BusinessMagazin

Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • Mai bine prin telefon

    Dupa recentul scandal din Hewlett-Packard legat de scurgeri de informatii prin e-mail, Patricia Dunn, fostul presedinte al firmei, a initiat o investigatie impotriva membrilor consiliului, a angajatilor si a unor jurnalisti. Dunn n-a facut decat sa urmeze tendinta pietei.

     

    Stevan Hoffacker, un specialist american in IT, a fost concediat din cadrul Source Media, companie din New York la care lucra, pentru ca a intrat, fara a avea permisiune de acces, in serverul de mail al companiei si a citit mesaje. El a interceptat discutii dintre departamentul de resurse umane al companiei si directorii acesteia, in urma carora a aflat ca urmeaza sa se faca anumite concedieri. Asa ca a trimis un e-mail de avertizare catre angajatii care urmau sa fie concediati. Nimeni nu a realizat ce se intamplase si nimeni nu a stiut ca exista un utilizator neautorizat in sistem, pana cand un angajat din cadrul companiei s-a dus la seful sau pentru a-l informa de e-mail-ul primit. Si a fost nevoie de FBI pentru a aduna dovezi ca Hoffacker este vinovatul.

     

    Stevan Hoffacker era vicepresedinte al departamentului de tehnologie din cadrul Source Media, companie care publica American Banker si The Bond Buyer, iar in atributiile sale intra si supravegherea sistemului de e-mail. Numai ca in niciun caz nu se mentiona ca acesta trebuie sa si citeasca mail-urile oamenilor din companie.

     

    Totusi, tot mai multe companii isi monitorizeaza angajatii si modul in care acestia folosesc metodele de comunicare pe care le au la indemana. Principalul vizat este e-mail-ul, intrucat acesta reprezinta sursa celor mai multe probleme aparute in cadrul unei companii. Directorii executivi sunt preocupati de faptul ca informatii confidentiale ar putea ajunge pe mana jurnalistilor si apoi in ziare, dar si de faptul ca angajatii pierd din timpul alocat muncii si au posibilitatea sa sustraga secrete din cadrul companiei.

     

    „Cu toate acestea, mail-ul este un element indispensabil din comunicarea intr-o companie si nu poate fi oprit, chiar daca de multe ori conduce la neintelegeri si chiar la procese in justitie“, afirma Nancy Flynn, director executiv la ePolicy Institute, o companie de consultanta care furnizeaza companiilor strategii si metode de monitorizare.

     

    Aproximativ 26% dintre companiile americane au concediat cel putin un angajat pentru ca a utilizat e-mail-ul in scopuri contrare politicii firmei, conform unui studiu realizat de ePolicy Institute, la care au participat 416 companii din diverse domenii. In 2004, procentul era de 24%, in 2001 era de 21%. „Ar fi naiv sa ne inchipuim ca un angajat isi foloseste e-mail-ul de serviciu strict in indeplinirea sarcinilor date de catre angajator“, este de parere Alexandru Harsany, asociat in compania de avocatura Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen Attorneys & Counselors din Bucuresti. „Angajatul poarta corespondenta de ordin personal si primeste, ca noi toti, mesaje solicitate sau nu, cu caracter personal.“

     

    Protectia informatiilor confidentiale este data de legislatia in vigoare, prin intermediul dispozitiilor Legii privind combaterea concurentei neloiale (Legea 11/1991, cu completari si modificari ulterioare). Legea foloseste termenul de „secret comercial“, iar definitia acestuia reprezinta exact continutul a ceea ce intr-o firma se intelege prin „informatii confidentiale“. „Sanctiunile pentru divulgarea, achizitionarea sau folosirea unui secret comercial de catre un angajator sau un salariat pot fi contraventionale sau penale, fiind deschisa pentru angajatorul prejudiciat posibilitatea de a solicita despagubiri“, a explicat Harsany.

     

    Tendinta de crestere a numarului de companii care au avut astfel de probleme coincide cu tendinta de intensificare a monitorizarii angajatilor, in urma carora companiile adopta anumite reguli de utilizare a e-mail-ului de serviciu si blocheaza in mod frecvent site-uri cu continut indoielnic.

     

    „Foarte multi considera ca e-mail-ul de serviciu este privat si ca angajatorii nu au dreptul sa monitorizeze mesajele“, spune Kristin Byron, profesor de management la Syracuse University. „Realitatea este ca angajatorii pot monitoriza mesajele, pentru ca este vorba de afacerea lor si nu-si pot asuma riscul de a se confrunta cu pericole din neatentia angajatilor“, constata Byron.

     

    Mia Hawkins, manager in cadrul Michigan Department of Human Services, este una dintre utilizatoarele de mail strict in interes de business. „O contributie o au angajatorii care ne amintesc frecvent ca aceasta este singura utilitate a mail-ului de serviciu si cu care am semnat la inceput un contract pe aceasta tema“, afirma Hawkins.

     

    Astfel de metode sunt de multe ori necesare, pentru ca multi angajati nu mai tin cont de reguli odata ce capata vechime in compania unde lucreaza. In plus, multi considera ca din moment ce au sters un anumit mesaj din casuta de mail, acesta este sters complet, insa realitatea este ca fiecare mail este memorat pe serverele companiei.

     

    „Totusi, o eventuala astfel de supraveghere a traficului de date al angajatilor se poate face de catre angajator numai in conditiile in care acesta a obtinut consimtamantul angajatilor“, sustine Alexandru Harsany. „Aceasta operatiune intra in categoria prelucrarilor de date cu caracter personal si se notifica in prealabil Autoritatii Nationale de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP)“.

     

    Monitorizarea e-mail-urilor angajatilor a ajuns sa fie inclusiv idee de afacere pentru intreprinzatori ingeniosi. Duane Marshall, presedinte si director executiv al Innovative Technology Group Services, a incercat sa faca bani din monitorizarea mail-urilor. Rezultatul este un business a carui cifra de afaceri provine in proportie de 70% din monitorizarea metodelor de comunicare pe care le folosesc angajatii dintr-o companie. „La inceput nu reuseam sa atragem nici un client care sa vrea sa-i monitorizam mail-urile angajatilor“, spune Marshall. „Dar incepe sa se resimta ca angajatii petrec timpul de la birou si in scopuri personale si se folosesc de resursele companiei pentru asta.“

     

    Motivul pentru care tot mai multe companii incep sa ia masuri impotriva utilizarii e-mail-ului de serviciu in scop personal este teama de a nu ajunge in fata justitiei din cauza unui mesaj. Peste 75% dintre companiile americane monitorizeaza adresele de Internet accesate de angajati, iar 55% citesc e-mail-urile acestora.

     

    Iar numarul companiilor care cauta consultanta pentru acest domeniu este in crestere, sustine Melanie LaFeve, partener in cadrul firmei de avocatura Jaffe Raitt Hauer & Weoss PC. „Atat timp cat firmele au o politica bine pusa la punct de utilizare a e-mail-ului de serviciu, numarul mail-urilor personale de pe adresa de la serviciu este din ce in ce mai mic, iar pericolul unui proces se reduce“, considera LaFeve. „Se poate spune ca mail-ul este echivalentul electronic al ADN-ului. „In orice proces poate fi considerat dovada incriminatoare“, este de parere, la randul ei, Nancy Flynn.

     

    Pe de alta parte, daca prin telefon comunicarea se poate face mai clar, persoana de la capatul celalalt al firului intelegand exact mesajul si tonul cu care este transmis, un e-mail este un text care de multe ori poate fi interpretat in mod eronat. „Multe dintre procesele juridice aparute din cauza e-mail-ului au fost generate de lipsa de intelegere dintre cele doua parti. Multi angajati nu analizeaza de doua ori un e-mail trimis si nu realizeaza care ar putea fi interpretarile acestuia“, afirma avocatul Craig Carpenter.

     

    Iar aceasta se intampla mai ales in cadrul multinationalelor, atat in ceea ce priveste comunicarea interna, cat si cea externa. „Cand comunicarea se face intre persoane de nationalitati diferite, chiar daca toate vorbitoare de limba engleza, mesajul poate fi perceput gresit, pentru ca unul poate vorbi engleza de tip Oxford, iar celalalt la un nivel mediu“, este de parere Alexandru Dobrescu, country manager al KLM Romania. „Sigur ca da, e-mail-ul este cel mai important mijloc de comunicare in business, dar discutiile importante nu se pot face prin aceasta metoda.“

     

    Practic, trebuie sa aveti grija ce scrie in mail, inainte sa apasati „Send“, fiindca nu se stie niciodata cine va intelege gresit mesajul.

  • Software pe credit

    Vand software sau hardware, au afaceri de miliarde de euro. Dar pentru giganti ca IBM, Microsoft sau SAP, o parte din vanzari nu se fac pe bani cash, ci pe baza de finantari oferite clientilor. In strainatate, fiindca pe piata din Romania, clientii platesc cu banii jos.

     

    Si totusi, exista si la noi astfel de servicii. Atat IBM, cat si SAP au solutii de finantare pentru clientii corporatisti care vor sa cumpere produsele sau serviciile lor si nu vor sa scoata din buzunar o suma mare de bani odata. Microsoft este deocamdata singurul care nu a adus si in Romania programul de finantare practicat de companie la nivel international.

     

    Avantajul de baza al unei astfel de solutii de achizitionare de hardware sau aplicatii software ar fi faptul ca produsele pot fi folosite de cumparatori inainte de a fi achitate, plata facandu-se esalonat. Pe de alta parte, dobanda pentru suma finantata poate fi de multe ori mai mica decat in cazul unui imprumut bancar, intrucat in cel de-al doilea caz, dobanda este stabilita de cererea si oferta din piata, in timp ce in primul caz companiile isi stabilesc intern aceasta rata.

     

    Acum destul de multi ani, pe vremea cand o companie mare avea putine computere si acestea erau tinute in centre de date, achizitia de echipamente noi era destul de simpla. Orice companie cat de cat importanta platea cu banii jos, iar daca nu dispunea de fondurile necesare, se imprumuta de la o banca sau de la o companie de leasing. Iar aplicatiile software erau gratuite.

     

    Situatia nu mai e de mult aceeasi. O prima schimbare consta in posibilitatea clientilor de a obtine finantare chiar de la vanzator pentru investitiile in echipamente hardware si aplicatii software. Daca aceasta varianta era destul de rara acum cateva decenii, astazi, pentru o companie care se doteaza cu tehnologie, este important sa gaseasca metode de reducere a costurilor. Iar marii furnizori de echipamente hardware sau de aplicatii software au propriile divizii de finantare, prin care aspira sa le ofere clientilor solutii mai convenabile de achizitie decat recursul la banci – fie prin inchirierea echipamentelor catre client, fie prin imprumuturi mai atractive decat cele bancare.

     

    Companiile din Romania platesc insa in continuare cu bani cash aplicatiile software sau echipamentele hardware pe care le cumpara. O posibila explicatie tine de reticenta fata de posibilitatile de finantare oferite, o alta de faptul ca nu stiu de existenta lor. Valentin Tomsa, directorul general al SAP Romania, crede insa ca lipsa cererii de finantare direct de la furnizori pe piata locala provine din faptul ca achizitiile nu sunt chiar atat de mari si deci nu presupun cheltuieli enorme, astfel incat compania client sa nu poata plati toata suma.

     

    Pentru grupul german de software SAP, firmele mici si mijlocii care cauta finantare sunt principala sursa de venituri. SAP Financing este rezultatul unui parteneriat dintre SAP si Siemens Financial Services, primul oferind expertiza in domeniul IT, iar cea de-a doua serviciile financiare. „Am fi putut deschide o banca SAP, insa vrem sa ne concentram pe business-ul de baza, motiv pentru care, chiar daca oferim servicii de finantare, preferam sa lasam expertii sa se ocupe de partea financiara“, a declarat Thomas Baur, seful SAP Financing.

     

    Compania functioneaza in principal pentru a creste profitul SAP, insa poate in orice moment sa finanteze orice proiect al grupului, in costurile respective sunt incluse echipamentele hardware, aplicatiile software, implementare, training si mentenanta. De asemenea, SAP Financing le permite clientilor sa imprumute banii necesari achizitiilor si sa-i returneze mai tarziu, scadenta primei plati fiind dupa un an.

     

    SAP are program de finantare si pe piata romaneasca. Insa in Romania finantarea nu se face prin Siemens Financial Services, divizia specializata de finantare, ci prin Raiffeisen Bank, spune Valentin Tomsa, director general al SAP Romania. „Astfel de scheme de finantare sunt mai avantajoase pentru o companie decat daca ar apela la un imprumut bancar, pornind de la dobanda si pana la termenul de rambursare“, sustine Tomsa. Dar serviciile de finantare nu sunt insa atat de populare pe piata romaneasca, din cauza dimensiunilor reduse ale achizitiilor: „Anul acesta, spre exemplu, nu am avut nicio companie care a cerut finantare de la noi, motiv pentru care tind sa cred ca, cel putin pentru urmatorii doi ani, nu va fi cerere pe piata locala pentru astfel de servicii“.

     

    Prin urmare, existenta unor divizii de finantare se justifica prin achizitiile mari de echipamente, specifice pietelor IT dezvoltate. IBM Global Financing, de pilda, divizia de finantare a grupului IBM, este prezenta in piata de aproximativ 20 de ani si are active de peste 31 de miliarde de dolari. Compania inchiriaza clientilor echipamentele sau aplicatiile software si ofera finantare pentru ele. Atunci cand echipamentele se uzeaza, iar compania care le-a inchiriat nu mai are nevoie de ele, IBM le ia inapoi si le revinde sau le scoate din uz. In medie, grupul american primeste inapoi aproximativ 22.000 de astfel de echipamente in fiecare saptamana. Intr-un cadru mai larg, aceasta inseamna ca anual clientii returneaza aproximativ 1,15 milioane de echipamente.

     

    Serviciile furnizate de IBM Global Financing folosesc unor companii precum Juniper Networks sau Lenovo, grupul din China care a achizitionat afacerea cu PC-uri a IBM. Prin intermediul finantarii obtinute, astfel de companii au posibilitatea de a oferi echipamentul hardware, impreuna cu aplicatiile software si serviciile ulterioare, intr-un singur pachet. IBM Global Financing functioneaza si pe piata romaneasca, finantari de la ei fiind solicitate in special pentru proiecte urgente.

     

    Nici Microsoft nu a neglijat acest aspect de business. Pe pietele internationale, compania lui Bill Gates are un program de finantare inca din 2002, insa abordarea este diferita de cea a IBM. „Noi oferim companiilor imprumuturi pentru echipamentele sau aplicatiile pe care vor sa le cumpere, insa nu inchiriem. Iar spre deosebire de contractele de leasing, tranzactiile sunt mult mai simple“, afirma Brian Madison, director general in cadrul Microsoft Financing.

     

    In cazul Microsoft Financing, clientii devin imediat proprietari a ceea ce cumpara – hardware, software, servicii. Achizitia de aplicatii software nu poate fi finantata printr-un contract de leasing, intrucat, fiind vorba de o licenta de utilizare, aplicatiile software nu au valoare reziduala. Strategia Microsoft Financing pe termen scurt si mediu prevede dezvoltarea pe segmentul de finantare pentru aplicatii software si servicii IT. „Motivul este faptul ca piata de finantare nu s-a dezvoltat suficient pe acest segment pentru a oferi solutii convenabile“, este de parere Brian Madison.

     

    In anul fiscal trecut, divizia de finantare a Microsoft a avut contracte de finantare in valoare de 400 de milioane de dolari, iar anul acesta, valoarea imprumuturilor este estimata sa creasca la peste 700 de milioane de dolari. „Microsoft ofera aceste imprumuturi din fonduri proprii, aceasta fiind o metoda prin care compania poate reinvesti o parte din capital“, a explicat Madison.

     

    Compania a redus recent valoarea minima a imprumuturilor, pentru a le permite si intreprinzatorilor mici si mijlocii din Europa sa obtina finantare. Astfel, firmele din Germania, Franta sau Olanda pot imprumuta un minim de aproximativ 1.300 de dolari, in timp ce valoarea minima a imprumutului in Marea Britanie este de aproximativ 1.900 de dolari. Cum era de asteptat, Microsoft Financing nu ofera finantare decat pentru aplicatii software semnate Microsoft.

     

    „In Romania, clientii Microsoft nu au la dispozitie un astfel de program“, a spus Paula Apreutesei, Business Strategy Manager in cadrul Microsoft Romania. „Exista insa posibilitatea ca anumite divizii ale filialei locale sa aplice anumite programe-pilot prin care sa faciliteze achizitia de software pentru clienti. Insa nu este neaparat obligatoriu ca un program desfasurat la nivel international, in alte filiale ale companiei, sa fie disponibil si in Romania“, admite Apreutesei.

  • Noul ecosistem IT

    Opiniile privind acordul dintre Microsoft si Novell par sa fie unanime intr-un singur punct: daca Microsoft a consimtit sa conlucreze cu unul dintre marii distribuitori de Linux, inseamna ca softul open source a intrat in mainstream.

    Acordul de parteneriat semnat in 2 noiembrie intre Microsoft si Novell continua sa starneasca valuri. Dupa ce etapa festiva – marcata de o serie de declaratii de bune intentii – a trecut, a urmat etapa analizelor si a comentariilor. Este cu adevarat aceasta intelegere o cale de a apropia cele doua modele de dezvoltare de software (cu cod proprietar sau cu surse publice), asa cum a declarat Steve Ballmer? Sau, dimpotriva, o cale de a diviza piata sistemelor Linux si open source? Ar putea fi si una si alta.


    Este cert ca strategia companiei din Redmond s-a schimbat in acest domeniu si este interesant de remarcat ca expunerea masiva de care s-a bucurat contractul cu Novell a pus in umbra un alt acord incheiat cu doar cateva zile mai devreme. Partenerul este in acest caz firma Zend, cea care supervizeaza dezvoltarea mediului open source PHP, iar motivul este foarte simplu: limbajul PHP este al treilea ca popularitate (dupa C si Java), iar PHP functioneaza pe 22 de milioane de situri web si este folosit de peste 15.000 de companii din lumea intreaga. Problema majora nu este atat faptul ca PHP erodeaza piata produselor similare de la Microsoft, cat faptul ca proiectantii folosind PHP prefera medii Linux (in conjunctie cu serverul web Apache si cu MySQL – asa-numita „stiva LAMP“), ceea ce afecteaza „zona sensibila“ a gamei de produse Microsoft: piata serverelor.


    Insa abia au apucat comentatorii sa traga concluzia ca la Microsoft „pragmatismul trece inaintea ideologiei“ si apele s-au tulburat din nou. La o recenta conferinta desfasurata la Seattle, Steve Ballmer a afirmat ca motivatia acordului cu Novell este ca „Linux foloseste proprietatea noastra intelectuala“, ceea ce a declansat protestele vehemente ale par-tenerului, care au culminat cu o scrisoare deschisa adresata comunitatii (se subintelege: open source) de catre Ron Hovsepian, seful executiv de la Novell. Mesajul este menit in primul rand sa linisteasca spiritele, dar atrage atentia si asupra „balantei de plati“ in privinta proprietatii intelectuale: in vreme ce Microsoft a platit catre Novell circa 350 de milioane de dolari, pe directia inversa s-au platit doar 40 de milioane. Raspunsul oficial al celor de la Microsoft a fost de genul „suntem de acord ca nu suntem de acord“. 


    Ballmer insa a turnat gaz pe foc cand a declarat unei publicatii indiene ca este dispus sa incheie acorduri similare cu oricare alti distribuitori de Linux, inclusiv Red Hat, spre surprinderea celor de la Novell, care subliniaza ca acordul recent incheiat este exclusiv. Red Hat nu pare insa dispusa la o intelegere cu Microsoft, deoarece asta ar in-semna sa recunoasca legitimitatea patentelor software, capitol la care pozitia lor este foarte ferma. Unii comentatori insa cred ca nici Microsoft nu are cu adevarat aceasta intentie si ca declaratia lui Ballmer nu este decat o strategie FUD („fear, uncertainty and doubt“). Intr-adevar, teama, nesiguranta si indoiala au raspandit pozitiile divergente ale oficialilor Microsoft printre utilizatorii si distribuitorii de Linux.


    Speculatiile sunt numeroase si probabil nu vor fi oprite decat de o eventuala noua miscare a gigantului din Redmond in zona Linux si open source. O sursa de speculatii este chiar alegerea Novell. In vreme ce Microsoft isi motiveaza alegerea prin faptul ca Novell este o companie care vinde si soft proprietar si in consecinta apreciaza proprietatea intelectuala, comentatorii subliniaza faptul ca distributia SuSE este mult mai populara in Europa (de unde provine de fapt) si ca Microsoft vrea sa foloseasca acordul ca un argument in divergentele legale cu Uniunea Europeana. O alta directie a speculatiilor priveste conducerea celor doua companii, punand in ecuatie disparitia lui Ray Noorda (liderul istoric al firmei Novell, un dusman declarat al Microsoft), retragerea lui Bill Gates si o posibila debarcare a lui Steve Ballmer, al carui succesor probabil ar fi Ray Ozzie. In fine, se vorbeste si despre asa-numitul „razboi rece“ al patentelor software (din nou miza fiind legislatia Uniunii Europene). Se spune ca o serie de mari companii care sustin Linux – in frunte cu IBM, Oracle si Sun – detin o lista impresionanta cu patente violate de Microsoft si ca orice tentativa de actiune legala a acestuia asupra utilizatorilor de Linux ar declansa un contraatac devastator.


    Singura certitudine cu care ramanem din tot acest vartej de evenimente, declaratii, zvonuri si speculatii este ca softul open source a devenit o componenta de drept a ecosistemului informatic.

  • Energie alternativa?

    Desi toate tipurile de aparate electronice au mai nou si echivalente wireless, toate raman tributare cablului de alimentare pentru priza. Nu pentru mult timp insa.

    Intr-o ordine a impactului pe care l-a avut eliberarea de fire a vreunui astfel de aparat, fara indoiala scaparea de fire a telefonului a fost cea mai importanta descoperire. In aceeasi lista mai incap calculatorul personal devenit laptop, castile, sistemele audio sau chiar vechiul pickup cu acelasi rol pe care il joaca astazi zecile de modele de dispozitive de ascultat muzica in format mp3.

    Toate au marele neajuns insa ca o data la cateva ore trebuie alimentate de la priza sau au nevoie de un alt set de baterii.

    „Suntem foarte buni in a transmite informatii wireless“, spune Marin Soljacic, profesor de fizica la Massachusetts Institute of Technology (MIT). In acelasi timp, din punct de vedere istoric, spune el, a fost foarte greu sa gasim o cale de a transmite energie catre dispozitivele electronice. Profesorul MIT vorbeste la trecut, pentru ca o echipa din care face parte tocmai si-a prezentat rezultatele unor cercetari care ar putea „scoate la pensie“ cablurile de alimentare. In conditii de laborator, metoda prin care energia este transmisa wireless functioneaza pe distante de cativa metri intre aparate electronice si o statie de baza, conectata la priza. Ideea de a alimenta prin unde de energie in loc de cabluri a fost un concept tentant pentru multi cercetatori de doua secole incoace. Singurul progres notabil a fost totusi folosirea cipurilor RFID (Radio Frequency Identification), tehnologie care ar putea inlocui folosirea codurilor bara.

    In momentul cand un dispozitiv de citire special este conectat la o sursa de curent, emite unde electromagnetice care atunci cand ajung la o eticheta RFID de pe un produs din apropiere, ii da suficienta putere pentru a transmite detaliile stocate despre pretul produsului sau termenul de valabilitate. Cercetatorii de la MIT au folosit o schema electrica diferita. O statie de baza conectata la priza a fost realizata pentru a emite un camp electromagnetic in spectrul de frecvente dintre 4 si 10 MHz.

    Electronicele dotate cu un dispozitiv special aduse in apropierea acestei statii vor putea absorbi energia, iar pentru cele obisnuite, radiatiile sunt imperceptibile.

    Practic, in viitor va fi suficient ca intr-o incapere sa existe o statie de baza si toate dispozitivele vor fi alimentate cu energie prin intermediu cablurilor invizibile. In acest fel nu va mai conta pentru utilizatori ca dispozitivele se incarca wireless intr-un timp dublu fata de varianta cablurilor.

  • Messengeroglife

    Oare meditatiile la limba engleza sunt vinovate pentru ca cei mici folosesc pe messenger termeni ca „lol“, „g2g“ sau „paw“? Nu aveti decat sa luati niste cursuri de engleza in stil contemporan.

    Cei mai multi adolescenti si chiar cei cu varste de o singura cifra comunica intre ei folosind programe de instant messenger sau chat. Ramane la latitudinea parintilor sa judece daca este un obicei care ar trebui incurajat sau interzis, pot fi gasite argumente si contraargumente pentru oricare dintre optiuni. Dar probabil ca orice parinte ar vrea cel putin sa faca o judecata in cunostinta de cauza, sa stie cum anume folosesc copiii acest tip de comunicare. Sigur, nu au decat sa se uite peste umarul copiilor si vor vedea. Dar o buna parte dintre ei nu vor reusi sa descifreze limbajul specific si nu isi vor da seama ca „paw“ inseamna de fapt „parents are watching“, acronimul folosit de tinerii internauti pentru a-si avertiza interlocutorii ca discutia este supravegheata. Studiile spun ca unul din patru copii foloseste acest jargon pentru comunicarea in mediul virtual.

    Si atunci, cei care nu vor sa impuna copiilor lipsirea de calculator si de Internet pot sa-si actualizeze cunostintele de limba engleza pe site-uri ca www.teenchatdecoder.com, unul dintre locurile unde expresiile simplificate de felul celor mentionate mai sus sunt explicate si interpretate.

    O buna parte a parintilor interpreteaza utilizarea acestui limbaj specializat drept un soi de secretomanie a copiilor care cresc astfel intr-o lume dincolo de posibilitatile de intelegere ale adultilor. E insa suficient sa urmareasca un adolescent folosind messenger-ul pentru a comunica in acelasi timp cu 5-6 prieteni sau scriind mesaje SMS (limitate la 160 de caractere) pe telefonul mobil pentru a-si da seama ca motivul principal este concizia. Si de multe ori, tinerii din generatia multitasking asculta muzica in acelasi timp si navigheaza pe Internet pentru a-si face referatul la istorie, de exemplu.

    Asta nu inseamna ca aceasta concizie nu ascunde uneori prescurtari nu tocmai ortodoxe. E suficient sa cautati in motorul de cautare al site-ului explicatii pentru „WTF“ sau „NIFOC“. Si tocmai pentru ca exista site-uri ca teenchatdecoder.com, vocabularul acesta este imbogatit treptat cu noi si noi termeni care sa scape intelegerii unui parinte obisnuit. Realizatorii site-ului spun insa ca sunt permanent la curent cu noile tendinte lingvistice si ca baza de date a site-ului este actualizata permanent. TTYL.

  • O viata paralela

    La o prima vedere, “Second Life” ar putea fi considerat o joaca de copii. De fapt, chiar daca este un joc video, statisticile arata cu totul altceva: 3.000 de oameni de afaceri castiga 20.000 de dolari sau peste aceasta suma anual, produsul intern brut al acestei lumi virtuale este de 64 de milioane de dolari, iar 1,3 milioane de “locuitori” efectueaza tranzactii de 15 milioane de dolari lunar, potrivit presei internationale. Are o casa pe trei nivele, in valoare de cateva milioane de dolari, un Maserati MC 12 de aproape 900.000 de dolari, poarta numai haine scumpe si accesorii de lux si vorbeste la un telefon mobil semat de compania elvetiana Goldvish, care costa 1,3 milioane de dolari. Este o femeie de afaceri de succes, care conduce o companie cu o cifra de afaceri de sute de milioane de dolari, business pe care l-a pus pe picioare in mai putin de trei ani. Acum are tot ce-si poate dori.Numai ca nimic din toate astea nu este real. De fapt, totul se petrece pe Internet, in lumea virtuala “Second Life”. Prin urmare, nu este real, dar este posibil. La fel de posibil este si faptul ca oamenii zboara sau merg pe sub apa si se pot transforma in dragoni, monstri sau in orice alt animal sau obiect doresc. In plus, au posibilitatea sa-si schimbe complet infatisarea, de la culoarea parului la culoarea ochilor, de la greutate la inaltime si tot asa, printr-un simplu click. Pare o poveste scoasa din cartile de science fiction. Si totusi, “Second Life” are deja peste 1,3 milioane de locuitori, dintre care cel putin 100 duc o viata aproape reala, pentru ca isi petrec cea mai mare parte din timp in universul paralel si au o afacere prin care vand, cu bani cat se poate de reali, diferite produse sau servicii virtuale.Matrix, MySpace si eBay?”Second Life” a pornit in 1999 ca un joc video online, insa a fost lansat in versiunea comerciala in 2003. In lumea virtuala, oamenii aveau posibilitatea sa creeze versiunile lor digitale, adica identitati virtuale numite si avatare, care pot fi personalizate dupa bunul plac al utilizatorului, chiar daca acestea nu reflecta realitatea.Ideea a fost a unei companii din San Francisco, Linden Lab, fondata de Phillip Rosendale, actualul director executiv.”Inca de pe vremea cand eram copil foloseam computerul pentru a simula realitatea”, a spus el. “Asa ca am decis sa le dau oamenilor posibilitatea sa-si creeze singuri o alta realitate, idee inspirata intr-o oarecare masura si de ideea lui Neal Stephenson, prezentata in ‘Snow Crash’, o carte SF publicata in 1992”, a continuat Rosendale.Astazi, tot ce trebuie sa faca utilizatorii este sa-si creeze un cont gratuit cu parola pe site-ul secondlife.com. Iar pentrru a intra in lumea virtuala trebuie sa se logheze pe site cu acest cont. Insa, pentru a duce o viata normala, acestia au nevoie sa manance si sa locuiasca undeva, iar toate aceste servicii costa bani.Oricum, se poate spune fara nicio ezitare ca “Second Life” este un concept hibrid care foloseste ideile din filmul “The Matrix”, reteaua sociala MySpace si eBay, cel mai mare site de licitatii online din lume.Business real intr-o lume virtualaIdeea celor de la Linden Labs a prins neasteptat de bine. Se vede in numarul mare de utilizatori care “traiesc” in “Second Life”. Iar mai nou, se vede si in business-urile reale care s-au mutat si in virtual, transformand astfel “Second Life” intr-o zona de testare a noilor servicii sau produse pe care o companie vrea sa le lanseze. Cel putin in cazul Sony BMG Music Entertainment, Sun Microsystems, Nissan, Toyota, Adidas / Reebok, Nike sau Starwood Hotels.De unde bani? “Locuitorii” “Second Life” au propria moneda – dolarul Linden, cu care pot efectua diferite tranzactii, pot investi intr-o casa si o masina sau pot pune bazele propriii afaceri. Mai mult, dolarii Linden sunt convertibili in moneda americana reala, la un curs valutar de schimb destul de fluctuant, de aproximativ 300 de dolari Linden pentru un dolar american. Este nevoie de un card de credit pe care utilizatorii il pot folosi la casele de schimb valutar online numite Lindex.Asta inseamna ca, daca reusiti sa puneti pe picioare o afacere in “Second Life”, cu o cifra de afaceri anuala de 250.000 de dolari Linden si o rata a profitului de 20%, spre exemplu, o puteti vinde cu peste jumatate de milion de dolari Linden, iar banii virtuali pot fi convertiti in moneda americana. Pana acum cateva luni, numarul companiilor care-si deschisesera sediu si in “Second Life” era destul de mic. Insa, la momentul actual, in lumea virtuala functioneaza peste 30 de companii si un numar destul de mare de alte companii se gandesc sa se extinda si pe acest teritoriu.Harvard onlineIn lumea virtuala s-a dezvoltat extrem de bine si un sistem de invatamant pentru locuitori. Aproximativ 60 de scoli si universitati s-au mutat si in “Second Life”, pentru a putea preda cursuri reale copiilor si studentilor din invatamantul la distanta sau celor care nu pot ajunge la scoala din diferite motive.Spre exemplu, Universitatea Harvard tine anumite cursuri pe insula Berkman pe care o detine in “Second Life”. Acolo a fost creata o copie fidela a cladirii universitatii, iar studenti din toata lumea care vor sa urmeze cursurile Universitatii Harvard au posibilitatea sa se intalneasca in lumea virtuala pentru a invata si da examenele necesare.La unul dintre cursuri, numit “CyberOne: Law in the Court of Public Opinion”, sunt inscrisi peste 90 de studenti din toate colturile lumii, care vor da examen si vor primi puncte de credit pentru acest curs la finalul anului. “Pana acum, metoda era urmatoarea: pe Internet erau publicate anumite clipuri video cu scop educational, acestea erau vizionate de studenti si apoi corespondenta asupra subiectului se facea prin e-mail”, a explicat Rebecca Nesson, profesor la Harvard. “Era destul de greoi, dar acum ne putem aduna intr-o clasa virtuala unde cursurile se tin exact ca si cele din realitate”, a mai spus el.In loc de golfSi totusi, dincolo de afaceri reale si cursuri universitare, titlul lumii virtuale ramane in continuare de joc video online pentru un numar foarte foarte mare de utilizatori. Insa “Second Life” nici nu poate fi comparat cu “World of Warcraft”, de exemplu, cel mai popular joc video pe calculator, al diviziei Blizzard Entertainment din cadrul Vivendi Universal, unde jucatorii nu indeplinesc decat functii stabilite dinainte de joc si nu duc o viata normala, ci sunt razboinici, mineri sau vanatori intr-o lume in stil medieval. “Asta nu inseamna ca aceste jocuri nu-si au popularitatea lor si utilizatori deja fideli. Cel putin 10 milioane de utilizatori din toata lumea platesc 15 dolari pe luna pentru a avea acces la jocuri precum ‘World of Warcraft’”, considera Pierre M. Omidayr, cofondatorul eBay, al carui fond de investitii Omidayr Network este unul dintre finantatorii Linden Lab. “Pentru unii oameni de business, aceste jocuri au devenit o adevarata pasiune si sunt considerate jocuri de societate. Inainte, mergeau la golf, dar acum se intalnesc in joc si omoara cativa orci pentru divertisment”, a adaugat el.Stiri, filme si masini virtualeDomeniul de activitate al companiilor din “Second Life” este extrem de variat. Practic, daca au idei, putina imaginatie si un spirit intreprinzator bine dezvoltat, utilizatorii pot crea mii de businessuri diferite. Iar cele care exista cu adevarat in realitate si sunt “mutate” in lumea virtuala au aproximativ aceeasi activitate.Din “Second Life” nu lipseste nici postul de televiziune BBC, care a cumparat o insula pentru a putea organiza concerte, petreceri sau alte evenimente mondene, si nici Reuters, agentia de presa ai carei jurnalisti cauta in permanenta stiri in lumea virtuala, merg la conferinte de presa si la interviuri si scriu stirile “Second Life”.De asemenea, 20th Century Fox a lansat filmul “X Men: The Last Stand” si in lumea virtuala, iar Disney a lucrat in “Second Life” pentru anumite materiale din filmele “The Hitchhicker’s Guide to the Galaxy”, “Pirates of the Carraibean” II si III si “The Chronicles of Narnia: The Lion, The Witch and The Wardrobe”. Costurile investitiei necesare pentru o noua afacere sau pentru campaniile de marketing pe care companiile reale le testeaza intai in lumea virtuala si, in functie de rezultate, le aduc si in lumea reala sunt mult mai mici decat in realitate.In “Second Life”, Nissan ar putea cumpara o insula pentru 1.250 de dolari si o taxa lunara de intretinere de aproape 200 de dolari pentru campanii de marketing. De altfel, asta a si facut, pentru a putea pune in miscare campania de promovare a modelului Sentra. A mai avut de angajat cativa programatori care sa gandeasca un traseu pe acea insula si masinile virtuale, copii identice cu cele din realitate, precum si o echipa de publicitate care sa creeze reclamele si panourile publicitare pe care programatorii sa le includa apoi in “Second Life”.Internetul, o experienta 3DInternetul are toate sansele sa fie singura cale catre o experienta 3D tot mai realista, pe masura ce tehnologia avanseaza, considera mai multi dintre investitorii Linden Lab ? Jeff Bezos, fondatorul Amazon, Mitchell Kapor, pionierul in software, sau Pierre Omidyar, co-fondatorul eBay.”Oricum, terenurile sunt inepuizabile”, a spus Rosendale. “In fiecare luna, suprafata ‘Second Life’ este extinsa cu aproximativ 8%, ea fiind acum de aproape 250 de kilometri patrati”, a adaugat el.Dar de ce ar fi interesati utilizatorii si companiile sa intre in aceasta lume virtuala? “Asta ma intrebam si eu inainte sa demarez proiectul. Si apoi mi-am dat seama ca utilizatorii vor avea aceeasi experienta ca si atunci cand se joaca un joc, iar jocurile nu dau gres”, a spus directorul executiv al Linden Lab. “Practic, cei care traiesc in ‘Second Life’ au impresia ca iau parte la crearea unei noi lumi. Si chiar asta se intampla, indiferent ca lumea este virtuala”.Pe de alta parte, utilizatorii au drept de proprietate asupra tuturor creatiilor proprii din lumea virtuala, fie ca este vorba de un business sau de diferite obiecte pe care le produc. Drept urmare, mai multe aplicatii sau produse care au fost concepute exclusiv pentru “Second Life” au inregistrat un adevarat succes comercial in exteriorul realitatii virtuale.Un simplu exemplu este cazul lui Nathan Keir, un programator australian care a creat un joc online pentru avatarurile din “Second Life”. Jocul s-a dovedit a fi atat de popular incat a atras atentia unei companii IT care are in plan, ?n viitorul apropiat, sa lanseze acest joc pe piata, varianta comerciala, pentru console de jocuri si telefoane mobile.Lectia de macroeconomieDin “Second Life” nu lipseste aproape nimic. Banci, organizatii guvernamentale, companii imobiliare, supermarketuri, televiziuni si furnizori de stiri, case, masini, haine de firma si accesorii de lux, inflatie sau chiar somaj. Economia acestei lumi a inceput sa ia amploare, zilnic fiind efectuate tranzactii de 500.000 de dolari sau 15 milioane de dolari pe luna, cifra care creste de altfel cu 15% de la luna la luna, conform lui Phillip Rosendale.La un moment dat, gigantul bancar Wells Fargo a cumparat o insula in “Second Life”, pentru a-si putea deschide o reprezentanta unde angajatii bancii le pot oferi clientilor consultanta in domeniul financiar. Insa proiectul lor s-a confruntat cu o serie de probleme, care i-au determinat pe bancheri sa renunte la acest business in favoarea unei alte lumi virtuale, numita “There”.

  • Meseria de a te juca

    Energia e pe terminate. Din dreapta apare un inamic care trage. Brusc se face liniste si peisajul se schimba. Apa cat vezi cu ochii. Dar gata cu luptele virtuale, e timpul pentru business in real life. Michael Allardin (35 de ani), director general la Best Distribution, lasa controller-ul din mana si revine din lumea Warcraft in biroul sau din vestul Bucurestiului. Urmeaza un meeting cu un client important.Sunt oameni de succes, cu un program incarcat cu sedinte si intalniri de afaceri. Au putin timp liber, dar si-l folosesc intr-un mod “util”, spun ei. Inventeaza strategii de aparare si de atac. Risca totul fara teama de a pierde cu adevarat ceea ce au dobandit in lupta cu “inamicul”. Asta pentru ca, in timpul liber, Michael Allardin, directorul diviziei de jocuri a Best Distribution din cadrul grupului RTC, Doru Raduta (26), fondatorul companiei TNT Games, si Alexandru Petroae (27), seful retailerului de vin Depozitul De Vinuri, sunt impatimiti ai jocurilor, fie ca se joaca pe consola sau pe PC. Noul trend in materie de jocuri il reprezinta, in momentul de fata, jocurile online. Printre acestea, “Guild Wars”, un joc care a vandut 3 milioane de exemplare in Europa, este unul dintre cele mai bine vandute si pe piata din Romania. Dar jocul preferat de romani ramane “World of Warcraft”, care a inregistrat vanzari de 10.000 de unitati in sase luni de zile, in Romania. “Fifa 2007” se afla pe locul al doilea cu vanzari de 3.000 de unitati. “In momentul acesta, in Romania, sunt foarte multi jucatori pasionati, dar ceea ce este important la jocurile online este ca targetul de varsta s-a schimbat foarte mult. Vorbim deja de o clientela mai matura, cu varsta cuprinsa intre 35-40 de ani, pastrand totusi segmentul de jucatori cu varste cuprinse intre 12-18 ani”, explica Raduta.Allardin si Raduta considera ca piata locala a jocurilor este foarte interesanta si are potential. “Romania este o piata superinteresanta. Nu este foarte dezvoltata, valoarea anuala a pietei fiind de numai 5-6 milioane de euro, in conditiile in care numai in Anglia piata jocurilor are o valoare de 5-6 miliarde de euro. Dar este o piata care inregistreaza o crestere de 20-30% pe an si care incet, incet, devine mai structurata”, explica Allardin.Raduta are pasiunea pentru jocuri de la varsta de 7 ani, cand a descoperit pentru prima data jocurile electronice. A lucrat o perioada de 3 ani la Best Distribution, pentru ca in 2004 sa-si deschida propria lui firma de distributie de jocuri. Iar acum, la fel ca Allardin, are scuza perfecta pentru momentele in care isi ia o pauza de “joaca” – este in interes de serviciu. Allardin a descoperit jocul pe calculator tot in jurul varstei de 7 ani, cand unchiul sau i-a facut cadou un joc numit Pong (ping-pong virtual). “Grafica jocului era foarte simpla, daca facem o comparatie cu jocurile de acum, dar imi placea foarte mult. Eram innebunit dupa acel joc”, povesteste Allardin. “In viata reala experimentele se fac pe bani”In ceea ce-l priveste pe Alexandru Petroae, lucrurile au stat putin altfel. A inceput sa se joace in timpul facultatii “pentru a-si mai omori timpul si a se relaxa”. A jucat foarte mult “World of Warcraft” si “Age of Empire”, doua jocuri de strategie foarte populare, si marturiseste ca nu ii plac shooterele. Petroae este convins ca aceste jocuri de strategie l-au ajutat si in business-ul pe care il conduce, pentru ca, in joc, poate experimenta strategii pe care nu are curajul sau nu poate sa le testeze in viata reala. “Mai ales ca in viata reala experimentele se fac pe bani”, conchide acesta. Nici unul dintre cei trei manageri nu se joaca in fiecare zi dar toti spun ca pot avea momente in care se lasa prinsi de jocuri cateva ore bune. “Nu joc zilnic dar am momente de nebunie cand pot sa stau 5-6 ore la un joc”, spune Allardin. “Joc foarte mult noaptea, cand am probleme cu somnul, dar de obicei incerc sa nu joc mai mult de doua ore”, spune Petroae. Shootere sau jocuri de strategie?Raduta este pasionat de jocurile cu curse de masini si shootere. Allardin, in schimb, prefera jocurile istorice sau cele facute dupa filme, cum este “Scar Face”. Si se joaca foarte mult cu fiul sau de 5 ani, pentru ca nu vrea sa faca aceeasi greseala pe care parintii lui au facut-o cu el – sa ii interzica jocurile. “Daca ii interzici unui copil sa se joace, acesta se va juca mult mai mult decat este normal atunci cand va avea ocazia si poate pierde din vedere lucruri importante precum scoala”, spune Allardin. “In plus, ca parinte, cred ca e foarte bine sa te joci cu copilul tau pentru ca poti controla timpul alocat jocului, iar daca sunt jocuri violente esti langa el si poti sa-i explici ceea ce se intampla acolo. Plus ca sunt si multe jocuri non-violente din care copilul poate invata”, adauga acesta. Raduta si Allardin prefera jocurile pe consola. Raduta este fan Nintendo, iar Allardin prefera Sony. Si fiecare aduce argumente pentru alegerea facuta in ceea ce priveste brand-ul, excluzand totusi faptul ca fiecare este distribuitorul marcii preferate. Petroae chiar da o explicatie pentru faptul ca cei doi manageri prefera consolele pe care le comercializeaza companiile pe care le conduc. Acesta crede ca, in definitiv, este vorba de obisnuinta si face chiar o analogie cu masinile. “Cand iti alegi prima data o marca de masina si dupa un timp vrei sa o schimbi, de cele mai multe ori se intampla sa optezi pentru aceeasi marca dar un model mai nou sau mai performant. Si cred ca acelasi lucru se intampla si cu consolele”, spune Petroae. Alexandru Petroae nu are inca o consola si de cele mai multe ori se joaca pe PC. Intentioneaza sa-si cumpere una, dar nu stie inca ce model. Spune insa ca este o diferenta intre jocul pe consola si cel pe PC. “Este mult mai interesant si in plus sunt multe jocuri pe care nu le poti juca decat pe consola”, spune acesta.Tributari PC-uluiCei doi manageri spun ca in Romania nu exista propriu-zis o piata a consolelor de jocuri si un motiv pentru care romanii inca au ramas tributari jocului pe PC este si faptul ca pretul acestora este destul de ridicat pentru nivelul de trai al romanilor. In plus, acestea au taxe vamale foarte ridicate si ajung in Romania la preturi mult mai mari decat pretul la care sunt disponibile in alte tari europene. Dar odata cu intrarea in Uniunea Europeana, acest lucru se va schimba, iar gamerii romani vor putea achizitiona console la aceleasi preturi ca si in Uniunea Europeana. In plus, Allardin mai aduce un argument prin care sustine ca, la un moment dat, se va putea vorbi si de o piata locala a consolelor. “Atunci cand se lanseaza un produs nou, un model nou de consola, pretul variantelor mai vechi scade si astfel devin accesibile si pentru cei care nu pot tine pasul, din punct de vedere material, cu tendintele in domeniu”. In plus, consumatorul roman evita sa investeasca 200 de euro intr-o consola, in conditiile in care, pentru a putea juca tot ceea ce este nou pe piata, el trebuie sa faca tot timpul update de memorie pentru computerul personal. Iar acesta ar putea fi inca un factor care ar putea contribui la dezvoltarea pietei locale a consolelor, pe masura ce mentalitatea de consum a utilizatorilor se va apropia de modelul pietelor vestice. Wii vine in decembrieCei care isi doresc o consola pot alege in momentul de fata intre Sony sau Nintendo, acestea fiind singurele console disponibile in Romania. Impatimitii Microsoft va trebui sa mearga in alte tari pentru consola Xbox. De ce a stat Microsoft departe de Romania? “Au considerat probabil ca nu este o piata interesanta, in acest moment”, este de parere Raduta. “Oricum cred ca daca cei de la Microsoft vor face aceasta miscare, le va fi destul de greu sa castige o cota importanta, pentru ca deja cele doua brand-uri de console care se gasesc si in Romania au pozitii importante pe piata”, explica Allardin. In plus Xbox 360 de la Microsoft, care a fost lansata in noiembrie anul trecut, are un pret substantial mai mare decat viitoarea consola Wii, de la Nintendo. “Microsoft joaca cea mai mare carte pe grafica, ceea ce necesita multe resurse hardware, mult timp de dezvoltare si de creatie. De aceea este o diferenta atat de mare de pret”, explica Raduta. “Pentru Nintendo, de exemplu, grafica nu este atat de importanta. Este important feeling-ul pe care il ai in jocul respectiv, distractia pe care o simti cand te joci”, adauga acesta. O problema cu care se confrunta piata de jocuri din Romania este gradul de piraterie crescut. Romanii inca nu au inteles de ce trebuie sa cumpere un joc original, si sa plateasca pentru el in jur de 30 de dolari, daca e un joc pentru PC, sau aproximativ 50 de dolari, daca este un joc pentru consola, spun retailerii. “Autoritatile din Romania se lupta cu aceasta problema dar mai este mult pana sa putem spune ca vanzarile de jocuri cu licenta le-au depasit pe cele contrafacute”, este de parere Allardin.In orice caz, “fanaticii” jocurilor au de ce sa se bucure, pentru ca mult mediatizata Wii de la Nintendo se va lansa si in Romania in acelasi timp cu celelalte tari europene. Adica pe 8 decembrie si va fi probabil disponibila la acelasi pret de circa 250 de euro. Pentru Play Station 3 data de lansare nu este cunoscuta cu certitudine deocamdata. PS3 va iesi pe piata in doua variante, una de 20 GB si alta de 60 GB, preturile cunoscute ale acestora fiind de 499 de euro, respectiv 599 de euro.Razboiul preturilorPotrivit presei internationale Sony a anuntat recent scaderea pretului pentru modelul de baza al PlayStation 3 cu 20%. A fost pentru prima data cand producatorul japonez de electronice a redus pretul consolelor inaintea lansarii sale. Reducerea pretului de achizitie situeaza noul PS3 in aceeasi zona cu pachetul format din Xbox 360 si player-ul HD DVD, pe care Microsoft a anuntat recent ca il va introduce. Consola Wii, care are in opinia analistilor priza la publicul neexperimentat in “ale jocurilor” multumita sistemului de control revolutionar si al pretului, este disponibil in Statele Unite de la jumatatea lunii noiembrie la pretul de 250 de dolari (200 de euro).

  • Ne vedem pe MySpace?

    Dupa ce s-au mai linistit valurile din jurul celor trei antreprenori din lumea web 2.0 care au castigat 1,65 miliarde de dolari dupa ce au vandut afacerea YouTube gigantului Google, toata atentia analistilor s-a indreptat asupra lui Chris DeWolfe (40 de ani) si a lui Tom Anderson (30 de ani), fostii actionari principali ai MySpace, reteaua sociala achizitionata de News Corp. Cand Rupert Murdoch a achizitionat acum mai bine de un an Intermix Media, posesoarea MySpace, cu 580 de milioane de dolari, probabil ca nu a banuit amploarea pe care o va capata fenomenul retelelor sociale. De atunci, valoarea site-ului a crescut semnificativ, fiind estimata in prezent la 1,5 miliarde de dolari, numarul de utilizatori a crescut masiv si fara precedent, la peste 90 de milioane numai in SUA, iar reteaua sociala s-a transformat dintr-un loc de intalnire al tinerilor intr-o lume virtuala in care se intalnesc chiar si oameni de afaceri si investitori.Acest fapt este subliniat de un studiu recent al companiei comScore Media Metrics, care demonstreaza ca peste 50% din utilizatorii retelei sociale MySpace au varsta de peste 35 de ani, in timp ce tinerii cu varsta intre 18 si 25 de ani reprezinta numai 30% din total, adica aproximativ 27 de milioane de utilizatori.Aceste statistici au dat peste cap parerea generala cum ca majoritatea utilizatorilor MySpace ar fi formata din tineri. In ceea ce priveste utilizatorii si mai tineri ai MySpace, cu varsta sub 18 ani, numarul acestora a inregistrat o scadere semnificativa, cu 13 puncte procentuale. Daca anul trecut, ei reprezentau un sfert din “populatia” retelei sociale, datele comScore Media Metrics arata ca acum ei totalizeaza numai 12% dintre utilizatori.In schimb, cresterea numarului de utilizatori de peste 35 de ani la 45 de milioane, in conditiile in care anul trecut acestia reprezentau numai 32% din totalul utilizatorilor MySpace, intareste ideea ca reteaua sociala este un punct de intalnire pentru oameni mai maturi decat se credea initial.”Cifrele indica cresterea interesului utilizatorilor pentru retele sociale, indiferent de varsta pe care o au sau de statutul social”, a explicat Jack Flanagan, vicepresedinte al comScore Media Metrics.”Cum se explica? Site-uri precum MySpace le permit utilizatorilor sa se intalneasca intr-o lume virtuala cu toti prietenii lor pentru a discuta probleme curente si sa faca schimb de fotografii sau alt tip de continut digital. Astfel de intalniri nu sunt numai pentru tineri, pentru ca oricine vrea sa se intalneasca cu prietenii”, a adaugat Flanagan.Asa ca nu ar fi exclus sa va intalniti intamplator cu seful dumneavoastra pe reteaua sociala pe care o frecventati. Si cu siguranta ca nici acolo nu va uita sa va aminteasca de proiectul la care lucrati si sa va intrebe cum s-a schimbat situatia fata de zilele precedente.Probleme in paradisUrmarind tendinta de crestere a numarului de utilizatori ai MySpace care apartin unei categorii de varsta preferate de advertiseri, se poate spune ca valoarea site-ului ar putea ajunge la 15-20 de miliarde de dolari in cativa ani, potrivit analistilor de pe Wall Street. “Investitorii din media s-ar putea sa nu aprecieze ce s-a realizat pana acum la MySpace sau sa nu anticipeze ce poate urma”, a declarat Jordan Rohan, analist al RBC Capital.Estimarile sale sunt bazate pe o extrapolare a estimarilor pentru valorile companiilor de Internet, pe o plaja pornind de la 1 miliard de dolari pentru principalii rivali MySpace – YouTube si Facebook – si ajungand la capitalizarea de piata a Google, de 120 de miliarde de dolari.Cresterea traficului MySpace inseamna ca acesta a devenit al treilea cel mai vizitat site din SUA, dupa Yahoo! si YouTube, conform estimarilor proprii ale companiei, si al saselea cel mai popular din lume. Dar in acelasi timp inseamna si faptul ca Tom Anderson, Chris DeWolfe si restul actionarilor ar fi putut incasa mult mai multi bani pentru compania lor. Actionarii Intermix Media considera ca News Corp. ar fi trebuit sa plateasca mai mult pentru reteaua sociala, motiv pentru care duc aceasta problema si in instanta, acuzand conducerea Intermix ca a oferit informatii gresite si ca nu si-ar fi indeplinit indatoririle.Valoarea companiei s-a triplat intr-un singur an si este estimata sa creasca de pana la zece ori in urmatorii trei ani. “Se poate spune ca MySpace a fost cea mai profitabila achizitie facuta vreodata”, considera expertul in fuziuni si achizitii Tom Taulli. “Daca ar mai fi asteptat o vreme, fostii actionari ar fi incasat cel putin un miliard de dolari”, a mai spus acesta.Unii dintre actionari sustin ca stiau ca vor vinde afacerea prea ieftin, conform co-fondatorului Brad Greenspan, care detinea 10% din pachetul de actiuni al Intermix la momentul vanzarii. In plus, acesta sustine si ca actionarii au refuzat oferta Viacom, de asemenea interesata sa achizitioneze MySpace.b>Dovezile incriminatoriiBrad Greenspan a mai publicat astfel de informatii, insa pana acum nu a fost luat in considerare, pentru ca nu a avut nicio dovada. Acum insa, el spune ca, printr-o actiune legala, a intrat in posesia unor mailuri interne, pe care le-a publicat pe site-ul sau ? www.freemyspace.com. Intr-unul dintre aceste mail-uri, Richard Rosenblatt, directorul executiv al Intermix, scrie: “Astept indeplinirea visului de 20 de miliarde de dolari”. Greenspan a explicat ca aceasta fraza face referire la estimarea ca in viitor, MySpace va valora 20 de miliarde de dolari, iar conducerea companiei stia asta cand a semnat un contract de 580 de milioane de dolari. De asemenea, cofondatorul retelei sociale a mai spus ca actionarii nu au avut detalii in ceea ce priveste incasarile companiei. “Nimeni nu stia exact cifra de afaceri a companiei. MySpace a fost ascunsa de toti”, a spus el, potrivit presei internationale. News Corp. se apara spunand ca de la achizitie a investit semnificativ pentru a putea dezvolta businessul si ca aceste acuzatii ale lui Brad Greenspan sunt false si nefondate. Problema este ca Greenspan nu este singurul care lanseaza acuzatii. Geoff Yang, partener la Redpoint Ventures si cofondator al MySpace, crede de asemenea ca “vanzarea retelei sociale ar mai fi trebuit amanata, pentru a putea obtine un pret mai bun”.YouTube vs. MySpaceNici situatia interna a News Corp., actualul proprietar al MySpace, nu este una linistita. Compania ar putea intra in conflict cu Google, cel mai mare motor de cautare din lume, cu care a incheiat un contract pe o perioada de trei ani, in valoare de 900 de milioane de dolari pentru publicitatea video online afisata pe site-ul MySpace.Rupert Murdoch se teme insa ca acest contract ar putea fi reziliat, acum ca Google a achizitionat YouTube, cel mai mare site de continut video din lume. MySpace nu concureaza direct cu YouTube, insa acesta din urma are si o componenta de retea sociala, prin faptul ca le permite utilizatorilor sa faca schimb de clipuri video si alte informatii. Asta ar putea constitui baza concurentei intre YouTube si MySpace, daca Google se decide sa extinda functiile de retea sociala.Mai exact, conflictul dintre cele doua companii ar putea aparea in momentul in care Google le va oferi publicitate video online clientilor MySpace care deja se uita la clipuri video de pe YouTube in paginile retelei sociale. Astfel, News Corp. care afiseaza clipurile video in paginile MySpace ar trebui sa incaseze o parte din veniturile generate din publicitatea furnizata de Google.Directorii executivi ai celor doua companii – Eric Schmidt si Rupert Murdoch – s-au intalnit deja de cateva ori pentru a clarifica relatia dintre MySpace si YouTube. Atat Google, cat si News Corp., sunt interesate sa ajunga la o intelegere, intrucat miza este destul de mare. Pe de-o parte, in cazul rezilierii contractului, News Corp. ar putea sa interzica publicarea clipurilor video de la YouTube pe MySpace, concentrandu-se astfel pe dezvoltarea diviziei video a retelei sociale. Si astfel ar intra in competitie directa cu YouTube. Pe de alta parte, Google ar putea refuza sa mai colaboreze cu News Corp. in ceea ce priveste publicitatea online. Aceasta miscare insa ar dauna nu numai companiei lui Murdoch, dar si Google, ale carui venituri din publicitate ar scadea destul de mult, avand in vedere ca pierde 100 de milioane de clienti din toata lumea.Analistii din industrie preconizeaza ca cei doi giganti vor reusi sa incheie o intelegere, intrucat beneficiile financiare sunt destul de mari de ambele parti.Cate o nisa pentru fiecareMySpace concureaza direct cu retelele sociale Facebook, Xanga si Friendster. In aceasta formatie, reteaua sociala a lui Rupert Murdoch le-a depasit pe celelalte ca numar de vizitatori si, bineinteles, ca venituri.In luna august, MySpace a fost accesata de 56 de milioane de vizitatori unici din SUA, in timp ce Facebook a avut numai 15 milioane de utilizatori, Xanga 8 milioane, iar Friendster nu a reusit sa atraga decat 1 milion de vizitatori unici, conform studiului comScore Media Metrics. Dar daca MySpace are peste 100 de milioane de utilizatori inregistrati la nivel mondial, de ce a fost accesata numai de jumatate dintre acestia? O explicatie a oficialilor companiei este ca aproximativ 10% din utilizatorii sai nu sunt americani. Insa un raspuns mai plauzibil este faptul ca multi dintre utilizatori au mai multe conturi create pe MySpace, pe care compania le contorizeaza separat.Dintre cele patru retele sociale concurente, media de varsta cea mai scazuta este pe Xanga, unde peste 20% dintre utilizatori au sub 18 ani, chiar daca numarul acestora este mai mare pe MySpace sau Friendster, avand in vedere ca retelele au mai multi clienti. In schimb, Facebook si-a creat reputatia de retea sociala pentru studenti, avand in vedere ca in cea mai mare proportie, utilizatorii au varsta cuprinsa intre 18 si 24 de ani.”Daca ne uitam la situatia fiecarei retele sociale, constatam ca fiecare dintre ele si-a asumat un segment nisa de utilizatori, fapt care le permite sa coexiste pe piata online”, este de parere Flanagan. “MySpace atrage utilizatori din toate categoriile de varsta. Facebook este mai populara printre studenti, Friendster detine cel mai mare procent de adulti, iar Xanga este accesata in cea mai mare proportie de adolescenti”, a explicat el.O achizitie inevitabilaUn singur gigant a ramas descoperit pe piata retelelor sociale. Este vorba de Yahoo!, care a pierdut atat YouTube cat si MySpace, companii pe care era interesat sa le achizitioneze. Astfel, Yahoo! se afla sub presiune pentru ca trebuie sa faca o achizitie daca nu vrea sa renunte definitiv la piata retelelor sociale. O posibilitate ar fi Facebook, cea mai mare retea sociala independenta la momentul de fata, numai ca, Yahoo! nu a facut nici o miscare decisiva in aceasta directie. Iar asta tine piata cu sufletul la gura.

  • Upgrade la 3,5G

    2G, 2,5G, 2,75G si 3G. Acestea erau, pana la inceputul lunii octombrie, retelele de telefonie mobila disponibile in Romania. Insa la bagajul de cunostinte minime in ceea ce priveste telefonia mobila ar trebui sa adaugati si serviciile 3,5G care tocmai au intrat si pe piata locala. Se pregateste si 4G?Tocmai cand se gandea ca “3G”, termen utilizat excesiv pana acum, incepe sa isi piarda din noutate in mintea utilizatorilor, A. A., vicepresedintele unei companii locale care furnizeaza servicii de interconectare intre operatorii telecom din Romania, si-a dat seama ca, intr-un timp foarte scurt, conceptul 3G va fi inlocuit de 3,5G.Foarte multa vreme, reteaua de telefonie mobila de generatia a treia a reprezentat o adevarata utopie prin care serviciile de voce, date si video au putut fi integrate intr-un singur serviciu. Noua utopie reprezentata de 3,5G promite de fapt acelasi lucru, insa la viteze mult mai ridicate decat a oferit reteaua 3G.In ciuda acestui fapt, utilizatorii nu sunt optimisti in ceea ce priveste conceptul 3,5G, la fel cum s-a intamplat si cu tehnologia 3G, despre care analistii spun ca nu s-a dovedit a fi atat de populara pe cat se astepta initial. “Eu am un telefon mobil 3G de mai bine de jumatate de an, insa l-am folosit mult prea putin pentru functiile pe care le are din punctul de vedere al serviciilor 3G”, a mai spus A. A.. “Pana acum nu am facut nici o conferinta video pe telefonul meu si nici nu am vazut pe nimeni facand asta”, a explicat el.In aceste conditii, ar putea reprezenta trecerea la reteaua 3,5G un succes din punctul de vedere al operatorilor? Un argument in favoarea acestora ar putea fi faptul ca serviciile 3,5G sau HSDPA – High Speed Downlink Packet Access – sunt de patru ori mai rapide decat cele asigurate de tehnologia 3G. Altfel spus, viteza de conectare la Internet ajunge pana la 1,8 Mbps, depasind viteza de 384 kbps oferita de tehnologia 3G, iar asta inseamna, in termeni de business, o comunicare cu partenerii de afaceri mult mai rapida si mult mai eficienta.Practic, serviciile 3,5G permit un transfer de date care poate ajunge, cel putin teoretic, la 2MB/secunda. In aceste conditii, oricine poate transmite partenerilor de afaceri o prezentare video, spre exemplu, care are 100 MB si care contine diferite informatii importante despre o companie, in mai putin de un minut.Un pas inainteDaca tehnologia 3G este cunoscuta mai ales pentru serviciile cu valoare adaugata ridicata, cum este continutul oferit pe mobil – muzica, sport, divertisment si televiziune pe mobil, serviciile 3,5G se adreseaza cu precadere clientilor din mediul de business care au nevoie de servicii mai performante si de mobilitate.Deocamdata insa, avand in vedere faptul ca serviciile 3,5G au fost lansate foarte recent, nu exista informatii centralizate referitoare la clientii acestor servicii. “Este inca prematur sa estimam cine va utiliza noua tehnologie si cand o va adopta”, este de parere Daniel Weissman, country manager la TASC Strategic Consulting, companie de consultanta in industria IT.Dar de ce ar trece un utilizator de la serviciile 3G la HSDPA? “Aici este vorba de performanta”, a raspuns Liliana Solomon, CEO al Vodafone Romania, operator telecom cu afaceri de circa 740 de milioane de euro anul trecut, primul operator de servicii de telefonie mobila de pe piata care a lansat HSDPA. “Pentru performanta in afaceri, o companie sau un businessman are nevoie de o infrastructura de comunicatii de calitate, care sa-i permita accesul rapid la informatii si comunicarea facila cu oamenii cu care lucreaza in orice situatie, elemente cheie in mediul contemporan de business”, a mai spus aceasta.Piata 3,5GVodafone, pionierul 3G in Romania, a lansat in octombrie serviciile HSDPA sub numele de Vodafone Mobile Connect 3G Broadband. In termeni tehnici, HSDPA este o tehnologie care permite conectarea rapida la Internet broadband (in banda larga) si deci transferul de date la o viteza de patru ori mai mare decat cea permisa prin 3G.De asemenea, grupul britanic Vodafone este prima companie care a lansat servicii HSDPA in Europa, Romania fiind cea de-a noua divizie pe plan mondial dupa Germania, Portugalia, Italia, Spania, Marea Britanie, Africa de Sud, Noua Zeelanda si Olanda si cea de-a saptea divizie din Europa.De fapt, HSDPA marcheaza un pas inainte in dezvoltarea tehnologiei 3G. Pe langa viteza superioara, HSDPA genereaza si o crestere a capacitatii retelei printr-o mai buna alocare a resurselor.”HDSPA este o tehnologie vitala pentru asigurarea vitezei transferului de date necesara pentru operatorii care ofera servicii Mobile Triple Play – voce, video si date intr-un mediu mobil”, a explicat Angel Ruiz, presedinte si director executiv al Ericsson pentru America de Nord.Iar Orange, principalul concurent al Vodafone pe piata locala, cu afaceri estimate de peste 1 miliard de euro anul acesta, are de asemenea in plan pentru anul viitor investitii semnificative in acest segment al pietei. “Vrem sa crestem largimea de banda de transfer a datelor de pe mobil prin evolutia 3G catre HSDPA in 2007”, a spus Andra Calin, corporate & data services manager in cadrul Orange Romania. Insa Orange va intra pe piata 3,5G cu acoperire in toate orasele in care exista servicii 3G inca de la momentul lansarii, spre deosebire de Vodafone care, deocamdata, ofera HSDPA numai in Bucuresti, insa spune ca va extinde acoperirea si in alte orase mari din tara. “Orange pregateste lansarea HSDPA pentru momentul in care va fi cerere pe piata, iar miscarea va fi justificata din punct de vedere economic”, considera Daniel Weissman de la TASC Strategic Consulting. “Pana atunci, Orange va extinde pachetul de servicii bazate pe tehnologiile deja existente, precum EDGE – 2,75G sau 3G”, a adaugat el.Asii din maneca VodafoneViteza maxima garantata de Vodafone pentru serviciile 3,5G este de 1,4 Mbps, in timp ce viteza de transmitere a datelor (upload) este de 384 kbps. Primul produs disponibil, care are ca obiectiv principal utilizatorii de business, este cardul de date Vodafone Mobile Connect 3G Broadband, care asigura acces rapid la Internet si la aplicatiile companiei, cum ar fi e-mail-ul sau intranetul.Pe masura ce reteaua HSDPA se va dezvolta, aceasta va permite o viteza de conectare mai mare de pana la 3,6 Mbps, conform Vodafone.Pentru Mobile Connect 3G Broadband trebuie sa scoateti din buzunar 45 de dolari pentru dispozitivul care va conecta calculatorul la Internet si alti 35 de dolari pentru abonamentul lunar in care este inclus un trafic de date de 1GB. Exista insa si un al doilea produs 3,5G, care va fi lansat pana la sfarsitul acestui an si care se adreseaza utilizatorilor obisnuiti de telefonie mobila. Este vorba despre un modem USB care asigura accesul la Internet prin HSDPA pentru orice calculator de birou sau laptop.Pe de alta parte, operatorul de telefonie mobila a lansat o oferta si pentru companiile mici – Vodafone MultiOffice, care ofera solutii de conectare la Internet pentru o retea de PC-uri, incluzand printre altele si solutii firewall si un port Wi-Fi.Explicatia companiei pentru lansarea serviciilor 3,5G este obtinerea unui avantaj competitiv. “Pe langa faptul ca este o evolutie fireasca, am avut un avans de peste un an in introducerea serviciilor 3G si acum vom avea avans si in ceea ce priveste tehnologia HSDPA”, a explicat Liliana Solomon.Nevoia de HSDPAStudiile de piata arata ca utilizatorii, indiferent daca este vorba de companii sau de clienti individuali, vor servicii cat mai performante. Aceasta este de fapt tendinta la nivel mondial in ceea ce priveste piata de telecomunicatii si motivul pentru care Vodafone are in plan sa investeasca in continuare, atat in extinderea acoperirii 3G, cat si in dezvoltarea tehnologiei HSDPA.Insa o posibila problema o poate reprezenta numarul de clienti care adopta noile tehnologii. Pana acum, dupa mai bine de un an de la lansarea serviciilor 3G, Vodafone numara peste 230.000 de clienti care utilizeaza aceasta tehnologie, dintr-un total de aproximativ 7 milioane. Astfel, se poate ridica intrebarea cat de repede va creste numarul utilizatorilor de HSDPA, mai ales ca se poate spune ca cele doua tehnologii concureaza pe aproximativ acelasi segment de clienti.”Serviciile HSDPA se adreseaza in primul rand utilizatorilor de date, in timp ce, in sens mai larg, 3G include si servicii de voce si cele de informatie si divertisment”, a explicat Liliana Solomon. “Iar din aceasta perspectiva, cele doua tehnologii vor coexista, avand in vedere modalitatile diferite de utilizare”, a adaugat aceasta.In plus, directorul executiv al Vodafone considera ca, pe o piata extrem de dinamica, asa cum este cea a comunicatiilor mobile, unde tehnologiile avanseaza de la un an la altul, viitorul este in mod clar al tehnologiilor broadband. “Vom asista in curand la viteze de 3,6 Mbps, 7,2 Mbps si chiar 14 Mbps”, a spus Solomon. “Se vorbeste deja de viteze de 50-60 Mbps, iar pasul urmator este 4G”, a adaugat aceasta.Vine si 4GUn grup de sapte operatori de telefonie mobila din lume au incheiat recent un parteneriat pentru a putea dezvolta impreuna ceea ce ei numesc “o viziune coerenta pentru evolutia tehnologica dincolo de 3G”.Cu alte cuvinte, se lucreaza deja pentru noua generatie de servicii de telefonie mobila – 4G, definita de Uniunea Internationala de Telecomunicatii (ITU) ca fiind o tehnologie mobila care permite transferul de date cu o viteza de 100MB/secunda pentru un utilizator in miscare si de pana la un 1GB/secunda cand dispozitivul mobil este in repaus. Un telefon mobil 4G va permite descarcarea unui film de pe Internet in numai 6 sau 7 secunde, sunt de parere reprezentantii companiei Samsung. Iar descarcarea unei melodii se va face intr-un timp aproape insesizabil de catre utilizatori. Numai ca aceasta tehnologie nu va veni pe piata atat de curand pe cat ne asteptam. Lansarea in varianta comerciala a serviciilor 4G este programata pentru anul 2010. Va avea oare succes si in Romania? Ramane de vazut.Drumul pana la 4g2G. Reteaua GSM clasica, prin care este suportat traficul de voce, de SMS-uri si traficul de date CSD (canal unic de 9.600 bps)2,5G. Reteaua 2G la care se adauga un upgrade pentru transmisie de date la o viteza superioara (GPRS, HSCSD, EDGE) si care suporta traficul de MMS-uri si livestreaming2,75G. Reteaua care suporta EDGE – Enhanced Data rates for Global Evolution3G. Reteaua de generatia a treia care suporta caracteristicile retelei 2,5G si care are in plus UMTS – videotelefonie, livestreaming si transmisii de date la viteze superioare3,5G. Reteaua care suporta un transfer de date de 2MB/secunda, la o viteza de conectare la Internet de pana la 1,8 Mbps4G. O retea care nu a fost inca dezvoltata, insa conform proiectului aceasta va permite un transfer de date cu o viteza de pana la 100 MB/secunda

  • Dual-dual-core

    Producatorii de procesoare promit ca peste 10 ani vom avea in carcasa laptopului chiar si 80 de procesoare. Totusi, se pune intrebarea daca si cele patru care pot incapea astazi sunt intr-adevar necesare.

     

    Daca pretul platit pentru un autoturism cu performante tehnice similare cu cele ale unui model de acum cativa ani ar fi scazut in acelasi ritm in care au scazut preturile procesoarelor din perspectiva raportului pret/performanta, astazi am putea cumpara un Rolls Royce cu 17 dolari. Iar daca pretul unei aeronave Boeing ar fi urmat acelasi traseu si, mai mult, ar fi corespuns ca nivel de crestere a eficientei energetice cu ritmul in care a crescut economia de energie consumata de cele mai noi procesoare, azi ne-am putea cumpara un avion de pasageri cu 500 de dolari si am traversa cu el Atlanticul, consumand doar cativa litri de kerosen.

     

    Cele doua comparatii de mai sus sunt folosite de Intel pentru a descrie intr-un mod mai accesibil transformarile prin care trece tehnologia de fabricatie a procesoarelor. Ele se refera la cele doua aspecte importante pentru un cumparator de putere de calcul: pretul platit in raport cu performanta obtinuta si rata eficientizarii consumului de energie al procesoarelor.

     

    La fel de interesant este faptul ca toata aceasta evolutie a puterii de procesare se incadreaza perfect intr-un tipar: de mai mult de jumatate de secol, la fiecare 18 luni, puterea de procesare a calculatoarelor se dubleaza. Observatia a fost facuta empiric in 1965 de catre Gordon Moore, unul dintre cofondatorii Intel, in momentul cand lucra la realizarea unei prezentari despre ritmul de lansare a procesoarelor. Observatia a fost numita „legea lui Moore“. Recent ar fi existat o sansa ca legea sa fie incalcata, pentru ca arhitectura construirii unui procesor nu ar mai fi permis evolutia puterii de procesare in acelasi ritm daca nu ar fi aparut tehnologia „multicore“ – practic, folosirea aceleiasi pastile de siliciu pentru a integra mai multe procesoare.

     

    Intel si AMD, cei mai mari producatori de procesoare la nivel mondial si rivali traditionali, au introdus deja cipurile dual-core. Dupa ce Intel a insistat pe ideea ca procesorul quadcore lansat saptamana trecuta, inclusiv in Romania, este primul de acest fel din lume, AMD a anuntat ca va lansa la inceputul anului viitor un procesor similar, dar primul care va avea intr-adevar o arhitectura quadcore. In mediile informaticienilor exista deja termenul de „quadrophenia“, care descrie tensiunea intre cei doi concurenti principali, Intel si AMD, de a lansa primii versiuni de procesoare cu cat mai multe nuclee.

     

    In paranteza fie spus, cipul Intel este acum compus practic din doua procesoare dual-core alaturate si nu din patru procesoare independente. Dar urmeaza alte lansari. „Aceste patru procesoare si evenimentul de azi sunt doar inceputul, un pas in ceea ce inseamna multicore. Vor exista procesoare cu 16 nuclee sau chiar 80 intr-un viitor nu prea indepartat“, spunea Irinel Burloiu, business development manager al Intel, cu ocazia lansarii in Romania a noului procesor.

     

    Se naste insa intrebarea daca mai exista aceeasi nevoie de crestere a puterii de procesoare ca in trecut. Nu s-a ajuns cumva la o limita dincolo de care tehnologia respecta mecanic legea lui Moore, fara a urma o nevoie reala a consumatorilor? Mai ales ca preturile celor patru modele de procesoare, cu numele Intel Core 2 Quad, oscileaza intre 455 de dolari si 1.172 de dolari pentru comenzi de 1.000 de bucati. Oficial nu exista informatii despre numarul de procesoare de ultima generatie ce urmeaza sa fie produse. In presa internationala circula totusi zvonul, atribuit unui oficial al Intel, ca procentul de procesoare cu patru nuclee din numarul total al celor ce urmeaza sa fie produse este de numai 3%. Aceasta in conditiile in care analistii de la IDC  prognozeaza ca vanzarile de calculatoare vor ramane anul viitor la acelasi nivel ca in 2006, respectiv de 230 de milioane de unitati in toata lumea.

     

    De ce ar avea nevoie un utilizator obisnuit de un procesor cu doua, patru sau opt nuclee? Un raspuns ar putea fi: pentru multitasking. Daca se lucreaza in paralel in mai multe aplicatii, un procesor clasic se va ocupa pe rand de fiecare dintre ele. Cu noile generatii de procesoare, multitasking-ul devine o realitate, fiecare dintre nuclee putandu-se ocupa de un anumit program.

     

    Dar mai apare o problema. Pentru ca programele software sa se poata bucura de avantajele vitezei superioare pe care o ofera procesoarele cu mai multe nuclee, trebuie sa fie scrise special pentru acestea. Or, acum, lipsa programelor scrise special pentru procesoare dual sau quadcore este un important argument pentru a nu cumpara inca produsele din generatia noua ale Intel sau AMD.

     

    „Procesoarele quadcore lansate acum nu sunt pentru mass-market, sunt pentru entuziastii care vor totul de calculatorul lor“, explica Irinel Burloiu de la Intel.

     

    Cu alte cuvinte, mai devreme sau mai tarziu, programatorii vor fi nevoiti pana la urma sa-si adapteze produsele software la nivelul de tehnologizare de sub carcasa PC-ului. Designul bazat pe conceptul mai multor procesoare intr-unul singur este cel mai probabil curentul care se va pastra pentru cel putin 10 ani de-acum incolo, sustin atat Intel, cat si AMD. In 2007, ambele companii vor avea in oferta procesoare cu patru nuclee. Intel ar putea chiar lansa procesorul cu 8 nuclee, nu mai tarziu de 2008, spun surse din companie, citate de presa internationala.

     

    „Trebuie sa corelezi lansarile de hardware cu cele de software“, spune Phil Hester, chief technology officer al AMD. „In orice caz, trecerea catre un procesor dual-core este deja un raspuns bun pentru multe aplicatii software.“ Lansarile viitoare de cipuri ar putea  avea chiar fiecare dintre nuclee specializat pentru un anumit tip de sarcini, cum ar fi editare video, browsing web sau aplicatii de securitate a sistemului.

     

    Totusi, alaturarea mai multor procesoare in acelasi suport este doar prima dintre problemele de rezolvat pentru producatorii de hardware si software in aceasta „noua era“, cum o numea coordonatorul operatiunilor Intel din Romania.

     

    Chiar si cel mai puternic procesor din lume va trebui sa ia o pauza daca viteza cu care primeste informatiile de la memoria RAM nu tine pasul cu puterea lui de procesare. Iar problema se acutizeaza pe masura ce creste numarul procesoarelor.

     

    Pentru a ne imagina cum creste puterea de calcul a unui PC, putem sa ne gandim la scenariul in care pe o masina este adaugat un motor suplimentar. Puterea va creste, dar nu se va dubla si nu va deveni de doua ori mai eficienta. Producatorii de procesoare au parte de aceeasi realitate. Pentru a beneficia intr-adevar de plusul de putere adaugat, tot designul calculatorului si toate piesele trebuie schimbate. Iar aici sunt incluse si programele software.

     

    Eficienta din punctul de vedere al consumului de energie este un alt motiv de grija pentru producatorii de procesoare. Producatorii de PC-uri vor sa mentina consumul de curent electric la un nivel acceptabil, iar dublarea capacitatii de procesare sa nu insemne si o dublare a consumului. Cei vizati nu sunt utilizatorii casnici, la care un consum suplimentar de 50 de wati este insignifiant, ci marile companii care au sute sau mii de calculatoare si la care factura la electricitate se poate majora semnificativ. Companii din domeniul Internetului, ca Google, Yahoo! sau Microsoft, au centre de zeci de mii de servere, iar cea mai noua tendinta este de a le construi chiar in apropierea centralelor nucleare, pentru a reduce costurile legate de transportul energiei electrice.

     

    O modalitate de reducere a consumului de energie este folosirea doar a unuia sau a doua nuclee din procesor, daca o aplicatie nu solicita mai multa putere de calcul. Este totodata si o modalitate de a reduce nivelul zgomotului facut de un sistem si care depinde direct de dimensiunile lui.

     

    Si mai apare o chestiune. Chiar daca programatorii de software vor incepe sa scrie doar programe facute special pentru mai multe procesoare, anumite aplicatii si-au atins deja limitele. Mai multe procesoare ajuta, de exemplu, la prelucrarea unei imagini cu Adobe Photoshop, dar nu vor ajuta semnificativ programele de editare video. Ca sa nu mai spunem ca unele din cele mai populare programe, cele din suita Office a Microsoft, bunaoara, nici macar nu vor simti trecerea in „era cea noua“. Asta bineinteles daca nu cumva noua generatie de software a Microsoft va fi mai pretentioasa.