BusinessMagazin

Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • Tehnologie intr-un portal prietenos

    Care sunt evenimentele cele mai importante in tehnologie, cercetare, finante si, in general, in business? La aceasta intrebare se straduiesc sa raspunda zilnic o comunitate de jurnalisti si cercetatori cu diverse premii profesionale trecute in CV, al caror loc de intalnire este portalul www.redherring.com.

    Lucru important: cei care isi plaseaza ideile pe acest site nu se marginesc sa con- state pur si simplu semnificatia unui fapt, ci fac tot posibilul sa si explice de ce „intamplarea“ este importanta pentru lumea afacerilor.  

    Red Herring Inc., companie californiana, se declara specializata in studiul impactului pe care il are tehnologia asupra afacerilor la nivel mondial. Aria de preocupari a www.redherring.com este generoasa: intalnim varii domenii de activitate, de la bio-tehnologie la media si entertainment si de la aparare si securitate la comunicatii si Internet. Stirile sunt grupate pe continente (sectiunea Regions), dar aveti la indemana si statistici si sectiunea Q&A (intrebari si raspunsuri) in care  personalitati din domeniul tehnologiei sau oficiali ai companiilor sunt intervievati.

    Nu lipseste  motorul de cautare pe cuvinte cheie sau data de aparitie a materialului. Si cum site-ul nu este, evident, intretinut de o societate de binefacere,  prin sectiunea Research sunt vandute online studii de piata la  preturi ce variaza intre 300 si 500 de dolari. 

    Statutul de membru al site-ului poate fi obtinut insa fara taxe, printr-o procedura deloc complicata. Odata completat formularul online, aveti acces la o intreaga arhiva cu mii de articole din 1993 si pana in prezent, plus newsletter-uri. Compania prezinta pe site si oferte de locuri de munca  disponibile in cadrul departamentelor sale, insa aceste anunturi sunt facute in principal pentru locuitorii Californiei. 

    Editorul-sef Joel Dreyfuss a declarat pe website ca pe masura ce tehnologia evolueaza, acelasi lucru trebuie sa se intample si cu Red Herring, pentru a putea reflecta cu profesionalism schimbarile ce se petrec in acest domeniu. Semn de luciditate editoriala, nu?

  • Lasa mail-ul… hai pe messenger!

    Cum preferi sa comunici cu managerul sau cu subalternul? Prin e-mail, situatie in care orice derogare de la politetea corespondentei online poate fi considerata jignitoare sau prin instant messaging, mult mai rapid, mai dezinhibat in reguli si mai prietenos?

     

    Aplicatiile software care permit comunicarea in timp real pe Internet au devenit extrem de populare atat pentru companii, care vad in ele o solutie de reducere a bugetului de comunicatii, cat si pentru utilizatorii particulari, care petrec astfel mai mult timp in legatura cu colegii, partenerii de afaceri, clientii sau, de ce nu, cu familia.

     

    Aceste aplicatii sunt la fel de usor de utilizat precum e-mail-ul sau telefonul, fara a necesita echipamente speciale sau investitii extraordinare, in afara de infrastructura obisnuita de Internet. Iar legatura la Internet este deja obligatorie pentru orice companie. Chiar accesate de pe telefonul mobil – caci pe unele modele se poate – instant messaging-ul ofera comunicare la costuri mai mici decat un apel de voce.

     

    Aplicatiile de mesagerie cele mai populare sunt gratuite si puse la dispozitie de marii furnizori de servicii online: Yahoo, portalul MSN al Microsoft sau America Online. Exista si producatori independenti, iar toti furnizorii castiga din reclamele care, volens-nolens, pica sub ochii internautilor care folosesc aceste aplicatii. Industria a cunoscut in ultimii ani o reorientare spre serviciile integrate, aplicatii cu ajutorul carora se pot accesa mai multe servicii simultan.

     

    Trillian, aplicatie dezvoltata de Cerulean Studios, poate accesa si serviciile Yahoo, MSN, AOL si chiar ICQ, ultimul cumparat tot de America Online. Succesul aplicatiei Trillian (peste 10 milioane de utilizatori) i-a pus pe jar pe mai-marii industriei, care au decis sa negocieze direct o solutie de unificare a celor patru servicii mari de mesagerie pe Internet. Anul trecut, Yahoo, MSN si AOL au inceput discutiile pentru unificarea serviciilor, dar pana in prezent nu a aparut nici o informatie noua in acest sens.

     

    Mesageria online nu mai e de ani buni apanajul tinerilor dornici sa-si omoare timpul cu experiente tehnologice si a devenit o unealta de business din ce in ce mai utilizata. Nu este insa un serviciu de comunicare securizat, deocamdata, astfel ca pune probleme serioase in aceasta privinta. De asemenea, sistemul nu este protejat automat in fata atacurilor virusilor si a piratilor Internetului. Astfel incat a provocat destule probleme marilor companii din cauza scaparilor de informatii sensibile.

     

    Principala cauza? Angajatii sunt tentati sa transmita online tot felul de date, pe care probabil ca la telefon nu le-ar mentiona nici platiti. „Sunt ocupat pentru ca firma noastra lucreaza la o noua inventie, pe scurt un echipament care face…“. Acest gen de mesaj a fost prezentat deja in mai multe procese in Statele Unite, ca dovada in sprijinul acuzatiilor de „prejudiciere a interesului companiei“.

     

    De altfel, exista si administratori de retea care prefera sa interzica din start accesul la astfel de servicii, pentru a-si feri retelele de probleme si companiile de „scurgeri“ de informatii. Insa aplicatiile pentru mesagerie online corporate sunt in plina campanie de relansare.

     

    Microsoft pregateste Live Communications Server 2005, dedicat segmentului de business, care va putea fi accesat si de pe telefonul mobil. Reuters, impreuna cu America Online si MSN, au pus la punct o aplicatie de mesagerie pentru investitori si fondurile mutuale. Serviciul ofera posibilitatea unei comunicatii rapide, in deplina siguranta, iar mesajele sunt stocate pentru a putea fi utilizate in caz de frauda. Singura problema a aparut o data cu propagarea virusului Klevir, care a vizat mesageria MSN si a blocat recent si serverele Reuters.

     

    Drept consecinta, Reuters a anuntat recent ca a semnat un acord cu firma software FaceTime pentru securizarea aplicatiei de comunicare, propunandu-le celor 60.000 de utilizatori ai sai sa incerce Reuters Messaging 5.0, aplicatie pe care pot comunica fara probleme de securitate. „Urmeaza sa fie lansata pe piata in cursul anului“, a precizat un oficial al agentiei de stiri.

     

    In mediul de business occidental, se obisnuieste ca in timpul negocierilor cu un partener de afaceri sa se foloseasca mesageria online pentru a cere informatii suplimentare de la colegii de birou, date care ar fi utile acelei intalniri. „In alte firme, mesageria online este integrata cu aplicatii de tip ERP (planificarea resurselor companiei)“, explica Oana Bornaz, director executiv GECAD Technologies. Exista si servicii care permit angajatilor din vanzari sa vada in lista sa de contacte a aplicatiei de mesagerie clientii de care raspund, explica ea.

     

    Alte companii, precum Jabber Inc., produc aplicatii de comunicare online exclusiv pentru mediul corporate. Jabber este unul din principalii furnizori pentru marii operatori telecom si companii care ofera servicii de acces la Internet. Studiile arata ca peste 350 de milioane de oameni utilizeaza mesageria pe Internet. Aproape jumatate din ei aleg varianta MSN Messenger, aplicatie care este integrata in sistemul de operare Windows al Microsoft. Se schimba pe zi cateva miliarde de astfel de mesaje, mult mai multe decat mesajele e-mail. In Europa Occidentala sunt cam 150 de milioane de utilizatori de Internet, iar majoritatea folosesc si aplicatiile de mesagerie online.

     

    In ultima vreme, solutiile de mesagerie includ din ce in ce mai mult si componenta video. E la fel de simplu: cu o banala camera web si o pereche de casti cu microfon, devine posibila videoconferinta online. Aproximativ 61% dintre europenii care folosesc Internetul prefera conversatiile pe suport video, se arata intr-un studiu dat publicitatii de Logitech.

     

    Compania produce camere web si a semnat un acord cu MSN, pentru a oferi gratis tehnologie destinata serviciului de mesagerie online. Oricum, o camera web rezonabila calitativ costa nimica toata: 25 de dolari cu tot cu casti si microfon. In industrie se discuta de ceva timp cum ca pana si neobositul Google pregateste o aplicatie de mesagerie online, pentru a contracara ofertele similare ale rivalilor sai. Desi compania a negat acest lucru, decizia ar fi logica, spun analistii, pentru ca o astfel de aplicatie completeaza ofertele de e-mail, stiri si ar putea fi folositoare pentru clientii site-ului de relatii personale detinut de Google (Okrut.com).

     

    Compania a cumparat de altfel compania Picassa, pentru serviciul de „jurnale personale online“ (blog), precum si aplicatia pentru managementul fotografiilor digitale. Google a cumparat insa si tehnologia de mesagerie online produsa de aceasta companie. Aplicatiile de mesagerie pe Internet sunt extrem de utilizate si in Internetul romanesc. Din cei aproape 5 milioane de utilizatori de Net, aproape trei sferturi folosesc si unul dintre cele patru servicii gratuite de mesagerie online, spun specialistii Softwin, producatorul aplicatiei antivirus Bitdefender.

     

    „Avantajul mesageriei online este ca permite comunicarea intre doua sau mai multe persoane rapid, chiar mai rapid decat e-mail-ul, are un caracter mai putin oficial decat acesta si nu in ultimul rand este mai ieftina decat comunicarea prin telefon“, spune Oana Bornaz, directorul executiv  al GECAD Technologies. Cea mai populara aplicatie printre romani pare sa fie MSN Messenger, inclusa de altfel in pachetul Windows de catre Microsoft.

     

    Spre deosebire de e-mail sau telefon, mesageria pe Internet include asa-numita „tehnologie de prezenta“ care permite unui utilizator sa cunoasca ce fac partenerii sai de discutie – daca pot vorbi sau sunt ocupati, daca sunt la birou sau acceseaza serviciul de pe un echipament mobil, spune Dinu Malacopol, director de Internet si Data la Astral.

     

    „Mesageria instantanee e o completare a e-mail-ului ca mod de utilizare a Internetului in comunicarea directa. Deja e mult mai comod sa transmiti un mesaj instant decat sa trimiti un e-mail; probabil ca in viitorul nu foarte indepartat o mare parte din comunicarea electronica intre doua persoane foarte apropiate se va desfasura preponderent prin mesaje instant, atat in viata personala cat si la serviciu“, crede Orlando Nicoara, director general al fondului american de investitii NetBridge Investments. Dar totusi cum ramane cu securitatea?

     

    „Propriu-zis nu instant messanging-ul este vulnerabil. Sunt trimise de fapt mesaje fantoma, un fel de spam al acestei tehnologii, continand adrese de site-uri care trimit utilizatorii la pagini web infectate. Odata accesat link-ul, in cazul in care calculatorul nu este protejat, virusul infecteaza sistemul, apoi reteaua respectiva“, a explicat Patrick Vicol, BitDefender Virus Researcher. Pe masura ce tehnologia va evolua, va fi mai raspandita, noi metode de atac vor aparea din lumea underground a Internetului, spune el.

     

    „Circa 60% din administratorii de retele mentioneaza mesageria online ca principalul risc informatic la care este expusa compania“, spune Dinu Malacopol de la Astral. Amenintarile sunt multiple: virusi si alte aplicatii de acest gen, scurgeri de informatii, randament scazut al angajatilor. „Problema mesageriei online ar putea fi si faptul ca este adoptata cu un asemenea entuziasm incat oamenii pot ajunge sa fie asaltati continuu de clienti, colegi, prieteni, care cer un raspuns imediat“, a explicat Oana Bornaz de la GECAD.

     

    In acelasi timp, se pot transmite necontrolat fisiere cu date sensibile in afara companiei, a avertizat la randul sau Bogdan Olteanu, director IT la GECAD NET. „Astazi, mesageria online este in acelasi stadiu de dezvoltare in care era serviciul e-mail acum zece ani. In cativa ani, va deveni principala forma de comunicare“, spune Dinu Malacopol de la Astral.

     

    Mesageria online ocupa astazi in comunicatiile electronice o nisa intre telefon si e-mail. Comunicatia este instantanee, in grup la nevoie, poti vedea daca partenerii sunt online sau nu, daca sunt disponibili sau nu, daca te pot ajuta sau nu.

     

    Si toate astea fara nici un cost suplimentar pentru firma, in afara de banala – si obligatoria deja – conexiune Internet, spune Malacopol. Internetul face irelevant faptul ca respectivii angajati, parteneri sau clienti se afla raspanditi pe diverse continente, acasa, in hotel, la birou sau, de ce nu, in tren sau avion.

     

    Reversul medaliei pentru aceste formidabile avantaje? Costurile asigurarii securitatii si integritatii comunicatiei, costuri care sunt direct proportionale cu nevoia de confidentialitate a respectivei companii. Practic problema nerezolvata in calea adoptarii mesageriei online drept principala platforma de comunicare pentru corporatii este controlul asupra traficului, asa cum se intampla acum cu traficul de e-mail sau acces Web.

  • FENOMENUL MESSENGER

    Din aproape 700 de milioane de utilizatori de Internet, mai bine de jumatate folosesc serviciul de mesagerie online.

     

    MAJORITATE „MSN Messenger este un fenomen global, cu peste 155 de milioane de utilizatori in toata lumea“, a precizat Geoff Sutton, general manager al MSN Europa.

     

    ZILNIC Circa 53 de milioane de americani folosesc zilnic aceste servicii, arata un studiu Pew Internet & American Life.

     

    MILIARDARI Oficialii America Online spun ca in reteaua AOL si ICQ se plimba circa 2 miliarde de mesaje in fiecare zi.

  • Numa Numa

    Internetul produce adesea fenomene pe care doar un mediu totalmente lipsit de inhibitii le poate genera. Fraze absurde se raspandesc fulgerator in lumea intreaga iar autorul unui videoclip facut in casa dobandeste peste noapte o efemera celebritate.

     

    In 1976 un tanar etolog britanic pe nume Richard Dawkins a publicat cartea „The Selfish Gene“ („Gena egoista“). Desi controversata, lucrarea a impus un termen care face cariera: „meme“ – in romaneste tradus „mima“, desi astfel se pierde etimonul „memorie“. Mai mult, a generat o noua stiinta, care s-a numit, desigur, mimetica (memetics). Foarte pe scurt, Dawkins aplica in domeniul culturii elemente specifice evolutiei genetice din biologie.

     

    Astfel, o mima este echivalentul unei gene si reprezinta „o unitate de transfer cultural sau o unitate de imitatie“. Ca si gena biologica, o mima este un „auto-replicator“, in sensul ca se transmite prin auto-copiere – eventual imperfect, producand astfel mutatii. In acest context, o mima poate fi orice, de la o simpla fraza sau o melodie pana la religii sau sisteme politice, iar mimetica este o cale alternativa de a explica comportamentul uman sau evolutia culturala pe baza selectiei mimelor de succes.

     

    Cu siguranta, mediile moderne de informare in masa sunt cele mai propice pentru replicarea mimetica iar exemplele abunda. Insa Internetul este cel care pune in evidenta fenomene mimetice surprinzatoare, imposibil de reprodus in alte medii.

     

    In 1989 o firma japoneza a realizat un joc video numit „Zero Wing“, care dupa cativa ani a fost transpus pentru calculatoare personale. Ca de obicei, jocurile de acest gen debuteaza cu un „trail“, de regula o animatie care prezinta inceputul povestii si fixeaza astfel reperele narative ale jocului.

     

    Dialogul acestei secvente initiale era in japoneza, dar in versiunea pentru Europa era subtitrat intr-o engleza care cu indulgenta ar putea fi numita „aproximativa“. Personajul negativ rosteste cu acest prilej o fraza tradusa in engleza „All your base are belong to us“. Desi textul cuprindea multe exprimari bizare, aceasta este cea care a generat in anii 2001-2002 unul dintre primele fenomene mimetice la scara mare din Internet.

     

    Este inexplicabil cum aceasta fraza schioapa s-a raspandit in scurt timp in intreg Internetul, ajungand atat de cunoscuta incat era adesea prescurtata prin initiale (AYBABTU). Curand fraza a fost parodiata in fel si chip, schimband subiectul sau pronumele „us“ (transcris adesea U.S.). Fenomenul a iesit din zona virtualului, fraza aparand adesea in graffiti-uri pe ziduri sau chiar in desertul Nevada, la dimensiuni gigantice. Pe intai aprilie 2003 cativa adolescenti dintr-un orasel din Michigan au plasat 20 de panouri AYBABTU, care n-au fost luate in gluma de localnici, ci au fost considerate de politia locala semnalele unui atac terorist.

     

    Insa fenomenul AYBABTU a fost recent depasit in amploare de un altul, care are ca subiect hitul „Dragostea din tei“ a formatiei O-Zone. Un fenomen in sine este chiar faptul ca un cantec in limba romana a devenit atat de popular in toata Europa. Insa sursa fenomenului din Internet este in New York, unde un tanar de 19 ani pe nume Gary Brolsma s-a filmat cu un simplu webcam in propria camera dansand si facand playback pe celebra melodie.

     

    In fine, „dansand“ este mult spus: Gary – usor supraponderal – se multumea sa stea pe scaun, sa fluture din maini la refren si sa se strambe la camera in stilul cunoscut de la MTV. A editat putin filmul, a inserat cateva fotografii ale prietenilor si a postat pe web secventa video care avea sa devina faimoasa sub titlul Numa Numa Dance. Clipul s-a raspandit fulgerator si absolut inexplicabil – imaginea e slaba iar Gary nu face nimic spectaculos. Secventa a fost descarcata de peste un milion de ori de pe situl original, fiind apoi plasata pe diverse altele, transmisa prin e-mail etc.

     

    Au aparut nenumarate replici si parodii, desene animate si tot felul de alte materiale (jocul Sims 2 are acum si o secventa „numa numa“), astfel incat videoclipul este considerat cel mai celebru din intreaga istorie a Web-ului. O cautare cu Yahoo pe subiectul „numa numa“ intoarce aproape 10 milioane de rezultate. Presa a fost bulversata, fenomenul fiind comentat in New York Times, International Herald Tribune si numarate alte mari publicatii, la care se adauga marile televiziuni. In fine, clipul a ajuns sa figureze in selectia „VH-1 Best Week Ever“.

     

    Publicul spune ca e amuzant. Cineva zicea ca atractia provine din naturalete: in-tr-o lume a divertismentului super-elaborat, e reconfortant sa vezi un pusti care se bucura sincer de melodia lui preferata. Sociologii nu gasesc explicatie, asa ca ramane ca mimetica sa ne dea un raspuns.

  • TCO si ROI la cea mai buna imprimanta

    Cea mai buna imprimanta: fiecare utilizator are cerinte specifice, individuale de imprimare, in functie de aplicatiile utilizate, de volumul lunar de lucru, de suportul de imprimare, de tipul de documente tiparite etc. Prin urmare, nu exista o cea mai buna imprimanta universala.

     

    Nici un producator nu poate oferta un echipament care sa raspunda cerintelor tuturor utilizatorilor. Dar, pentru fiecare utilizator in parte, se poate alege cea mai buna imprimanta. Care este aceasta? Imprimanta care raspunde aplicatiilor curente ale acestuia si care, in acelasi timp, are cele mai mici costuri de exploatare. Avand ca obiectiv major reducerea costurilor, procesul de decizie aferent achizitionarii unei imprimante a inregistrat modificari majore in ultimii doi ani.

     

    Pretului de achizitie a inceput sa ii revina un punctaj din ce in ce mai mic in evaluarea unui echipament. Indicatori ca TCO (Total Cost of Ownership) si ROI (Return of Investment), dezbatuti si urmariti pana acum in special in analiza investitiilor majore, au fost preluati, acordandu-li-se o atentie din ce in ce mai mare de catre cei care doresc sa achizitioneze noi solutii de tiparire.

     

    Factori de interes major pentru grupul decizional au devenit nu doar costurile directe, cum ar fi cele de operare – costul de tiparire pe pagina – ci si  costurile indirecte: costurile de intretinere, costurile de inlocuire a consumabilelor (cilindri, developer), costurile de administrare, costurile aferente suportului de tiparire, consumului de energie. Incluzand toate costurile directe si indirecte mai sus mentionate, TCO a devenit principalul criteriu de diferentiere a echipamentelor diversilor producatori.

     

    Sa luam un exemplu: producatorul Kyocera Mita, pe baza acestor aspecte economice ale deciziei de achizitie a unei imprimante, a dezvoltat o tehnologie proprie – ECOSYS – capabila sa reduca substantial costul total de proprietate si exploatare a imprimantelor. Conceptul de baza al noii tehnologii, care guverneaza proiectarea si producerea oricarei componente a imprimantei – inclusiv cilindru, developer si toner -, este maximizarea duratei de viata.

     

    Prin urmare, Kyocera Mita ECOSYS extinde durata de viata a cilindrilor catre durata de viata a imprimantelor (3 ani sau pana la 500.000 pagini), singurul consumabil fiind tonerul. Rezultatul este o evidenta reducere a costurilor de operare, eliminandu-se risipa si costurile specifice imprimantelor laser conventionale care necesita inlocuirea simultana a cilindrului, developer-ului, cleaner-ului si a toner-ului.

     

    Fiabilitatea este, de asemenea, urmarita de toti producatorii. Toate aceste aspecte sunt resimtite tot mai accentuat de catre utilizator si de aceea ei devin din ce in ce mai sensibili la argumentele in favoarea reducerii costurilor, mai ales in conditiile in care costul consumabilelor si al service-ului unei imprimante depaseste de cateva ori pretul de achizitie al imprimantei respective.

     

     

    Horia ChiTu, director executiv, Scop Computers

  • Nota 1 pentru copiat

    O data cu aparitia Internetului, adica „paradisul copy-paste-ului“, avocatii copyright-ului s-au dat de ceasul mortii pentru a limita cumva avalansa de reproduceri ilegale de informatii.

     

    Multe companii s-au imbogatit dand in judecata alte companii pentru ca le-au „imprumutat“ documente, produse sau strategii. Si probabil ca si mai multe companii au avut serios de pierdut, din simplul motiv ca n-au aflat niciodata ca dreptul la proprietate intelectuala le-a fost incalcat.

     

    In ajutor pentru astfel de situatii vine site-ul Copyscape.com. Este o unealta ideala in cazul in care aveti banuiala ca un anumit text care va apartine a fost preluat fara a vi se cere acordul. Interfata extrem de simpla,  r la Google (desi nu exista o legatura directa intre Google si Copyscape, se spune pe site), va face foarte simpla cautarea pe web dupa documente plagiate.

     

    Trebuie doar sa introduceti adresa site-ului care va intereseaza, iar softul de cautare al Copyscape va returna toate adresele care contin suficiente parti din textul de pe site-ul original pentru a exista suspiciunea ca acesta a fost copiat. Cu sau fara respectarea drepturilor de autor – asta ramane sa decideti dumneavoastra.

     

    De pilda, un text identic cu cel de pe site-ul de prezentare a BUSINESS Magazin apare pe alte doua site-uri romanesti. Copyscape a mentionat ca este vorba de un text de 74 de cuvinte si s-a oferit sa dea mai multe informatii despre posesorii site-urilor „suspecte“, insa probabil ca daca ar fi stiut romaneste, si-ar fi dat seama ca nu e cazul sa se alarmeze – era vorba doar de o notita informativa, care incepea cu „BUSINESS Magazin este editat in colaborare cu Ziarul Financiar“.

     

    Iar daca sunteti adeptul zicalei „paza buna trece primejdia rea“, va puteti gandi sa scoateti din buzunar 10 dolari pe luna pentru a va abona la serviciul premium Copysentry. Ce face acesta? Nici mai mult nici mai putin decat monitorizeaza intreg Internetul si vaneaza acele site-uri care publica date ce par a fi fost preluate de pe site-ul dumneavoastra.

     

    Imediat ce gaseste un astfel de site, va si trimite un e-mail. In cazul in care va descoperiti site-ul copiat, Copyscape si comunitatea de utilizatori va pot ajuta si cu sfaturi despre ce-ati putea face pentru a rezolva situatia. Forumul de pe site are o sectiune speciala pentru asa ceva (un loc unde puteti publica intrebari si sfaturi despre ce e de facut cand cineva va plagiaza munca). Totusi, nu e vorba de vreo inovatie tehnologica ce ar putea impiedica plagiatorii sa-si faca treaba, ci doar de o rugaminte/avertizare.

  • Un MBA in cutie de carton

    Peste patru miliarde de dolari este valoarea Grup Holding, companie romaneasca cu activitati in presa, medicamente, electronice si bauturi. Grup Holding este a 36-a companie a lumii. Holdingul Zanu (produse alimentare, presa, electronice), tot din Romania, are o valoare de numai un miliard de dolari si se situeaza pe locul 418 in economia mondiala.

    N-ati auzit de aceste companii? Nici nu prea aveati cum, pentru ca sunt creatiile jucatorilor romani angrenati in „Industryplayer“, un simulator de afaceri online ce aduna peste 35.000 de jucatori din mai mult de 100 de tari. Romania se claseaza pe locul opt in topul general al natiunilor, peste Canada, Polonia, Japonia sau China, o pozitie care ar scuti guvernul Tariceanu de multe din problemele sale, daca ar fi reala. Industryplayer este folosit de universitati din lumea intreaga pentru a-si antrena studentii in administrarea afacerilor. 

    Spre deosebire de oferta reala guvernamentala romaneasca, jucatorul angrenat in Industryplayer primeste 10 milioane de dolari virtuali pentru a-si demara afacerile, adica pentru a deveni cel mai important tycoon al lumii. „Jucatorul industrial“ poate alege dintr-o gama de 160 de produse, pentru a domina pietele si a-si maximiza averea.  Tranzactiile in timp real pe care jucatorul le efectueaza sunt contabilizate instantaneu, evolutia performantelor companiei putand fi vizualizata in grafice sau disponibila pentru analiza in Excel. Industryplayer nu este simplu, pentru ca jucatorul este pus in situatia de a-si administra companiile in-tr-un mod cat mai apropiat de lumea reala: materie prima, costuri, bugete, salarii, greve, asigurari, consumatori sau dezastre naturale  – totul este luat in calcul, simulat si ii afecteaza activitatea. 

    Industryplayer nu este singurul exemplu de joc pe calculator care obisnuieste jucatorul cu managementul economic; de fapt exista o intreaga grupare de simulatoare sau de alte tipuri de jocuri de strategie in care latura economica, dar nu numai, este prezenta. Nu numai, pentru ca exista o serie de jocuri care combina economicul, politi-cul si socialul in simulari complexe, extrem de apropiate de lumea reala. Spre deosebire de jocurile comune de actiune, abandonate de jucatori destul de repede, simulatoarele si strategiile si-au castigat un public stabil si entuziast. Exista si astazi jucatori pasionati de marile nume ale inceputurilor acestor categorii – Capitalism, Transport Tycoon, Railroad Tycoon sau Civilization.

    Sa incepem cu cel mai important joc din aceasta categorie, Civilization. Este un joc pentru Traian Basescu, nu numai din cauza functiei pe care o detine acesta ci si pentru faptul ca poate oferi o axa Bucuresti – Londra – Washington care sa nu-i supere pe cei din Paris. 

    Civilization, ajuns in prezent la a treia varianta (a patra este asteptata pentru finele acestui an), este, conform multor jucatori seriosi, care nu-si intocmesc topurile personale in functie de numarul de alieni ucisi, cel mai bun joc pe computer facut pana in prezent. Civilization sau „Civ“, asa cum il alinta pasionatii,  presupune crearea unui imperiu mondial pornind din anul 4000 inainte de Hristos, cu un singur lucrator. 

    Jucatorul trebuie sa isi administreze imperiul, sa vegheze la buna dezvoltare economica a oraselor sale si la multumirea populatiei, sa se inarmeze si sa conduca razboaie, sa aleaga si sa indrume activitatea oamenilor de stiinta, sa stabileasca aliante economice si diplomatice. Managementul fondurilor statului este fundamental, asa ca jocul s-ar preta si pentru ministrul finantelor Ionut Popescu. Spre deosebire de romani, orice extravaganta in materie de taxe si impozite este prompt sanctionata de „civcetateni“, care se revolta la orice solicitare care le depaseste posibilitatile, devenind neproductivi. La managementul fondurilor se adauga cel al resurselor naturale si cel al comertului dintre orasele proprii sau intre natiuni. Pentru ca este un joc complet, printre „binefacerile“ civilizatiei se numara si coruptia si poluarea. Victoria era asigurata in primele doua variante ale jocului de cucerirea celorlalte civilizatii sau de atingerea unui nivel tehnologic suficient de dezvoltat pentru a coloniza spatiul cosmic. In Civ 3 victoria este nuantata, pentru ca au fost adaugate varianta culturala si cea diplomatica (in acest ultim caz jucatorul este ales secretar general al ONU). 

    Prima varianta de Civilization a aparut in 1991 iar ultima in 2001. Jocul este creatia game-designerului Sid Meier, o figura legendara a comunitatii internationale a jucatorilor, al doilea nominalizat in Hall of Fame al AIAS (Academy of Interactive Arts & Sciences), in 1999, dupa Shigeru Miyamoto de la Nintendo. Prezent de 20 de ani in lumea jocurilor, Meier este si creatorul unei alte serii de succes, Railroad Tycoon, ajuns si acesta la a treia editie.

    Railroad Tycoon presupune formarea unui imperiu al transporturilor, si, din 1990, reprezinta sursa de inspiratie pentru o sumedenie de jocuri, peste 60 create de mai multe companii, printre care se numara seriile Pizza Tycoon (administrarea unui imperiu fast-food), RollerCoaster Tycoon (parcuri de distractii), Airline Tycoon, Casino Tycoon, Golf Resort Tycoon, Zoo Tycoon si multe altele. Railroad Tycoon, pe langa partea in care jucatorul isi conduce compania de transport pe calea ferata, simuleaza tranzactii pe piata de capital, precum si o componenta de inginerie, in care pot fi construite tuneluri, poduri sau cladiri.

    Franciza RollerCoaster Tycoon este o curiozitate pentru lumea jocurilor – cele trei editii ale jocului s-au vandut in mai mult de opt milioane de exemplare. Jocul a fost pana de curand, spun unii, al doilea cel mai bine vandut joc din lume, intr-o lume care asociaza jocurile pe calculator cu violenta si impuscaturile. RollerCoaster Tycoon isi trage succesul, totusi, nu din componenta de administrare a parcului de distractii pe care il construieste jucatorul, ci din faptul ca jucatorul isi poate exersa abilitatile de construire a celor mai fantastice instalatii de montaigne-russe imaginabile. De aici o adevarata competitie online a celor mai inspirate/periculoase/datatoare de ameteli linii pentru trenulete si o avalansa de site-uri ale fanilor. E adevarat ca jucatorii nu pot ignora nici componenta economica, pentru ca realizarea proiectelor de montaigne-russe presupune fonduri ce pot fi obtinute numai dintr-o buna administrare a parcului de distractii – management al costurilor ce merge pana la numarul cuburilor de gheata ce pot fi puse in paharul de bautura racoritoare sau publicitate pentru atragerea clientilor.  RollerCoaster Tycoon este creatia unei alte figuri a lumii jocurilor, ceva mai ciudata de data aceasta, Chris Sawyer. 

    Sawyer este un singuratic care face jocuri in trei oameni (doi angajati temporar – un grafician si un muzician) intr-o lume unde echipele de realizatori numara zeci de oameni, iar proiectele costa zeci de milioane de dolari. Prima reusita a lui Sawyer a fost Transport Tycoon, publicat in 1993 de compania lui Sid Meier, MicroProse. Ulterior Sawyer a trecut de la trenuri si gari la trenulete in parcuri de distractii, dar a sfarsit tot la trenuri: ultima sa creatie se numeste Cris Sawyer’s Locomotion – un esec, dar unii spun ca aceasta se datoreaza si publisherului Atari care nu a investit nici un dolar in publicitate pentru joc. 

    Administrarea unei afaceri virtuale nu inseamna numai contabilitate si fair-play. In Pizza Tycoon, tot o creatie a celor de la MicroProse, jucatorul, proprietar de restaurant, poate apela la mafia locala pentru a sabota competitia sau poate castiga bani din activitati ilegale, cum este traficul de arme. In Civilization si in Economic Wars spionii sunt o arma importanta in lupta cu competitia – pot fura secrete si pot sabota activitatea statelor sau a companiilor concurente. 

    Daca am oferit alternative de pregatire pentru presedinti de stat si pentru directori de companii, de ce n-am oferi solutii asemanatoare si pentru primari, mai ales pentru cei nou-numiti. Solutia pentru Adriean Videanu este SimCity 4.

    Primul SimCity a fost lansat in urma cu 15 ani si a fost gandit de Will Wright, creatorul celui mai bine vandut joc din lume – The Sims (un simulator de… familie, cu tot angrenajul social, economic si cultural ce tine de aceasta). In SimCity jucatorul este Primarul si rolul sau este de a-si dezvolta cat mai armonios posibil Orasul. Aceasta cu ajutorul unui numar de consilieri locali virtuali, inzestrati nu numai cu sfaturi ci si cu o doza destul de mare de umor. Spre deosebire de alti primari, cel din SimCity trebuie sa se ingrijeasca de bunastarea cetatenilor sai, care ii platesc taxe; un oras lipsit de canalizare, electricitate sau drumuri, fara conexiuni, economie este sortit pieirii. Pe masura ce trece timpul, jucatorul, care interactioneaza cu creatia sa prin intermediul presei dar si direct, de la nivelul trotuarului, este pus in fata unor alegeri – o centrala electrica pe carbune, poluanta dar eficienta sau energie eoliana, relativ scumpa dar care nu va nemultumi ecologistii, un spital nou sau o sectie de politie in plus, pentru starpirea coruptiei, o universitate care sa creasca gradul general de educatie sau o atractie turistica care sa aduca venituri la buget. In plus, actiunea este condimentata fie cu dezastre naturale, cat si cu tot felul de accidente sau incendii. Un joc si pentru medicul si politicianul Sorin Oprescu – Theme Hospital. Mai vechi, din 1997, dar atragator, chiar daca presupune managementul unui spital. Adica construirea unui mediu corespunzator, angajarea de medici, asistente si infirmieri, dezvoltarea afacerii prin adaugarea de echipament medical avansat din punct de vedere tehnologic, lupta cu epidemiile sau cu problemele curente.

    Si avocatii au simulatorul lor, The Partners pe numele lui. Abordarea gameristica variaza intre spiritul neserios din serialul TV Ally McBeal si actiuni cat se poate de serioase pentru castigarea unui proces, ideea fiind a evolutiei cabinetului cu doua birouri amarate si o canapea desfundata, intr-o cladire darapanata la o companie de top. In plus personajele trebuie sa interactioneze, avand nevoi cat se poate de umane – dragoste sau confort. Business-ul cu business virtual este o afacere serioasa si s-a integrat deja in conceptul de e-learning, de invatatura asistata de calculator. Audencia School of Management din Nantes foloseste pentru antrenarea studentilor MBA trei jocuri pe calculator. La scoala din Ashridge, in Marea Britanie, trainingul include Stealth, o simulare de management pe PC si Calypso, un joc ce presupune administrarea unei flotile de iahturi: recrutare de personal, castigarea de clienti, mentinerea coeziunii si moralului echipei, obtinerea de profit. Rotman School of Management, din cadrul Universitatii din Toronto simuleaza pe calculator administrarea unei companii; cateodata simularea se apropie de real, de exemplu in cazul in care studentii au purtat negocieri cu otelarii canadieni sau cu lucratorii din industria auto. La Bordeaux Business School profesorul Pierre Mora a dezvoltat o aplicatie care simuleaza conducerea unei afaceri cu vinuri pe piata internationala. Si nu in ultimul rand PricewaterhouseCoopers, care isi invata angajatii sa tranzactioneaze instrumente financiare complexe, asa-numitele derivative, cu ajutorul unui joc numit IN$IDER. Actiunea are loc in viitor, jucatorii facand parte din echipa financiara a unei companii intergalactice miniere numita Gyronortex. Jocul este creatia unei angajate de la PwC, Paula Young, care a folosit experienta unor experti ai companiei si o echipa redusa de programatori. De la stadiul de aplicatie pentru angajatii PwC, IN$IDER a evoluat spre distributia comerciala, prin intermediul companiei Intellexis. 

    Cuantificata, piata de e-learning din SUA, la nivelul anului 2002, valora peste 10 miliarde de dolari. Companiile cheltuiau pentru acest segment 4,6 miliarde de dolari, scolile elementare si liceele 1,88 miliarde de dolari, iar universitatile 1,5 miliarde de dolari.  In urma cu doi ani Business Week isi sfatuia cititorii sa joace Capitalism II: „…nu numai cei ce aspira sa devina noul Michaell Dell sau Sam Walton, pentru ca poate fi un exercitiu distractiv si folositor pentru oricine doreste sa isi testeze capabilitatile antrepenoriale, fara ca aceasta sa implice riscuri“.

    Pentru ca, asa cum spun cei de la Discovery Channel, un simulator de afaceri este „un MBA intr-o cutie de carton“.

  • Media Center, mod de utilizare

    Media Center PC-ul e cea mai noua idee a lui Bill Gates, in spiritul noii sale retete de succes: divertismentul digital. Mod de preparare: luati un PC, instalati noul Windows XP Media Center Edition 2005 si folositi telecomanda pentru a rasfoi printre melodii, filme si poze.

    Se numeste Amanda, are 19 ani, este studenta in primul an si face cursuri de dans de la 14 ani. Poate deveni oricand angajata dumneavoastra full-time, in cazul in care va cumparati un Media Center PC cu Windows instalat. Cum asa? Simplu, pentru ca Amanda este o femeie virtuala, pe care o puteti chema sa danseze pe monitor de fiecare data cand ascultati muzica in Windows Media Player. 

    Daca nu va place, puteti s-o schimbati oricand cu unul din celelalte zeci de personaje, fiecare cu povestea lui si cu stilul de dans personal. Apropo, Amanda este experta in dansul pe muzica house. Adresa de mail sau numarul de telefon n-am reusit sa le gasim, oricat am studiat Help-ul din Windows. Instalati-va si un tuner TV sau chiar doua, configurati legatura la Internet, dati drumul la sistemul audio si gata. 

    Aveti in casa un adevarat studio digital, care stie sa inregistreze filmul preferat la ora programata (pe care o poate afla de altfel si singur, direct din Internet), dupa care il poate „arde“ pe un CD sau DVD, asta in timp ce dumneavoastra va uitati in paralel la un alt program de televiziune sau ascultati ultimul album al artistului preferat, proaspat descarcat de pe Internet. S-au anuntat prietenii pentru o vizita „de lucru“ care va tine toata noaptea? Nu trebuie decat sa treceti Windows-ul in „Party Mode“ si puteti incepe sa completati lista de melodii favorite, care vor fi redate in timp ce pe ecran defileaza titlul, plus tot felul de efecte vizuale. Party Mode il va lasa pe orice prieten sa joace rolul DJ-ului priceput, insa in acelasi timp va restrictiona accesul la documentele si fisierele personale de pe computerul dumneavoastra. Evident ca Party Mode poate fi controlat si de la distanta, cu telecomanda.

    Ati ascultat deja toate melodiile interesante din computer si petrecerea nu s-a terminat? Inseamna ca a venit timpul sa navigati pe Internet in cautarea unui post de radio online. Aveti de ales intre mai multe categorii preinstalate, printre care muzica rock, clasica, alternativa, jazz si multe altele.

    Daca discutiile de la petrecere sunt extrem de interesante si ati uitat de PC, nici o problema. Ecranul se va transforma fara prea multe comentarii intr-un acvariu ultrarealist, o scena din cosmos sau din tablourile lui Leonardo DaVinci, iar lista de noi screensavere nu se opreste aici. Ati obosit de atatea noutati spectaculoase? Atunci poate ca a venit timpul sa inchideti PC-ul Media Center si sa mergeti la culcare. Credeati ca macar aici ati scapat de functiile de interactivitate? Ei bine, nu, pentru ca PC-ul se inchide acum ca si televizorul, apasand butonul Power de pe telecomanda. 

  • Cifrele lui gates

    Vanzarile Windows XP Media Center Edition au atins 1 milion de copii in cele sase luni de la lansarea celei mai recente editii.

    EVALUARE: „E o cifra semnificativa, si e o rampa destul de buna“, a spus Gates la Windows Hardware Engineering Conference, de  la sfarsitul lui aprilie. 

    O CIFRA SI UN PROCENT: Decizia lui Gates de a da o cifra exacta despre vanzarile unei anume editii a Windows XP e rara, spun analistii. In acelasi discurs, Gates a vorbit despre cresterea cu 60% a vanzarilor Windows XP Tablet PC Edition fata de trimestrul precedent.

    PANA ACUM: In cei trei ani scursi de la lansarea Windows XP Media Center Edition, compania a vandut peste 2 milioane de exemplare, a mai spus Gates.

  • Dreptul autorului

    Restrictiile impuse de copyright vin in contradictie cu spiritul liber al internetului si chiar cu dorinta multor autori de a-si distribui liber creatiile prin intermediul retelei.

    In anul 1710, parlamentul britanic a legiferat pentru prima data drepturile editorilor de a tipari carti. Legea – cunoscuta ca Statute of Anne sau The Copyright Act – nu facea nici o referire la notiuni moderne precum „proprietate intelectuala“ ci se marginea la a limita un monopol deja existent. Primita cu ostilitate de editorii vremii, legea s-a dovedit benefica in timp, deoarece imbina mai multe interese: ale autorilor, ale editorilor si ale societatii. Desi notiunea de copyright a evoluat de-a lungul vremii, ecuatia fundamentala a ramas aceeasi. Autorul unei opere de creatie primeste un drept exclusiv, dar limitat in timp, de a da operei sale orice folosinta crede de cuviinta. Deoarece acest drept poate fi negociat si transmis, pe durata exclusivitatii creatia devine marfa, iar autorul poate trage foloase materiale.  Dupa expirarea dreptului exclusiv, opera devine un bun comun al intregii societati.

    Multa vreme, acest mecanism a functionat relativ bine gratie unor intelegeri internationale si unei protectii „naturale“: costurile reproducerii si multiplicarii erau suficient de mari pentru a descuraja investitiile in actiuni ilegale. Problemele s-au ivit in momentul in care tehnologia a inceput sa furnizeze mijloace accesibile de multiplicare a materialelor sub copyright. Inregistrarile audio si video pe banda magnetica au speriat industria divertismentului, care s-a dovedit refractara la ideea de a le folosi pentru distributie. 

    Computerele si mai cu seama Internetul au schimbat datele problemei, deoarece continutul digital poate fi reprodus fara nici o dificultate si poate fi distribuit cu costuri minime la scara planetara. Un adevarat razboi s-a declansat intre colosii divertismentului si asa-numitii „pirati“, prima victima de notorietate fiind serviciul Napster, care a adunat nu mai putin de 70 de milioane de amatori de muzica gratuita. Insa daca sute de milioane de oameni incalca cu buna stiinta o lege, inseamna ca legea in cauza are o problema. Iar in cazul copyright-ului, se pare ca problema este inadecvarea la conditiile pe care tehnologia le-a facut posibile. Interesant este ca pirateria functioneaza mai degraba ca un mecanism de marketing. Cu toata muzica vehiculata ilegal in retea, vanzarile de CD-uri au crescut cu peste 20% in ultimii ani. Cativa autori si editori curajosi din domeniul cartii au inceput sa experimenteze acest mecanism si au constatat cu placuta surprindere ca distributia libera a materialului prin Internet actioneaza ca un „virus publicitar“ care duce la cresterea vanzarilor pe suport clasic. Exemple celebre sunt grupul rock Grateful Dead, grupul literar italian Wu Ming sau autorul SF american Eric Flint.

    Astfel a aparut necesitatea de a „inmuia“ restrictiile (adesea exagerate) pe care copyright-ul le impune, iar licenta „Creative Commons“ (CC) este mecanismul cel mai popular in aceasta privinta. In principiu, CC nu vine in contradictie cu dreptul de autor ci doar confera publicului dreptul de a distribui materialul licentiat, cu anumite conditii. Spre deosebire de notita „toate drepturile rezervate“ care apare de regula alaturi de copyright, licenta Creative Commons spune „unele drepturi rezervate“. 

    Exista trei drepturi pe care autorul si le poate rezerva prin licenta CC. Primul este atribuirea, care pretinde ca orice prezentare a operei sa fie insotita de numele autorilor. De asemenea, se poate pretinde ca materialul licentiat sa fie folosit doar in scopuri necomerciale. In fine, autorul poate interzice crearea de opere derivate pe baza materialului licentiat (de pilda utilizarea unei piese muzicale intr-un film). 

    Daca insa se permite realizarea de opere derivate, atunci autorul poate pretinde ca acestea sa fie distribuite in aceleasi conditii ca si opera licentiata („share alike“). Tot prin licenta CC, autorul are posibilitatea de a renunta la orice drepturi, caz in care opera intra in domeniul public. 

    Exista un corp tot mai substantial de opere ce pot fi liber distribuite prin Internet, iar Yahoo dispune chiar de un motor de cautare specializat. Tot mai multe universitati (in frunte cu MIT) isi pun materiale de curs sub licente publice iar BBC a lansat de curand licenta „Creative Archive License“, sub care intentioneaza sa puna la dispozitia publicului intreaga sa arhiva de filme si emisiuni televizate.