Phishing-ul, atacurile informatice care simuleaza servicii legitime pentru a-i convinge pe utilizatori sa-si introduca datele personale, poate fi evitat daca respectam cateva recomandari simple ale expertilor in securitate. Ce inseamna Phishing? Termenul are o etimologie neclara – reprezinta o combinatie intre vechea tehnica a hackerilor numita phone phreaking, pe care acestia o utilizau ca sa pacaleasca retelele de telefonie fixa si sa se aleaga cu convorbiri telefonice gratuite, si fishing, adica pescuitul dupa informatii si detalii personale pentru a le folosi in scopuri ilicite, de regula pentru a devaliza conturile bancare ale victimelor. Cum a inceput? O prima infractiune considerata premergatoarea phishing-ului a fost inregistrata in anul 1996, cand unii abonati ai provider-ului de Internet America Online (AOL) au inceput sa primeasca mesaje e-mail prin care erau rugati, ca din partea companiei, sa trimita parolele cu care se logau la serviciile AOL, pentru a actualiza bazele de date. Scopul, destul de inocent pe atunci, era ca autorii inselatoriei sa poata naviga pe Internet pe gratis, folosind conturile piratate. UN TELEFON FACE MINUNI In primul rand, e nevoie de o doza de scepticism la citirea mesajelor e-mail. Atunci cand primiti un mesaj legat de banci si in special de contul dumneavoastra bancar, puteti sa luati legatura cu banca pentru a verifica autenticitatea informatiilor din mesaj. SOFTWARE Au inceput sa apara solutii software antispam si antiphishing care, actualizate cat mai des, pot oferi o buna protectie. Multe programe antivirus ofera deja si astfel de functii. COMUNICARE Companiile de securitate IT recomanda ca atunci cand primiti mesaje suspecte sa le trimiteti lor pentru a fi analizate. Astfel pot fi descoperite si anihilate mult mai rapid inselatoriile online. La randul lor, firmele (in special bancile) sunt sfatuite sa-si defineasca politicile de comunicare prin e-mail cu clientii, pentru ca acestia sa observe mai usor mesajele suspecte.
Category: Business Hi-Tech
Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele
-
Cum ne ferim?
-
Cateva cifre
Pagubele provocate de phishing la nivel global anul trecut s-au ridicat la circa 137 de milioane de dolari, conform companiei de cercetare TowerGroup.
15.000 Numarul reclamatiilor in legatura cu atacuri phishing inregistrate de organizatia AntiPhishing Working Group in luna iunie. In octombrie 2004 se inregistrasera doar 7.000.
19.000.000 Numarul de e-mailuri care au continut tentative de phishing trimise la nivel global in luna iulie, in crestere cu 16% fata de iunie, conform companiei de securitate Postini.
74 Numarul brandurilor legitime deturnate de atacatori in luna iunie.90% Majoritatea covarsitoare a atacurilor au avut drept tinta obtinerea de informatii din domeniul financiar.
-
Artizanat si industrie
Productia de software nu a depasit inca varsta adolescentei. Desi creeaza maximul de valoare adaugata datorita absentei costurilor multiplicarii, procedeele sale se aseamana mai degraba cu cele ale artizanatului decat cu cele ale industriilor mature.
Productia de software este cu siguranta primul domeniu major care iese total din canoanele clasice ale epocii industriale dar, in mod oarecum paradoxal, pare sa se asemene mai degraba cu modelele preindustriale decat cu un model industrial modernizat. Altfel spus, productia de software seamana la ora actuala mai mult cu artizanatul decat cu productia de serie mare. Este oarecum inevitabil, din moment ce in software costurile multiplicarii devin daca nu chiar nule, macar neglijabile. In vreme ce produsele industriale isi datoreaza pretul in mare masura costurilor reproducerii unui model generic, produsul software este tocmai modelul generic. Realizarea unui produs software se rezuma la partea creativa a procesului, care implica nu doar stiinta si inteligenta, ci si imaginatie si ingeniozitate – in orice caz ceva ce nu poate fi automatizat. Un produs software este, deci, un proiect. Orice proiect este un unicat. Productia de unicate este artizanat. Silogismul este limpede.
Si totusi, vorbim despre inginerie software, ceea ce sugereaza din nou modelul industrial. Se poate argumenta ca desi costul multiplicarii e practic nul, multiplicarea totusi exista. Unele programe ruleaza pe milioane de computere. Insa acestea sunt mai degraba exceptia, pentru ca marea majoritate a programelor sunt croite la comanda. Adica tot un fel de artizanat, care de data aceasta este opera mestesugareasca.
Insa mai exista o caracteristica a productiei de software care o plaseaza in zona mestesugurilor preindustriale. Fiecare program este dezvoltat aproape de la zero. Exista, desigur, biblioteci de rutine care sunt folosite in fiecare proiect, dar acestea pot fi considerate prefabricate echivalente caramizilor din constructii. Cu toate ca se vorbeste foarte mult despre reutilizarea codului, studiile au aratat ca, in realitate, putin din codul semnificativ al unei aplicatii este folosit apoi in alte aplicatii. Caracterul mereu nou al fiecarui produs si graba lansarii pe piata conduc la o testare insuficienta si de aici rezulta numeroase bug-uri si vulnerabilitati. Orice produs industrial, de la un nivel de complexitate in sus, ofera clientului un set de garantii, in vreme ce toate produsele software se grabesc sa-si decline orice responsabilitate in privinta functionarii corecte.
Contrastul cu industriile mature devine insa si mai evident atunci cand in ecuatie mai adaugam componentele. Daca ne referim la industria electronica si la productia de software, diferentele sunt uriase. In calculatorul pe care-l am pe birou pot – desi nu sunt electronist – sa schimb discul, memoria, lectorul de CD-ROM, sursa de alimentare si inca vreo cateva componente. Mai mult chiar: pot sa adaug sau sa scot componente (memorie, discuri etc.) in functie de nevoile mele particulare. Nu acelasi lucru se intampla in software, unde aplicatiile sunt de regula inchise. Exceptiile sunt rare si specifice: pot adauga sau schimba mici componente numite plug-in sau add-on, dar aproape intotdeauna acestea sunt destinate unei anumite aplicatii.
Bazele teoretice si experimentale pentru o productie de software bazate pe componente exista iar avantajele ar fi evidente. Cel putin jumatate din aplicatiile instalate pe calculatorul meu implementeaza functionalitati de procesare de text – mereu aceleasi si de fiecare data altfel. La fel se intampla cu diverse tipuri de liste inlantuite, cu calculul matriceal, sau cu elemente grafice. Toate acestea ar putea fi componente interschimbabile, exact ca in cazul stick-urilor de memorie sau al anvelopelor.Exista numeroase voci care apreciaza ca productia de software va deveni industrie abia cand componentele software vor deveni similare cu cele electronice. De ce nu se intampla inca asa? Ratiunile sunt in principal de ordin comercial si se refera la standardele si interfetele proprietare, care au darul de tine clientul captiv in limitele unei solutii. Exact acelasi fenomen s-a petrecut si in zorii revolutiei industriale: fiecare atelier mecanic producea propriul sau model de suruburi si, desigur, piulitele potrivite.
Abia pe la jumatatea secolului al XIX-lea, William Sellers a reusit sa convinga mestesugarii din Philadelphia sa adopte un standard. A fost pasul de la mestesug la industrie. Insa o asemenea schimbare de paradigma ar fi un adevarat cataclism pentru intreaga productie actuala de software. intr-o lume in care voi putea sa-mi asamblez mediul software din componentele de care am nevoie, toti producatorii ar deveni egali, iar competitia va fi acerba.
-
Postasul meu preferat, telefonul mobil
Vi s-a intamplat probabil ca atunci cand v-ati propus sa trimiteti o vedere cuiva, dintr-un alt colt al lumii, renuntati cand va dadeati seama ca asta inseamna sa cautati vederea potrivita, sa o scrieti, sa cautati timbru si sa mergeti la posta?
De-acum insa, gata cu toate problemele… cel putin pentru utilizatorii de telefonie mobila din Marea Britanie, care pot crea si trimite oriunde in lume propriile vederi personalizate de pe telefonul mobil inteligent, cu conditia ca acesta sa aiba incorporata o camera foto.
Compania online Travelocity a introdus noua posta electronica pe telefoane mobile, prin care posesorii de celulare cu camera foto pot face o fotografie la care sa adauge un text, iar vederea personalizata sa ajunga in final la adresa postala dorita. Mai exact, dupa ce a terminat procesul de creare al vederii, tot ce trebuie sa faca utilizatorul este sa o trimita printr-un MMS (mesaj multimedia) la adresa de mail postcards@ travelocity.co.uk. Dupa aceea, mai trebuie trimisa adresa postala a destinatarului prin SMS. Cam asta ar fi intreaga procedura. De aici inainte se ocupa compania, care va imprima imaginea digitala pentru a obtine o vedere obisnuita si o va trimite prin servicii postale rapide exact la adresa dorita.
Exista si un dezavantaj, care este insa mai degraba legat de tehnologia MMS decat de serviciul vederi mobile. Intr-un mesaj multimedia pot fi trimise imagini de maximum 100 KB, in timp ce telefoanele inteligente cu camera foto pot face poze care au dimensiuni chiar si de cinci ori mai mari. Astfel, pentru a trimite vederea, aceasta trebuie comprimata, proces prin care imaginea isi pierde din calitate.Serviciul de vederi mobile nu este insa o noutate absoluta. Ideea de a trimite vederi prin intermediul telefoanelor mobile inteligente a mai fost pusa la dispozitia utilizatorilor prin alte servicii similare, dar avantajul este ca acesta ar fi cam cel mai usor de utilizat, spun analistii.
Primele servicii aparute pe piata presupuneau ca utilizatorul sa scrie si adresa destinatarului in acelasi mesaj cu imaginea, intr-un format special – dar greselile de transformare erau frecvente si, in multe cazuri, vederile nu ajungeau la destinatie.
-
Cel mai scurt drum e cel cunoscut. De pe web
Site-ul http://rp.rac.co.uk/routeplanner va face itinerariul. Tot ceea ce trebuie sa faceti este sa spuneti locul de plecare si destinatia, dupa care sa selectati cateva preferinte
Printre toate pregatirile necesare pentru un drum lung cu masina, fie ca este in interes de serviciu, fie ca e vorba de vacanta, intra obligatoriu si studierea traseului ales. Nimeni nu vrea sa se rataceasca, dar parca, in acelasi timp, ar fi bine nici sa nu mai dureze atat de mult timp pregatirile. Mai ales ca atunci cand timpul inaintea plecarii este scurt, totul devine parca si mai dificil, drumul mai obositor, iar intreaga calatorie ameninta sa devina o mare bataie de cap.
O solutie la toate aceste probleme pare sa vina tot din lumea Internetului. Gata cu opririle extrem de dese pentru a cere indicatii pe strada, mai ales daca cei intrebati nu stiu raspunsul corect si ofera solutii dupa ureche, gata cu hartile enorme pe care trebuie sa le desfasurati cumva pe scaunul din dreapta si sa le si urmariti pe traseu si gata cu bataile de cap pe care cei mai multi dintre noi le avem la un drum lung din cauza rutei complicate pana la destinatie.
Site-ul britanic http://rp.rac.co.uk/routeplanner pare a fi o solutie foarte la indemana, indiferent daca vreti sa ajungeti in capatul celalalt al orasului sau al tarii, sau daca aveti in plan chiar o calatorie in afara Romaniei. Simplu de utilizat si extrem de prompt si exact in raspunsuri, acest site ofera indicatii rutiere pentru calatorii oriunde in Europa. Tot ceea ce trebuie sa faceti este sa spuneti locul de plecare si destinatia, dupa care selectati cateva preferinte cum ar fi, spre exemplu, daca vreti sa mergeti pe autostrada sau nu, daca urmariti sa parcurgeti cel mai scurt drum sau aveti chef de o plimbare ceva mai lunga cu masina precum si daca vreti sa evitati anumite zone (de pilda, poduri sau autostrazi cu acces contra-cost), iar site-ul va returna o harta cu indicatii detaliate si sfaturi utile.
Practic, dupa introducerea tuturor datelor vi se va afisa o harta digitala pe care este marcat drumul cel mai potrivit spre destinatie, numarul de kilometri pe care ii veti parcurge, durata calatoriei si indicatii rutiere cum ar fi sensuri unice, reguli speciale de circulatie pe acel drum si tot asa. Supus unui mic test, site-ul a raspuns prompt la intrebarea Care e cel mai scurt drum intre Bucuresti si Craiova? Ei bine, am avea de mers cam 227,5 kilometri, drumul va dura, cu o precizie elvetiana s-ar putea spune, trei ore si un minut, si ar fi indicat sa planuim si o scurta pauza de 15 minute ca nu cumva sa obosim pe drum si sa riscam vreun accident. -
Acul din carul cu informatii
Un paradox: toti cei care folosesc computerul la locul de munca primesc mai multa informatie in format electronic decat au cerut, dar de cele mai multe ori e dificil sa gaseasca rapid si usor datele de care au intr-adevar nevoie.
Acesta este unul dintre efectele schimbarilor din ultimii cinci sau zece ani. De pilda, prin 1997-1998, expediam si primeam de zece ori mai putine e-mail-uri decat in prezent. Altfel spus, daca astazi, la sosirea la birou, ati avut de citit si analizat 10 mesaje electronice, in urma cu opt ani nu trebuia sa va bateti capul decat cu unul. Confortabil, nu?
Consumul de informatie creste rapid, dar perceptia finala este de sucombare in acest torent intens de date. Calculele arata ca, intr-o medie anuala, fiecare dintre noi primeste 800 MB de informatie electronica, echivalentul unui CD.
Comunic, deci exist, pare sa fie noul slogan al omenirii: nu mai conteaza ce informatie vehiculam. Totul este sa fim in contact. Exemplul cel mai bun: anul acesta aproape 800 de milioane de oameni trancanesc prin instant messaging, cifra care va sari pana la 1,2 miliarde in maximum trei ani.
Specialistii in solutiile software de management au adoptat o sintagma care sa sugereze schimbarile din economia mondiala: digital workstyle. Deocamdata, in acest stil de lucru preponderenta este cantitatea si mai putin calitatea: oamenii creeaza informatie, o impart si o amesteca cu altii, pentru ca in final sa bajbaie intr-un ocean nesfarsit de date cand trebuie sa le identifice pe cele necesare deciziei potrivite la timpul potrivit.
Lucrurile devin din ce in ce mai dificile pentru ca globalizarea coaguleaza o singura economie planetara (one world of business) in care dispar barierele dintre organizatii, cele geografice si de timp. Orice companie am lua, fie este deja una globala, fie trebuie sa faca fata concurentei globale, a punctat Jeff Raikes, presedinte al Microsoft Business Division, in fata a peste 4.000 de manageri IT reuniti recent la Barcelona pentru a lua contact cu viziunea companiei americane asupra viitorului in aplicatiile de business.
Datorita raspandirii Internetului fara fir, oamenii sunt conectati oriunde si oricand la informatie. Intre doua curse, pe aeroport, businessman-ul tipic isi deschide notebook-ul si poate vedea ce decizii s-au luat cat timp a fost in avion. Liniile aeriene care le permit calatorilor sa fie online si la 10.000 de metri nu mai mira pe nimeni. E-mail-ul pe telefonul mobil a devenit o banalitate.
Si totusi, cum poti extrage informatiile din zecile si sutele de atasamente ale mail-urilor, pentru le corobora cu datele existente in hard-ul computerelor din companie? Cum poti sincroniza, ca timp si ierarhie a importantei, propria agenda de intalniri cu cele ale celorlalti membri ai echipei de conducere?
Microsoft promite sa ne ofere capacitatea de a consuma mai repede informatia si de a o administra mai bine prin viitoarea versiune a Microsoft Office cu nume de cod 12, care ar putea aparea pe piata toamna viitoare, daca testele vor aduce rezultate multumitoare. Este cel mai ambitios proiect din ultimii zece ani in privinta aplicatiilor Office, spun oficilii companiei.
Microsoft Office 12 este testat de cateva saptamani de mii de oameni. Acesta este primul pas catre lansarea oficiala. Prin vara, daca totul merge bine, il vor incerca alte sute de mii de utilizatori, iar in toamna lui 2006 ar putea ajunge pe piata.
Demonstratiile au aratat ca va fi destul de simplu ca, pornind de la un banal e-mail, managerul sa identifice o problema si sa gaseasca rapid o cale eficienta de rezolvare legand intre ele informatiile care exista in reteaua companiei.
Va fi unealta pe care o va folosi – spun specialistii Microsoft- noua generatie de angajati, capabila sa lucreze cu tehnologii avansate, fiind scutita astfel de a mai cauta acul informatiei prin carul retelei. Acesti angajati au deja un nume: information workers. -
Microsoft Office 12
FACELIFT: Microsoft Office 12 include aplicatii deja familiare, dar si unele noi, si are la baza elemente ale conceptului de business inteligence, altfel spus o mai buna valorificare a informatiei. Nu in ultimul rand, vine cu o noua interfata, nu numai din ratiuni estetice, ci evident pentru o eficienta a utilizarii.
OPERATIVITATE: Permite combinarea informatiilor structurate cu cele nestructurate. Un exemplu: datele dintr-un e-mail pot fi coroborate rapid cu cele dintr-o prezentare Power Point sau cu idei din blog-urile angajatilor.
IDENTIFICARE RAPIDA: Va ingloba o noua tehnologie de cautare rapida prin e-mail si documente. Atasamentele mesajelor electronice vor fi afisate intr-un preview, astfel incat identificarea celui necesar se va face foarte usor.
AUDIO-VIDEO: In plina epoca multimedia, Microsoft nu putea ignora informatiile audio si video; acestea sunt combinate cu celelalte date, multumita integrarii unor variate tehnologii cum sunt telefonia, conferintele pe Internet sau instant messaging-ul.
TASK & SCHEDULE: Si calendarul de activitati arata altfel: dintr-o singura privire utilizatorul va putea consulta atat programul, cat si sarcinile care s-au ivit. Adaugarea unui nou punct pe agenda se va putea face direct dintr-un e-mail. Calendarul de activitati personal este sincronizat cu cel al echipei prin doar cateva click-uri.
SECURITATE: Functia Document Inspector ii ajuta pe manageri sa ascunda metadate, destinate esalonului superior al conducerii, in fisierele Word. In caz ca respectivele fisiere sunt distribuite in companie, riscul ca informatiile sensibile sa ajunga la concurenta este redus substantial.DIRECT PDF: Alta inovatie: salvarea documentelor in format PDF prin simpla selectare a comenzii Save as, fie ca sunt Word, PowerPoint, Excel s.a.m.d.
POWERPOINT: Spre multumirea celor care au multe prezentari de facut, textul poate fi convertit rapid si usor in grafice si diagrame al caror aspect este substantial imbunatatit. Un exemplu: este de ajuns sa fie selectat un pasaj dintr-un fisier Word pentru ca acesta sa ajunga imediat in PowerPoint.
ADIO, UPGRADE!: Presa internationala saluta faptul ca noua suita de aplicatii nu ne va sili sa facem upgrade la hardware. Office 12 se va intelege cu Windows XP si poate rula pe PC-uri cu o configuratie modesta.
GRAFICA: Aplicatia Microsoft Publisher vine cu noi capabilitati grafice. Utilizatorul are la indemana sute de formate (template) gata de a fi utilizate.
COLABORARE: Rivalul Apple va lucra cu Microsoft pentru a standardiza formatul XML introdus in Office 12. Printre altele, acest format permite accesarea, cautarea si integrarea continutului electronic, cu sau fara software Microsoft. XML face posibila totodata arhivarea fisierelor electronice vechi, astfel incat acestea sa poata fi accesate si de generatiile viitoare. In esenta, XML va deveni, dupa standardizare, o limba universala, un gen de esperanto in ecosistemul digital.
-
Tastati, tastati si iar tastati
Acum un deceniu, un laptop bun costa cam 5.000 de dolari. La oferta speciala. Usor-usor, producatorii au prins viteza pe panta ieftinirilor, pentru ca recent sa asistam la aparitia pe piata a unui laptop cu un pret neverosimil: 100 de dolari.
Laptopul de 100 de dolari nu costa, de fapt, nimic. Cel putin pentru utilizatorii finali – copiii din tarile sarace, cu acces minim la informatie si educatie. De altfel, nu va asteptati sa-l gasiti prin vreunul dintre magazinele lumii, acesta urmand sa fie distribuit exclusiv prin intermediul unor proiecte guvernamentale sau al ONG-urilor. Sistemul de distributie este simplu: organizatii umanitare sau companii cumpara computerele ieftine, pe care le doneaza mai departe celor care au nevoie de ele.
Este aceasta campanie doar o idee nobila sau mai marii industriei au de fapt scopuri mult mai pragmatice – castigarea de noi piete, cat mai devreme, dar si acces la mana de lucru bine pregatita si ieftina? Parerile sunt impartite. Ideea de a construi un laptop ultra-ieftin i-a venit lui Nicholas Negroponte, presedintele fondator al celebrului laborator american de cercetare Massachussets Institute of Technology (MIT). Aflat acum cativa ani intr-o excursie in Nigeria, el a fost surprins de faptul ca localnicii erau extrem de impresionati de laptopul sau si ar fi vrut sa puna mana pe el. Se poate spune ca a fost momentul in care a decis sa realizeze un laptop cat mai ieftin, care sa fie distribuit in cat mai multe dintre statele sarace, convins fiind ca fiecare om trebuie sa aiba acces la educatie.Ideea lui Negroponte a avut succes si s-a bucurat de sprijin international. Google, producatorul de microcipuri Advanced Micro Devices, gigantul News Corp. al mogulului Rupert Murdoch, firma Red Hat de distributie a sistemului de operare Linux au investit rapid in proiect pentru a reduce cat mai mult din costurile de productie ale laptopului-minune. Se spune chiar ca insusi Steve Jobs, fondatorul Apple, ar fi vrut sa se implice in proiect, oferind sisteme de operare Mac pentru calculatoare.
Totusi, MIT a dorit sa nu se implice in lupta de pe piata sistemelor de operare, refuzand politicos si sistemul Windows al Microsoft, pentru a opta in cele din urma pentru varianta gratuita si necomerciala Linux. Laptopul a fost prezentat la summit-ul Natiunilor Unite din Tunis, sub supervizarea secretarului general ONU, Kofi Anan. Este un echipament robust si flexibil, care va ajuta copiii sa invete, a spus Anan. Ideea mea este ca laptopul acesta sa fie donat gratuit tuturor copiilor din tarile sarace, a explicat mai in detaliu Negroponte, amintind, printre altele, ca salariul mediu in Nigeria este de 1.000 de dolari pe an, iar o familie saraca nu ar putea sa isi permita sa plateasca nici macar cei 100 de dolari pentru laptop.
Numai ca, dincolo de latura lor umanitara, proiectele de acest gen nu sunt vazute cu ochi buni chiar de toata lumea. Unii analisti si militanti ai lumii digitale, unii autori de jurnale personale online (blog-uri) considera ca proiectele marilor giganti IT de a furniza laptopuri si computere ieftine nu au de fapt in spate decat motive comerciale. Gigatii IT pregatesc de fapt piata pentru a creste vanzarile de produse veritabile in viitor, a apreciat autorul unui forum de discutii, la rubrica PC-uri ieftine, adaugand ca oricine testeaza un computer ieftin va dori in timp sa isi cumpere unul mai performant si (mult) mai scump.
Mai mult, opozantii ideii laptopului ieftin sustin ca invazia marilor companii in domeniul educational are si o alta motivatie: racolarea de timpuriu de specialisti foarte buni in IT care sa nu solicite salarii mari. Fara inovatii si inventii, industria IT nu poate merge mai departe. De aceea are nevoie de specialisti tot mai multi si din medii cat mai variate. Iar racolarea incepe sa treaca dincolo de facultate, spre liceu. Si din zona occidentala sa se mute spre tarile sarace, unde mana de lucru este mult mai ieftina, a apreciat unul din analisti. Oamenii din industrie mai spun ceva: ca marii producatori de cipuri si componente IT au stocuri mari de produse vechi, pe care nu le mai pot vinde nicaieri. Toata aceasta tehnologie poate fi folosita insa in proiecte umanitare. Astfel incat Intel sau AMD nu vor arunca la cos procesoarele de 500 MHz, ci le vor vinde, chiar daca la un pret mai mic.
Iar Google, precum si celelalte companii implicate in activitati online vor ca prin aceste proiecte sa castige si mai multi utilizatori pe site-urile proprii, ceea ce va insemna pe termen lung cresterea constanta a veniturilor din reclame. De cealalta parte, avocatii proiectului lui Negroponte sustin ca, pana si in conditiile in care toate aceste argumente ar fi adevarate, nu inseamna neaparat ca beneficiarii laptopurilor de 100 de dolari nu vor avea de castigat prin accesul la tehnologie si la Internet.
Primele laptopuri sunt prevazute sa iasa din fabrica in februarie-martie 2006. Oficialii proiectului au declarat ca nu vor exclude de la cumparare anumite tari sau zone ale lumii doar pentru ca pietele lor sunt mai dezvoltate. De pilda, chiar in SUA, in Massachusetts, vor fi cumparatori care vor dona laptopurile elevilor. In urmatorii ani vor fi produse 100-150 de milioane de laptopuri pe an. Spre comparatie, intreaga productie mondiala de laptopuri se cifreaza la 50 de milioane de unitati pe an. Totusi, laptopul de 100 de dolari nu este un proiect singular. Steve Ballmer, directorul executiv al Microsoft, a lansat un apel pentru construirea unui PC ieftin care sa fie folosit pentru educatie in tarile in curs de dezvoltare. AMD – cel de-al doilea mare producator de cipuri al lumii, dupa Intel – a demarat un program similar: Personal Internet Communicator (PIC). In linii mari este vorba despre realizarea unui computer-desktop, capabil sa se conecteze la Internet si sa efectueze diverse sarcini de baza: text si prezentari grafice. Costul sau final ar fi de 185 de dolari, fara monitor.
Trei companii din India si America Latina vor construi in fabricile lor computerul AMD, care va fi de asemenea distribuit in tarile sarace. Este un computer asemanator cu laptopul de 100 de dolari. Are un procesor de 500 MHz, memorie 128 MB RAM, hard-disc de 10 GB. Are un sistem de operare Microsoft CE, cu extensii pentru compatibilitate cu fisierele XP. PIC este parte a unui proiect catalogat de asemenea drept umanitar. Este vorba de 50X15, proiect care isi propune sa creasca penetrarea Internetului in lume la 50% pana in 2015. Acum, cifra se situeaza pe la 10-11%, conform statisticilor. China, India, Rusia si Brazilia, pentru ca au cei mai multi locuitori, sunt principalele tinte pentru astfel de investitii.
Microsoft s-a implicat de asemenea in proiectele de educatie si pentru cresterea penetrarii PC-ului la nivel mondial. Compania lui Bill Gates a ieftinit sistemul de operare Windows, atat pentru scoli sau licee, dar si pentru unele tari sarace, care beneficiaza de Windows-ul Starter Edition, cu functii diminuate, dar mai ieftin.
Gigantul american Intel a luat in calcul de asemenea producerea de procesoare ieftine pentru tarile in curs de dezvoltare, in cadrul unui proiect botezat Shelton. Oricum, compania are linia de procesoare Celeron, mai ieftine, pentru tarile in curs de dezvoltare.
Cel mai recent anunt in acest sens l-a facut o companie indiana. Novatium si-a propus sa realizeze un computer de 70-75 de dolari, care sa fie vandut exclusiv in tarile sarace. Cu un monitor ieftin ar costa 120-150 de dolari. Pentru a atinge pretul acesta intr-un proiect comercial am folosit piese second-hand, a declarat fondatorul companiei, Rajesh Jain. Acesta este un vizionar local, care in anul 2000 a vandut un site de turism, IndiaWorld, pentru 115 milioane de dolari, unei alte companii indiene. Computerele ieftine vor aduce Internetul in casele celor 5 miliarde de oameni care nu sunt online, a apreciat Jain. Tendinta nu are cum sa ocoleasca nici Romania. Sigur, in urma cu zece ani, foarte putini erau cei care isi permiteau sa cumpere un laptop. Astazi, insa, computerele portabile reprezinta mai bine de 45% din vanzarile de computere noi de pe piata romaneasca. Cele mai ieftine PC-uri de pe piata romaneasca, fara monitor, costa circa 225 de euro (noi, in magazin).
Analistii spun ca un computer acceptabil costa minimum 500 de dolari, iar un laptop OK peste 1.000 de dolari. La second-hand se pot cumpara sisteme incepand de la 150 de dolari. Un laptop nou coboara vertiginos spre 600 de euro, iar un laptop second-hand merge pana la 300 de dolari.
Numai ca preturile mici au, adesea, doua taisuri. Tehnologia din aceste echipamente este de cele mai multe depasita ori limitata. Ca si veniturile, ar putea suna o replica. -
Zvonuri si scenarii
Pana nu demult, Google era doar numele unui motor de cautare. Ulterior a devenit stapanul catorva zeci de servicii. Apoi lumea a inceput sa inteleaga ca, de fapt, Google este o imensa masinarie de furnizat publicitate. Vrea oare sa devina mai mult decat atat?
In perioada premergatoare celui de-al doilea razboi mondial, serviciile de informatii ale democratiilor europene erau cu ochii pe Germania nazista. Se spune insa ca nu spionii din teren erau cei care aduceau informatiile cele mai pretioase, ci oamenii din birouri, care citeau presa germana (mai ales cea locala) si statisticile.
E uimitor cate lucruri interesante se pot afla citind mica publicitate. Procedeul este utilizat si astazi, nu doar de serviciile de informatii, ci si de marile companii IT, aflate intr-un permanent razboi. Se spune ca insusi Bill Gates a devenit ingrijorat dupa ce a vazut luni la rand in paginile publicitare ale ziarelor ca Google cauta specialisti in domenii care aveau tangenta directa cu sistemele de operare si aplicatiile desktop. Supozitia ca Google ar vrea sa concureze pe Microsoft pe aceasta piata nu pare sa se confirme, dar a intervenit ceva nou.Tot la mica publicitate: Google cauta candidati pentru posturi de negociator strategic, cu experienta in identificarea, selectarea si negocierea de contracte pentru dark fiber. Imediat, zvonurile s-au raspandit.
Cea mai simpla varianta este ca intentioneaza sa economiseasca bani pe termen lung. Nevoia de largime de banda pentru urmatorii ani va fi imensa, asa ca este mult mai rentabil sa cumpere ieftin fibra acum, in loc s-o inchirieze mai tarziu la preturi mari. In romaneste, asta se cheama chilipir.
Prin dark fiber se intelege fibra optica instalata, dar neutilizata. In Statele Unite sunt zeci de mii de mile de astfel de cabluri optice – mai cu seama din cauza falimentului multor companii de comunicatii -, iar Google a cumparat deja cantitati semnificative. Oare de ce?
Insa exista si alte scenarii, dintre care cel mai popular este cel ca Google intentioneaza sa se lanseze intr-un nou business: ISP. Mai precis, sa furnizeze gratuit acces internet wireless intr-un mare numar de orase din SUA, costurile urmand sa fie acoperite din servicii de publicitate, iar conexiunile intre punctele de acces WiFi fiind asigurate tocmai prin fibra pe care o cumpara acum.
Scenariul pare credibil, dat fiind ca Google opereaza deja experimental serviciul in doua locatii din California si s-a oferit sa-l furnizeze in San Francisco.
Pe de alta parte, oficialii Google au negat ca ar fi interesati sa devina un operator national. Din nou mica publicitate se dovedeste utila: Google vaneaza de multa vreme specialisti in supercomputere ieftine – adica ciorchini (clusters) de procesoare, memorie si spatii de stocare ce actioneaza impreuna pentru a asigura o imensa putere de procesare. Pentru Google nu atat supercomputerul este important, ci ceea ce se numeste data center – adica sistemul complet si integrat care sa opereze milioanele de cereri simultane catre motorul de cautare si celelalte servicii, precum si sa deserveasca cu reclame toate siturile care ofera publicitate contextuala AdSense/AdWords.
Pana acum doi ani, Goggle opera un singur centru de date, cu zeci de mii de servere. Astazi are 64 de astfel de centre, ceea ce sugereaza ca dispune deja de stiinta si tehnologia care sa-i permita instalarea unor astfel de monstri. Ceea ce spune insa Bob Cringely in rubrica sa de la PBS.com intrece toate scenariile. Se pare ca in subsolurile Googleplex-ului din Mountain View, cativa ingineri au reusit sa inghesuie intr-un container rutier un intreg centru de date. E vorba de circa 5.000 de procesoare Opteron si 3,5 petabytes de spatiu de stocare (adica 3,5 milioane de gigabytes).
O data ce acest colos ambulant va fi produs in serie, Google va putea transporta si instala un centru de date in doar cateva ore oriunde are acces la fibra. Daca Google va coloniza cele circa 300 de puncte nodale (peering points) ale internetului, acesta va deveni practic o gigantica structura de procesare si stocare, in care utilizatorii vor avea acces aproape instantaneu la orice serviciu Google, deoarece puterea unui data center va fi la doar cativa pasi. Insa Google nu vrea sa transforme internetul intr-un GoogleNet. Cringely presupune ca, dimpotriva, isi va oferi serviciile furnizorilor locali, pentru ca ei sunt cei ce le vor transporta catre fiecare utilizator. Posibilitatea centrelor de date de a se sincroniza si a se suplini in caz de defectiune va face din internet un mediu fezabil nu doar pentru video la cerere, ci si pentru aplicatii software prin web. Abia atunci va fi timpul pentru Google Office. -
Enciclopedia din penar
Ce poate fi atat de special la un pix incat sa merite 100 de dolari? Compania americana LeapFrog, care l-a produs, sustine ca isi merita cu varf si indesat banii.
Dar ce stie sa faca, concret? Pixul inteligent creat de compania LeapFrog are un microprocesor incorporat, difuzor si camera video, si stie sa analizeze ceea ce se afla pe hartia de sub el, atat timp cat este vorba de o hartie speciala, a carei suprafata este imprimata cu puncte aproape imposibil de vazut cu ochiul liber.
In plus, Fly Pentop Computer vine deja echipat cu un top de hartii, Fly Open Paper, care ofera accesul la functii suplimentare pe care le poate indeplini pixul inteligent. Insa, pentru a-l ajuta sa inteleaga ce vrea de la el, utilizatorul trebuie sa scrie, conform unui cod prestabilit, prima litera a functiei dorite, incadrata intr-un cerc. Utilizand functia Notepad, spre exemplu, pot fi notate absolut orice fel de informatii pe care pixul le va citi mai apoi cu voce tare, cu conditia ca operatiunea sa inceapa cu scrierea pe hartie a literei N incadrata intr-un cerc.
Fly Pentop Computer a atras atentia copiilor pentru ca este un gadget atat educational, cat si distractiv. Daca este plasat deasupra unei tari de pe o harta a lumii realizata din aceeasi hartie speciala, pixul va anunta sonor, prin micul difuzor, care este capitala acelei tari sau va difuza imnul national al acesteia. Totodata, cei mici pot deveni in scurt timp producatori de melodii de succes, doar plimband pixul inteligent pe un mini-poster special, ce contine fotografii ale echipamentelor din arsenalul unui DJ.
Daca vor sa faca anumite calcule, cei mici trebuie sa scrie cu Fly Pentop Computer un C intr-un cerculet (functia Calculator) si sa deseneze pe hartia speciala butoanele unui calculator obisnuit. Dupa aceea va fi suficient sa le atinga cu pixul, pentru ca in difuzor sa se auda denumirea lor, urmata de rezultatul final. In plus, la problemele de matematica pixul inteligent s-ar putea sa carcoteasca daca este omisa o cifra sau o zecimala pe parcursul rezolvarii.
Totusi, exista si cateva mici probleme, cum ar fi de pilda aparitia unor erori de citire a textelor scrise pe hartie, insa, la testele initiale, cei mici au fost atat de fascinati de Fly Pentop Computer, incat au tolerat foarte bine aceste neajunsuri, au explicat oficialii LeapFrog.