BusinessMagazin

Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • Inside Microsoft

    Toata lumea ii spune „gigantul software“, dar prea putini stiu ce se afla cu adevarat dincolo de zidurile cartierului general. „Ziduri“ e un fel de-a spune, pentru ca in campusul Microsoft nu prea gasesti asa ceva. Sunt in schimb brazi, flori, iarba verde, o multime de terenuri de sport, o „casa inteligenta“ si un magazin al companiei. Plus multe altele, mai greu de observat la prima vedere.

    Atunci cand cea mai mare companie de software din lume isi construieste propriul orasel langa casa ta, poti sa fii sigur ca piata imobiliara va fluctua serios. Langa Seattle, SUA, se afla campusul Redmond, locul in care 27.000 de oameni vin zilnic sa lucreze, la sediul central, pentru gigantica corporatie americana. Peste 5.000 dintre ei au ajuns aici din afara SUA, din peste 100 de tari. Multi chinezi si indieni, dar si vreo 300 de romani. Unul dintre ei este Eduard Koller, un roman venit in America de cinci ani, la Microsoft. „Cu cat te apropii mai mult de Microsoft, cu atat preturile la case si la chirii sunt mai mari“, observa el. Asta nu pare insa sa-l deranjeze prea tare. E inginer programator la compania americana si are o casa ce pare desprinsa dintr-un catalog de lifestyle. „Microsoftistii“ – cum ii place sa spuna lui Koller – locuiesc mai toti in apropierea campusului, in case cochete, iar dimineata si seara isi inghesuie masinile (rar vezi vreuna mai veche de doi-trei ani) pe cele doua poduri care trec peste imensul lac din Redmond. 

    „Redmond e la doar cativa kilometri de Seattle, dar viata e mult mai linistita aici“, spune Koller. „Peisajele sunt foarte frumoase, iar criminalitatea tinde spre zero.“  Daca esti prea atent la peisaj – brazii predomina, pe un fundal relaxant asigurat de o iarba atat de verde incat pare ca e artificiala – nici nu observi cand masina lasa in urma zgarie-norii din Seattle si intra in Redmond. La prima vedere arata ca un orasel de vacanta, vile ici si colo, insa curand incep sa defileze pe marginea drumului „building-urile“ Microsoft. Sunt aproape 130 de cladiri ultramoderne de birouri, fiecare identificata cu o placuta pe care, sub logo-ul companiei, este trecut numarul cladirii. Aici lucreaza specialistii lui Bill Gates, impartiti pe echipe ce se reunesc pentru diferite proiecte si se dizolva la final, urmand apoi sa se regrupeze in alte formule pentru „task-urile“ viitoare. Redmondul in sine e doar un sat ceva mai mare, insa suficient de mare incat sa ai nevoie de o masina daca vrei sa ajungi usor de la o cladire la alta. Cum in America e mai evident ca oriunde ca „time is money“, lucratorii sunt incurajati sa nu mai piarda vremea cu scosul masinii personale din parcare si li se recomanda sa apeleze la unul din microbuzele care dau ture prin campus. Microbuzele circula „ceas“, la fiecare 5 minute in ambele sensuri, asa ca e greu de crezut ca vor fi vreodata vazute scene mai familiare prin alte tari, precum statii pline de oameni asteptand sau calatori prinsi cu usa din cauza inghesuielii.

    Nici masini parcate peste tot nu prea pot fi vazute in campus pentru ca dimineata, la sosire, masina personala trebuie lasata – regulamentar, cum se fac mai toate lucrurile in America – in parcare. Parcarile sunt niste blocuri gri cu trei-patru etaje, intinse pe suprafete suficient de mari incat ar putea gazdui fiecare cate un supermarket.

    Odata masina parcata, angajatul Microsoft isi ia servieta si se indreapta spre birou. Pentru a convinge usa cladirii sa se deschida e nevoie sa treaca prin fata unui cititor cardul cu datele personale de identificare. Abia dupa aceea drumul spre locul de munca e deschis. Acest scenariu nu este insa obligatoriu. Daca florile, iarba verde si mirosul de primavara sunt prea tentante, lucratorul de la Microsoft poate sa-si ia laptopul si sa lucreze oriunde, pentru ca intreg campusul este acoperit de transmisii wireless care faciliteaza conectarea la reteaua interna a companiei si la Internet.

    Teoretic, orice angajat poate sa vina la lucru cand vrea si sa plece cand vrea. In practica insa, acest lucru se intampla mai greu, „pentru ca depinzi de colegii de echipa, si daca toti vin la birou de dimineata si pleaca spre seara, nu prea te simti confortabil sa vii la pranz si sa pleci dupa doua ore“, spune Eduard Koller. „Spiritul de echipa conteaza mult, pentru ca proiectele se lucreaza in echipa“. Chiar daca nu isi permite sa-si faca zi de zi propriul program, Koller spune ca nu este foarte greu ca din cand in cand sa uneasca o zi de vineri si una de luni si sa plece in excursie intr-un weekend prelungit – destinatii precum California sau coasta de est sunt la numai cateva ore de zbor, deci ideale pentru cateva zile de relaxare. Insa pana la urmatorul week-end mai este ceva timp. Noroc ca tocmai a sosit ora pranzului, asa ca oamenii de la Microsoft se indreapta catre „cafeteria“. In campus sunt raspandite 25 de cantine, iar democratia a ajuns si in sala de mese – angajatii nu stau la coada in fata unui „ghiseu unic“, ci se duc fiecare la „standul“ cu mancare dorit si se aprovizioneaza. Daca e vorba de mancare calda, servesc bucatarii, iar vitrinele cu dulciuri, bauturi, iaurturi, fructe sunt cu autoservire. Preturile sunt subventionate de companie, asa ca un pranz consistent nu-i va scoate din buzunar „microsoftistului“ mai mult de 10 dolari.

    Apropo de preturi subventionate, Microsoft are in campus si un „company store“, un magazin cu preturi speciale pentru angajati. Nu e permis sa faci poze inauntru, insa n-ai nevoie de fotografii ca sa-ti aduci mai tarziu aminte ca software-ul se vinde acolo cu mari reduceri. Se pot cumpara CD-uri ca Windows XP Home Edition, jocuri de Xbox, enciclopedii Encarta, cu preturi de 20-30 de dolari fiecare. In afara de soft, mai poti pleca cu o jacheta, sapca, camasa sau geanta, ori tot felul de suveniruri, toate evident purtand logo-ul Microsoft.

    Spre finalul zilei de lucru, cine simte nevoia de relaxare si n-are inca suficienti bani ca sa-si permita o casa a viitorului poate vizita linistit „Casa Inteligenta Microsoft“. Este singura expozitie de acest fel a Microsoft din lume si este aranjata exact ca o casa, cu intrare, hol, living, bucatarie, camera copilului, camera de entertainment etc. Se pare ca unii chiar isi permit asa ceva in viata reala: o replica destul de exacta a „Casei Inteligente“ se gaseste dincolo de lac, iar pe usa este trecut numele lui Bill  Gates, boss-ul companiei.

    Casa Microsoft nu are insa numai rol de divertisment. „Vrem sa prezentam aici viziunea noastra despre cum va arata tehnologia peste 3-5 ani“, spune Pam Heath, manager al departamentului Consumer Prototyping & Strategy. „Este o metoda utila, pentru ca aceste inovatii le sunt prezentate clientilor si primim permanent feedback din partea lor.“ Casa demonstreaza ca are creier (fie el si artificial) inca de la intrare. Identificarea biometrica este o metoda mult mai sigura si n-o sa mai aveti nevoie in veci sa apelati la metoda „cheia sub pres“. „Securitatea este mai sigura daca vizitatorului i se cere, in loc de ceva ce are (cheie, cartela), ceva ce este“, spune Heath. Asa ca proprietarul nu trebuie decat sa-si lipeasca palma de peretele casei, iar ceea ce parea sa fie doar un spot luminos decorativ se schimba intr-un scanner cu laser care compara „harta“ mainii cu cea preinregistrata in computer. Scannerul este capabil sa interpreteze si compozitia irisului. „Ochii au de 1.000 de ori mai multe elemente distinctive decat amprenta digitala“, remarca Heath tocmai in momentul in care usile si-au recunoscut stapana si s-au dat la o parte.

    De-abia intrat in hol, cauti cu privirea intrerupatorul pentru lumina. „Credem ca peste cativa ani tehnologia va fi suficient de avansata ca sa iasa din prim-plan si sa devina o prezenta pe cat de puternica, pe atat de discreta“, spune Heath. Aprinde lumina si intreaba: „Credeti ca acesta este un simplu intrerupator?“. Daca in loc sa-l rotesti, il apesi, peretele se lumineaza si lasa sa se vada un mini display. In fapt, e un panou de control sensibil la atingere prin care pot fi controlati parametrii de mediu ai casei – lumina, incalzirea – dar si diversele echipamente electronice. Toate acestea pot fi si presetate, asa ca, daca doriti, puteti oricand sa va rugati casa sa va astepte cu o melodie a lui Bob Marley si jaluzelele trase. 

    Nu-i exclus sa simtiti nevoia sa intrati si in bucatarie pentru o gustare. Nici aici nu scapati insa de gadgeturile inteligente. Care este asemanarea intre un computer si un cuptor cu microunde? Atunci cand se afla in casa inteligenta, amandoua au o adresa de IP, adica, intr-un limbaj mai putin tehnic, sunt conectate la reteaua informatica si pot comunica intre ele. „Nu cumperi un cuptor cu microunde pentru ca stie sa intre pe Internet, ci pentru ca te ajuta sa gatesti repede. Dar daca se conecteaza si la reteaua informatica, cu atat mai bine“, spune Heath. Mai ales ca, in cazul femeilor ocupate, un astfel de aparat poate da o mana de ajutor. De pilda, alaturi de clasicul bip, atunci cand mancarea e gata, pe display-ul din bucatarie apare un semn de exclamare care te avertizeaza, in cazul in care n-ai fost pe faza, ca mancarea este gata. Tot de la panoul de control, utilizatorul poate sa ia diverse decizii – de exemplu, sa seteze un reminder pentru mai tarziu sau sa mai lase mancarea la incalzit pentru alte cateva zeci de secunde. 

    Etichetele RFID (etichete obisnuite care au insa inglobate niste emitatoare radio minuscule) si-au gasit o utilizare surprinzatoare in bucataria inteligenta de la Microsoft. E de ajuns sa puneti pe masa cateva ingrediente – de exemplu, faina sau o cutie cu oua. Un aparat de citire „interogheaza“ etichetele si afla despre ce produse este vorba, dupa care ii comanda unui computer sa afiseze direct pe masa – folosind raze luminoase – o lista de retete care pot fi preparate folosind acele ingrediente. Suprafata este sensibila la atingere, asa ca puteti „naviga“ printre retete pentru mai multe detalii, apasand cu degetul pe masa.

    Prajitorul de paine, inexplicabil, este doar un prajitor de paine si nimic mai mult. „Ne-am gandit ca n-are nici un rost sa-i implantam un cip, din moment ce isi face treaba foarte bine si-asa“, glumeste Pam Heath. Dupa o masa copioasa, probabil ca n-ar strica o pauza in „camera de entertainment“, dotata cu un display de dimensiuni ce se apropie de cele ale ecranului de cinema. Aici puteti asculta muzica special compusa pentru un asemenea cadru intesat de tehnologie. 

    Mai precis, melodiile se coordoneaza cu lumina (culoarea si unghiurile din care se proiecteaza) astfel incat atmosfera unei discoteci paleste, in comparatie. Evident ca puteti oricand inlocui muzica cu impuscaturile asurzitoare sau uruitul masinilor de curse din cele mai noi jocuri lansate pentru consola video Xbox. 

    Camera de entertainment poate fi o experienta grozava si pentru copii, si nu neaparat datorita jocurilor video. Daca parintele face in prealabil niste setari, camera poate reactiona in momentul in care copilului i se citeste o poveste. „Imparatul Verde porni la drum spre miazanoapte“, poate fi o fraza-cheie la auzul careia computerul stie ca trebuie sa coloreze intreg peretele intr-un verde aprins si sa dea drumul unei anumite melodii. Tehnologii mult prea avansate pentru a visa ca vor ajunge vreodata in casele cumparatorului mediu? „Noi credem ca nu mai tarziu de cinci ani aceste aparate vor exista pe piata si vor avea preturi accesibile clasei de mijloc“, spune Pam Heath. 

    Inapoi in campus, „Linia Verde“ este gata de plecare. Asa se numeste unul dintre traseele microbuzelor care se plimba printre cladirile Microsoft pentru a-i transporta pe angajati si pe vizitatori. O ultima privire in jur – intr-adevar, nimic nu pare la intamplare. Doar doua exemple: in parcari exista locuri speciale marcate cu placute pe care scrie „Visitor Only“ – doar pentru vizitatori (si in Romania e cam la fel, cu mentiunea ca placutele acelea nu exista, iar locurile de parcare nu sunt de obicei de ajuns nici pentru angajati). In al doilea rand, in curtea fiecarei cladiri sunt amplasate alte indicatoare, mai inalte, care semnaleaza zonele de adunare pentru cazuri de urgenta (inutil de spus ca fiecare etaj al fiecarei cladiri are indicatorul sau).

    O data cu lasarea serii, masinile „microsoftistilor“ incep sa iasa din parcari. Materia cenusie aglomerata in oraselul Redmond a mai produs si astazi valoare adaugata pentru cine stie cate industrii. Asa ca nu mai conteaza atat de mult ca asta a mai adaugat, probabil, cativa centi la pretul chiriilor din zona.

  • Un roman la Microsoft

    Dragos Dumitriu a venit in America in 1993, pe cand avea 26 de ani, in cautarea a nici el nu stie prea bine ce. In Romania facuse de toate – a fost cascador si a aparut prin cateva filme, a trecut pe la un institut de cercetare, a infiintat prima sala de culturism din Campina. A facut montaje foto si audio-video, dar si caiac de performanta, la Dinamo. 

    4,25 $/ORA „Fara experienta de viata pe care am avut-o, nu cred ca as fi avut succes aici“, spune el. „Am inceput cu salariul minim de atunci, 4 dolari si 25 de centi pe ora“. Era terapeut la o companie care ingrijea bolnavii cu handicap mental. Printre datoriile lui intrau inclusiv curatenia si supravegherea masinii care spala rufele pacientilor.

    LA TELEFON CU INDIA Astazi este „program manager“ la Microsoft, unde are in grija evolutia si asistenta tehnica pentru 120 de aplicatii aflate in productie. Toata echipa de executie se afla in India, iar Dumitriu comunica cu ei prin telefon si Internet si le face vizite de cate doua saptamani la fiecare jumatate de an.

    DESPRE INDUSTRIE „Software-ul inseamna 90% psihologie si doar 10% tehnologie. E nevoie de o adevarata arta pentru a intelege ce vrea clientul cu adevarat. La fel de important este sa pastrezi o relatie destinsa cu clientul, pentru ca in procesul de productie apar adesea momente incordate.“

    CE URMEAZA? „Acum sunt pasionat de psihologia sociala in software development si cred ca e timpul de un doctorat“, spune Dumitriu. „Canapeaua de psihanaliza in birou deja o am“, glumeste el.

  • Call Center, puntea spre clienti

    In ultimul timp, atat in presa scrisa cat si in cea audio-vizuala intalnim tot mai des termenul de Call Center (sau Contact Center).  Dar ce se ascunde in spatele acestei notiuni?

    O minima definitie: Call Centerul este interfata de comunicare, punctul de legatura dintre o companie si clientii sau potentialii sai clienti. Call Centerul poate fi atat intern, ca departament de sine statator sau integrat in departamentul de relatii cu clientii, cat si extern, in cadrul unei companii specializate in acest tip de servicii. In acest din urma caz este vorba de externalizarea serviciilor de call center sau altfel spus „outsourcing“. Rolul unui Call Center este de asigura in primul rand suportul informational necesar clientilor sau potentialilor clienti ai unei organizatii, suport furnizat printr-o infrastructura specifica de catre un personal specializat.  Serviciile de furnizare de informatii se pot extinde si la cercetare de piata, inregistrare de garantii, vanzari s.a.  Principalul canal de comunicare il reprezinta telefonul, la care se adauga e-mail, SMS si chat. Orice Call Center este construit pe trei componente: oameni, tehnologie si procese, eficienta acestuia fiind determinata atat de performanta fiecarei componente in parte cat si de modul in care ele lucreaza impreuna. 

    Daca discutam de componenta umana, atunci discutam de oameni specializati pe anumite domenii, cu experienta in relatii cu clientii, cunoscatori a cel putin unei limbi straine si cu abilitati de comunicare excelente. Tehnologia este o componenta vitala a unui Call Center si exista o gama variata de echipamente si aplicatii software dedicate acestei activitati. 

    In mare, este vorba de tehnologie care asigura preluarea si efectuarea apelurilor, accesarea bazelor de date, efectuarea rapoartelor pentru monitorizarea activitatii.  Fara o astfel de platforma tehnica nu putem discuta de un Call Center eficient si competitiv. Procesele reprezinta un alt element esential al unui Call Center. 

    Degeaba ai cei mai buni oameni si cea mai buna tehnologie daca activitatea nu este reglementata de un set de reguli exacte si clar definite. Este ca si cum ai avea o masina sport si un sofer profesionist fara a sti cum sa ajungi la destinatie.

  • Profesiunea: Blogger

    Tiparul ne-a transformat pe toti in cititori, radioul in ascultatori, televiziunea in telespectatori iar internetul in jurnalisti.

    In cadrul studiului Imagining the Internet, cei peste 1.300 de experti chestionati au fost in mare masura de acord ca cel mai important impact pe care internetul il va avea asupra societatii in urmatorii zece ani se va referi la domeniul diseminarii informatiei si ca acest impact va produce efecte substantiale in domeniul presei.

    Ca orice predictie, si aceasta se bazeaza pe extrapolarea unei evolutii. Inca de la inceputurile internetului, diversele forme de forumuri virtuale au deschis calea catre o noua modalitate de informare, mai intai in domeniul stiintific si tehnologic si apoi in domenii tot mai diverse. Urmatorul pas l-a reprezentat aparitia „publicatiilor electronice“ (numite, in jargonul internetului, e-zine). Este extrem de interesant procesul de profesionalizare a acestora, incepand de la revistele semi-clandestine ale hackerilor anilor ‘80, pana la e-zinele profesioniste de azi, multe dintre ele cu o audienta invidiata chiar si de presa scrisa. Printre exemplele elocvente se numara Salon (domenii diverse), Nerve (lifestyle) sau The Register (tehnologia informatiei).

    Aceasta evolutie n-a ramas fara urmari in zona presei traditionale, care s-a vazut pusa in situatia sa se adapteze si sa concureze in noul mediu. Prima reactie a fost crearea unor editii electronice care reflecta editiile tiparite. Insa abia atunci s-a vadit ca de fapt e-zina este o noua forma publicistica, cu mecanisme proprii si cu o alta dinamica. Dispare notiunea de editie pentru ca materiale noi pot fi publicate oricand (uneori stirile vin „in timp real“) iar feed-back-ul cititorilor devine parte integranta a publicatiei. S-au produs mutatii importante: unele reviste tiparite au migrat pe web (de pilda Byte) iar unele e-zine au scos editii tiparite (un exemplu este Nerve). Revista Wired are o editie lunara tiparita, dublata de un jurnal on-line extrem de dinamic. La fel procedeaza The Guardian, BBC si alte nume grele din media „traditionale“. 

    Insa un nou fenomen vine sa bulverseze acest peisaj si asa destul de zbuciumat. O forma aparent benigna de publicistica personala – blog-ul (de la „web log“, jurnal personal pe web) – a capatat o popularitate uluitoare in ultimii ani si pare ca se apropie de masa critica necesara pentru a fi luata in serios. Chestiunea nu este cantitativa – exista milioane de blog-uri – ci calitativa: poate fi considerata asa-numita „blogosfera“ (totalitatea blog-urilor) o forma de presa alternativa? 

    Tom Foremski a fost vreme de 20 de ani jurnalist. Si nu la cine stie ce gazeta obscura de provincie, ci la Financial Times, in calitate de reporter specializat pe domeniul tehnologiei si editorialist. Cu toate acestea, s-a hotarat sa renunte la postul de la FT pentru a se dedica in totalitate blog-ului sau, Silicon Walley Watcher. 

    Rezultatele nu au intarziat sa apara, astfel incat SWW a fost nominalizat de Bacon’s printre cele mai influente blog-uri (alaturi de Wonkette si Dave Barry). Mai important este insa ca a obtinut sponsori si a devenit, astfel, un blogger profesionist – poate primul. Garrett Graff are 23 de ani si scrie un blog – FishBowlDC – despre stirile care apar in media la Washington. Numele sau va ramane cu siguranta legat de data de 7 martie 2005, cand a devenit primul blogger acreditat la o conferinta de presa desfasurata la Casa Alba. 

    Evenimentul s-a dovedit cu mult mai important decat conferinta de presa, stirea despre aceasta premiera fiind prezentata de CNN si relatata pe larg de New York Times. Oficialii de la Casa Alba au fost pusi in fata unei intrebari extrem de dificile: sunt blogger-ii jurnalisti? 

    La sfarsitul anului trecut, trei blog-uri au publicat niste informatii despre cateva produse dezvoltate de firma Apple care inca nu au fost prezentate public. Apple a sustinut ca e vorba de secrete comerciale si a cerut in justitie ca blogger-ii sa dezvaluie identitatea persoanelor care au furnizat informatiile. Legile americane prevad dreptul jurnalistilor de a-si proteja sursele, asa ca intrebarea din fata instantei a fost aceeasi: sunt blogger-ii jurnalisti sau nu? Raspunsul din 4 martie a fost negativ. Insa Electronic Frontier Foundation – aparatorul celor trei bloggeri – a inaintat un recurs, blogosfera indeamna publicul sa boicoteze firma Apple iar dezbaterile pe marginea Primului Amendament sunt in plina desfasurare. Foremski este cu siguranta jurnalist. Graff a fost considerat jurnalist de Casa Alba. Pronosticul meu este ca Apple nu va afla cine a vorbit despre Asteroid si Q97.

  • Totul despre compania ta!

    Cautati sa va extindeti afacerea in Europa, asa ca ati inceput corespondenta cu diverse companii din afara.

    Aveti insa o problema: nu prea stiti cum sa faceti diferenta intre partenerii seriosi si cei care duc de coada diverse „tinichele“: datorii neachitate, contracte nerespectate, actionariat-fantoma. O metoda de a verifica situatia exacta a unei companii europene este site-ul www.ebr.org. European Business Register se vrea un fel de catalog al companiilor care activeaza in Europa, insa este realizat cu ajutorul institutiilor de tip Registrul Comertului, astfel ca toate datele despre companii au cele mai mari sanse de a fi reale.

    Site-ul EBR este destinat tuturor utilizatorilor de Internet care doresc sa afle informatii despre companii. Pentru a utiliza site-ul, aveti nevoie insa de un abonament, al carui tarif este confidential si poate fi aflat doar de la partenerii EBR. Cel mai apropiat se afla in Grecia, insa puteti obtine informatii suplimentare contactand editorii site-ului prin e-mail. Din catalog nu lipsesc firmele romanesti, iar sectiunea dedicata lor este realizata in colaborare cu Camera de Comert si Industrie a Romaniei si Municipiului Bucuresti (CCIRMB). Proiectul a fost lansat in 1992 si a inclus initial 13 tari. A fost extins apoi in Europa Occidentala, iar mai tarziu, au fost adaugate si tari din Europa de Est. Pana acum, s-au cheltuit peste 1,5 milioane de euro cu acest proiect, majoritatea provenind din finantari europene. 

    Utilizatorii abonati au acces si la un motor de cautare care poate identifica companii dupa nume, domeniu de activitate sau tara in care activeaza. Cautarea se realizeaza direct in baza de date a institutiilor care participa la acest proiect, fara a altera in vreun fel informatia. Abonatii EBR pot de asemenea sa caute informatii despre oficialii companiilor partenere. Iar daca tot nu va este de ajuns, aflati ca exista pentru anumite companii si un profil special, realizat de editorii site-ului. 

    Acesta cuprinde pe langa informatiile oficiale si informatii privind actionariatul, rezultatele financiare raportate, precum si alte date care pot influenta performanta companiei respective. 

    Va ganditi daca sa va inscrieti ca utilizator pe acest site? Sa mai spunem ca portalul contine in acest moment 18 milioane de companii, de la multinationale pana la companii mici si mijlocii. Aveti de unde alege? 

  • Mobilul a crescut mare

    Organizat timp de multi ani la Cannes, in Franta, cel mai mare congres de telefonie mobila din lume – 3GSM – s-a mutat anul acesta „cu arme si bagaje“ in Spania, la Barcelona. Motivul: Cannes devenise un oras prea mic pentru un eveniment atat de mare.

     

    Editia de anul acesta a 3GSM a batut cateva recorduri ale industriei de telefonie mobila, inclusiv pe cel al numarului de participanti la un astfel de congres, dar a oferit si destule in schimb. Printre altele, s-a anuntat un prim parteneriat de anvergura intre cativa din cei mai mari operatori de telefonie mobila din lume, pentru lansarea unui serviciu comun de mesagerie online pe telefon (sustinut in primul rand de gigantii Vodafone si Orange), s-a lansat urmatoarea tehnologie a telefoniei 3G (HSDPA, mai rapida si mai economica decat cele actuale, spun specialistii), au fost prezentate cele mai noi modele de telefoane mobile si s-a vorbit despre servicii care nu mai sunt doar o „fata morgana“, cum este de pilda televiziunea interactiva pe mobil.

     

    Toate acestea s-au intamplat intre 13 si 16 februarie la Barcelona, cei peste 50.000 de vizitatori ai 3GSM aproape sufocand capitala regiunii Catalunia. Evident, targul este in primul rand un business: unele informatii neoficiale spun ca va genera venituri de peste 100 de milioane de euro. Nu e de mirare, avand in vedere ca pentru a te pierde timp de o zi, ca simplu vizitator, printre miile de standuri ale expozitiei a trebuit sa scoti din buzunar aproape 1.000 de euro.

     

    Insa asta nu pare sa fi intimidat pe nimeni. Ba dimpotriva, centrul Barcelonei a fost invadat de o mare de oameni, creandu-le localnicilor, pe ici pe colo, mici crize de isterie. Este si explicabil, atunci cand musafirii iau cu asalt toate taxiurile, toate restaurantele si „sufoca“ trotuarele. Doar un exemplu: toate cele 30.000 de locuri ale hotelurilor din oras au fost rezervate cu multe saptamani inainte, astfel ca multi participanti s-au vazut nevoiti sa se cazeze la cateva zeci de kilometri de Barcelona.

     

    Ziarele locale au scris ca, in prima zi a congresului, probabil toate cele 8.000 de taxiuri din Barcelona au trecut cel putin odata prin Piata Espana, unde se afla intrarea in imensul complex expozitional Fira de Barcelona, care a gazduit 3GSM. Cozile la taxiuri erau de la 200 de metri in sus, organizatorii desemnand mai multi „dealeri de taxiuri“, care faceau ordine si ii indrumau pe oameni catre masini. Nu in ultimul rand, multe restaurante din Barcelona si-au schimbat orarul si au inceput sa serveasca cina mai devreme, pentru a se adapta „orarului european“.

     

    Daca in oras agitatia a ajuns la cote maxime, nu e greu de imaginat cum a aratat congresul in sine. Despre Fira de Barcelona s-ar putea spune ca este un fel de Romexpo, dar la o cu totul alta scara si unde este mult mai greu sa te pierzi, pentru ca are peste tot sageti, indicatoare si angajati amabili, gata sa te ajute sa-ti gasesti drumul. Cu toate astea, impresia generala a participantilor la 3GSM a fost de „haos organizat“. E adevarat, in salile complexului expozitional aglomeratia a fost mare. Cifrele vorbesc de la sine: anul acesta au avut stand expozitional peste 960 de firme, ceea ce reprezinta o crestere de 40% fata de anul trecut.

     

    Printre firmele prezente s-au numarat, evident, cei mai mari operatori de telefonie mobila, dar si producatori de terminale, accesorii, infrastructura, furnizori de servicii si continut multimedia. Targul a debutat cu o intalnire „de gradul trei“, mai exact cu o conferinta de presa la care – lucru extrem de rar intalnit – s-au asezat la aceeasi masa probabil cei mai importanti sase oameni din industria telefoniei mobile – directorii executivi ai unor operatori de top. „Este un eveniment istoric. Extrem de rar se intampla sa existe atata energie («fire power») in aceeasi camera“, a spus Craig Ehrlich, presedinte al GSM Association, organizatorul 3GSM.

     

    Vedetele incontestabile au fost Arun Sarin, director executiv al grupului Vodafone, si Sanjiv Ahuja, omologul sau de la compania rivala Orange. Alaturi de ei au stat Wang Jianzhan, seful China Mobile, Antonio Viana-Baptista, seful operatorului spaniol Telefonica Moviles, Riccardo Ruggiero, directorul executiv al Telecom Italia Mobile (TIM) si Rene Obermann, seful T-Mobile International.

     

    „Foarte rar ne intalnim cu totii. De fapt, niciodata nu ne intalnim cu totii“, a spus Sanjiv Ahuja, de la Orange. Ei bine, au facut-o la 3GSM, si nu doar ca sa le dea fotografilor motiv sa se lupte pentru o poza rara, ci ca sa anunte ca vor intra pe piata cu un serviciu comun: messenger pe telefonul mobil, un serviciu care exista deja de ceva timp, dar care in noua varianta va oferi o serie de noi avantaje, sustin operatorii.

     

    In primul rand, acest nou tip de messenger (denumit deja de operatori „SMS-ul viitorului“) va fi utilizat intr-o interfata identica pe telefonul mobil si pe PC, dupa formatul consacrat deja – o lista de prieteni, fiecare reprezentat de o mica imagine, cu informatii despre prezenta fiecaruia (online, offline, ocupat etc.). In plus, pe ecranul telefonului va fi vizibila in permanenta intreaga conversatie, nu doar fiecare replica in parte, cum se intampla pana acum cu messenger-ul pe mobil (majoritatea acestor servicii functioneaza in prezent ca un du-te vino de mesaje SMS).

     

    Modelul de business va fi foarte clar si usor de inteles pentru clienti, a spus Arun Sarin, seful Vodafone. Vor fi taxate doar mesajele trimise, astfel incat fiecare isi va putea controla cu usurinta costurile. Messenger-ul va putea fi folosit, in final, de clientii tuturor operatorilor mentionati, la care se vor adauga si cei ai Turkcell, TeliaSonera, plus sapte operatori GSM din India. In total, comunitatea se ridica acum la circa 700 de milioane de posibili utilizatori, acesta fiind si primul obiectiv pe care si l-au propus operatorii. 

     

    „Comunitatea de utilizatori ai messenger-ului pe mobil ar putea ajunge la 2 miliarde“, a spus Ahuja. „Dar de ce sa ne oprim la 2 miliarde, cand am putea ajunge la 6 miliarde?“ In prima faza, a fost semnat un parteneriat intre Vodafone si Orange. Prima varianta comerciala a fost lansata de Orange in Franta, urmand sa fie extinsa in urmatoarele luni si pe pietele din Marea Britanie, Romania (piata unde sunt prezenti ambii operatori, iar messenger-ul va putea fi folosit in comun de clientii Orange si Connex Vodafone) si Olanda. Explicatia intrarii operatorilor pe acest nou segment? Serviciul este menit sa contracareze ofensiva fara precedent a furnizorilor de servicii online ca Yahoo!, Google sau MSN, care au inceput sa le ameninte pozitia cu tot felul de aplicatii de comunicare si personalizare a continutului relevant pentru utilizatori.

     

    „In Europa Occidentala sunt de cinci ori mai multi utilizatori de telefoane mobile decat utilizatori de mesagerie online pe PC“, a mai spus Ahuja, subliniind ca operatorii de telefonie mobila nu trebuie sa se straduiasca sa atraga comunitati mari de utilizatori, pentru ca le au deja. „Trebuie sa ne depasim frica de faptul ca messenger-ul pe mobil va «canibaliza» SMS-ul“, a spus si Antonio Viana-Baptista, presedinte si director executiv la Telefonica Moviles. „Eu nu cred ca asa ceva se va intampla. Dimpotriva, mesajele instant atrag si mai multe mesaje instant.“

     

    Insa telefonia mobila si continutul multimedia sunt de-abia la inceputul „povestii de dragoste“ – a reiesit din discursurile oficialilor de top prezenti la 3GSM. Furnizorii de tehnologii si servicii au sustinut la unison ca viitorul telefoniei 3G este compus din cinci litere: HSDPA, o versiune avansata a actualei solutii WCDMA si care tocmai a intrat pe piata. Primul operator european de telefonie mobila care va intra pe piata cu aceasta tehnologie este Telefonica, in colaborare cu furnizorul suedez de solutii de infrastructura Ericsson, a spus pentru BUSINESS Magazin Andreas Hessler, director de strategie si dezvoltare de business al diviziei pentru telefonie 3G la Ericsson.

     

    „Upgrade-ul la HSDPA este foarte simplu pentru operatori, trebuie doar instalat un software pe echipamentele din bazele de transmisie (locatiile antenelor – n.r.) si marita capacitatea acestora pentru a face fata la un trafic mai mare de date“, a explicat el. Rezultatul pentru clienti? Daca detin un telefon mobil compatibil cu HSDPA – primele modele au inceput sa apara pe piata, printre producatori se numara Samsung si Motorola – vor putea transfera date pe telefonul mobil (muzica, clipuri video, navigare pe Internet) la o viteza de cel putin patru ori mai mare decat ofera in prezent telefonia 3G.

     

    „In acest moment, viteza maxima teoretica ce poate fi atinsa este de 1,8 Mbps. In realitate, se va situa la 1,2 – 1,4 Mbps. Este o imbunatatire semnificativa fata de 384 kbps“ (viteza telefoniei 3G din prezent – n.r.), a spus Hassler. Aceasta noua generatie a telefoniei 3G poate fi implementata cu succes si in Romania, crede oficialul Ericsson. „Depinde de fiecare piata, daca este pregatita pentru asa ceva. Romania, cu o rata de penetrare a telefoniei mobile de circa 60%, poate intra in aceasta categorie.“

  • GADGET-URI 2006

    Printre noutatile anuntate la 3GSM s-au numarat, evident, o serie de telefoane mobile, dar si noi tipuri de aplicatii pentru televiziunea interactiva pe telefon.

     

    MUZICA: Compania Sony Ericsson a prezentat la Barcelona cel de-al saselea model din gama Walkman, W950. Telefonul, cu un ecran de culoare portocalie, are o memorie de tip flash de 4 GB, permitand stocarea a cateva mii de melodii. „Mai mult ca sigur ca aceasta initiativa va agita spiritele in competitia dintre producatorii de telefoane si Apple pe piata playerelor muzicale“, a spus analistul Ben Wood al companiei de cercetare a pietei Gartner.

     

    INTERNET: Nokia a lansat noul model 6136, care permite transferul de date intre reteaua GSM si cea de tip WLAN (wireless local area network). Astfel, utilizatorii vor putea efectua convorbiri prin Internet (voice over IP) la pret redus, folosind telefonul mobil.

     

    TV MOBIL: Televiziunea pe mobil este gata sa intre in a doua generatie, cea a interactivitatii. Din noiembrie, televiziunea publica norvegiana NRK testeaza o emisiune muzicala adaptata la dimensiunile micului ecran al telefonului, in care utilizatorii pot vota ce melodii sa urmareasca, pot trimite MMS-uri insotite de comentarii si pot „chat-ui“ prin SMS. Statisticile arata ca noul concept are mare succes, spun oficialii norvegieni.

  • Musetel si baze de date

    Termenul „bio-piraterie“ nu apare inca in DEX, dar figureaza deja in dictionarele de limba engleza si desemneaza exploatarea comerciala de catre tarile dezvoltate a materialelor biologice naturale, fara o justa compensatie acordata tarilor de origine a acestora. Informatica se poate constitui in mijloc de protectie.

     

    Acum se stie cu precizie ca actiunea antiseptica a musetelului se datoreaza uleiurilor volatile bogate in azulene. Bunicile noastre nu stiau acest detaliu, dar de fiecare data cand la joaca ne alegeam cu cate-o julitura, aveau grija sa ne spele rana cu o infuzie de flori de musetel. Cunostintele legate de virtutile tamaduitoare ale multor plante medicinale intra in categoria larga a „cunostintelor traditionale“, alaturi de o multime de tehnici legate de agricultura, de constructii, de gastronomie si multe altele.

     

    Exista oare pericolul ca cineva sa breveteze ceaiul de musetel? La prima vedere, nu. Cu toate acestea, ceva asemanator s-a petrecut in 1997, cand in Statele Unite a fost eliberat un patent pentru utilizarea sofranului indian (sau curcuma) pentru tratarea ranilor. Cucurma este echivalentul indian al musetelului nostru, mentionat in textele legate de Ayurveda – unul dintre sistemele de medicina traditionala indiana, cu o vechime de cinci milenii. Guvernul indian a angajat o firma de avocatura specializata in litigii privind proprietatea intelectuala si a contestat cu succes patentul.

     

    A castigat insa doar o batalie, pentru ca 80% dintre cele aproape 5.000 de brevete cu referire la plante medicinale eliberate in Statele Unite in anul 2000 se refera la plante de origine indiana. In 2003 existau circa 15.000 de astfel de patente in Statele Unite si Uniunea Europeana, cele mai multe dintre ele referindu-se la utilizari mentionate in vechile tratate de medicina traditionala indiana, dar nu si in cele circa 130 de reviste academice (toate occidentale) utilizate ca referinta de oficiile de inventii.

     

    Insa nu doar uzul plantelor medicinale traditionale tinde sa devina proprietatea intelectuala a firmelor occidentale, ci si nenumarate alte produse indiene stravechi. Ca exemplu, Vinod Gupta – conducatorul proiectului TKDL – mentioneaza matasea de casmir si „pashmina“ (o lana de calitate obtinuta din parul unei specii de capra din Himalaya).

     

    In 2004 un yoghin american a obtinut un brevet pentru o secventa de 26 de exercitii fizice (asanae), ceea ce i-a determinat pe oficialii indieni sa coopteze un faimos guru pentru a pregati o varianta de a ataca patentul. Pe masura ce aceste cazuri s-au inmultit, autoritatile indiene au descoperit ca abordarea punctuala este costisitoare si au cautat o varianta mai generala.

     

    Astfel, industria informatica indiana, beneficiind de un numar impresionant de specialisti, a fost chemata sa infaptuiasca unul dintre cele mai gigantice proiecte imaginate pana acum: o enciclopedie digitala de peste 30 de milioane de pagini, care sa cuprinda cea mai mare parte a cunoasterii traditionale, de la sutele de mii de tratamente bazate pe plante medicinale si pana la arta culinara, tehnici de constructii sau exercitii yoga.

     

    Pornit in 2002, proiectul „The Traditional Knowledge Digital Library“ (TKDL) a beneficiat de o finantare de circa doua milioane de dolari (care insa vor fi repede amortizati din banii pe care oricum India ii pierde in litigii internationale) si reuneste o echipa interdisciplinara formata din peste 150 de medici, savanti din diverse domenii, juristi si informaticieni.

     

    Pana acum, echipa a documentat peste 110.000 de retete din plante, culese din circa 100 de texte apartinand celor trei sisteme principale ale medicinii traditionale indiene – ayurveda, unani si siddha.

    Mai mult, sistemul foloseste sisteme software complexe – bazate pe tehnici de inteligenta artificiala – pentru traducerea automata in cinci limbi (engleza, franceza, germana, japoneza si spaniola) a textelor din limbile antice sau medievale utilizate in India.

     

    Pe de alta parte, proiectul a mai cuprins o parte mai putin spectaculoasa, dar nu mai putin importanta: stabilirea unui set de standarde internationale de clasificare si inregistrare a cunoasterii traditionale, compatibile cu IPC (International Patent Classification). Rezultatul a fost adoptat de Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale in 2003, astfel incat baza de date TKDL va intra in circuitul oficiilor nationale de brevete, constituindu-se in proba pentru noutatea patentelor propuse („prior art“, in jargonul domeniului).

     

    Intre timp, proiectul a capatat o dimensiune regionala (prin cooperare cu Pakistan, Bangladesh, Sri Lanka) si internationala, numeroase state exprimandu-si intentia de a adopta „modelul indian“, atat ca mijloc de protectie impotriva „bio-pirateriei“, cat si din dorinta de a pune la dispozitia intregii lumi o imensa bogatie culturala.

  • Baiete, inca o reluare!

    Ati fost vreodata la un meci si ati plecat cu impresia ca mai bine il urmareati de acasa din fata televizorului, unde ati fi avut parte de un fotoliu comod si reluari ale fazelor importante? In curand, unii spectatori vor putea avea aceleasi avantaje si pe stadioane.

     

    Nu este vorba despre vreun fotoliu ultra-comod, insa fanii americani ai sportului vor putea avea la indemana reluari filmate profesionist atunci cand sunt pe stadion, direct pe ecranul unui echipament special sau chiar pe telefonul mobil ori PDA-ul din buzunar. Compania americana Vivid Sky a creat un echipament portabil de buzunar de dimensiunea unui PDA, numit SkyBox, care are un ecran cu diagonala de 10 centimetri si cantareste circa 500 de grame.

     

    Serviciul cu acelasi nume permite fanilor veniti la stadion sa urmareasca reluarile din joc si sa acceseze informatii despre echipele care se infrunta. Nu numai atat, dar daca li se face foame sau sete, pot comanda un hot-dog, floricele sau bauturi racoritoare din magazinele aflate in incinta stadionului, iar acestea vor fi aduse exact la scaunul unde stau.

     

    Cum functioneaza? SkyBox sau alt echipament de buzunar pe care va fi integrat serviciul se conecteaza wireless la camerele de luat vederi de pe stadion, prin tehnologia Wi-Fi, permitand astfel urmarirea reluarilor. Restul informatiilor vor proveni direct din bazele de date ale cluburilor de care apartin echipele jucatoare. Insa pentru a obtine respectivele date, Vivid Sky trebuie sa incheie contracte cu fiecare club in parte.

     

    „Imi aduc aminte de un meci de baseball foarte important pe care l-am vazut recent pe stadion. In momentul in care Mark McGuire, jucatorul echipei Cardinals, a inscris punctul victoriei, pe stadion era o nebunie completa si toata lumea striga si aplauda de bucurie“, a povestit Tim Hayden, directorul executiv al Vivid Sky. „Cand am sunat acasa, am aflat ca cei de acolo se bucurau altfel de meci. In timp ce noi nici nu vazusem prea bine ce se intamplase, ei urmareau reluarea din 32 de unghiuri diferite, la televizor“, isi aminteste el.

     

    Serviciul si echipamentul SkyBox ar trebui sa fie gata in vara acestui an, compania fiind deja in tratative cu mai multe cluburi sportive pentru a colabora si a obtine informatii de la acestea. SkyBox va putea fi inchiriat de la intrarea pe stadioane, pentru o suma cuprinsa intre 10 si 20 de dolari, au precizat oficialii companiei. Iar cei care vor vrea sa dispuna de serviciu pe echipamentele de buzunar personale, se vor putea conecta la reteaua SkyBox contra unei taxe modice, de 3 – 5 dolari.

     

    Similar, operatorul de telefonie mobila Sprint Nextel are in plan sa permita fanilor curselor de masini Nascar sa urmareasca din tribune, pe dispozitive portabile, imagini filmate din cel mult sapte masini aflate in cursa, dar si informatii legate de numarul de ture ramase, viteza cu care merg masinile si clasamentul cursei. Echipamentul FanView va fi lansat saptamana viitoare si va putea fi inchiriat pentru 50 de dolari pe zi, au precizat oficialii companiei.

  • Yahoo! Answers, intreaba-ma ca sa-ti raspund

    Daca la emisiuni de genul „Vrei sa fii miliardar“ ar fi existat si optiunea „intreaba pe Internet“, probabil ca majoritatea concurentilor ar fi avut o sansa in plus sa ajunga bogati – cu atat mai mult daca ar fi fost utilizatori inregistrati ai serviciilor specializate marca Yahoo! sau Google.

     

    Cea mai buna descriere a site-ului Yahoo! Answers vine chiar de la un utilizator – „BlackHawk98011“: „Pune intrebari, raspunde la intrebarile altora. Voteaza intrebarile si raspunsurile care ti se par relevante si la obiect. Poti cauta intr-o baza de date cu intrebarile de pana acum. Se poate dovedi foarte util“.

     

    Practic o comunitate a utilizatorilor Yahoo!, site-ul ofera posibilitatea de primi alerte pe e-mail atunci cand se publica un raspuns la o intrebare trimisa de tine. In plus, cel care pune o intrebare poate sa indice care utilizator i-a dat cel mai bun raspuns. Un bun motiv pentru a folosi acest serviciu? „Te ajuta sa intrebi prostii, fara sa te identifici“, spune „Arrajar“.

     

    Intrebarile sunt organizate pe domenii (26), iar temele sunt dintre cele mai diferite. In functie de voturile primite de la alti utilizatori pentru raspunsurile tale, poti sa pui si sa raspunzi la un numar tot mai mare de intrebari. Yahoo! Answers este echivalentul gratuit al serviciului similar oferit de Google (http://answers.google.com). In cazul Google, raspunsurile sunt platite de catre utilizatorii care pun intrebarile, raspunsurile fiind oferite de angajati ai Google.

     

    Pretul platit de utilizator variaza de la 0,5 dolari pe intrebare, taxa minima, si poate ajunge pana la 200 de dolari, in functie de complexitatea raspunsului cerut. Utilizatorul nu va plati decat atunci cand se declara satisfacut de raspuns (cu exceptia taxei initiale de 0,5 dolari, nereturnabila). Raspunsurile sunt date de catre o echipa de 500 de „cercetatori independenti“, care au fost selectati de catre Google.

     

    Trei sferturi din banii de la utilizatori intra in buzunarele acestora, iar 25% merg la Google. Totusi, utilizatorii Google Answers pot cauta gratuit in baza de date cu intrebari puse de altii. In plus, utilizatorii pot face comentarii relativ la intrebarile si raspunsurile de pe site.

     

    Este greu de spus care din cele doua servicii este mai bun, pentru ca au o abordare usor diferita. Un comentariu al unui utilizator Yahoo! Answers scria: „Din observatile mele, aici (Yahoo! Answers – n.r.) raspunsurile sunt de cele mai multe ori scurte si nu ofera surse. La Google Answers, cercetatori trebuie sa citeze toate sursele folosite pentru raspunsuri si le este interzis sa copieze masiv din alte surse… In schimb, la Yahoo! Answers oricine poate da orice fel de raspuns“.