BusinessMagazin

Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • Microsoft Office 12

    FACELIFT: Microsoft Office 12 include aplicatii deja familiare, dar si unele noi, si are la baza elemente ale conceptului de business inteligence, altfel spus o mai buna valorificare a informatiei. Nu in ultimul rand, vine cu o noua interfata, nu numai din ratiuni estetice, ci evident pentru o eficienta a utilizarii.

    OPERATIVITATE: Permite combinarea informatiilor structurate cu cele nestructurate. Un exemplu: datele dintr-un e-mail pot fi coroborate rapid cu cele dintr-o prezentare Power Point sau cu idei din blog-urile angajatilor.

    IDENTIFICARE RAPIDA:  Va ingloba o noua tehnologie de cautare rapida prin e-mail si documente. Atasamentele mesajelor electronice vor fi afisate intr-un preview, astfel incat identificarea celui necesar se va face foarte usor.

    AUDIO-VIDEO: In plina epoca multimedia, Microsoft nu putea ignora informatiile audio si video; acestea sunt combinate cu celelalte date, multumita integrarii unor variate tehnologii cum sunt telefonia, conferintele pe Internet sau instant messaging-ul.

    TASK & SCHEDULE: Si calendarul de activitati arata altfel: dintr-o singura privire utilizatorul va putea consulta atat programul, cat si sarcinile care s-au ivit. Adaugarea unui nou punct pe agenda se va putea face direct dintr-un e-mail. Calendarul de activitati personal este sincronizat cu cel al echipei prin doar cateva click-uri.

    SECURITATE:  Functia Document Inspector ii ajuta pe manageri sa ascunda metadate, destinate esalonului superior al conducerii, in fisierele Word. In caz ca respectivele fisiere sunt distribuite in companie, riscul ca informatiile sensibile sa ajunga la concurenta este redus substantial. 

    DIRECT PDF: Alta inovatie: salvarea documentelor in format PDF prin simpla selectare a comenzii „Save as“, fie ca sunt Word, PowerPoint, Excel s.a.m.d.

    POWERPOINT: Spre multumirea celor care au multe prezentari de facut, textul poate fi convertit rapid si usor in grafice si diagrame al caror aspect este substantial imbunatatit. Un exemplu: este de ajuns sa fie selectat un pasaj dintr-un fisier Word pentru ca acesta sa ajunga imediat in PowerPoint.

    ADIO, UPGRADE!: Presa internationala saluta faptul ca noua suita de aplicatii nu ne va sili sa facem upgrade la hardware. Office 12 se va intelege cu Windows XP si poate rula pe PC-uri cu o configuratie modesta.

    GRAFICA:  Aplicatia Microsoft Publisher vine cu noi capabilitati grafice. Utilizatorul are la indemana sute de formate (template) gata de a fi utilizate.

    COLABORARE: Rivalul Apple va lucra cu Microsoft pentru a standardiza formatul XML introdus in Office 12. Printre altele, acest format permite accesarea, cautarea si integrarea continutului electronic, cu sau fara software Microsoft. XML face posibila totodata arhivarea fisierelor electronice vechi, astfel incat acestea sa poata fi accesate si de generatiile viitoare. In esenta, XML va deveni, dupa standardizare, o „limba universala“, un gen de esperanto in ecosistemul digital.

  • Tastati, tastati si iar tastati

    Acum un deceniu, un laptop bun costa cam 5.000 de dolari. La oferta speciala. Usor-usor, producatorii au prins viteza pe panta ieftinirilor, pentru ca recent sa asistam la aparitia pe piata a unui laptop cu un pret neverosimil: 100 de dolari.


    Laptopul de 100 de dolari nu costa, de fapt, nimic. Cel putin pentru utilizatorii finali – copiii din tarile sarace, cu acces minim la informatie si educatie. De altfel, nu va asteptati sa-l gasiti prin vreunul dintre magazinele lumii, acesta urmand sa fie distribuit exclusiv prin intermediul unor proiecte guvernamentale sau al ONG-urilor. Sistemul de distributie este simplu: organizatii umanitare sau companii cumpara computerele ieftine, pe care le doneaza mai departe celor care au nevoie de ele.


    Este aceasta campanie doar o idee nobila sau mai marii industriei au de fapt scopuri mult mai pragmatice – castigarea de noi piete, cat mai devreme, dar si acces la mana de lucru bine pregatita si ieftina? Parerile sunt impartite. Ideea de a construi un laptop ultra-ieftin i-a venit lui Nicholas Negroponte, presedintele fondator al celebrului laborator american de cercetare Massachussets Institute of Technology (MIT). Aflat acum cativa ani intr-o excursie in Nigeria, el a fost surprins de faptul ca localnicii erau extrem de impresionati de laptopul sau si ar fi vrut sa puna mana pe el. Se poate spune ca a fost momentul in care a decis sa realizeze un laptop cat mai ieftin, care sa fie distribuit in cat mai multe dintre statele sarace, convins fiind ca „fiecare om trebuie sa aiba acces la educatie“.

    Ideea lui Negroponte a avut succes si s-a bucurat de sprijin international. Google, producatorul de microcipuri Advanced Micro Devices, gigantul News Corp. al mogulului Rupert Murdoch, firma Red Hat de distributie a sistemului de operare Linux au investit rapid in proiect pentru a reduce cat mai mult din costurile de productie ale laptopului-minune. Se spune chiar ca insusi Steve Jobs, fondatorul Apple, ar fi vrut sa se implice in proiect, oferind sisteme de operare Mac pentru calculatoare.

    Totusi, MIT a dorit sa nu se implice in lupta de pe piata sistemelor de operare, refuzand politicos si sistemul Windows al Microsoft,  pentru a opta in cele din urma pentru varianta gratuita si necomerciala Linux. Laptopul a fost prezentat la summit-ul Natiunilor Unite din Tunis, sub supervizarea secretarului general ONU, Kofi Anan. „Este un echipament robust si flexibil, care va ajuta copiii sa invete“, a spus Anan. „Ideea mea este ca laptopul acesta sa fie donat gratuit tuturor copiilor din tarile sarace“, a explicat mai in detaliu Negroponte, amintind, printre altele, ca salariul mediu in Nigeria este de 1.000 de dolari pe an, iar o familie saraca nu ar putea sa isi permita sa plateasca nici macar cei 100 de dolari pentru laptop.


    Numai ca, dincolo de latura lor „umanitara“, proiectele de acest gen nu sunt vazute cu ochi buni chiar de toata lumea. Unii analisti si militanti ai lumii digitale, unii autori de jurnale personale online (blog-uri) considera ca proiectele marilor giganti IT de a furniza laptopuri si computere ieftine nu au de fapt in spate decat motive comerciale. „Gigatii IT pregatesc de fapt piata pentru a creste vanzarile de produse veritabile in viitor“, a apreciat autorul unui forum de discutii, la rubrica „PC-uri ieftine“, adaugand ca oricine testeaza un computer ieftin va dori in timp sa isi cumpere unul mai performant si (mult) mai scump.


    Mai mult, opozantii ideii laptopului ieftin sustin ca invazia marilor companii in domeniul educational are si o alta motivatie: racolarea de timpuriu de specialisti foarte buni in IT care sa nu solicite salarii mari. „Fara inovatii si inventii, industria IT nu poate merge mai departe. De aceea are nevoie de specialisti tot mai multi si din medii cat mai variate. Iar racolarea incepe sa treaca dincolo de facultate, spre liceu. Si din zona occidentala sa se mute spre tarile sarace, unde mana de lucru este mult mai ieftina“, a apreciat unul din analisti. Oamenii din industrie mai spun ceva: ca marii producatori de cipuri si componente IT au stocuri mari de produse vechi, pe care nu le mai pot vinde nicaieri. Toata aceasta tehnologie poate fi folosita insa in proiecte „umanitare“. Astfel incat Intel sau AMD nu vor arunca la cos procesoarele de 500 MHz, ci le vor vinde, chiar daca la un pret mai mic.


    Iar Google, precum si celelalte companii implicate in activitati online vor ca prin aceste proiecte sa castige si mai multi utilizatori pe site-urile proprii, ceea ce va insemna pe termen lung cresterea constanta a veniturilor din reclame. De cealalta parte, avocatii proiectului lui Negroponte sustin ca, pana si in conditiile in care toate aceste argumente ar fi adevarate, nu inseamna neaparat ca beneficiarii laptopurilor de 100 de dolari nu vor avea de castigat prin accesul la tehnologie si la Internet.


    Primele laptopuri sunt prevazute sa iasa din fabrica in februarie-martie 2006. Oficialii proiectului au declarat ca nu vor exclude de la cumparare anumite tari sau zone ale lumii doar pentru ca pietele lor sunt mai dezvoltate. De pilda, chiar in SUA, in Massachusetts, vor fi cumparatori care vor dona laptopurile elevilor. In urmatorii ani vor fi produse 100-150 de milioane de laptopuri pe an. Spre comparatie, intreaga productie mondiala de laptopuri se cifreaza la 50 de milioane de unitati pe an. Totusi, laptopul de 100 de dolari nu este un proiect singular. Steve Ballmer, directorul executiv al Microsoft, a lansat un apel pentru construirea unui PC ieftin care sa fie folosit pentru educatie in tarile in curs de dezvoltare. AMD – cel de-al doilea mare producator de cipuri al lumii, dupa Intel – a demarat un program similar: Personal Internet Communicator (PIC). In linii mari este vorba despre realizarea unui computer-desktop, capabil sa se conecteze la Internet si sa efectueze diverse sarcini de baza: text si prezentari grafice. Costul sau final ar fi de 185 de dolari, fara monitor.


    Trei companii din India si America Latina vor construi in fabricile lor computerul AMD, care va fi de asemenea distribuit in tarile sarace. Este un computer asemanator cu laptopul de 100 de dolari. Are un procesor de 500 MHz, memorie 128 MB RAM, hard-disc de 10 GB. Are un sistem de operare Microsoft CE, cu extensii pentru compatibilitate cu fisierele XP. PIC este parte a unui proiect catalogat de asemenea drept „umanitar“. Este vorba de „50X15“, proiect care isi propune sa creasca penetrarea Internetului in lume la 50% pana in 2015. Acum, cifra se situeaza pe la 10-11%, conform statisticilor. China, India, Rusia si Brazilia, pentru ca au cei mai multi locuitori, sunt principalele tinte pentru astfel de investitii.


    Microsoft s-a implicat de asemenea in proiectele de educatie si pentru cresterea penetrarii PC-ului la nivel mondial. Compania lui Bill Gates a ieftinit sistemul de operare Windows, atat pentru scoli sau licee, dar si pentru unele tari sarace, care beneficiaza de Windows-ul „Starter Edition“, cu functii diminuate, dar mai ieftin.


    Gigantul american Intel a luat in calcul de asemenea producerea de procesoare ieftine pentru tarile in curs de dezvoltare, in cadrul unui proiect botezat Shelton. Oricum, compania are linia de procesoare Celeron, mai ieftine, pentru tarile in curs de dezvoltare.


    Cel mai recent anunt in acest sens l-a facut o companie indiana. Novatium si-a propus sa realizeze un computer de 70-75 de dolari, care sa fie vandut exclusiv in tarile sarace. Cu un monitor ieftin ar costa 120-150 de dolari. „Pentru a atinge pretul acesta intr-un proiect comercial am folosit piese second-hand“, a declarat fondatorul companiei, Rajesh Jain. Acesta este un vizionar local, care in anul 2000 a vandut un site de turism, IndiaWorld, pentru 115 milioane de dolari, unei alte companii indiene. „Computerele ieftine vor aduce Internetul in casele celor 5 miliarde de oameni care nu sunt online“, a apreciat Jain. Tendinta nu are cum sa ocoleasca nici Romania. Sigur, in urma cu zece ani, foarte putini erau cei care isi permiteau sa cumpere un laptop. Astazi, insa, computerele portabile reprezinta mai bine de 45% din vanzarile de computere noi de pe piata romaneasca. Cele mai ieftine PC-uri de pe piata romaneasca, fara monitor, costa circa 225 de euro (noi, in magazin).


    Analistii spun ca un computer acceptabil costa minimum 500 de dolari, iar un laptop „OK“ peste 1.000 de dolari.  La second-hand se pot cumpara sisteme incepand de la 150 de dolari. Un laptop nou coboara vertiginos spre 600 de euro, iar un laptop second-hand merge pana la 300 de dolari.


    Numai ca preturile mici au, adesea, doua taisuri. Tehnologia din aceste echipamente este de cele mai multe depasita ori limitata. Ca si veniturile, ar putea suna o replica.

  • Zvonuri si scenarii

    Pana nu demult, Google era doar numele unui motor de cautare. Ulterior a devenit stapanul catorva zeci de servicii. Apoi lumea a inceput sa inteleaga ca, de fapt, Google este o imensa masinarie de furnizat publicitate. Vrea oare sa devina mai mult decat atat?


    In perioada premergatoare celui de-al doilea razboi mondial, serviciile de informatii ale democratiilor europene erau cu ochii pe Germania nazista. Se spune insa ca nu spionii din teren erau cei care aduceau informatiile cele mai pretioase, ci oamenii din birouri, care citeau presa germana (mai ales cea locala) si statisticile.


    E uimitor cate lucruri interesante se pot afla citind mica publicitate. Procedeul este utilizat si astazi, nu doar de serviciile de informatii, ci si de marile companii IT, aflate intr-un permanent razboi. Se spune ca insusi Bill Gates a devenit ingrijorat dupa ce a vazut luni la rand in paginile publicitare ale ziarelor ca Google cauta specialisti in domenii care aveau tangenta directa cu sistemele de operare si aplicatiile desktop. Supozitia ca Google ar vrea sa concureze pe Microsoft pe aceasta piata nu pare sa se confirme, dar a intervenit ceva nou.

    Tot la mica publicitate: Google cauta candidati pentru posturi de „negociator strategic“, cu experienta in identificarea, selectarea si negocierea de contracte pentru „dark fiber“. Imediat, zvonurile s-au raspandit.
    Prin „dark fiber“ se intelege fibra optica instalata, dar neutilizata. In Statele Unite sunt zeci de mii de mile de astfel de cabluri optice – mai cu seama din cauza falimentului multor companii de comunicatii -, iar Google a cumparat deja cantitati semnificative. Oare de ce?

    Cea mai simpla varianta este ca intentioneaza sa economiseasca bani pe termen lung. Nevoia de largime de banda pentru urmatorii ani va fi imensa, asa ca este mult mai rentabil sa cumpere ieftin fibra acum, in loc s-o inchirieze mai tarziu la preturi mari. In romaneste, asta se cheama „chilipir“.


    Insa exista si alte scenarii, dintre care cel mai popular este cel ca Google intentioneaza sa se lanseze intr-un nou business: ISP. Mai precis, sa furnizeze gratuit acces internet wireless intr-un mare numar de orase din SUA, costurile urmand sa fie acoperite din servicii de publicitate, iar conexiunile intre punctele de acces WiFi fiind asigurate tocmai prin fibra pe care o cumpara acum.


    Scenariul pare credibil, dat fiind ca Google opereaza deja experimental serviciul in doua locatii din California si s-a oferit sa-l furnizeze in San Francisco.


    Pe de alta parte, oficialii Google au negat ca ar fi interesati sa devina un operator national. Din nou mica publicitate se dovedeste utila: Google vaneaza de multa vreme specialisti in „supercomputere ieftine“ – adica „ciorchini“ (clusters) de procesoare, memorie si spatii de stocare ce actioneaza impreuna pentru a asigura o imensa putere de procesare. Pentru Google nu atat supercomputerul este important, ci ceea ce se numeste „data center“ – adica sistemul complet si integrat care sa opereze milioanele de cereri simultane catre motorul de cautare si celelalte servicii, precum si sa deserveasca cu reclame toate siturile care ofera publicitate contextuala AdSense/AdWords.


    Pana acum doi ani, Goggle opera un singur centru de date, cu zeci de mii de servere. Astazi are 64 de astfel de centre, ceea ce sugereaza ca dispune deja de stiinta si tehnologia care sa-i permita instalarea unor astfel de monstri. Ceea ce spune insa Bob Cringely in rubrica sa de la PBS.com intrece toate scenariile. Se pare ca in subsolurile Googleplex-ului din Mountain View, cativa ingineri au reusit sa inghesuie intr-un container rutier un intreg centru de date. E vorba de circa 5.000 de procesoare Opteron si 3,5 petabytes de spatiu de stocare (adica 3,5 milioane de gigabytes).


    O data ce acest colos ambulant va fi produs in serie, Google va putea transporta si instala un centru de date in doar cateva ore oriunde are acces la fibra. Daca Google va coloniza cele circa 300 de „puncte nodale“ (peering points) ale internetului, acesta va deveni practic o gigantica structura de procesare si stocare, in care utilizatorii vor avea acces aproape instantaneu la orice serviciu Google, deoarece puterea unui data center va fi la doar cativa pasi. Insa Google nu vrea sa transforme internetul intr-un GoogleNet. Cringely presupune ca, dimpotriva, isi va oferi serviciile furnizorilor locali, pentru ca ei sunt cei ce le vor transporta catre fiecare utilizator. Posibilitatea centrelor de date de a se sincroniza si a se suplini in caz de defectiune va face din internet un mediu fezabil nu doar pentru video la cerere, ci si pentru aplicatii software prin web. Abia atunci va fi timpul pentru Google Office.

  • Enciclopedia din penar

    Ce poate fi atat de special la un pix incat sa merite 100 de dolari? Compania americana LeapFrog, care l-a produs, sustine ca isi merita cu varf si indesat banii.


    Dar ce stie sa faca, concret? Pixul inteligent creat de compania LeapFrog are un microprocesor incorporat, difuzor si camera video, si stie sa analizeze ceea ce se afla pe hartia de sub el, atat timp cat este vorba de o hartie speciala, a carei suprafata este imprimata cu puncte aproape imposibil de vazut cu ochiul liber.


    Fly Pentop Computer a atras atentia copiilor pentru ca este un gadget atat educational, cat si distractiv. Daca este plasat deasupra unei tari de pe o harta a lumii realizata din aceeasi hartie speciala, pixul va anunta sonor, prin micul difuzor, care este capitala acelei tari sau va difuza imnul national al acesteia. Totodata, cei mici pot deveni in scurt timp producatori de melodii de succes, doar plimband pixul inteligent pe un mini-poster special, ce contine fotografii ale echipamentelor din „arsenalul“ unui DJ.

    In plus, Fly Pentop Computer vine deja echipat cu un top de hartii, Fly Open Paper, care ofera accesul la functii suplimentare pe care le poate indeplini pixul inteligent. Insa, pentru a-l ajuta sa inteleaga ce vrea de la el, utilizatorul trebuie sa scrie, conform unui cod prestabilit, prima litera a functiei dorite, incadrata intr-un cerc. Utilizand functia Notepad, spre exemplu, pot fi notate absolut orice fel de informatii pe care pixul le va „citi“ mai apoi cu voce tare, cu conditia ca operatiunea sa inceapa cu scrierea pe hartie a literei N incadrata intr-un cerc.


    Daca vor sa faca anumite calcule, cei mici trebuie sa scrie cu Fly Pentop Computer un C intr-un cerculet (functia Calculator) si sa deseneze pe hartia speciala butoanele unui calculator obisnuit. Dupa aceea va fi suficient sa le atinga cu pixul, pentru ca in difuzor sa se auda denumirea lor, urmata de rezultatul final. In plus, la problemele de matematica pixul inteligent s-ar putea sa „carcoteasca“ daca este omisa o cifra sau o zecimala pe parcursul rezolvarii.


    Totusi, exista si cateva mici probleme, cum ar fi de pilda aparitia unor erori de citire a textelor scrise pe hartie, insa, la testele initiale, cei mici au fost atat de fascinati de Fly Pentop Computer, incat au tolerat foarte bine aceste neajunsuri, au explicat oficialii LeapFrog.

  • Box Intre cuvinte-cheie

    Pe site-ul GoogleFight.com, puteti aranja lupte intre cuvinte. Va castiga cel care apare de cele mai multe ori intre rezultatele cautarilor pe Google.


    Ce se intampla cand stii foarte multe lucruri despre motoarele de cautare si felul in care functioneaza ele? In primul rand devii expert in a-ti optimiza site-ul astfel incat sa fie gasit printre primele de catre Google sau Yahoo!. Iar dupa ce treaba serioasa s-a terminat, iti poti folosi cunostintele ca sa te si joci putin cu motoarele de cautare.


    Cel putin asa au facut autorii site-ului GoogleFight.com. Pornind de la ideea ca prezenta in indexul de cautare al Google este un bun indiciu cu privire la notorietatea unui anumit cuvant-cheie pe Internet, ei au conceput o pagina web in care utilizatorul este liber sa provoace o „batalie“ intre doua cuvinte sau fraze.

    Fie ca nu sunteti foarte sigur cum se scrie corect un anumit cuvant si vreti sa faceti o comparatie intre doua variante, fie ca sunteti curios sa vedeti care dintre Basescu si Nastase este mai cunoscut pe Net, la GoogleFight.com puteti afla castigatorii in doar cateva secunde.  Amuzant (sau poate foarte firesc) este faptul ca, adesea, notorietatea pe Google este direct proportionala cu cea din viata reala. Basescu il invinge pe Nastase „la mustata“, in timp ce Mircea Sandu il bate pe Gica Popescu la o distanta destul de mare. Si meciul dintre Steaua si Dinamo este destul de strans, cu conditia sa adaugati cuvantul „Bucuresti“ dupa cele doua nume, pentru ca altfel Dinamo este avantajata de prezenta online a numeroaselor echipe cu acelasi nume din Rusia sau Ucraina.


    Pe site puteti vedea diverse topuri realizate in urma cautarilor altor utilizatori. La categoria „The classics“ sunt afisate cele mai frecvente „meciuri“ aranjate pe site – printre ele, George W. Bush vs. Bin Laden sau Luke Skywalker vs. Darth Vader. Urmeaza categoria „Funny Fights“, avand in primele randuri lupta dintre Marilyn Manson si Marilyn Monroe, sau „my girlfriend vs. Pamela Anderson“.


    In sectiunea „Fight of the month“ sunt listate cele mai la moda conflicte. Puteti afla in sfarsit cine se impune in razboiul dintre Boeing si Airbus, cine e mai tare dintre Firefox si Internet Explorer sau chiar cum arata batalia „Michael Jackson vs. Justitie“.


    Cand va plictisiti de joaca, urmarind link-urile din josul paginii puteti afla cateva sfaturi foarte utile despre cum se poate optimiza un site astfel incat sa fie gasit mai usor de motoarele de cautare. Cu alte cuvinte, numai prin munca si antrenament puteti obtine un site care sa iasa invingator din cat mai multe batalii pe GoogleFight.com.

  • Homo Internetus

    Transferati-va pe Internet documentele, muzica si filmele. Nu uitati nici jurnalul intim! Indemnurile furnizorilor de servicii online se inmultesc, iar concurenta pentru banii utilizatorilor se inteteste. Vom ajunge in final sa ne „uploadam“ viata cu totul pe Internet?


    Daca John Grisham ar fi scris cartea „Dosarul Pelican“ in anul 2005, in loc de 1992, ar fi avut doua variante. Ori o schimba complet, ca sa o faca credibila, ori renunta de tot la idee. Numai rescriind-o cu totul ar fi avut vreo sansa sa-si convinga cititorii ca o tanara studenta la drept, care detinea un document acuzator pentru presedintele Americii, a fost vanata timp de doua saptamani de criminali platiti ca s-o impiedice sa ii spuna ceea ce stie unui jurnalist de la Washington Post.


    De ce? Simplu. In viata intesata de tehnologie din anul 2005, tanara ar fi avut nevoie nu de doua saptamani, ci de doua minute, ca sa ajunga la un computer conectat la Internet si sa transfere in spatiul virtual documentul compromitator, care ar fi putut fi apoi accesat instantaneu de oricine, inclusiv de seful FBI care in carte se chinuie timp de aproape 400 de pagini sa-si conduca ancheta ce in final il compromite pe presedinte.


    In doar zece ani (Netscape, compania care opera primul browser de Internet, se lista la bursa pe 9 august 1995) tehnologia a reusit sa ne schimbe viata cu totul. Cine nu are telefon mobil este privit ca o ciudatenie absoluta. Preferi sa trimiti o scrisoare prin posta, scrisa de mana, decat sa tastezi repede un e-mail impersonal? Esti doar un melancolic depasit. Iar daca esti scriitor sau scenarist, povestea ta n-are nici un miez daca nu amesteci macar pe ici pe colo ceva download-uri si kilobytes.


    Schimbarile sunt adesea socant de rapide – cu o traditie de aproape un secol, se gandeau companiile de telefonie fixa ca Internetul si telefonia online le vor pune existenta sub semnul intrebarii in doar cativa ani? -, iar ritmul in care apar noi tehnologii si, la scurt timp, noi servicii comerciale nu da semne de oboseala. Dimpotriva.


    Iar noua tendinta, despre care specialistii spun ca se afla doar la inceput, este de a-i convinge pe oameni ca viata le va fi mai buna daca accepta sa o mute, fie si partial, in lumea virtuala a Internetului. Intreaga viata a consumatorului este cu atentie impartita de companiile de tehnologie in cateva compartimente bine definite: divertisment (muzica, filme, emisiuni de televiziune, jocuri), munca (documente de business), comunicare (e-mail, messenger), date personale (jurnal intim, articole, carti, stiri si comentarii de interes propriu). Toate pot – si trebuie – sa fie aduse pe Internet, unde consumatorul le va accesa mai usor, mai des si mai intens. Bineinteles, cu conditia sa le faca pe plac firmelor furnizoare si sa-si plateasca abonamentul sau taxa de acces.


    De pilda, muzica. Nu o mai ascultam pe discul de vinil, ci pe CD, dar se pare ca si acesta din urma isi duce ultimele zile. Au trecut vremurile in care casele de discuri reuseau sa vanda pe bani buni 14 melodii slabe doar pentru ca erau „impachetate“ pe acelasi disc cu ultimul hit de mare succes. Acum, muzica se vinde la bucata prin Internet (vezi magazinul virtual iTunes al Apple), iar consumatorul plateste doar pentru ce ii place. Dupa care isi ia melodiile pe playerul digital sau pe telefonul mobil si le asculta oriunde s-ar afla. Daca se plictiseste de ele, nici o problema.

     Tot pe Internet se gaseste solutia – specialistii dezvolta tehnologii prin care telefonul mobil se poate conecta la magazinul virtual de muzica, pentru ca utilizatorul sa isi aleaga melodia pe care vrea sa o asculte pana la urmatorul colt de strada. Si este doar o chestiune de timp pana cand companii precum Google sau Yahoo! se vor oferi sa gazduiasca online, pentru a fi accesibile non-stop si de oriunde, intreaga colectie personala de melodii a utilizatorilor. Yahoo! a si venit cu o idee originala, deja. Cine plateste 5 dolari pe luna are acces total la o baza cu 1 milion  de melodii digitale pe care le poate asculta pe PC si pe playerul portabil.

    Care este, totusi, smecheria? In momentul in care utilizatorul nu mai plateste, i se taie accesul la melodiile de pe serverul Yahoo si nici cele deja transferate pe player nu vor mai functiona. Migrarea catre Internet este un fenomen valabil si pentru filme. Pe piata s-au lansat deja primele playere video portabile, fie ca este vorba de DVD-playere de dimensiuni reduse, dar fara posibilitatea de a se conecta la Internet, fie ca vorbim de primul iPod video, lansat recent de Apple si care ii invita pe utilizatori sa se conecteze la magazinul iTunes pentru a descarca ultimele episoade ale unor seriale la moda precum „Lost“ sau „Neveste disperate“, in schimbul sumei modice de 2 dolari pe episod.


    Singura piedica in calea dezvoltarii mai rapide a serviciilor care ofera filme sau muzica pe Internet este, deocamdata, problema spinoasa a respectarii drepturilor de autor. Nici un astfel de serviciu nu se poate lansa comercial fara ca firmele implicate (furnizorul de servicii online si furnizorul de continut video) sa semneze contracte stufoase care le protejeaza interesele. Patania lui Google, care a crezut ca se poate misca atat de repede cu proiectul de a pune pe Internet cele mai importante opere literare ale omenirii incat nimeni sa nu apuce sa observe ca unele dintre carti sunt inca protejate de copyright, s-a intiparit deja in mintea directorilor executivi din industrie si nimeni nu mai vrea sa riste.

    Dovada – Yahoo! a pornit un proiect asemanator pentru digitalizarea cartilor, insa a strigat sus si tare ca nu va scana decat acele carti care nu sunt sub copyright (in parte o demonstratie de etica, in parte o lovitura aplicata rivalului Google). Oricum, ceea ce se observa din toata agitatia este ca marile companii discuta pentru aducerea pe Internet a inca unei parti importante a vietii utilizatorilor – cartile preferate. Probabil ca nu va mai trece mult pana cand Google sau Yahoo! sau amandoua odata se vor oferi sa va scaneze intreaga biblioteca de acasa si sa va lase s-o accesati prin Internet. Ba mai mult, sa faceti si cautari prin continutul cartilor. Bineinteles, cu doua conditii. Cartile electronice sa fie incarcate pe serverele lor, iar accesul sa se faca contra unei mici taxe.


    Nici utilizatorii de business nu sunt lasati in afara revolutiei online. Google, IBM si Microsoft au lansat deja servicii prin care companiile pot efectua cautari rapide in propriile computere folosind software dupa modele cu care suntem mai obisnuiti din peregrinarile pe Internet. Adio asteptare de minute in sir pentru o cautare prin reteaua companiei: un document de business poate fi regasit, folosind noile aplicatii, intr-o fractiune de secunda, la fel de usor ca si o cautare pe Google. Iar Microsoft promite ca, pe viitor, si aplicatiile din gama Office vor fi accesibile online. Practic, spune Bill Gates, cine va plati un mic abonament va putea accesa Word-ul sau Excel-ul ca pe servicii online, in timp ce vechiul obicei de a cumpara CD-uri cu soft din magazin va cadea in uitare.


    Viitorul ridica unele semne de intrebare pentru producatorii de PC-uri. Nu putini sunt cei care prezic ca in viitor PC-ul de acasa, in loc sa devina mai performant, va deveni tot mai simplu, sfarsind prin a ajunge o cutie ieftina si neinteligenta. PC-ul se va conecta online la serverele furnizorilor de servicii, devenind un simplu terminal de la care utilizatorul trimite comenzi.


    Vestile nu sunt prea bune pentru producatorii de PC-uri, care si-ar putea vedea marjele de profit, oricum mici, subtiindu-se rapid. Insa ei nu sunt singura industrie cu batai de cap. Mass-media trece printr-o perioada de reinventare – in primul rand, ziarele au greutati in a-si pastra audientele, in timp ce televiziunile isi vad veniturile din publicitate stagnand din cauza migrarii telespectatorilor catre clipurile si emisiunile video de pe Internet si de pe telefonul mobil. „S-ar putea ca in 2008 sa vedem cu totii Jocurile Olimpice de la Beijing pe telefonul mobil“, spune directorul pentru Romania al firmei Nokia, Imfred de Jong. Piata mondiala a telefoanelor inteligente (smartphones) se va situa in 2006 la 100 de milioane de unitati, conform estimarilor oficialilor companiei finlandeze. „Convergenta nu are loc doar intre terminale – telefon, PC, PDA -, ci si intre ele si Internet“, a spus de Jong.


    Nokia a lansat recent primul sau telefon cu standard DVB-H incorporat, tehnologie care permite vizionarea de programe de televiziune pe ecranul mobilului N92. „Televiziunea este astazi cel mai popular mijloc de informare din lume“, spune seful Nokia Romania, potrivit caruia la nivelul anului 2009, „pe piata mondiala vor exista peste 50 de milioane de echipamente compatibile cu standardul DVB-H“.


    Oficialii Nokia observa un mare potential si in ceea ce priveste transferarea e-mail-ului pe telefoanele mobile, functie esentiala pentru oamenii de afaceri. „Astazi, doar 1% din totalul inbox-urilor pot fi accesate de pe un echipament mobil“, spune de Jong. „Practic, piata are un potential imens.“


    Chiar daca nu a fost conceputa ca o piata, si comunitatea blog-urilor are un astfel de potential, tocmai datorita audientelor uriase pe care le atrag comentariile personale publicate pe Internet. Exista deja portaluri de blog-uri, unde utilizatorii isi pot pune la punct propriul site de tip blog in doar cateva minute si nu va mai trece mult timp pana cand cele mai populare jurnale online vor genera si bani buni.


    De fapt, primul exemplu a si fost dat, pentru ca proprietarii portalului de blog-uri Weblogs Inc. – de fapt o colectie de 85 de site-uri cu comentarii personale – au vandut afacerea catre AOL, divizia de servicii online a gigantului media Time Warner, pentru aproximativ 25 de milioane de dolari.


    Ceea ce reprezinta confirmarea, daca mai era nevoie, ca totul – muzica, filmul, munca, inclusiv cele mai personale ganduri – se pot transforma peste noapte intr-o super-afacere. Cu o conditie: sa fie mutate pe Internet, sub ochii unei audiente globale.

  • Televiziunea din buzunar

    Plictiseala din masina, tren, aeroport, metrou sau autobuz este principalul factor care trage in sus industriile cu specific: cea a laptop-urilor, a telefoanelor mobile multimedia si a altor echipamente inteligente de buzunar. Mai mult, tot din plictiseala oamenilor profita si industria jocurilor pentru aceste echipamente, precum si cea a producatorilor de continut multimedia disponibil pe echipamentele portabile. Intrata de curand in atentia consumatorilor, industria televiziunii pe telefonul mobil are toate premisele pentru a cunoaste un „boom“ in urmatorii ani.

    Analistii sunt de acord: in 2010, cel putin 10% dintre europeni vor urmari zilnic televiziunea pe telefonul mobil, iar lupta se va da intre cele trei standarde diferite care exista in acest moment pe piata: T-MDB, S-MDB (folosite mai ales in Asia) si DVB-H (promovat in intreaga lume de compania finlandeza Nokia). Dar va concura oare telefonul mobil cu televizorul din sufragerie? „Niciodata!“, se grabesc sa spuna specialistii in domeniu. Telefonul se va ocupa doar de plictiseala de pe drum, oferind utilizatorului posibilitatea de a vedea scurte filme, stiri, faze din meciuri sau emisiunii hazlii.


    Televiziunea pe telefonul mobil este deja cunoscuta si utilizata chiar si in Romania, unde principalii operatori Orange si Connex ofera astfel de servicii. Care devin, usor-usor, un succes comercial, chiar daca nu sunt folosite in mod curent, ca televizorul din sufragerie, spun oficialii marilor operatori de telefonie. Vodafone, cel mai mare operator din lume dupa incasari, sustine ca in numai doua saptamani de la lansarea Sky Mobile TV, serviciu cu 19 posturi si care este disponibil 24 de ore pe zi, au fost inregistrati peste un milion de utilizatori numai in Marea Britanie.

    Numai pe reteaua 3G au fost numarati 341.000 de utilizatori. Pentru Orange, serviciile multimedia sunt strategice in cele 17 tari in care opereaza, spun oficialii companiei. „In Marea Britanie, se acceseaza circa 10.000 de clipuri pe saptamana, iar numarul de jocuri video accesate pe telefonul mobil a ajuns la 50.000 pe saptamana“, a spus Patrick Rouvillois, director de marketing al Orange. El a precizat ca media emisiunilor TV urmarite pe telefon a ajuns la 40 de minute/client/luna in Franta. Bineinteles, telefonia de generatia a treia va accelera aceste schimbari. „Circa 60% din clientii Orange de 3G folosesc serviciile video pe telefonul mobil. Traficul de date este de cinci ori mai mare pentru un client 3G comparat cu unul care foloseste serviciile clasice“, a spus Rouvillois.


    Succesul televiziunii din buzunar este dovedit si de faptul ca deja au fost elaborate standarde (tehnologii acceptate universal) ale industriei, care sa permita tuturor utilizatorilor sa se bucure de aceeasi experienta. Exista un standard bazat pe un format cunoscut posturilor radio digitale (DAB – digital audio broadcast) si care a fost botezat acum T-MBD (terrestrial multimedia broadcast digital). Standardul T-MDB este folosit mai ales in Asia, unde are si un concurent mai avansat: S-MDB (satellite digital multimedia broadcasting). In Coreea de Sud sunt acum circa 200.000 de utilizatori de S-MDB si cam de doua ori pe atat folosesc T-MDB.


    Exista si un standard dezvoltat de producatorii de telefoane in colaborare cu televiziunile: DVB-H (Digital Video Broadcast – Handheld), care e sustinut de Nokia, Motorola, Siemens-BenQ, Samsung si altii.


    Popularitatea televiziunii din buzunar se vede si din viteza cu care tehnologia este adoptata in Europa. Finlandezii au ales DVB-H pentru un serviciu de televiziune pe mobil cu acoperire nationala. Standardul este promovat de Nokia, care a lansat deja terminalul multimedia Nokia N92 ce va putea receptiona in direct emisiuni TV pe acest format.


    In acelasi timp, in Suedia, o companie media a anuntat lansarea unui post TV exclusiv pentru telefonul mobil, Expressen TV, accesibil pe reteaua 3G a Vodafone din aceasta tara. Iar Telecom Italia Mobile, impreuna cu celebra Mediaset, vor lansa anul viitor mai multe servicii de televiziune pe telefonul mobil, utilizand acest format. In nordul Germaniei, autoritatile locale s-au implicat in instalarea retelelor necesare emisiei DVB-H.


    Tot pentru 2006, Verizon Wireless a anuntat ca va utiliza anul viitor acest format pentru un program-pilot. Un test similar efectuat la Helsinki, cu 500 de utilizatori, a dat rezultate neasteptate. Circa 41% dintre ei au declarat ca sunt gata sa scoata mai multi bani din buzunar pentru a avea tot timpul televiziune pe telefonul mobil. Printre cele mai populare echipamente care pot receptiona DVB-H, pe langa Nokia N92 se numara si Sagem My-X8, Motorola A925, dar si unele terminale Samsung. Tendinta nu le-a scapat nici taiwanezilor de la BenQ, care au cumparat divizia de telefoane mobile a Siemens si care au anuntat ca anul viitor, in trimestrul al doilea, vor lansa pe piata un terminal compatibil DVB-H.


    Timpul va hotari care dintre standardele concurente se va impune pe piata, insa un lucru incepe sa se contureze destul de clar: televiziunea pe mobil nu este doar o incercare riscanta, ci un model acceptat de tot mai multi consumatori. 

  • Marele clabuc si noul web

    Web 2.0 ramane subiectul cel mai dezbatut din internet, iar pentru clarificarea conceptului se recurge la comparatii cu caracter istoric. Prin ce difera web-ul din vremea dot-com-urilor de cel actual?

    Pentru oricine obisnuieste sa parcurga stirile din domeniul IT este evident ca zona cea mai fierbinte se leaga de asa-numitul Web 2.0, iar pagina de fata a devenit atat de dependenta de acest subiect incat ar putea si ea sa devina „Weboscop 2.0“. Dupa ce Tim O’Reilley a reusit intr-un (deja) celebru eseu sa schiteze conceptul, web-ul zumzaie de ecouri si de incercari de a clarifica diferite aspecte care inca par obscure. Iar aceasta discutie extinsa la scara planetara – ea insasi expresie a noului web – incepe sa-si arate roadele, macar prin marcarea celor trei axe majore care strabat subiectul: tehnologia, societatea si business-ul.


    Ca „efect colateral“ al discutiei au aparut noi termeni, mai mult sau mai putin sofisticati, dintre care „glocalization“ si „folksonomy“ par sa fie deja consacrati. Insa preferatul meu este „Web 1.0“, care desemneaza – dupa cum usor se poate intui – „vechiul“ web, mai precis cel dinainte de prabusirea dot-com-urilor. Evident, tot ce se incadreaza intre 2000 si 2005 se numeste Web 1.5. La ce folosesc toate aceste versiuni? Evident, pentru comparatii cu caracter istoric.


    Iata, de exemplu, axa business-ului. In prima sa versiune, web-ul era perceput aproape exclusiv ca un mediu destinat comertului. Totul era sa vinzi ceva, orice, de la carti pana la prajituri. Succesul lui Amazon.com a fost cel care a declansat febra, iar investitorii s-au napustit asupra noului mediu, aplicand insa practicile si modelele de afacere ale vechiului mediu: vanzarile retail. In epoca „marelui clabuc“ (big bubble) un start-up tipic era condus de un MBA, care aduna fara probleme cateva milioane de dolari de la investitori si apoi se straduia sa creasca cat mai repede afacerea, dupa modelul marilor lanturi de magazine. Nebunia a fost comparabila poate doar cu mania lalelelor din Olanda secolului XVII, atingand culmea cand AOL a ajuns sa cumpere un conglomerat de talia lui Time Warner.

    Supravietuitorii marii prabusiri au fost cei care au inteles natura noului mediu, modelandu-si afacerea in concordanta cu aceasta. Astazi sunt vedetele web-ului: Google, Yahoo, Amazon, eBay etc. Toate se bazeaza pe numarul imens de utilizatori carora le ofera servicii gratuite sau foarte ieftine. Un start-up tipic din zilele noastre este mult mai orientat spre tehnologie, porneste cu o finantare modesta, iar scopul final este nu sa cladeasca o mare afacere, ci sa se vanda la momentul oportun.


    Pe axa sociala, cuvantul de ordine al noului web este democratia. Dot-com-urile au gresit si in aceasta privinta, tratandu-si clientii in maniera tipica epocii industriale: ca o masa amorfa, nediferentiata, de simpli cumparatori. In noul web, scopul nu este atat sa vinzi ceva utilizatorilor, ci sa-i cuceresti, sa-i tii aproape si sa-i tratezi ca pe niste parteneri. In fapt, fiecare dintre ei are sansa sa se exprime pe cont propriu si ei sunt de fapt creatorii unei resurse imense: inteligenta colectiva. Blogosfera este poate expresia cea mai evidenta a acestui tip de democratie, iar faptul ca multe dintre cele mai populare articole din internet sunt  extrase astazi din blog-uri si nu din paginile marilor ziare este o proba concludenta. Insa democratia poate fi exprimata si in termeni electorali: prin simplul fapt ca aleg sa utilizez un anumit serviciu acord furnizorului un vot (si, implicit, ii sporesc valoarea). De fapt, in web votam mereu. De pilda, daca in blog-ul meu fac referinta printr-un link la o anumita pagina web, o fac mai vizibila.


    Alteori votul este chiar mai explicit: in servicii tot mai populare – precum Reddit sau Digg – utilizatorii propun stiri sau subiecte si tot ei le promoveaza prin votul lor. Apropo: la Reddit subiectul cel mai popular este acum articolul „Adevarul despre Web 2.0“, extras din blog-ul lui Paul Graham. Pe axa tehnologica, paginile statice ale vechiului web au fost de mult inlocuite cu servicii dinamice, insa vedeta momentului este o tehnologie revolutionara numita Ajax (Asyncronous JavaScript and XML).


    In esenta, un programel din pagina web din browser corespondeaza cu serverul independent de transferul de paginilor in format HTML, facand posibila o interactivitate prin web similara celei furnizate de un program ruland local.


    E „revolutionara“ nu pentru ca ar fi foarte noua sau complexa, ci pentru ca inlatura ultimul obstacol in calea instaurarii web-ului ca platforma de calcul universala. Ironia sortii: chiar Microsoft a inventat instrumentul care i-ar putea aduce sfarsitul dominatiei.

  • Cinema la purtator

    Cine spune ca, pentru a va simti in mijlocul actiunii unui film, trebuie neaparat sa intrati intr-o sala de cinema?

    Nu peste mult timp veti putea incropi propriul cinematograf oriunde doriti, cu conditia sa aveti in buzunar ultimul model de telefon mobil cu tehnologie de proiector video incorporata.


    In afara de telefonul mobil respectiv, veti mai avea nevoie de un sistem de sunet performant si, inevitabil, de un perete liber pe care sa proiectati filmul.


    Compania finlandeza de cercetare si dezvoltare in domeniul tehnologiei Upstream Engineering a finalizat lucrul la un sistem miniatural de proiectie care functioneaza pe baza de LED-uri (light-emitting diode) si care, in viitor, ar putea fi incorporat destul de usor in echipamente de buzunar – telefon mobil, MP3 player, PDA, spun specialistii scandinavi. Sistemul este compus dintr-un motoras optic pentru proiectarea imaginilor, de dimensiunea unei cutii de chibrituri, si proiectorul propriu-zis, care este la fel de mic ca un telefon mobil obisnuit.


    Compania are in plan sa reduca dimensiunile proiectorului astfel incat producatorii de echipamente de buzunar sa il poata include in telefoane mobile sau playere de muzica digitala la costuri relativ scazute. Sistemul de proiectare nu este inca un produs final, gata sa fie scos pe piata, insa, daca aveti rabdare, veti putea cumpara un telefon mobil cu proiector undeva pe parcursul anului viitor, au spus oficialii companiei, fara sa precizeze cam la ce pret ar putea ajunge un astfel de aparat.

    Astfel, telefonul mobil nu va mai trebui sa treaca prin mana tuturor prietenilor atunci cand vreti sa aratati o poza sau un filmulet, pentru ca o veti putea arata tuturor celor din camera in acelasi timp, daca o proiectati pe un perete. In plus, la birou prezentarile de afaceri se pot face mult mai usor prin intermediul acestui sistem de proiectie, spun specialistii Upstream Engineering. Pe piata exista deja mai multe companii care produc proiectoare de mici dimensiuni, insa acestea sunt mai mari decat sistemul conceput de compania finlandeza. In plus, fata de celelalte mini-proiectoare, sistemul Upstream Engineering dispune de o noua tehnologie – „aspiratorul de fotoni“ (photon vacuum – en.), prin care imaginile proiectate au o intensitate luminoasa aproape la fel de mare cu cele proiectate de sisteme de dimensiuni obisnuite.


    LED-urile, pe care se bazeaza sistemul finlandezilor, par sa fie o tehnologie de comunicatie destul de apreciata in ultimul timp. Cercetatorii japonezi studiaza o metoda prin care micile beculete vor fi folosite la transmiterea de date intre automobile, iar producatorii de ecrane TV le includ in tot mai multe produse, spun analistii. Printre principalele avantaje: nu consuma energie multa, rezista ani in sir fara sa se arda, substanta toxica prezenta in cantitati mici in multe echipamente electronice.

  • Manual de (mai mult) business

    Orice idee de afacere are nevoie de un plan de business riguros. Apoi urmeaza planul de marketing al produselor sau serviciilor care vor fi comercializate. De aici insa, incep sa curga tot felul de probleme.


    Dintre ele: care este metoda cea mai buna pentru a creste veniturile in scurt timp, care sunt angajatii-cheie de care trebuie sa aveti mare grija, cum trebuie sa arate site-ul companiei pentru a atrage clientii. Raspunsurile la aceste intrebari, dar si sugestii valoroase pentru planul de afaceri al viitoarei dumneavoastra companii, indiferent de domeniul de activitate pe care il alegeti, pot fi gasite pe www.MoreBusiness.com. Lista planurilor de afaceri este destul de cuprinzatoare, pornind de la modele pentru restaurante sau saloane de frumusete si pana la companii din domeniul IT sau producatoare de echipamente medicale. Puteti accesa diferite studii de caz asupra unor companii fictive, iar daca va hotarati asupra domeniului de activitate, iar planul de business vi se pare unul care seamana cu ideile dumneavoastra, aveti posibilitatea de a il personaliza, contra cost – intre 100 dolari (aproximativ 85 euro) si 200 dolari (170 euro), in functie de multimea de amanunte care va sunt puse la dispozitie.


    Sfaturi utile gasiti si la capitolul „Construirea site-ului companiei“. Puteti finaliza un site pentru afacerea dumneavoastra in 8 pasi si in plus aveti si informatii despre cum sa gasiti numele cel mai potrivit pentru pagina dumneavoastra de Internet, cum sa o administrati cu bani putin sau cum sa incepeti o campanie publicitara care sa dea rezultate.


    Odata pusa in miscare noua afacere, nu trebuie sa neglijati departamentul de resurse umane. Si aici, www.MoreBusiness.com va incerca sa va fie de folos, cu indicii despre cum va puteti da seama care sunt angajatii care trag in jos compania, dar si cei pentru care puteti deja sa puneti de-o parte bani pentru o marire de salariu. Pe www.MoreBusiness.com puteti gasi si link-uri spre cateva programe software gratuite de contabilitate, financiare sau de management. In plus, la sectiunea „Online Financial Calculators“ veti gasi cateva aplicatii cu ajutorul carora puteti calcula indicatori financiari precum taxe, rate la banca sau chiar cati bani ar trebui sa economisiti pentru a nu duce lipsa de nimic la pensie – cand, probabil, compania dumneavoastra va fi deja in siguranta, pe mainile copiilor sau nepotilor.