BusinessMagazin

Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • Zvonuri si scenarii

    Pana nu demult, Google era doar numele unui motor de cautare. Ulterior a devenit stapanul catorva zeci de servicii. Apoi lumea a inceput sa inteleaga ca, de fapt, Google este o imensa masinarie de furnizat publicitate. Vrea oare sa devina mai mult decat atat?


    In perioada premergatoare celui de-al doilea razboi mondial, serviciile de informatii ale democratiilor europene erau cu ochii pe Germania nazista. Se spune insa ca nu spionii din teren erau cei care aduceau informatiile cele mai pretioase, ci oamenii din birouri, care citeau presa germana (mai ales cea locala) si statisticile.


    E uimitor cate lucruri interesante se pot afla citind mica publicitate. Procedeul este utilizat si astazi, nu doar de serviciile de informatii, ci si de marile companii IT, aflate intr-un permanent razboi. Se spune ca insusi Bill Gates a devenit ingrijorat dupa ce a vazut luni la rand in paginile publicitare ale ziarelor ca Google cauta specialisti in domenii care aveau tangenta directa cu sistemele de operare si aplicatiile desktop. Supozitia ca Google ar vrea sa concureze pe Microsoft pe aceasta piata nu pare sa se confirme, dar a intervenit ceva nou.

    Tot la mica publicitate: Google cauta candidati pentru posturi de „negociator strategic“, cu experienta in identificarea, selectarea si negocierea de contracte pentru „dark fiber“. Imediat, zvonurile s-au raspandit.
    Prin „dark fiber“ se intelege fibra optica instalata, dar neutilizata. In Statele Unite sunt zeci de mii de mile de astfel de cabluri optice – mai cu seama din cauza falimentului multor companii de comunicatii -, iar Google a cumparat deja cantitati semnificative. Oare de ce?

    Cea mai simpla varianta este ca intentioneaza sa economiseasca bani pe termen lung. Nevoia de largime de banda pentru urmatorii ani va fi imensa, asa ca este mult mai rentabil sa cumpere ieftin fibra acum, in loc s-o inchirieze mai tarziu la preturi mari. In romaneste, asta se cheama „chilipir“.


    Insa exista si alte scenarii, dintre care cel mai popular este cel ca Google intentioneaza sa se lanseze intr-un nou business: ISP. Mai precis, sa furnizeze gratuit acces internet wireless intr-un mare numar de orase din SUA, costurile urmand sa fie acoperite din servicii de publicitate, iar conexiunile intre punctele de acces WiFi fiind asigurate tocmai prin fibra pe care o cumpara acum.


    Scenariul pare credibil, dat fiind ca Google opereaza deja experimental serviciul in doua locatii din California si s-a oferit sa-l furnizeze in San Francisco.


    Pe de alta parte, oficialii Google au negat ca ar fi interesati sa devina un operator national. Din nou mica publicitate se dovedeste utila: Google vaneaza de multa vreme specialisti in „supercomputere ieftine“ – adica „ciorchini“ (clusters) de procesoare, memorie si spatii de stocare ce actioneaza impreuna pentru a asigura o imensa putere de procesare. Pentru Google nu atat supercomputerul este important, ci ceea ce se numeste „data center“ – adica sistemul complet si integrat care sa opereze milioanele de cereri simultane catre motorul de cautare si celelalte servicii, precum si sa deserveasca cu reclame toate siturile care ofera publicitate contextuala AdSense/AdWords.


    Pana acum doi ani, Goggle opera un singur centru de date, cu zeci de mii de servere. Astazi are 64 de astfel de centre, ceea ce sugereaza ca dispune deja de stiinta si tehnologia care sa-i permita instalarea unor astfel de monstri. Ceea ce spune insa Bob Cringely in rubrica sa de la PBS.com intrece toate scenariile. Se pare ca in subsolurile Googleplex-ului din Mountain View, cativa ingineri au reusit sa inghesuie intr-un container rutier un intreg centru de date. E vorba de circa 5.000 de procesoare Opteron si 3,5 petabytes de spatiu de stocare (adica 3,5 milioane de gigabytes).


    O data ce acest colos ambulant va fi produs in serie, Google va putea transporta si instala un centru de date in doar cateva ore oriunde are acces la fibra. Daca Google va coloniza cele circa 300 de „puncte nodale“ (peering points) ale internetului, acesta va deveni practic o gigantica structura de procesare si stocare, in care utilizatorii vor avea acces aproape instantaneu la orice serviciu Google, deoarece puterea unui data center va fi la doar cativa pasi. Insa Google nu vrea sa transforme internetul intr-un GoogleNet. Cringely presupune ca, dimpotriva, isi va oferi serviciile furnizorilor locali, pentru ca ei sunt cei ce le vor transporta catre fiecare utilizator. Posibilitatea centrelor de date de a se sincroniza si a se suplini in caz de defectiune va face din internet un mediu fezabil nu doar pentru video la cerere, ci si pentru aplicatii software prin web. Abia atunci va fi timpul pentru Google Office.

  • Enciclopedia din penar

    Ce poate fi atat de special la un pix incat sa merite 100 de dolari? Compania americana LeapFrog, care l-a produs, sustine ca isi merita cu varf si indesat banii.


    Dar ce stie sa faca, concret? Pixul inteligent creat de compania LeapFrog are un microprocesor incorporat, difuzor si camera video, si stie sa analizeze ceea ce se afla pe hartia de sub el, atat timp cat este vorba de o hartie speciala, a carei suprafata este imprimata cu puncte aproape imposibil de vazut cu ochiul liber.


    Fly Pentop Computer a atras atentia copiilor pentru ca este un gadget atat educational, cat si distractiv. Daca este plasat deasupra unei tari de pe o harta a lumii realizata din aceeasi hartie speciala, pixul va anunta sonor, prin micul difuzor, care este capitala acelei tari sau va difuza imnul national al acesteia. Totodata, cei mici pot deveni in scurt timp producatori de melodii de succes, doar plimband pixul inteligent pe un mini-poster special, ce contine fotografii ale echipamentelor din „arsenalul“ unui DJ.

    In plus, Fly Pentop Computer vine deja echipat cu un top de hartii, Fly Open Paper, care ofera accesul la functii suplimentare pe care le poate indeplini pixul inteligent. Insa, pentru a-l ajuta sa inteleaga ce vrea de la el, utilizatorul trebuie sa scrie, conform unui cod prestabilit, prima litera a functiei dorite, incadrata intr-un cerc. Utilizand functia Notepad, spre exemplu, pot fi notate absolut orice fel de informatii pe care pixul le va „citi“ mai apoi cu voce tare, cu conditia ca operatiunea sa inceapa cu scrierea pe hartie a literei N incadrata intr-un cerc.


    Daca vor sa faca anumite calcule, cei mici trebuie sa scrie cu Fly Pentop Computer un C intr-un cerculet (functia Calculator) si sa deseneze pe hartia speciala butoanele unui calculator obisnuit. Dupa aceea va fi suficient sa le atinga cu pixul, pentru ca in difuzor sa se auda denumirea lor, urmata de rezultatul final. In plus, la problemele de matematica pixul inteligent s-ar putea sa „carcoteasca“ daca este omisa o cifra sau o zecimala pe parcursul rezolvarii.


    Totusi, exista si cateva mici probleme, cum ar fi de pilda aparitia unor erori de citire a textelor scrise pe hartie, insa, la testele initiale, cei mici au fost atat de fascinati de Fly Pentop Computer, incat au tolerat foarte bine aceste neajunsuri, au explicat oficialii LeapFrog.

  • Box Intre cuvinte-cheie

    Pe site-ul GoogleFight.com, puteti aranja lupte intre cuvinte. Va castiga cel care apare de cele mai multe ori intre rezultatele cautarilor pe Google.


    Ce se intampla cand stii foarte multe lucruri despre motoarele de cautare si felul in care functioneaza ele? In primul rand devii expert in a-ti optimiza site-ul astfel incat sa fie gasit printre primele de catre Google sau Yahoo!. Iar dupa ce treaba serioasa s-a terminat, iti poti folosi cunostintele ca sa te si joci putin cu motoarele de cautare.


    Cel putin asa au facut autorii site-ului GoogleFight.com. Pornind de la ideea ca prezenta in indexul de cautare al Google este un bun indiciu cu privire la notorietatea unui anumit cuvant-cheie pe Internet, ei au conceput o pagina web in care utilizatorul este liber sa provoace o „batalie“ intre doua cuvinte sau fraze.

    Fie ca nu sunteti foarte sigur cum se scrie corect un anumit cuvant si vreti sa faceti o comparatie intre doua variante, fie ca sunteti curios sa vedeti care dintre Basescu si Nastase este mai cunoscut pe Net, la GoogleFight.com puteti afla castigatorii in doar cateva secunde.  Amuzant (sau poate foarte firesc) este faptul ca, adesea, notorietatea pe Google este direct proportionala cu cea din viata reala. Basescu il invinge pe Nastase „la mustata“, in timp ce Mircea Sandu il bate pe Gica Popescu la o distanta destul de mare. Si meciul dintre Steaua si Dinamo este destul de strans, cu conditia sa adaugati cuvantul „Bucuresti“ dupa cele doua nume, pentru ca altfel Dinamo este avantajata de prezenta online a numeroaselor echipe cu acelasi nume din Rusia sau Ucraina.


    Pe site puteti vedea diverse topuri realizate in urma cautarilor altor utilizatori. La categoria „The classics“ sunt afisate cele mai frecvente „meciuri“ aranjate pe site – printre ele, George W. Bush vs. Bin Laden sau Luke Skywalker vs. Darth Vader. Urmeaza categoria „Funny Fights“, avand in primele randuri lupta dintre Marilyn Manson si Marilyn Monroe, sau „my girlfriend vs. Pamela Anderson“.


    In sectiunea „Fight of the month“ sunt listate cele mai la moda conflicte. Puteti afla in sfarsit cine se impune in razboiul dintre Boeing si Airbus, cine e mai tare dintre Firefox si Internet Explorer sau chiar cum arata batalia „Michael Jackson vs. Justitie“.


    Cand va plictisiti de joaca, urmarind link-urile din josul paginii puteti afla cateva sfaturi foarte utile despre cum se poate optimiza un site astfel incat sa fie gasit mai usor de motoarele de cautare. Cu alte cuvinte, numai prin munca si antrenament puteti obtine un site care sa iasa invingator din cat mai multe batalii pe GoogleFight.com.

  • Homo Internetus

    Transferati-va pe Internet documentele, muzica si filmele. Nu uitati nici jurnalul intim! Indemnurile furnizorilor de servicii online se inmultesc, iar concurenta pentru banii utilizatorilor se inteteste. Vom ajunge in final sa ne „uploadam“ viata cu totul pe Internet?


    Daca John Grisham ar fi scris cartea „Dosarul Pelican“ in anul 2005, in loc de 1992, ar fi avut doua variante. Ori o schimba complet, ca sa o faca credibila, ori renunta de tot la idee. Numai rescriind-o cu totul ar fi avut vreo sansa sa-si convinga cititorii ca o tanara studenta la drept, care detinea un document acuzator pentru presedintele Americii, a fost vanata timp de doua saptamani de criminali platiti ca s-o impiedice sa ii spuna ceea ce stie unui jurnalist de la Washington Post.


    De ce? Simplu. In viata intesata de tehnologie din anul 2005, tanara ar fi avut nevoie nu de doua saptamani, ci de doua minute, ca sa ajunga la un computer conectat la Internet si sa transfere in spatiul virtual documentul compromitator, care ar fi putut fi apoi accesat instantaneu de oricine, inclusiv de seful FBI care in carte se chinuie timp de aproape 400 de pagini sa-si conduca ancheta ce in final il compromite pe presedinte.


    In doar zece ani (Netscape, compania care opera primul browser de Internet, se lista la bursa pe 9 august 1995) tehnologia a reusit sa ne schimbe viata cu totul. Cine nu are telefon mobil este privit ca o ciudatenie absoluta. Preferi sa trimiti o scrisoare prin posta, scrisa de mana, decat sa tastezi repede un e-mail impersonal? Esti doar un melancolic depasit. Iar daca esti scriitor sau scenarist, povestea ta n-are nici un miez daca nu amesteci macar pe ici pe colo ceva download-uri si kilobytes.


    Schimbarile sunt adesea socant de rapide – cu o traditie de aproape un secol, se gandeau companiile de telefonie fixa ca Internetul si telefonia online le vor pune existenta sub semnul intrebarii in doar cativa ani? -, iar ritmul in care apar noi tehnologii si, la scurt timp, noi servicii comerciale nu da semne de oboseala. Dimpotriva.


    Iar noua tendinta, despre care specialistii spun ca se afla doar la inceput, este de a-i convinge pe oameni ca viata le va fi mai buna daca accepta sa o mute, fie si partial, in lumea virtuala a Internetului. Intreaga viata a consumatorului este cu atentie impartita de companiile de tehnologie in cateva compartimente bine definite: divertisment (muzica, filme, emisiuni de televiziune, jocuri), munca (documente de business), comunicare (e-mail, messenger), date personale (jurnal intim, articole, carti, stiri si comentarii de interes propriu). Toate pot – si trebuie – sa fie aduse pe Internet, unde consumatorul le va accesa mai usor, mai des si mai intens. Bineinteles, cu conditia sa le faca pe plac firmelor furnizoare si sa-si plateasca abonamentul sau taxa de acces.


    De pilda, muzica. Nu o mai ascultam pe discul de vinil, ci pe CD, dar se pare ca si acesta din urma isi duce ultimele zile. Au trecut vremurile in care casele de discuri reuseau sa vanda pe bani buni 14 melodii slabe doar pentru ca erau „impachetate“ pe acelasi disc cu ultimul hit de mare succes. Acum, muzica se vinde la bucata prin Internet (vezi magazinul virtual iTunes al Apple), iar consumatorul plateste doar pentru ce ii place. Dupa care isi ia melodiile pe playerul digital sau pe telefonul mobil si le asculta oriunde s-ar afla. Daca se plictiseste de ele, nici o problema.

     Tot pe Internet se gaseste solutia – specialistii dezvolta tehnologii prin care telefonul mobil se poate conecta la magazinul virtual de muzica, pentru ca utilizatorul sa isi aleaga melodia pe care vrea sa o asculte pana la urmatorul colt de strada. Si este doar o chestiune de timp pana cand companii precum Google sau Yahoo! se vor oferi sa gazduiasca online, pentru a fi accesibile non-stop si de oriunde, intreaga colectie personala de melodii a utilizatorilor. Yahoo! a si venit cu o idee originala, deja. Cine plateste 5 dolari pe luna are acces total la o baza cu 1 milion  de melodii digitale pe care le poate asculta pe PC si pe playerul portabil.

    Care este, totusi, smecheria? In momentul in care utilizatorul nu mai plateste, i se taie accesul la melodiile de pe serverul Yahoo si nici cele deja transferate pe player nu vor mai functiona. Migrarea catre Internet este un fenomen valabil si pentru filme. Pe piata s-au lansat deja primele playere video portabile, fie ca este vorba de DVD-playere de dimensiuni reduse, dar fara posibilitatea de a se conecta la Internet, fie ca vorbim de primul iPod video, lansat recent de Apple si care ii invita pe utilizatori sa se conecteze la magazinul iTunes pentru a descarca ultimele episoade ale unor seriale la moda precum „Lost“ sau „Neveste disperate“, in schimbul sumei modice de 2 dolari pe episod.


    Singura piedica in calea dezvoltarii mai rapide a serviciilor care ofera filme sau muzica pe Internet este, deocamdata, problema spinoasa a respectarii drepturilor de autor. Nici un astfel de serviciu nu se poate lansa comercial fara ca firmele implicate (furnizorul de servicii online si furnizorul de continut video) sa semneze contracte stufoase care le protejeaza interesele. Patania lui Google, care a crezut ca se poate misca atat de repede cu proiectul de a pune pe Internet cele mai importante opere literare ale omenirii incat nimeni sa nu apuce sa observe ca unele dintre carti sunt inca protejate de copyright, s-a intiparit deja in mintea directorilor executivi din industrie si nimeni nu mai vrea sa riste.

    Dovada – Yahoo! a pornit un proiect asemanator pentru digitalizarea cartilor, insa a strigat sus si tare ca nu va scana decat acele carti care nu sunt sub copyright (in parte o demonstratie de etica, in parte o lovitura aplicata rivalului Google). Oricum, ceea ce se observa din toata agitatia este ca marile companii discuta pentru aducerea pe Internet a inca unei parti importante a vietii utilizatorilor – cartile preferate. Probabil ca nu va mai trece mult pana cand Google sau Yahoo! sau amandoua odata se vor oferi sa va scaneze intreaga biblioteca de acasa si sa va lase s-o accesati prin Internet. Ba mai mult, sa faceti si cautari prin continutul cartilor. Bineinteles, cu doua conditii. Cartile electronice sa fie incarcate pe serverele lor, iar accesul sa se faca contra unei mici taxe.


    Nici utilizatorii de business nu sunt lasati in afara revolutiei online. Google, IBM si Microsoft au lansat deja servicii prin care companiile pot efectua cautari rapide in propriile computere folosind software dupa modele cu care suntem mai obisnuiti din peregrinarile pe Internet. Adio asteptare de minute in sir pentru o cautare prin reteaua companiei: un document de business poate fi regasit, folosind noile aplicatii, intr-o fractiune de secunda, la fel de usor ca si o cautare pe Google. Iar Microsoft promite ca, pe viitor, si aplicatiile din gama Office vor fi accesibile online. Practic, spune Bill Gates, cine va plati un mic abonament va putea accesa Word-ul sau Excel-ul ca pe servicii online, in timp ce vechiul obicei de a cumpara CD-uri cu soft din magazin va cadea in uitare.


    Viitorul ridica unele semne de intrebare pentru producatorii de PC-uri. Nu putini sunt cei care prezic ca in viitor PC-ul de acasa, in loc sa devina mai performant, va deveni tot mai simplu, sfarsind prin a ajunge o cutie ieftina si neinteligenta. PC-ul se va conecta online la serverele furnizorilor de servicii, devenind un simplu terminal de la care utilizatorul trimite comenzi.


    Vestile nu sunt prea bune pentru producatorii de PC-uri, care si-ar putea vedea marjele de profit, oricum mici, subtiindu-se rapid. Insa ei nu sunt singura industrie cu batai de cap. Mass-media trece printr-o perioada de reinventare – in primul rand, ziarele au greutati in a-si pastra audientele, in timp ce televiziunile isi vad veniturile din publicitate stagnand din cauza migrarii telespectatorilor catre clipurile si emisiunile video de pe Internet si de pe telefonul mobil. „S-ar putea ca in 2008 sa vedem cu totii Jocurile Olimpice de la Beijing pe telefonul mobil“, spune directorul pentru Romania al firmei Nokia, Imfred de Jong. Piata mondiala a telefoanelor inteligente (smartphones) se va situa in 2006 la 100 de milioane de unitati, conform estimarilor oficialilor companiei finlandeze. „Convergenta nu are loc doar intre terminale – telefon, PC, PDA -, ci si intre ele si Internet“, a spus de Jong.


    Nokia a lansat recent primul sau telefon cu standard DVB-H incorporat, tehnologie care permite vizionarea de programe de televiziune pe ecranul mobilului N92. „Televiziunea este astazi cel mai popular mijloc de informare din lume“, spune seful Nokia Romania, potrivit caruia la nivelul anului 2009, „pe piata mondiala vor exista peste 50 de milioane de echipamente compatibile cu standardul DVB-H“.


    Oficialii Nokia observa un mare potential si in ceea ce priveste transferarea e-mail-ului pe telefoanele mobile, functie esentiala pentru oamenii de afaceri. „Astazi, doar 1% din totalul inbox-urilor pot fi accesate de pe un echipament mobil“, spune de Jong. „Practic, piata are un potential imens.“


    Chiar daca nu a fost conceputa ca o piata, si comunitatea blog-urilor are un astfel de potential, tocmai datorita audientelor uriase pe care le atrag comentariile personale publicate pe Internet. Exista deja portaluri de blog-uri, unde utilizatorii isi pot pune la punct propriul site de tip blog in doar cateva minute si nu va mai trece mult timp pana cand cele mai populare jurnale online vor genera si bani buni.


    De fapt, primul exemplu a si fost dat, pentru ca proprietarii portalului de blog-uri Weblogs Inc. – de fapt o colectie de 85 de site-uri cu comentarii personale – au vandut afacerea catre AOL, divizia de servicii online a gigantului media Time Warner, pentru aproximativ 25 de milioane de dolari.


    Ceea ce reprezinta confirmarea, daca mai era nevoie, ca totul – muzica, filmul, munca, inclusiv cele mai personale ganduri – se pot transforma peste noapte intr-o super-afacere. Cu o conditie: sa fie mutate pe Internet, sub ochii unei audiente globale.

  • Televiziunea din buzunar

    Plictiseala din masina, tren, aeroport, metrou sau autobuz este principalul factor care trage in sus industriile cu specific: cea a laptop-urilor, a telefoanelor mobile multimedia si a altor echipamente inteligente de buzunar. Mai mult, tot din plictiseala oamenilor profita si industria jocurilor pentru aceste echipamente, precum si cea a producatorilor de continut multimedia disponibil pe echipamentele portabile. Intrata de curand in atentia consumatorilor, industria televiziunii pe telefonul mobil are toate premisele pentru a cunoaste un „boom“ in urmatorii ani.

    Analistii sunt de acord: in 2010, cel putin 10% dintre europeni vor urmari zilnic televiziunea pe telefonul mobil, iar lupta se va da intre cele trei standarde diferite care exista in acest moment pe piata: T-MDB, S-MDB (folosite mai ales in Asia) si DVB-H (promovat in intreaga lume de compania finlandeza Nokia). Dar va concura oare telefonul mobil cu televizorul din sufragerie? „Niciodata!“, se grabesc sa spuna specialistii in domeniu. Telefonul se va ocupa doar de plictiseala de pe drum, oferind utilizatorului posibilitatea de a vedea scurte filme, stiri, faze din meciuri sau emisiunii hazlii.


    Televiziunea pe telefonul mobil este deja cunoscuta si utilizata chiar si in Romania, unde principalii operatori Orange si Connex ofera astfel de servicii. Care devin, usor-usor, un succes comercial, chiar daca nu sunt folosite in mod curent, ca televizorul din sufragerie, spun oficialii marilor operatori de telefonie. Vodafone, cel mai mare operator din lume dupa incasari, sustine ca in numai doua saptamani de la lansarea Sky Mobile TV, serviciu cu 19 posturi si care este disponibil 24 de ore pe zi, au fost inregistrati peste un milion de utilizatori numai in Marea Britanie.

    Numai pe reteaua 3G au fost numarati 341.000 de utilizatori. Pentru Orange, serviciile multimedia sunt strategice in cele 17 tari in care opereaza, spun oficialii companiei. „In Marea Britanie, se acceseaza circa 10.000 de clipuri pe saptamana, iar numarul de jocuri video accesate pe telefonul mobil a ajuns la 50.000 pe saptamana“, a spus Patrick Rouvillois, director de marketing al Orange. El a precizat ca media emisiunilor TV urmarite pe telefon a ajuns la 40 de minute/client/luna in Franta. Bineinteles, telefonia de generatia a treia va accelera aceste schimbari. „Circa 60% din clientii Orange de 3G folosesc serviciile video pe telefonul mobil. Traficul de date este de cinci ori mai mare pentru un client 3G comparat cu unul care foloseste serviciile clasice“, a spus Rouvillois.


    Succesul televiziunii din buzunar este dovedit si de faptul ca deja au fost elaborate standarde (tehnologii acceptate universal) ale industriei, care sa permita tuturor utilizatorilor sa se bucure de aceeasi experienta. Exista un standard bazat pe un format cunoscut posturilor radio digitale (DAB – digital audio broadcast) si care a fost botezat acum T-MBD (terrestrial multimedia broadcast digital). Standardul T-MDB este folosit mai ales in Asia, unde are si un concurent mai avansat: S-MDB (satellite digital multimedia broadcasting). In Coreea de Sud sunt acum circa 200.000 de utilizatori de S-MDB si cam de doua ori pe atat folosesc T-MDB.


    Exista si un standard dezvoltat de producatorii de telefoane in colaborare cu televiziunile: DVB-H (Digital Video Broadcast – Handheld), care e sustinut de Nokia, Motorola, Siemens-BenQ, Samsung si altii.


    Popularitatea televiziunii din buzunar se vede si din viteza cu care tehnologia este adoptata in Europa. Finlandezii au ales DVB-H pentru un serviciu de televiziune pe mobil cu acoperire nationala. Standardul este promovat de Nokia, care a lansat deja terminalul multimedia Nokia N92 ce va putea receptiona in direct emisiuni TV pe acest format.


    In acelasi timp, in Suedia, o companie media a anuntat lansarea unui post TV exclusiv pentru telefonul mobil, Expressen TV, accesibil pe reteaua 3G a Vodafone din aceasta tara. Iar Telecom Italia Mobile, impreuna cu celebra Mediaset, vor lansa anul viitor mai multe servicii de televiziune pe telefonul mobil, utilizand acest format. In nordul Germaniei, autoritatile locale s-au implicat in instalarea retelelor necesare emisiei DVB-H.


    Tot pentru 2006, Verizon Wireless a anuntat ca va utiliza anul viitor acest format pentru un program-pilot. Un test similar efectuat la Helsinki, cu 500 de utilizatori, a dat rezultate neasteptate. Circa 41% dintre ei au declarat ca sunt gata sa scoata mai multi bani din buzunar pentru a avea tot timpul televiziune pe telefonul mobil. Printre cele mai populare echipamente care pot receptiona DVB-H, pe langa Nokia N92 se numara si Sagem My-X8, Motorola A925, dar si unele terminale Samsung. Tendinta nu le-a scapat nici taiwanezilor de la BenQ, care au cumparat divizia de telefoane mobile a Siemens si care au anuntat ca anul viitor, in trimestrul al doilea, vor lansa pe piata un terminal compatibil DVB-H.


    Timpul va hotari care dintre standardele concurente se va impune pe piata, insa un lucru incepe sa se contureze destul de clar: televiziunea pe mobil nu este doar o incercare riscanta, ci un model acceptat de tot mai multi consumatori. 

  • Marele clabuc si noul web

    Web 2.0 ramane subiectul cel mai dezbatut din internet, iar pentru clarificarea conceptului se recurge la comparatii cu caracter istoric. Prin ce difera web-ul din vremea dot-com-urilor de cel actual?

    Pentru oricine obisnuieste sa parcurga stirile din domeniul IT este evident ca zona cea mai fierbinte se leaga de asa-numitul Web 2.0, iar pagina de fata a devenit atat de dependenta de acest subiect incat ar putea si ea sa devina „Weboscop 2.0“. Dupa ce Tim O’Reilley a reusit intr-un (deja) celebru eseu sa schiteze conceptul, web-ul zumzaie de ecouri si de incercari de a clarifica diferite aspecte care inca par obscure. Iar aceasta discutie extinsa la scara planetara – ea insasi expresie a noului web – incepe sa-si arate roadele, macar prin marcarea celor trei axe majore care strabat subiectul: tehnologia, societatea si business-ul.


    Ca „efect colateral“ al discutiei au aparut noi termeni, mai mult sau mai putin sofisticati, dintre care „glocalization“ si „folksonomy“ par sa fie deja consacrati. Insa preferatul meu este „Web 1.0“, care desemneaza – dupa cum usor se poate intui – „vechiul“ web, mai precis cel dinainte de prabusirea dot-com-urilor. Evident, tot ce se incadreaza intre 2000 si 2005 se numeste Web 1.5. La ce folosesc toate aceste versiuni? Evident, pentru comparatii cu caracter istoric.


    Iata, de exemplu, axa business-ului. In prima sa versiune, web-ul era perceput aproape exclusiv ca un mediu destinat comertului. Totul era sa vinzi ceva, orice, de la carti pana la prajituri. Succesul lui Amazon.com a fost cel care a declansat febra, iar investitorii s-au napustit asupra noului mediu, aplicand insa practicile si modelele de afacere ale vechiului mediu: vanzarile retail. In epoca „marelui clabuc“ (big bubble) un start-up tipic era condus de un MBA, care aduna fara probleme cateva milioane de dolari de la investitori si apoi se straduia sa creasca cat mai repede afacerea, dupa modelul marilor lanturi de magazine. Nebunia a fost comparabila poate doar cu mania lalelelor din Olanda secolului XVII, atingand culmea cand AOL a ajuns sa cumpere un conglomerat de talia lui Time Warner.

    Supravietuitorii marii prabusiri au fost cei care au inteles natura noului mediu, modelandu-si afacerea in concordanta cu aceasta. Astazi sunt vedetele web-ului: Google, Yahoo, Amazon, eBay etc. Toate se bazeaza pe numarul imens de utilizatori carora le ofera servicii gratuite sau foarte ieftine. Un start-up tipic din zilele noastre este mult mai orientat spre tehnologie, porneste cu o finantare modesta, iar scopul final este nu sa cladeasca o mare afacere, ci sa se vanda la momentul oportun.


    Pe axa sociala, cuvantul de ordine al noului web este democratia. Dot-com-urile au gresit si in aceasta privinta, tratandu-si clientii in maniera tipica epocii industriale: ca o masa amorfa, nediferentiata, de simpli cumparatori. In noul web, scopul nu este atat sa vinzi ceva utilizatorilor, ci sa-i cuceresti, sa-i tii aproape si sa-i tratezi ca pe niste parteneri. In fapt, fiecare dintre ei are sansa sa se exprime pe cont propriu si ei sunt de fapt creatorii unei resurse imense: inteligenta colectiva. Blogosfera este poate expresia cea mai evidenta a acestui tip de democratie, iar faptul ca multe dintre cele mai populare articole din internet sunt  extrase astazi din blog-uri si nu din paginile marilor ziare este o proba concludenta. Insa democratia poate fi exprimata si in termeni electorali: prin simplul fapt ca aleg sa utilizez un anumit serviciu acord furnizorului un vot (si, implicit, ii sporesc valoarea). De fapt, in web votam mereu. De pilda, daca in blog-ul meu fac referinta printr-un link la o anumita pagina web, o fac mai vizibila.


    Alteori votul este chiar mai explicit: in servicii tot mai populare – precum Reddit sau Digg – utilizatorii propun stiri sau subiecte si tot ei le promoveaza prin votul lor. Apropo: la Reddit subiectul cel mai popular este acum articolul „Adevarul despre Web 2.0“, extras din blog-ul lui Paul Graham. Pe axa tehnologica, paginile statice ale vechiului web au fost de mult inlocuite cu servicii dinamice, insa vedeta momentului este o tehnologie revolutionara numita Ajax (Asyncronous JavaScript and XML).


    In esenta, un programel din pagina web din browser corespondeaza cu serverul independent de transferul de paginilor in format HTML, facand posibila o interactivitate prin web similara celei furnizate de un program ruland local.


    E „revolutionara“ nu pentru ca ar fi foarte noua sau complexa, ci pentru ca inlatura ultimul obstacol in calea instaurarii web-ului ca platforma de calcul universala. Ironia sortii: chiar Microsoft a inventat instrumentul care i-ar putea aduce sfarsitul dominatiei.

  • Cinema la purtator

    Cine spune ca, pentru a va simti in mijlocul actiunii unui film, trebuie neaparat sa intrati intr-o sala de cinema?

    Nu peste mult timp veti putea incropi propriul cinematograf oriunde doriti, cu conditia sa aveti in buzunar ultimul model de telefon mobil cu tehnologie de proiector video incorporata.


    In afara de telefonul mobil respectiv, veti mai avea nevoie de un sistem de sunet performant si, inevitabil, de un perete liber pe care sa proiectati filmul.


    Compania finlandeza de cercetare si dezvoltare in domeniul tehnologiei Upstream Engineering a finalizat lucrul la un sistem miniatural de proiectie care functioneaza pe baza de LED-uri (light-emitting diode) si care, in viitor, ar putea fi incorporat destul de usor in echipamente de buzunar – telefon mobil, MP3 player, PDA, spun specialistii scandinavi. Sistemul este compus dintr-un motoras optic pentru proiectarea imaginilor, de dimensiunea unei cutii de chibrituri, si proiectorul propriu-zis, care este la fel de mic ca un telefon mobil obisnuit.


    Compania are in plan sa reduca dimensiunile proiectorului astfel incat producatorii de echipamente de buzunar sa il poata include in telefoane mobile sau playere de muzica digitala la costuri relativ scazute. Sistemul de proiectare nu este inca un produs final, gata sa fie scos pe piata, insa, daca aveti rabdare, veti putea cumpara un telefon mobil cu proiector undeva pe parcursul anului viitor, au spus oficialii companiei, fara sa precizeze cam la ce pret ar putea ajunge un astfel de aparat.

    Astfel, telefonul mobil nu va mai trebui sa treaca prin mana tuturor prietenilor atunci cand vreti sa aratati o poza sau un filmulet, pentru ca o veti putea arata tuturor celor din camera in acelasi timp, daca o proiectati pe un perete. In plus, la birou prezentarile de afaceri se pot face mult mai usor prin intermediul acestui sistem de proiectie, spun specialistii Upstream Engineering. Pe piata exista deja mai multe companii care produc proiectoare de mici dimensiuni, insa acestea sunt mai mari decat sistemul conceput de compania finlandeza. In plus, fata de celelalte mini-proiectoare, sistemul Upstream Engineering dispune de o noua tehnologie – „aspiratorul de fotoni“ (photon vacuum – en.), prin care imaginile proiectate au o intensitate luminoasa aproape la fel de mare cu cele proiectate de sisteme de dimensiuni obisnuite.


    LED-urile, pe care se bazeaza sistemul finlandezilor, par sa fie o tehnologie de comunicatie destul de apreciata in ultimul timp. Cercetatorii japonezi studiaza o metoda prin care micile beculete vor fi folosite la transmiterea de date intre automobile, iar producatorii de ecrane TV le includ in tot mai multe produse, spun analistii. Printre principalele avantaje: nu consuma energie multa, rezista ani in sir fara sa se arda, substanta toxica prezenta in cantitati mici in multe echipamente electronice.

  • Manual de (mai mult) business

    Orice idee de afacere are nevoie de un plan de business riguros. Apoi urmeaza planul de marketing al produselor sau serviciilor care vor fi comercializate. De aici insa, incep sa curga tot felul de probleme.


    Dintre ele: care este metoda cea mai buna pentru a creste veniturile in scurt timp, care sunt angajatii-cheie de care trebuie sa aveti mare grija, cum trebuie sa arate site-ul companiei pentru a atrage clientii. Raspunsurile la aceste intrebari, dar si sugestii valoroase pentru planul de afaceri al viitoarei dumneavoastra companii, indiferent de domeniul de activitate pe care il alegeti, pot fi gasite pe www.MoreBusiness.com. Lista planurilor de afaceri este destul de cuprinzatoare, pornind de la modele pentru restaurante sau saloane de frumusete si pana la companii din domeniul IT sau producatoare de echipamente medicale. Puteti accesa diferite studii de caz asupra unor companii fictive, iar daca va hotarati asupra domeniului de activitate, iar planul de business vi se pare unul care seamana cu ideile dumneavoastra, aveti posibilitatea de a il personaliza, contra cost – intre 100 dolari (aproximativ 85 euro) si 200 dolari (170 euro), in functie de multimea de amanunte care va sunt puse la dispozitie.


    Sfaturi utile gasiti si la capitolul „Construirea site-ului companiei“. Puteti finaliza un site pentru afacerea dumneavoastra in 8 pasi si in plus aveti si informatii despre cum sa gasiti numele cel mai potrivit pentru pagina dumneavoastra de Internet, cum sa o administrati cu bani putin sau cum sa incepeti o campanie publicitara care sa dea rezultate.


    Odata pusa in miscare noua afacere, nu trebuie sa neglijati departamentul de resurse umane. Si aici, www.MoreBusiness.com va incerca sa va fie de folos, cu indicii despre cum va puteti da seama care sunt angajatii care trag in jos compania, dar si cei pentru care puteti deja sa puneti de-o parte bani pentru o marire de salariu. Pe www.MoreBusiness.com puteti gasi si link-uri spre cateva programe software gratuite de contabilitate, financiare sau de management. In plus, la sectiunea „Online Financial Calculators“ veti gasi cateva aplicatii cu ajutorul carora puteti calcula indicatori financiari precum taxe, rate la banca sau chiar cati bani ar trebui sa economisiti pentru a nu duce lipsa de nimic la pensie – cand, probabil, compania dumneavoastra va fi deja in siguranta, pe mainile copiilor sau nepotilor.  

  • La inceput a fost blogul

    Au aparut cu doar cativa ani in urma, dar specialistii nu ezita acum sa se raporteze la ele ca la un fenomen social. Jurnalele personale online – blogurile – au reusit sa transforme Internetul dintr-o retea a calculatoarelor intr-una a oamenilor si a relatiilor interumane. „Satul global“ prezis in urma cu patru decenii de Marshall McLuham pare sa fie mai aproape de noi ca niciodata.

     

    Cu o audienta care poate varia de la cativa prieteni si membri ai familiei pana la sute de mii de vizitatori zilnic, blogurile schimba incet dar sigur fata Internetului, pe care-l transforma intr-o retea globala de conversatii. Oameni legati de interese comune sunt pusi in legatura, chiar daca e mult mai probabil ca acestia sa nu se intalneasca vreodata fata in fata altfel decat prin intermediul camerelor web. Blogurile fac publice opiniile omului obisnuit, perceptia sa individuala, subiectiva, asupra lucrurilor, iar „blogosfera“, cum este numita lumea virtuala a jurnalelor online, e „construita“ din cele mai diverse tipuri de publicatii, de la jurnale personale pana la pagini in care se face politica momentului, dand nastere unui adevarat barometru al opiniei publice mondiale.

     

    Majoritatea expertilor indica momentul „9/11“ ca punct de cotitura pentru dezvoltarea blogurilor, prabusirea celor doua turnuri newyorkeze dezvaluind un Internet conectat in timp real la „lumea reala“, un spatiu de comunicare si interactiune, de informare si iesire din izolare. Oameni de cele mai diverse conditii au postat imediat dupa atacul asupra „gemenilor“ informatii si imagini de ultima ora, oferind astfel intregii lumi o perspectiva personala asupra dramei. Spre exemplu, la numai 30 de minute de la primul atac, site-ul Slashdot.org concentra deja un numar impresionant de pareri si impresii: peste 8.000 de mesaje au fost publicate in numai 24 ore de la prabusirea celor doua turnuri.

     

    In prezent, blogurile se extind in prezent cu rapiditate, devenind tot mai populare mai ales in randul utilizatorilor tineri de Internet. Intr-un studiu publicat in august 2005, Perseus Development Corporation a inventariat nu mai putin de 31,6 milioane de bloguri, dintre care 10 milioane au aparut doar in primul trimestru al anului. De alfel, realizatorii studiului vorbesc despre o „eruptie“ a blogurilor, estimand ca pana la sfarsitul acestui an numarul lor va depasi 50 de milioane.

     

    Lideri in gazduirea blogurilor sunt BlogSpot, LiveJournal si Xanga, site-uri lansate toate in 1999, inregistrand fiecare peste 6 milioane de conturi in primul trimestru al anului 2005, conform analizei Perseus. Din acelasi studiu reiese, oarecum surprinzator, ca blogurile sunt mai populare in randul fe-meilor, reprezentate in procent dublu fata de barbati. In plus, blogurile sunt preferate in principal de tineri: mai mult de jumatate dintre cei care publica jurnale on-line sunt adolescenti, iar peste o treime au varsta cuprinsa intre 20 si 29 ani.

    In aceste conditii, e limpede pentru toata lumea ca puterea de comunicare a blogurilor nu avea cum sa treaca neobservata. In primul de catre reprezentantii marilor companii, chiar daca acestia au reactii diferite in privinta blogurilor. Astfel, „istoria“ a consemnat cazul unor angajati care au fost concediati pentru simplul fapt ca si-au facut publice convingerile prin intermediul blogurilor, dupa cum au fost semnalate si situatii in care reprezentantii managementului de top scriu de zor in propriul jurnal online. Exista deja destule companii, de pilda Microsoft, Google sau HP, care folosesc blogurile pentru a oferi clientilor sfaturi utile si a asigura o comunicare directa cu acestia.

     

    Dincolo de opiniile „pro“si „contra“, ramane indiscutabil faptul ca blogurile ofera clientilor posibilitatea de a-si exprima opiniile si forta de a recomanda, daca nu impune, schimbari companiilor. In termeni de business, blogul poate fi cel mai bine definit ca si o oportunitate, fie ca este de promovare sau de consolidare a unei imagini prin comunicarea cu clientii. Sunt experti care sustin chiar ca, in urmatorii ani, blogurile ar putea fi integrate in sistemele de tip CRM (Costumer Relationship Management), ca urmare a credibilitatii de care se bucura printre „internauti“ – a se citi de data asta potentiali clienti -, comparativ cu reprezentantii oficiali ai unei companii, cand vine vorba sa exprime o parere asupra produselor sau serviciilor firmei in cauza.

     

    Cum se explica, totusi, aceasta veritabila isterie a jurnalelor on-line?  „Blogurile au explodat si vor continua sa se dezvolte rapid pentru ca fac publice pareri necenzurate. Blogosfera este si locul ideal pentru a obtine recomandari si pareri de la utilizatori reali, nu din publicitate“, este de parere Radu Ionescu, Managing Director, Kinecto Permission Marketing. „Prin bloguri, totul este potential public. Companiile trebuie sa fie constiente ca nu mai pot ascunde nimic“, adauga el.

     

    Potrivit rezultatelor studiului „Engaging the Blogosphere“, realizat de Edelman/Technorati, in octombrie 2005, „internautii“ sunt de parere ca 42% dintre companii nu constientizeaza puterea de influenta a blogurilor, 40% nu raspund aproape niciodata problemelor ridicate pe bloguri si numai 28% folosesc blogurile ca un instrument de marketing sau relatii publice (PR). „Internautii“ care scriu bloguri prefera sa fie contactati direct si sa discute cu angajati ai companiilor. Studiul arata, de asemenea, ca jumatate dintre cei care si-au deschis un blog pe internet publica, cel putin o data pe saptamana, informatii despre diverse companii, produsele si angajatii acestora.

     

    Natura „virala“ a Internetului face greu predictibila evolutia unui mesaj postat pe un blog: este posibil ca informatia sa se piarda in spatiul virtual, dupa cum este la fel de posibil ca multi alti „internauti“ sa fie de acord cu aceasta si s-o transmita mai departe. Pe de alta parte, blogurile care au dobandit influenta si audienta tin presei adevarate speech-uri despre ce constituie intr-adevar stirea momentului. Monitorizarea blogurilor poate indica potentiale probleme de comunicare ale unei companii, dar si modul in care percepe publicul o anumita situatie.

     

    Forta pe care blogurile o pot exercita asupra unei afaceri a fost dovedita in numeroase cazuri, in ianuarie 2005 prestigioasa revista Fortune prezentand chiar opt bloggeri cu o mare putere de influenta, pe care nici o companie n-ar trebui sa-i ignore. {i cum teoria nu e nimic fara practica, istoria (ne)scrisa a Retelei a consemnat deja cel putin doua cazuri care au demonstrat fara drept de apel impactul considerabil al blogurilor asupra afacerilor. Primul este cel al Kryptonite, o companie care furniza incuietori pentru biciclete, faimoase pentru ca erau imposibil de desfacut. In 2003, procedeul prin care „nodurile gordiene“ ale secolului XXI puteau fi deschise cu un banal pix a fost descris cu lux de amanunte pe un blog oarecare. Informatia s-a raspandit rapid, ajungand la sute de mii de utilizatori de Internet, pentru a fi in cele din urma preluata de publicatii cu reputatie, ca New York Times. Lipsa unei reactii prompte la aparitia crizei a costat compania aproape jumatate din veniturile sale anuale. 

     

    Cel de-al doilea caz, cunoscut in blogosfera drept „efectul Jeff Jarvis“, s-a consumat chiar in vara acestui an. In iunie 2005, un oarecare Jeff Jarvis a povestit intr-un blog despre problemele pe care le avea cu cei de la compania Dell – unul dintre marii producatori de laptopuri -, de la care tocmai cumparase o unitate. Dell a refuzat sa raspunda cazului semnalat, aducand ca argument politica de a monitoriza, dar nu si de a se angaja in discutiile purtate pe Internet.

     

    Departamentul de PR al Dell a fost nevoit insa sa reactioneze dupa ce povestea lui Jarvis, multiplicata prin intermediul blogurilor, a generat numeroase articole in publicatii importante, intre care Business Week, si mai ales dupa ce Jarvis a adresat online o scrisoare deschisa (cu titlul „Dear Mr. Dell“) fondatorului companiei, Michael Dell.

     

    Ulterior, Dell a anuntat schimbarea politicii in legatura cu blogurile, in sensul unor raspunsuri individuale pentru toti cei care semnaleaza diferite probleme legate de produsele companiei.  

     

    Evident, nu orice opinie publicata pe Internet poate genera o astfel de reactie in lant, Jeff Jarvis fiind un blogger si un publicist destul de cunoscut. Oricum, mesajul e destul de limpede: companiile trebuie sa evalueze si sa urmareasca blogurile in functie de importanta lor, tinand cont de aspecte ca nivelul audientei si structura acesteia, dar si de credibilitatea asociata blogului respectiv, de capacitatea sa de formator de opinie. Conform datelor unui studiu realizat de Angel Blog in septembrie 2005, opt din 10 experti in relatii publice sunt de parere ca blogurile ar trebui luate in serios ca instrument de comunicare pentru companii. Partea cea mai dificila e legata de limbajul folosit in relatia cu bloggerii, care au aratat clar ca nu doresc raspunsuri intr-un stil crispat, corporatist, la problemele pe care le ridica, dupa cum nu vor nici sa fie tratati ca niste cifre intr-o raportare statistica.

     

    „Daca blogul propune povestiri interesante si un unghi interior dintr-o companie – personalizat si deschis -, atunci poate fi de mare folos comunicarii de business“, considera Crenguta Rosu, Co-managing Partner, DC Communication. „Utilizarea blogului ca forma de vanzare de publicitate explicita a fost rau primita de piata. Daca blogul are insa utilitatea sa initiala – deschide o platforma de dialog pe teme care pot interesa publicul si nu promoveaza partizan un produs sau o companie -, atunci acesta poate fi un excelent suport de comunicare“, este de parere Crenguta Rosu. Dar tocmai pentru ca Internetul a depasit era pasivitatii si permite utilizatorului nu numai sa navigheze si sa se informeze, dar si sa-si spuna parerea cu voce tare, sa se faca auzit, oamenii obisnuiti primesc acces in zona de activitate a ziaristilor profesionisti. In Coreea de Sud, Ohmynews, un ziar online, s-a lansat cu motto-ul „fiecare cetatean este un reporter“.

     

    A devenit astfel prima publicatie din lume care accepta, edita si publica articole de la cititori, dand nastere unui „jurnalism deschis“. In prezent, aproape 40.000 de cititori scriu stiri pentru Ohmynews. Mai mult, in 2002, ziarul a avut o contributie decisiva in alegerea unui nou presedinte, care a acordat, de altfel, publicatiei online primul sau interviu. Blogul functioneaza similar unui ziar online, oferind proprietarului o platforma pentru a-si comunica opiniile.

     

    Chiar daca nu au garantia corectitudinii si obiectivitatii jurnalismului traditional, stirile publicate pe bloguri au avantajul de a fi imediate si autentice, de a nu fi ingradite de spatiul editorial sau de numarul cititorilor potential interesati de un anumit subiect. De pilda, ceea ce a facut Jeff Jarvis este numit de unii analisti „jurnalism hiperlocal“, prezentand informatii de interes pe care ziarele traditionale tind sa le ignore. Blogurile adauga context si complexitate jurnalismului traditional, personalizeaza informatia si o servesc libera de orice forma de cenzura, fie ea legata de un anumit stil redactional sau de alte tipuri de presiuni. Exista chiar pariuri pe Internet, ca unele bloguri vor depasi ca importanta si relevanta stirile publicate pe site-ul cotidianului New York Times.

     

    Jurnalistii folosesc Internetul pentru documentare si nu rareori comentariile postate pe bloguri ajung subiectul stirilor. In ultimii doi-trei ani, blogurile au avut un impact tot mai pronuntat in generarea si orientarea stirilor. Pe de alta parte, stiri din media sunt preluate constant si comentate pe bloguri, unde impactul lor creste semnificativ. Numeroase publicatii de prim rang au preferat sa foloseasca potentialul blogurilor gazduind astfel de spatii de libera exprimare. Recent, Business Week a creat un blog pentru cei interesati de studiile MBA, fie acestia studenti sau absolventi, cel mai probabil pentru a-si atrage si consolida acest segment de cititori. Pe de alta parte, site-urile care gazduiesc bloguri sunt din ce in ce mai ademenitoare pentru companiile din zona Internet si media. Iar o dovada in acest sens e tranzactia de la inceputul lunii octombrie, in urma careia AOL a achizitionat compania Weblogs Inc. pentru o suma estimata la 25 de milioane de dolari.

     

    Nu in ultimul rand, blogurile, la fel ca presa, au dovedit ca au capacitatea de a influenta agenda publica.

     

    Anul trecut se putea deja constata ca blogurile sunt utilizate strategic pentru formarea opiniei publice, asa cum s-a intamplat in campaniile politice din SUA. Primele cinci bloguri pe teme politice atrag si in prezent mai mult de jumatate de milion de vizitatori zilnic. Iar „reciproca“ este si ea valabila: blogurile au fost luate in discutie si de Parlamentul European. In septembrie 2005, intr-una dintre dezbaterile despre efectele societatii informationale, s-au exprimat temeri in privinta posibilitatilor de a trage la raspundere bloggerii si de a asigura protectia datelor personale.

     

     Opiniile au fost insa impartite, unii acuzand bloggerii ca se comporta ca in Vestul salbatic, fara a preciza sursele de informatii, in vreme ce altii au pledat pentru libertatea de exprimare si nereglementarea acestor spatii, argumentand ca aici nu e vorba de acuratetea continutului, ci de legaturile care se stabilesc intre oameni. Richard Corbett, primul membru al Parlamentului European care si-a creat un blog personal, a fost cat se poate de limpede: blogurile nu pot fi reglementate, dupa cum nu poate fi reglementat nici dreptul la libera exprimare. {i in Romania blogurile isi fac tot mai des simtita prezenta, compania Timsoft inventariind cateva sute de bloguri active, create de romani. „Blogosfera din Romania este la inceput. Sunt cativa care publica deja de ceva timp si usor-usor incep si oameni din zona de business sa isi lanseze bloguri proprii. Celor cateva sute de bloguri cat de cat actualizate in prezent li se vor adauga, probabil, mii sau chiar zeci de mii in 2006“, spune Radu Ionescu de la Kinecto Permission Marketing.

     

    Dincolo de cifre, statistici sau zone geografice o concluzie se impune tot mai limpede: in forma sa „traditionala“, jurnalul a murit.  E vremea blogului.

  • Mai putem trai fara e-mail?

    Va numarati printre cei care nu concep o zi de lucru fara a trimite si a primi mesaje e-mail? Ei bine, trebuie sa stiti ca se poate supravietui si fara e-mail.

     

    Solutia este simpla, iar cei mai tineri dintre utilizatori au inceput s-o prefere deja de cativa ani, spun analistii: este vorba de programele de mesagerie online (instant messaging), cum sunt Yahoo! Messenger, MSN sau Google Talk.

     

    Internautii au inceput sa faca trecerea catre acest nou tip de comunicare in principal pentru ca este mult mai rapid decat e-mail-ul (dupa cum ii spune si numele, este chiar instantanee), dar si pentru ca are cateva functii in plus.

     

     Conform unui studiu realizat de divizia de Internet a gigantului media Time Warner, America Online (AOL), messengerul a crescut mult in ochii internautilor, fiind preferat in dauna e-mail-ului de 66% dintre utilizatori. In plus, multi dintre acestia comunica prin Internet folosind programele de mesagerie online de pe telefonul mobil si nu pe cele de la computer. Surprinzator sau nu, si multe dintre discutiile de afaceri se desfasoara in acest mod, mai arata studiul AOL. In medie, 60% dintre mesajele care circula pe messenger sunt trimise colegilor de serviciu sau sefilor, celelalte 40 de procente fiind destinate prietenilor sau familiei. Asta nu inseamna insa ca ar trebui sa incercati sa luati o decizie foarte importanta cu un partener de afaceri pe messenger, atunci cand va „butonati“ telefonul mobil intr-un supermarket, la cumparaturi.

     

    Pe de alta parte, serviciile de messenger ofera mai multe functii decat e-mail-ul.

    Cu toate ca este inca cea mai folosita aplicatie online la nivel mondial, unii ar putea spune ca e-mail-ul a ramas putin in urma, fiind destinat exclusiv comunicarii scrise, in timp ce messengerul poate fi utilizat pentru a asculta muzica la radiourile online sau pentru a juca jocuri cu prietenii.

    Aproximativ 25% dintre utilizatorii americani au precizat ca si-ar dori sa poata asculta melodii la cerere in timp ce „palavragesc“ cu prietenii pe chat, iar alti 21% ar vrea sa poata urmari clipuri video la cerere (video-on-demand) prin messenger. Insa poate cel mai interesant lucru este faptul ca messengerul pare sa fie o alternativa si la telefonia fixa sau mobila. Messengerul va da ocazia sa purtati conversatii de tip voce (prin voice-over-IP, cum este cazul Skype) si chiar sa faceti videoconferinta daca aveti camera video conectata la computer. Va va costa mai putin decat un apel obisnuit. Tocmai din acest motiv, 12% din utilizatorii americani au recunoscut ca sunt interesati sa inlocuiasca telefonul fix cu messengerul.