patrascu, care avea, in Ungaria, un venit lunar de aproximativ 1.000-1.500 de euro. In bransa animatorilor, plata se face in functie de volumul de munca. „Nu exista salariu. Esti platit la numar de secunde sau minute de animatie“, mai spune Patrascu, care deseneaza in 2D, adica in stilul clasic al lui Walt Disney. In general, norma unui animator este de un minut pe luna – insa, in functie de complexitatea filmului, acesta poate lucra mai mult sau mai putin. Animatorul e cel care deseneaza asa-zisele „capete de animatie“ – inceputul si sfarsitul unei secvente – cadrele intermediare fiind desenate de graficieni mai putin experimentati.

    Cine vrea sa se faca animator cu diploma in Romania deocamdata nu are sanse. Liceul de arta „Nicolae Tonitza“ are o sectie de animatie, insa putini elevi opteaza pentru ea, din doua motive: piata nu este suficient dezvoltata pentru a absorbi absolventii, iar romanii nu percep animatia nici ca pe o arta, nici ca pe o meserie serioasa. Cu alte cuvinte, animatia nu aduce deocamdata nici bani, nici glorie. „Din nomenclatorul de meserii lipseste meseria de animator“, spune Patrascu. Si probabil ca va mai trece multa vreme pana cand meseria de animator va intra in nomenclatoare: desenul animat nu e inca o industrie in Romania, in ciuda investitiei lui Kaplan la Tiny Creatures sau a serialului de animatie de zece episoade – „Profesorul trasnit“ – produs de Border Advertising si Vast Animation si care va fi difuzat probabil in toamna la PRO TV. „Noi am scris scenariul filmului, iar Vast Animation a facut regia, animatia si montajul“, spune Alex Bordeanu, directorul de la Border Advertising.

    In lipsa unei piete autohtone a desenului animat, cele doua companii au mai colaborat pentru productia de clipuri animate sau de generice pentru televiziune. De exemplu, Border Advertising si Vast Animation au lucrat impreuna un clip animat pentru formatia „3rei Sud Est“. „Am lucrat trei luni pentru trei minute“, explica Bordeanu.

    Eric Kaplan nu este primul investitor strain pe piata desenului animat.  In anii 1990, dupa disparitia Animafilm – unicul producator de desene animate de dinainte de Revolutie – animatorii ramasi fara serviciu au fost recrutati de companii cu capital spaniol sau francez.

    Interesul lui Kaplan pentru animatia 3D este usor de inteles daca ne gandim la succesul de box-office pe care le-au avut productiile hollywoodiene de animatie in ultimii 4-5 ani. Epoca filmelor clasice in stilul lui Walt Disney – animatie 2D – s-a incheiat, iar filmul de animatie a fost reinventat cu ajutorul computerului. „Shrek“ 1 si 2 sau „Finding Nemo“, realizate in 3D, au avut un succes de casa comparabil cu cel al lungmetrajelor in care joaca actori de prima liga.

    „Shrek 2“, de exemplu, a avut incasari totale de aproape un miliard de dolari, iar vanzarile lui „Finding Nemo“ au totalizat peste 800 milioane de dolari.

    Nici costurile nu sunt neglijabile: peste 100 milioane de dolari pentru productie si marketing. Asadar, taierea costurilor prin externalizarea productiei in tari cu mana de lucru ieftina este logica. Noul actionar de la compania Tiny Creatures – redenumita Mirari Films – a dat putine detalii despre activitatea companiei sale in Romania. Ce se stie sigur: „scopul pe termen scurt al Mirari Films este sa produca episoade pilot si seriale de televiziune“, potrivit unei prezentari a companiei. Si inca ceva: pe termen lung, Mirari Films se va implica si in productii care vor fi difuzate in cinematografe sau pe DVD.

    Un posibil succes al filmelor produse de Kaplan la Brasov ar fi echivalent cu o campanie de PR pentru animatorii din Romania. Scenariul optimist: initiativa lui Kaplan ar putea fi replicata si de alte companii din SUA. Scenariul pesimist: toti animatorii care au mai ramas in Romania vor pleca fie sa munceasca in Ungaria, fie direct la Hollywood.

  • Noul cadru tranzactional

    Conferinta TED desfasurata la Oxford s-a constituit intr-un exercitiu de „gandire la nivel inalt“ care a pus in evidenta tendintele majore care se contureaza in ultimii ani si care-i vor influenta cu siguranta pe urmatorii.

    TED (Technology, Entertainment and Design) este un eveniment anual – conferinta ar fi un termen prea restrictiv – care reuneste experti in domeniul tehnologiei, divertismentului si designului pentru a-si impartasi ideile despre viitorul nostru comun.

    „Experti“ este un termen oarecum inadecvat, pentru ca desi pianistul Herbie Hancock este un maestru al jazzului, cu greu poate fi considerat un „expert in divertisment“.

    Domeniile evocate de nume sunt limitate mai degraba din ratiuni istorice – de fapt evenimentul aduna si personalitati din lumea stiintei, a afacerilor si a artei. Prima reuniune TED a avut loc in 1984, pornind de la observatia ca cele trei domenii au o puternica tendinta de convergenta. Nu intamplator, atunci a fost prezentat computerul Macintosh de la Apple si compact-discul de la Sony.

    Insa evenimentul a devenit regulat abia sase ani mai tarziu, reunind de atunci la Monterey (California) peste 800 de personalitati de prim rang.

    Din 2002 gazda evenimentului este Chris Anderson – redactorul-sef al revistei Wired – iar din acest an TED ia o anvergura internationala prin TEDGlobal, conferinta organizata la Oxford (Marea Britanie) la mijlocul lunii iunie. Una dintre cele mai interesante sectiuni de la TEDGlobal a fost cu siguranta cea numita „Co-op World“, care l-a avut printre invitati si pe Jimmy Wales, fondatorul proiectului Wikipedia.

     Ideea dezbatuta a fost ca pe baza colaborarii informale prin internet apar semnele unui nou mod de productie si ca aceasta „productie sociala“ va crea inevitabil o presiune asupra lumii institutionale a prezentului. „Este pentru prima data de la revolutia industriala cand cele mai importante mijloace si componente ale nucleului economiei sunt la indemana populatiei“ – remarca Yochai Benkler de la Yale. Computerele si retelele de comunicatii – tot mai puternice si mai usor de folosit – sunt cele care pot declansa colaborarea creativa din care s-a nascut pana acum nu doar miscarea „open source software“, ci si numeroase alte proiecte bazate pe aceleasi principii.

    Charles Leadbeater – analistul preferat al lui Tony Blair – a remarcat faptul ca aceasta tendinta nu este tocmai noua, iar exemplul pe care l-a adus este sugestiv.

    Bicicletele „mountain bike“ au fost create de niste tineri din nordul Californiei, pasionati de ciclism in natura dar nemultumiti de bicicletele prea sensibile pe care le aveau la dispozitie. Au bricolat cu ce au avut la dispozitie si au creat ceva cu totul nou, cu 10-15 ani inainte ca marile companii producatoare sa realizeze valoarea comerciala a acestui sortiment (care astazi reprezinta circa 65% din totalul vanzarilor in SUA). Ceva asemanator, dar la alta scara, se petrece acum in spatiul Retelei. Experienta lui Jimmy Wales pune un accent in plus pe diferenta dintre ritmurile dezvoltarii in conditii institutionale si cele ale cooperarii informale.

    Primul proiect de enciclopedie online pe care l-a incercat s-a numit Nupedia si se baza pe echipe de editori si recenzenti care trebuia sa valideze si sa publice materialele trimise de voluntari, dar a reusit sa produca doar cateva articole. Wikipedia a eliminat insa toate restrictiile si s-a dezvoltat intr-un ritm uluitor, ceea ce demonstreaza un alt aspect important: comunitatile virtuale poseda capacitatea si mijloacele de a se organiza in mod dinamic si eficient. De altfel si alte exemple demonstreaza modul in care computerele si internetul fac posibila o veritabila „explozie a creativitatii“. O adevarata presa alternativa a fost constituita din milioane de blog-uri, care prin interconectare devin o platforma de dialog si dezbatere din ce in ce mai influenta.

     Tot din mediul ne-institutional vin din ce in ce mai multe initiative de marcare a continutului pentru a-l face mai usor de regasit. Retele peer-to-peer au adus solutii inovatoare de partajare a continutului. Sistemele de relationare si colaborare informala in retele au ajuns sa fie adoptate si de organizatii formale, care par sa identifice deja o tendinta. Relatia dintre acest „nou cadru tranzactional“ – cum il numeste profesorul Bankler – si modul traditional de functionare a societatii va fi cu siguranta una tensionata. De altfel, putem observa ca tensiunile deja se manifesta, domeniul cel mai vizibil fiind cel al proprietatii intelectuale. Insa, pe de alta parte, vorbitorii au remarcat si semnele unor noi formule prin care aceasta „productie sociala“ se poate incadra intr-o noua ecuatie economica. Companiile cladite pe baza unor comunitati sunt doar un prim exemplu.

  • Sapte idei despre Internet

    In august 1991, sir Tim Berners-Lee publica primul site de Internet si punea bazele WorldWideWeb. Inventatorul www a fost intrebat de BBC despre viziunea sa asupra a ceea ce este si ce ar trebui sa devina reteaua mondiala de computere.

    1. CE E INTERNETUL AZI: Internetul este un mediu nou, universal, dar nu este in sine un mediu care ii determina pe oameni sa faca lucruri bune sau rele. In schimb, le permite oamenilor sa faca ceea ce vor intr-un mod eficient. Le permite sa se exprime intr-un spatiu care nu cunoaste limitari geografice.

    2. DESPRE BLOGGING: Intr-o anumita masura, fenomenul blog-urilor (jurnale personale online – n.r.) a fost prevazut inca de la inceputul anilor ‘90. Primul browser a fost de fapt un editor, un program in care oricine putea sa citeasca ce s-a scris anterior, dar putea si sa adauge propriile comentarii. Cam asta inseamna blogging-ul astazi.

    3. VALOAREA INFORMATIILOR: Se spune ca pe Internet gasesti numai minciuni si prostii. Dar daca te-apuci sa aduni la intamplare hartii aruncate pe strada sau sa scotocesti in gunoi, ce sanse ai sa dai peste hartii de valoare? Foarte mici. Cand navighezi pe Internet la intamplare, cum poti sa te astepti sa gasesti numai lucruri de calitate?

    4. PENTRU UN INTERNET MAI BUN: Nu ma simt responsabil pentru orice actiune a umanitatii. Presupun ca ma simt oarecum responsabil atunci cand oamenii apeleaza la Internet asteptandu-se la ceva si obtin cu totul altceva. Banuiesc ca asta este si motivul pentru care sunt implicat in World Wide Web Consortium (organizatie care reglementeaza aplicatiile software folosite online) si pentru care o multime de oameni se straduiesc sa imbunatateasca Internetul.

    5. LECTII DESPRE LUCRURI RELE: Internetul poate fi folosit si pentru a strange informatii despre cum sa faci tot felul de nenorociri, cum sa construiesti explozivi, cum sa ucizi pe cineva, cum sa otravesti pe cineva si tot asa. Exista un risc ca aceasta unealta, Internetul, sa fie folosita in scopuri periculoase. Este o unealta foarte puternica. Dar asta nu inseamna ca nu dorm bine noaptea. Pentru ca eu presupun ca Internetul poate fi folosit intr-o masura cel putin egala pentru lucruri extraordinare. Unul dintre acestea ar fi accesul la educatie al oamenilor din tarile defavorizate.

    6. LA MATURITATE: Cand va implini 30 de ani, ma astept ca Internetul sa fie ceva foarte obisnuit, despre care lumea sa nu mai vorbeasca atat. Cand vrei sa scrii un articol, nu spui „o sa scriu un articol folosind un pix si hartie“. Pixul si hartia sunt lucruri obisnuite, de la sine intelese.

    7. LIBER SI DEMOCRATIC: As vrea ca Internetul sa-si pastreze usile deschise si oricine sa aiba acces, asa cum este astazi. Sper sa devina o platforma pentru a construi ceva cu totul nou si foarte special, ceva la care azi nici nu ne putem gandi.

  • 100.000 de variante pentru un singur software

    Firma dumneavoastra s-a dezvoltat si aveti nevoie de asistenta computerului pentru a tine in ordine operatiunile de zi cu zi. In acest moment, apare de obicei nevoia de a achizitiona un program software personalizat, idee care nu este insa mereu foarte usor de pus in practica.

    In primul rand, pentru ca trebuie gasit exact acel program care sa aiba functiile de care aveti nevoie si, bineinteles, nici pretul nu trebuie sa fie exagerat. Ce faceti insa cand programul pe care il cautati nu a aparut inca pe piata sau daca aveti nevoie de un proiect pentru care nu vreti sa angajati permanent pe cineva?

    Site-ul www.RentACoder.com este o adevarata bursa a programatorilor care lucreaza pe proiecte, loc unde se intalnesc cererea si oferta. Aici puteti fie angaja un programator pentru a va duce la bun sfarsit un proiect, fie, daca printre abilitatile personale se numara si scrisul de linii de cod, puteti sa va oferiti spre inchiriere serviciile si cunostintele de programare pentru o companie.

    Indiferent daca reprezentati o firma care produce ace cu gamalie sau un gigant de talia Apple sau Microsoft, daca va inscrieti alaturi de ceilalti 41.000 angajatori, pe www.RentACoder.com puteti gasi mana (sau mai bine zis, degetele) de lucru de care aveti nevoie. Ceea ce trebuie sa faceti este sa va creati un cont cu adresa de e-mail si parola care sa contina informatii personale despre dumneavoastra si despre compania pe care o conduceti.

    Dupa aceea, descrieti proiectul sau software-ul pe care il vreti si specificati alte cateva detalii, cum ar fi perioada de timp in care sa fie finalizata munca si care va fi suma platita. De aici, nu mai trebuie decat sa asteptati, pentru ca programatorii inregistrati pe site, peste 100.000 la numar, vor avea ocazia sa puna intrebari suplimentare si sa faca oferte cu privire la suma pe care vor sa o incaseze.

    Practic, nu mai trebuie decat sa alegeti unul dintre acesti ofertanti, sa asteptati ca acesta sa finalizeze proiectul, dupa care se va face transferul de bani, printr-un cont al companiei Exhedra Solutions, detinatoarea site-ului, de la dumneavoatra catre programatorul de software. La final, aveti posibilitatea sa dati si un calificativ „angajatului“. De cealalta parte, daca sunteti in cautare de lucru in domeniu IT, ca programator, site-ul va ofera posibilitatea sa colaborati la eventuale proiecte sau sa raspundeti la intrebari. Aveti la dispozitie un motor de cautare care sa gaseasca ofertele de munca dupa anumite criterii, iar tot ce trebuie sa faceti este sa va inscrieti pe lista la proiectele de care sunteti interesati.

    Lasand deoparte comisionul de 15% din incasari pe care il platiti companiei pentru ca v-a intermediat afacerea, job-urile de pe site pot fi destul de banoase. Un proiect mic aduce programatorului mai putin de 100 de dolari, in timp ce crearea unui software pentru o companie mare poate aduce venituri de pana la 5.000 de dolari.

  • Creste respectul pentru „tigrii“ chinezi

    China are 25% din populatia globului, astfel ca pentru orice furnizor de continut in limba chineza piata relevanta este de peste 1,3 mld. de utilizatori. Orice furnizor de continut in orice alta limba poate avea maximum 50% din aceasta masa ca potentiali utilizatori.

    Filtrarea accesului la Internet pentru utilizatorii chinezi, ca sa nu spun cenzurarea, da in mod natural o motivatie in plus dezvoltarii de continut chinez. Acesti factori, precum si altii – tehnologie ieftina, politica statala declarata de facilitare a accesului la noi tehnologii etc. – duc la crearea unor furnizori globali (cel putin din punct de vedere al numarului de utilizatori si al ratei de crestere) de continut „made in China“. In acelasi timp, urmand exemplul sud-coreean, dupa ce au produs masiv pe baza de lohn sau patente, chinezii au inceput – mai intai timid, insa dupa scurt timp impetuos – sa creeze branduri globale in multe domenii, inclusiv IT&C. In acest moment, acestea concureaza mai ales pe pret (dar nu numai) si profita din plin de presiunea accentuata asupra operatorilor de pe toate meridianele de a-si amortiza accelerat investitiile in tehnologie, inainte ca urmatorul val tehnologic sa le faca necompetitive. In aceasta situatie, operatorii cauta solutii alternative, iar furnizorii chinezi sunt in cea mai buna pozitie competitiva in acest domeniu.

    Sa nu uitam insa ca aceste companii, pe masura ce genereaza numai de pe piata chineza un volum urias de vanzari si de pe piata mondiala un volum in crestere, investesc puternic in educatia si dezvoltarea resurselor umane, deci a competentelor si a inovatiei. In plus, marile universitati americane tehnologice (ca si marile companii, de altfel) au studenti (respectiv cercetatori) chinezi din ce in ce mai numerosi de la un an la altul.

    In aceste conditii, sunt sigur ca este predictibila evolutia firmelor IT&C chineze ca jucatori globali, in numai cativa ani, nefiind excluse fuziuni de la egal la egal cu firme vestice, americane sau franceze de exemplu, pentru ca amandoua partile sa profite de sinergii si sa-si consolideze cotele de piata. Pana atunci, asistam la initiative interesante (vezi IBM si Siemens) care in sine arata respectul crescand cu care sunt tratati „tigrii“ chinezi. Cred ca in viitorul apropiat aceste situatii vor fi din ce in ce mai dese si in domenii din ce in ce mai multe si variate.

    Achizitiile de participatii in firmele chineze sunt de fapt primul pas catre fuziuni, iar dilema este daca o astfel de operatiune va crea o firma globala cu o semnificativa prezenta in China sau o firma chineza cu o semnificativa prezenta globala.

  • Boom-ul Internet

    Cu o populatie de 1,3 miliarde, China este o piata cu potential imens pentru companiile care ofera servicii online.


    INTERNAUTI: Doar 8% dintre chinezi au acces la Internet. Asta inseamna insa 103 milioane de oameni, ceea ce face din China a doua piata ca marime din lume dupa SUA (penetrare de 65%, 203 milioane de utilizatori).


    PUBLICITATE ONLINE: Veniturile din reclamele publicate pe Internet vor atinge 180 de milioane de dolari anul acesta, bani proveniti in principal de la primii 6-7 jucatori, printre care sunt si companii locale precum Sina, NetEase sau Sohu. Prin contrast, doar Yahoo a castigat 3 miliarde de dolari din reclame online la nivel global, in 2004.


    E-COMMERCE: Doar 12% din internautii chinezi au cumparat produse de pe Internet in 2004. Numarul va creste cu 17% pana in 2007, cand 35 de milioane de chinezi vor face shopping online.

  • Pescarii de portofele

    Maestrii deghizarilor online au debarcat si in Romania. Pe Internetul autohton s-au semnalat primele atacuri de tip „phishing“, adica inselatorii menite sa stoarca de la dumneavoastra informatii pe care hotii le vor folosi mai tarziu pentru a va jefui.

    Mana la buzunar si ochii-n patru! – o recomandare valabila nu doar cand treceti printr-un loc aglome-rat, ci aplicabila, mai nou, si atunci cand va aflati in intimitate, acasa, in fata computerului. In cazul in care credeati ca cel mai enervant lucru care vi se poate intampla pe „cararile“ Internetului este sirul nesfarsit de mesaje spam din casuta de e-mail, ar fi bine sa va schimbati parerea. Pentru ca, recent, utilizatorii romani au fost in premiera tinta unor „atacuri phishing“: mai intai, inselatoria „donatii pentru victimele inundatiilor“ si, doar cateva zile mai tarziu, pacaleala pentru amatorii de chilipiruri dintre utilizatorii de cartele pre-pay ai Connex.

    Cele doua atacuri informatice au fost gandite si executate ca la manual, dupa toate regulile unei scheme de tip phishing. Cum functioneaza un astfel de atac, mai exact? Infractorii trimit e-mailuri care par sa vina de la o institutie cunoscuta, prin care utilizatorul este indemnat sa viziteze un anumit site, prezentat drept site-ul oficial al organizatiei respective. Aici intervine maiestria atacatorilor, adesea adevarati maestri ai deghizarii. Mai exact, ai deghizarii virtuale, prin care site-ul construit de ei este facut sa arate identic (sau aproape) cu site-ul legitim. La asta se mai adauga si o „poveste“ convingatoare, iar combinatia are de multe ori rezultatul scontat: oamenii accepta sa-si dea de bunavoie datele personale, ceea ce le va usura portofelele, in cele mai multe dintre cazuri. 

    Prima radiografie nu este prea incurajatoare: „Phishing-ul este una dintre cele mai eficiente modalitati de frauda online si este pe cale sa devina cel mai raspandit mod de a obtine bani de pe urma Internetului“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Vlad Valceanu, directorul diviziei de securitate online BitDefender Antispam din cadrul companiei Softwin. Aflat in directa corelatie cu dezvoltarea instrumentelor de plata online, phishing-ul de-abia deschide „ochii“ in Romania. Unul din cinci romani a folosit in ultimul an un card bancar, iar o treime dintre utilizatori l-au folosit ca instrument de plata. In prezent, pe piata sunt active aproximativ 5 milioane de carduri, conform datelor detinute de oficialii BitDefender.

    „Pe masura ce oamenii isi vor gestiona mai mult banii prin Internet si vor folosi mai mult mesageria electronica, vom asista la o crestere a fenomenului, atat numeric, cat si ca grad de complexitate a atacurilor“, e de parere Valceanu.

    De obicei, atacatorii incearca sa obtina de la victima nestiutoare datele referitoare la contul bancar: numarul de cont, numele titularului, numarul cardului, daca se poate si PIN-ul. Exact asta s-a intamplat in primul atac phishing inregistrat in Romania. Semnalat la sfarsitul lunii iulie, acesta venea sub forma unui mesaj e-mail care anunta o campanie umanitara de strangere de fonduri pentru victimele inundatiilor.

    Frauda era conceputa intr-un mod foarte credibil si aproape imperceptibil pentru omul de rand, nefamiliarizat cu arsenalul de „jonglerii“ pe care piratii Internetului le stapanesc. Mailul cu pricina parea ca provine de la Banca Nationala a Romaniei (de la adresa initiativa@bnr.ro), iar link-ul pe care utilizatorii erau invitati sa apese pentru a face o donatie ducea la un site practic identic cu cel al BNR, aflat insa pe un alt domeniu, chiar daca asemanator ca sintaxa – www.rnb.ro.

    Este adevarat ca un utilizator mai experimentat ar fi putut sa verifice usor in informatiile detaliate continute de orice mesaj e-mail (setul de headere, in limbaj tehnic) ca mailul provine de pe un cu totul alt domeniu web decat cel al BNR, si anume de pe server.hostbigger.com. La fel, cu putina atentie, se putea observa ca, desi seamana intre ele, „bnr.ro“ nu este totusi acelasi lucru cu „rnb.ro“. Insa cine nu se „prindea“, era invitat politicos sa isi treaca intr-un formular datele personale, numarul cardului bancar si, pentru a da mai multa credibilitate actiunii, suma pe care acesta era dispus sa o doneze (in fapt, un amanunt nerelevant, intrucat operatiunea nu se incheia de fapt cu o donatie). In continuare, utilizatorului i se cerea sa introduca si PIN-ul cardului. Care pot fi consecintele unei astfel de actiuni?

    „In cazul in care se cunosc detaliile complete ale unui card bancar, se pot efectua copii identice, iar acestea vor fi utilizate pentru a sustrage fonduri din conturile persoanelor inselate“, a spus Daniel Capatana, director de tehnologie la ePayment, divizia de solutii pentru plati online a grupului GeCad. „PIN-ul unui card bancar nu trebuie niciodata utilizat online.“

    Grija pentru detalii a celor care au pus la cale frauda a mers si mai departe. Atunci cand au inregistrat domeniul pe care si-au amplasat pagina de web (rnb.ro), ei au furnizat un nume special ales pentru a parea daca nu veritabil, atunci cel putin familiar. „Numele posesorului acestui domeniu este evident fals“, spune Sorin Mustaca, chief software architect la compania de securitate IT Avira, care a semnalat initial atacul. „Este vorba despre o combinatie intre numele guvernatorului BNR Mugur Isarescu si acela al unui moderator TV, Emanuel Isopescu. In urma acestei combinatii rezulta numele Mugur Isopescu, ce poate parea destul de familiar in ochii multor persoane.“

    Pagubele rezultate in urma acestui prim atac phishing nu se cunosc. Site-ul a fost activ aproape 5 zile, iar la momentul in care a fost descoperit, fusesera inregistrate deja aproape 1.800 de vizite, conform datelor detinute de Avira. „Presupunand ca macar 20% dintre vizitatori au cazut in capcana, asta inseamna cam 350 de conturi. Insa e greu de calculat cuantumul pagubelor. O data ce infractorii au avut contul si PIN-ul, puteau scoate oricat. Limita este soldul din cont“, spune Mustaca.

    Iar acesta ar putea sa nu ramana doar un incident izolat. „Schema BNR aparuta la noi e doar inceputul“, avertizeaza Vlad Valceanu de la BitDefender. „In timp se va ajunge la metode mai sofisticate si mai credibile.“

    Si iata ca n-a durat decat cateva zile pana cand s-a declansat un alt atac, mult mai putin mediatizat. A fost vorba de un site care imita foarte bine design-ul paginilor web din portalul myX, detinut de MobiFon, operatorul retelei de telefonie mobila Connex, si care avea ca tinta utilizatorii de cartele preplatite ai companiei. Site-ul pretindea ca prezinta un nou serviciu, „myX 6 luni“, care ofera posibilitatea de a folosi o cartela Connex timp de 6 luni fara nici o restrictionare. Explicatia lor? „Serviciul doreste sa creeze facilitati pentru utilizatorii de cartele reincarcabile ce nu isi permit sa cheltuiasca prea multi bani pe creditele telefonice.“ Se mai specifica faptul ca „beneficiarii acestei oferte vor avea reducere de pana la 45% in reteaua Connex si de 10% in orice retea nationala“.

    Practic, utilizatorului i se cerea apoi sa introduca codul de reincarcare al cartelei (cod obtinut contra-cost de la orice chiosc care vinde cartele de reincarcare) si numarul de telefon pe care ar dori sa-l incarce (informatie de care hotii nu aveau nevoie, dar pe care au cerut-o pentru a da site-ului un aer de veridicitate suplimentar). Nu in ultimul rand, utilizatorul este sfatuit sa nu foloseasca cartela de reincarcare inainte de a trimite codul si nici timp de 48 de ore dupa „inscriere“, autorii fraudei avand astfel suficient timp pentru a vinde codul sau pentru a-si incarca codul pe o cartela proprie. „In mod clar, astfel de atacuri nu reprezinta munca unui grup de tineri teribilisti. Grija pentru detalii, modul in care este planuita frauda, toate acestea fac diferenta intre un act de huliganism si un atac cibernetic premeditat“, crede Costin Raiu, manager pentru cercetare si dezvoltare la compania de securitate IT Kaspersky Lab Romania, care a descoperit frauda.

    In cazul pacalelii „myX 6 luni“, unul din putinele indicii care i-ar fi putut face pe utilizatori sa observe ca site-ul nu este veritabil era chiar adresa de Internet: www.myxspecial.irio.net. Aceasta era insa folosita doar pentru o redirectare catre un alt site, www.dominaerin.com, care fusese in prealabil penetrat de hackeri si modificat pentru a gazdui paginile de pe care se furau codurile de reincarcare, a explicat Raiu.

    In ceea ce priveste pagubele produse, este probabil ca acestea nu au fost foarte mari, avand in vedere ca utilizatorii de cartele de obicei nu cheltuie sume importante pentru a-si alimenta creditul.

    In astfel de cazuri, companiile a caror imagine este folosita ca momeala nu prea au ce face, in afara publicarii unor avertismente in care sa indemne la precautie. Reactia oficialilor Connex in urma descoperirii site-ului fals myX se inscrie pe aceeasi linie: „Avand in vedere inmultirea pe Internet a acestui gen de atacuri, Connex recomanda precautie utilizatorilor care sunt indemnati sa efectueze online diverse tranzactii la sfatul persoanelor necunoscute“.

    Cu siguranta, primele atacuri phishing din Romania au darul de a trage un semnal de alarma. Specialistii sunt de parere ca acest gen de atacuri au ca scop, printre altele, si testarea pietei pentru atacuri viitoare. „O tactica obisnuita la acest gen de infractori este testarea in prealabil.


    Cand cineva vrea sa sparga un magazin online se duce si-si incearca metoda mai intai pe alt site“, a spus Mihai Herescu, consultant al firmei de solutii pentru comert electronic DotCommerce. „Acest atac a fost mai mult pentru sondarea pietei“, crede si Sorin Mustaca, de la Avira, despre atacul „BNR-inundatii“. „In Romania nu este asa de dezvoltat Internet-banking-ul si platile electronice (magazine online). Dar ele exista si se vor dezvolta mult in urmatorii ani“.

    Urmatoarele atacuri ar putea sa vizeze clientii unor banci cunoscute in strainatate, cum sunt Raiffeisen, Volksbank, HVB si altele, a apreciat Mustaca. „Apoi, pe masura ce sistemul de plati se va pune la punct si vor aparea si in Romania site-uri ca Amazon, eBay, PayPal, va aparea si phishing pentru ele. In tarile unde plata online este raspandita, aceste atacuri sunt la ordinea zilei.“

    In Internetul romanesc exista si alte metode prin care oameni si firme incearca fraudarea sistemului pentru a castiga bani. Una din cele mai folosite este spam-ul – trimiterea de mesaje e-mail nesolicitate cu caracter comercial – in special atunci cand acestea nu contin toate informatiile necesare despre firma si serviciul oferit si nici nu ofera optiunea de a te dezabona daca nu te intereseaza.

    „V-am trimis un mesaj pur informativ, acest lucru nu e ilegal“, motiveaza majoritatea celor care ne umplu casutele de e-mail cu sute de mesaje nesolicitate, ilegale conform legilor in vigoare. Chiar si mesajele promotionale care contin toate aceste elemente de identificare ar trebui considerate drept spam, daca ele sunt trimise unor oameni care nu au acceptat in vreun fel sa primeasca comunicatii comerciale de la un anumit furnizor de servicii.

    Una din cele mai folosite scheme este promovarea prin mesaje e-mail a unor servicii SMS cu suprataxa, bineinteles fara a mentiona costul mesajului sau ce anume iti asigura plata acestui serviciu.

    Pe internet circula sute de mesaje de genul „vrei sa te angajezi in Legiunea Straina? Trimite un SMS la XXXX“. La fel sunt mesaje cu tonuri de apel, logo-uri si animatii, promotii pentru site-uri, pentru produse diverse si asa mai departe.

    Problemele sunt numeroase atunci cand incerci sa iesi din lista de contacte a respectivului pentru a nu mai primi astfel de oferte. „V-am scos din lista“, spun ei, iar jumatate de ora mai tarziu utilizatorul primeste din nou acelasi tip de mesaj.

    Mai mult, liste de contacte se vand pe Internet – 150.000 de lei un CD cu zeci de mii de adrese. De aceea se spune ca o data ce ai primit primul spam, sa fii sigur ca numarul mesajelor nesolicitate se va inmulti. Tot prin spam se promoveaza in Romania vanzarile de filme si software piratat, vanzari de medicamente gen Viagra si alte asemenea afaceri menite sa scoata bani de la utilizatorul final.

    Iar spam-ul functioneaza, spun expertii, pentru ca un anumit numar de cititori chiar sunt interesati de astfel de oferte si cheltuie bani dupa ce le primesc. In ciuda tuturor avertismentelor si in ciuda faptului ca s-au petrecut suficiente inselaciuni online pentru a tempera orice entuziasm legat de astfel de mesaje.

    La randul lor, atacurile de tip phishing functioneaza si ele. De vina este, pe de o parte, lipsa de cunostinte avansate de securitate in randul utilizatorilor (lucru absolut normal intr-o lume nou aparuta cum este Internetul), dar, pe de alta parte, neatentia celor care „musca“ momeala. Spre incantarea si prosperitatea „pescarilor“ de portofele.

  • Cum ne ferim?

    Phishing-ul, atacurile informatice care simuleaza servicii legitime pentru a-i convinge pe utilizatori sa-si introduca datele personale, poate fi evitat daca respectam cateva recomandari simple ale expertilor in securitate.

     

    Ce inseamna „Phishing“?

    Termenul are o etimologie neclara – reprezinta o combinatie intre vechea tehnica a hackerilor numita „phone phreaking“, pe care acestia o utilizau ca sa pacaleasca retelele de telefonie fixa si sa se aleaga cu convorbiri telefonice gratuite, si „fishing“, adica „pescuitul“ dupa informatii si detalii personale pentru a le folosi in scopuri ilicite, de regula pentru a devaliza conturile bancare ale victimelor.

     

    Cum a inceput?

    O prima infractiune considerata premergatoarea phishing-ului a fost inregistrata in anul 1996, cand unii abonati ai provider-ului de Internet America Online (AOL) au inceput sa primeasca mesaje e-mail prin care erau rugati, ca din partea companiei, sa trimita parolele cu care se logau la serviciile AOL, „pentru a actualiza bazele de date“. Scopul, destul de inocent pe atunci, era ca autorii inselatoriei sa poata naviga pe Internet pe gratis, folosind conturile piratate.

     

    UN TELEFON FACE MINUNI In primul rand, e nevoie de o doza de scepticism la citirea mesajelor e-mail. Atunci cand primiti un mesaj legat de banci si in special de contul dumneavoastra bancar, puteti sa luati legatura cu banca pentru a verifica autenticitatea informatiilor din mesaj.

     

    SOFTWARE Au inceput sa apara solutii software antispam si antiphishing care, actualizate cat mai des, pot oferi o buna protectie. Multe programe antivirus ofera deja si astfel de functii.

     

    COMUNICARE Companiile de securitate IT recomanda ca atunci cand primiti mesaje suspecte sa le trimiteti lor pentru a fi analizate. Astfel pot fi descoperite si anihilate mult mai rapid inselatoriile online. La randul lor, firmele (in special bancile) sunt sfatuite sa-si defineasca politicile de comunicare prin e-mail cu clientii, pentru ca acestia sa observe mai usor mesajele suspecte.

  • Cateva cifre

    Pagubele provocate de phishing la nivel global anul trecut s-au ridicat la circa 137 de milioane de dolari, conform companiei de cercetare TowerGroup.

    15.000 Numarul reclamatiilor in legatura cu atacuri phishing inregistrate de organizatia AntiPhishing Working Group in luna iunie. In octombrie 2004 se inregistrasera doar 7.000.

    19.000.000 Numarul de e-mailuri care au continut tentative de phishing trimise la nivel global in luna iulie, in crestere cu 16% fata de iunie, conform companiei de securitate Postini.

    74 Numarul brandurilor legitime „deturnate“ de atacatori in luna iunie.

    90% Majoritatea covarsitoare a atacurilor au avut drept tinta obtinerea de informatii din domeniul financiar.

  • Artizanat si industrie

    Productia de software nu a depasit inca varsta adolescentei. Desi creeaza maximul de valoare adaugata datorita absentei costurilor multiplicarii, procedeele sale se aseamana mai degraba cu cele ale artizanatului decat cu cele ale industriilor mature.

    Productia de software este cu siguranta primul domeniu major care iese total din canoanele clasice ale epocii industriale dar, in mod oarecum paradoxal, pare sa se asemene mai degraba cu modelele preindustriale decat cu un model industrial modernizat. Altfel spus, productia de software seamana la ora actuala mai mult cu artizanatul decat cu productia de serie mare. Este oarecum inevitabil, din moment ce in software costurile multiplicarii devin daca nu chiar nule, macar neglijabile. In vreme ce produsele industriale isi datoreaza pretul in mare masura costurilor reproducerii unui model generic, produsul software este tocmai modelul generic. Realizarea unui produs software se rezuma la partea creativa a procesului, care implica nu doar stiinta si inteligenta, ci si imaginatie si ingeniozitate – in orice caz ceva ce nu poate fi automatizat. Un produs software este, deci, un proiect. Orice proiect este un unicat. Productia de unicate este artizanat. Silogismul este limpede.

    Si totusi, vorbim despre „inginerie software“, ceea ce sugereaza din nou modelul industrial. Se poate argumenta ca desi costul multiplicarii e practic nul, multiplicarea totusi exista. Unele programe ruleaza pe milioane de computere. Insa acestea sunt mai degraba exceptia, pentru ca marea majoritate a programelor sunt „croite la comanda“. Adica tot un fel de artizanat, care de data aceasta este opera mestesugareasca.

    Insa mai exista o caracteristica a productiei de software care o plaseaza in zona mestesugurilor preindustriale. Fiecare program este dezvoltat aproape de la zero. Exista, desigur, biblioteci de rutine care sunt folosite in fiecare proiect, dar acestea pot fi considerate „prefabricate“ echivalente caramizilor din constructii. Cu toate ca se vorbeste foarte mult despre reutilizarea codului, studiile au aratat ca, in realitate, putin din codul semnificativ al unei aplicatii este folosit apoi in alte aplicatii. Caracterul mereu nou al fiecarui produs si graba lansarii pe piata conduc la o testare insuficienta si de aici rezulta numeroase bug-uri si vulnerabilitati. Orice produs industrial, de la un nivel de complexitate in sus, ofera clientului un set de garantii, in vreme ce toate produsele software se grabesc sa-si decline orice responsabilitate in privinta functionarii corecte.

    Contrastul cu industriile mature devine insa si mai evident atunci cand in ecuatie mai adaugam componentele. Daca ne referim la industria electronica si la productia de software, diferentele sunt uriase. In calculatorul pe care-l am pe birou pot – desi nu sunt electronist – sa schimb discul, memoria, lectorul de CD-ROM, sursa de alimentare si inca vreo cateva componente. Mai mult chiar: pot sa adaug sau sa scot componente (memorie, discuri etc.) in functie de nevoile mele particulare. Nu acelasi lucru se intampla in software, unde aplicatiile sunt de regula inchise. Exceptiile sunt rare si specifice: pot adauga sau schimba mici componente numite „plug-in“ sau „add-on“, dar aproape intotdeauna acestea sunt destinate unei anumite aplicatii.

    Bazele teoretice si experimentale pentru o productie de software bazate pe componente exista iar avantajele ar fi evidente. Cel putin jumatate din aplicatiile instalate pe calculatorul meu implementeaza functionalitati de procesare de text – mereu aceleasi si de fiecare data altfel. La fel se intampla cu diverse tipuri de liste inlantuite, cu calculul matriceal, sau cu elemente grafice. Toate acestea ar putea fi componente interschimbabile, exact ca in cazul stick-urilor de memorie sau al anvelopelor.

    Exista numeroase voci care apreciaza ca productia de software va deveni industrie abia cand componentele software vor deveni similare cu cele electronice. De ce nu se intampla inca asa? Ratiunile sunt in principal de ordin comercial si se refera la standardele si interfetele proprietare, care au darul de tine clientul captiv in limitele unei solutii. Exact acelasi fenomen s-a petrecut si in zorii revolutiei industriale: fiecare atelier mecanic producea propriul sau model de suruburi si, desigur, piulitele potrivite.

    Abia pe la jumatatea secolului al XIX-lea, William Sellers a reusit sa convinga mestesugarii din Philadelphia sa adopte un standard. A fost pasul de la mestesug la industrie. Insa o asemenea schimbare de paradigma ar fi un adevarat cataclism pentru intreaga productie actuala de software. intr-o lume in care voi putea sa-mi asamblez mediul software din componentele de care am nevoie, toti producatorii ar deveni egali, iar competitia va fi acerba.