BusinessMagazin

Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • Unul pe fata, unul pe dos

    Razboiul noilor formate DVD de inalta definitie ar putea fi transat anul acesta de catre gigantul media Time Warner, care a venit cu o solutie impaciuitoare: pe piata este destul loc pentru amandoua.

     

    Undeva la jumatatea anilor ’80, in industria inregistrarilor video aparuse o disputa intre Sony si Toshiba, a carei miza era stabilirea unui format comercial unic de caseta video. Toshiba sustinea casetele VHS, in timp ce Sony propunea drept alternativa formatul Betamax, care promitea utilizatorilor o calitate mai buna a imaginii in comparatie cu durata mai mare a VHS. Victoria a apartinut Toshiba, playerele pentru casete video in format VHS atingand o cota de piata de 98% in 1998. Soarta formatului Betamax a fost sa fie utilizat de un segment mic din piata, cel al profesionistilor din studiourile video si din televiziuni.

     

    Acum, aproape 20 de ani mai tarziu, aceiasi Sony si Toshiba poarta o alta lupta, de asta data pentru a impune pe o piata de peste 18 miliarde de euro anual un format unic de DVD de inalta definitie. Primul, Blu-ray, este conceptul dezvoltat de Sony in parteneriat cu Samsung, Philips si Dell, in timp ce al doilea, HD DVD (High Definition DVD), este formatul sustinut de Toshiba, Matsushita Electric Industrial (proprietarul brandului Panasonic) si Microsoft. Miza e interesanta: anul trecut vanzarile la nivel mondial de DVD clasice s-au cifrat la 12,7 miliarde de euro, in timp ce cheltuielile cu inchirierea de DVD s-a ridicat la 5,7 miliarde de euro.

     

    Concurenta dintre cele doua grupuri a avut insa un impact negativ asupra vanzarilor de playere DVD de noua generatie: utilizatorii nu s-au putut decide ce format DVD sa adopte si au preferat sa amane achizitionarea unui echipament de redare-inregistrare pana la stabilirea castigatorului. Daca pana acum rezultatul lupta dintre cele doua concepte incompatibile a ramas nedecis, situatia pare sa se schimbe datorita solutiei-surpriza propuse de Warner Brothers, divizie a Time Warner.

     

    „Nici Blu-ray si nici HD DVD nu vor impartasi soarta Betamax in viitorul apropiat“, este de parere Barry M. Meyer, director executiv in cadrul Warner Brothers: „Piata ar fi trebuit sa realizeze pana acum ca aceste doua formate DVD vor coexista si nu ar fi trebuit sa puna clientii in dilema cu privire la tipul de player pe care sa-l achizitioneze“.

     

    Astfel ca Warner a prezentat luna aceasta, la Consumer Electronics Show (CES), un disc compatibil atat cu Blu-ray, cat si cu HD DVD, numit Total HD. Formatul Total HD va permite scrierea de date in ambele formate, insa pe parti diferite ale discului. Mai precis, pe o parte a discului vor fi inregistrate materiale HD DVD (30 GB), iar pe cealalta fata materiale  Blu-ray (50 GB). Time Warner va incepe productia la finalul acestui an, dar inca nu a comunicat pretul de vanzare al discului-minune. Conducerea Time Warner considera ca vanzarile de playere DVD si de discuri DVD vor creste pe masura ce studiourile de filmari vor incepe sa produca filme si vor stoca emisiuni de televiziune in ambele formate, pe un singur disc.

     

    „Consider insa ca este mai important sa fie luate in calcul preferintele utilizatorilor“, comenteaza Meyer. „Acestia au fost pusi in situatia de a alege o anumita tehnologie si de a se limita la continutul furnizat pentru ea. Dar studiourile de filmari pot lansa filmele in ambele formate, iar retailerii sa comercializeze pur si simplu ambele tehnologii“, explica directorul de la Warner Brothers.

     

    Tocmai din aceasta ratiune, unii analisti considera ca rivalitatea dintre gigantii Sony si Toshiba in ceea ce priveste formatele DVD nu este altceva decat o strategie de marketing. In fond, diferentele dintre Blu-ray si HD DVD nu sunt foarte mari. Din punctul de vedere al capacitatii de stocare, discurile Sony au o capacitate de pana la 50 GB, in timp ce discurile Toshiba permit stocarea a cel mult 45 GB. Ambele discuri depasesc insa cu mult capacitatea de stocare a DVD-urilor traditionale sau a CD-urilor: un disc de ultima generatie poate stoca de aproape 10 ori mai multe informatii decat un DVD obisnuit si de aproximativ 70 de ori mai mult decat un CD. Nici diferenta de pret dintre un disc Blu-ray si unul HD DVD nu este foarte mare. Insa Blu-ray si HD DVD sunt incompatibile, pentru ca fiecare format necesita o tehnologie de scriere si lasere de citire diferite.

     

    Formatele DVD Blu-ray si HD DVD ar urma sa devina obligatorii in peisajul divertismentului digital, pentru ca ele fac parte din ecuatia televiziunii de inalta definitie (HD). Cu toate acestea, problemele intampinate de clienti cu privire la lipsa continutului HD, pe de o parte, dar si in privinta rivalitatii dintre formatele DVD, pe de alta parte, au incetinit dezvoltarea pietei televiziunii HD.

     

    Dar de unde implicarea Warner? „Daca razboiul dintre Sony si Toshiba ar fi continuat in acelasi ritm, atat vanzarile de discuri DVD, cat si cele de playere DVD de ultima generatie ar fi inregistrat un declin, afectand astfel si profiturile studiourilor de film“, considera Richard Greenfield, analist la firma de brokeraj Pali Capital din New York.

     

    Studiourile de film au alimentat intr-o oarecare masura neintelegerile de pana acum dintre Sony si Toshiba, pentru ca majoritatea au optat doar pentru una din cele doua tehnologii DVD. Spre exemplu, 20th Century Fox a lansat „Ice Age: The Meltdown“ in format Blu-ray, iar Universal a ales formatul HD DVD pentru filmul „The Break-up“. Deocamdata, Metro Goldwyn Mayer, care apartine Comcast Corporation si Sony, 20th Century Fox, divizie a gigantului media News Corp. a lui Rupert Murdoch, si Walt Disney Pictures lanseaza noile filme exclusiv in formatul DVD Blu-ray. Pe de alta parte, Universal Studios al General Electric inclina spre formatul HD DVD. Insa exista si studiouri, printre care se numara Warner Brothers si Paramount Pictures, divizie din cadrul Viacom, care au adoptat ambele formate DVD.

     

    Disputa dintre marile corporatii cu privire la formatele DVD nu afecteaza numai piata continutului video, ci si piata jocurilor si a consolelor de jocuri video de ultima generatie. Consola PlayStation 3 (PS3) a Sony are incorporat un player Blu-ray, iar Xbox 360 a Microsoft vine cu player HD DVD. Avand in vedere ca Microsoft a lansat consola de ultima generatie cu aproximativ un an inaintea rivalului Sony, piata pare a fi deja impartita.

     

    Solutia Time Warner la rivalitatea dintre Sony si Toshiba pare a fi viabila. Total HD nu presupune nici costuri cu mult mai mari de productie si nici un pret excesiv, cum ar fi in cazul unui player DVD compatibil cu ambele formate. Astfel de echipamente hibrid au aparut deja: LG Electronics a anuntat, tot in cadrul CES, lansarea unui astfel de player, numit Super Multi Blu Player, care va ajunge in magazinele americane in februarie, la un pret de aproximativ 920 de euro (1.200 de dolari).

     

    O serie de analisti sunt insa de parere ca utilizatorii vor prefera, din ratiuni de pret, un disc compatibil cu ambele formate DVD, in loc sa achizitioneze un player destul de scump pe care pot fi citite discuri Blu-ray si HD DVD.

     

    Ramane totusi neclar care va fi reactia studiourilor de filmari care sustin unul sau altul dintre cele doua formate DVD: exista posibilitatea ca studiourile sa nu fie de acord sa lanseze filme compatibile cu ambele formate. Cum era si normal, cei de la Sony mizeaza pe succesul Blu-ray, refuzand sa creada ca acesta va avea aceeasi soarta ca  Betamax, si sunt sustinuti in credinta sa de faptul ca numarul studiourilor de film care au adoptat tehnologia mentionata este mult mai mare decat in cazul HD DVD. Nu ca Sony ar atribui asta faptului ca formatul Blu-ray a fost introdus pe piata cu cateva luni inaintea formatului promovat de Toshiba.

  • Mai devreme sau mai tarziu?

    Cand, acum cativa ani, o matusa de la tara mi-a spus cu candoare „te-am vazut pe Internet“, m-am mirat. Astazi sunt convins ca, mai devreme sau mai tarziu, Internetul va ajunge in fiecare casa. Exista o sansa pentru „mai devreme“.

     

    Nu demult, un post de televiziune specializat in istorie a prezentat (din pacate la orele mici ale noptii) un foarte interesant documentar despre caderea dot-com-urilor. Spre deosebire de alte materiale cu acelasi subiect – axate pe aspecte economice adesea aride – acesta s-a orientat spre doua cazuri particulare. Primul l-a reprezentat o firma din Anglia care vindea prin Internet hrana pentru animale de casa. Pornita cu mult entuziasm, compania a obtinut relativ usor cateva milioane de dolari cu care s-a lansat. Caderea bursei i-a adus insa repede la faliment.

     

    Mult mai pitoresc a fost al doilea caz, al carui protagonista a fost sotia unui fermier englez. Ideea ei a fost sa vanda sutiene „de mare capacitate“ (probabil inspirata de propria experienta). Nici vorba de investitori. Cu greu a obtinut de la o banca locala un credit care, completand micile economii personale, i-au permis sa porneasca micul ei magazin virtual. Sub privirile ingaduitoare si chiar amuzate ale sotului – in cizme de cauciuc si rezemat mai tot timpul in furca – acareturile au inceput sa se transforme in anexe ale noii afaceri, iar comenzile sa vina din toate colturile lumii. Afacerea a supravietuit marii caderi.

     

    Astazi este usor sa tragem concluziile. Sub aspect economic, este remarcabila intuitia micii antreprenoare in privinta unui fenomen care a fost evidentiat mult mai tarziu si a capatat numele de „coada cea lunga“ (the long tail). Comertul electronic dispune de capacitatea de a agrega clientela unor marfuri care nu sunt eficiente economic pentru detailistul obisnuit. Probabil ca cei care poarta 47 la pantofi simt pe propria piele fenomenul. Insa ceea ce este mai interesant in aceasta poveste (de succes, la urma urmei) este aspectul social: oamenii acestia erau niste mici fermieri – care cresteau animale si locuiau intr-un sat -, traind insa sincron cu lumea moderna. Daca facem comparatia cu situatia de la noi, distanta pare uriasa. In realitate, educatia si accesul la informatie face diferenta, iar Internetul este un factor important in aceasta ecuatie.

     

    Am putea crede ca obiectivul accesului fiecarei familii din Romania la Internet este utopic si ca ar necesita investitii enorme. De fapt, proiectul legislativ „Un laptop pentru fiecare elev si fiecare profesor“ – recent respins de Camera Deputatilor, dupa ce a avut aceeasi soarta in Senat – ne poate duce foarte aproape de acest obiectiv in timp record si cu investitii minime. Cu toate ca scopul proiectului este in primul rand educational, impactul social ar fi enorm, asa cum proiecte pilot desfasurate in tari precum Cambodgia, Costa Rica sau chiar Statele Unite au demonstrat pe deplin. Reactiile aberante ale multor parlamentari si lectura atenta a documentatiei aferente proiectului ma indeamna sa cred ca, in ciuda faptului ca initiativa d-lui Ghise este laudabila, promovarea a fost defectuoasa si pe alocuri gresita.

     

    In primul rand, nota de fundamentare tehnica nu face decat sa justifice (corect, de altfel) alegerea laptop-ului „de 100 de dolari“ conceput de colectivul profesorului Negroponte de la MIT si promovat de fundatia OLPC (One Laptop Per Child). Mi se pare evident ca aceasta nota ar trebui sa fie completata si de un raport privind efectele prevazute in plan educational si social. In al doilea rand, o actiune de lobby sustinut ar fi putut netezi asperitatile de ordin politic care razbat din multe reactii parlamentare. In fine, cred ca o actiune de o asemenea anvergura trebuie sa fie precedata de un proiect pilot, mai ales in situatia in care si tarile ferm angajate in proiect (China, Nigeria, Brazilia etc.) se afla abia in fazele initiale.

     

    Un alt aspect trecut prea usor cu vederea il reprezinta costurile. La o prima vedere, bugetul de circa 700 de milioane de dolari (din care doar 200 revin infrastructurii, gratie conectivitatii wireless implicite) poate parea imens, avand in vedere ca bugetul de investitii pentru invatamant este putin peste un miliard de euro. O socoteala simpla ne spune insa ca un elev are cam 10 manuale pe an, iar costurile tipografice pentru fiecare carte pot fi estimate la un dolar. Avand in vedere ca laptop-ul functioneaza si ca e-book reader (poate cel mai bun din lume), ar rezulta ca doar prin distributia manualelor si materialelor aditionale sub forma electronica, un aparat s-ar amortiza in cativa ani.

     

    Insa accesul copiilor si profesorilor la o unealta educationala minunata si, prin intermediul ei, la fabuloase resurse informationale si educationale… Nepretuit.

  • Cum sa joci pe degete un ecran

    Sau, mai exact zis, cum faci sa poti folosi mai multe degete simultan pe ecranele telefoanelor touchscreen. iPhone a gasit si la asta raspuns.

    Una dintre curiozitatile serii in care Steve Jobs prezenta ultima jucarie a Apple a fost faptul ca telefonul era comandat de catre CEO folosind mai multe degete simultan. Ce e drept, a fost o curiozitate si pentru ca audienta era una foarte tehnica. Dar si o persoana pentru care apropierea de „inalta tehnologie“ consta doar intr-un notebook cu ecran tactil isi poate aduce aminte ce neplacut este sa atingi accidental cu un al doilea deget ecranul, inducand calculatorul in eroare si apasand butoane nedorite. Dar cei ce studiaza posibilitatea folosirii ecranelor multitactile au avut in calcul mai mult decat evitarea accidentelor. Astfel ar putea fi elaborate seturi de comenzi mai complexe, dar care sa vina natural din partea utilizatorilor, gesturi cunoscute care sa dea comenzi exacte unui dispozitiv.

     

    Steve Jobs, de exemplu, reusea sa mareasca o imagine de pe iPhone apasand cu doua degete distantate ecranul si apoi apropiindu-le fara a le ridica de pe ecran. Pastrand miscarea, dar departand degetele, fotografia revenea la marimea initiala.

     

    Dar tehnologia ar putea fi folosita mult mai spectaculos in cazul ecranelor de largi dimensiuni, care ar putea fi manevrate folosind 10 sau 20 degete simultan, evident ale mai multor persoane. Jeff Han, un profesor la New York University, vede aceste tipuri de ecrane folosite ca tabla in scolile viitorului sau drept panouri interactive plasate in marile centre comerciale. Demonstratia sa de pe YouTube demonstreaza cat de intuitiva este aceasta tehnologie.

     

    Alti cercetatori lucreaza chiar la realizarea unor ecrane care sa reactioneze la atingerile utilizatorilor si mai direct. O suprafata care atunci cand detecteaza ca a fost atinsa vibreaza la diverse frecvente in functie de locul degetului pe ecran. O astfel de tehnologie, folosita pentru ecranul unui telefon Apple, ar putea da impresia prin vibratii celui care apasa pe butoanele imaginare (afisate pe ecran) ale unui iPhone ca apasa realmente un buton. Pentru unii o inventie desueta, pentru altii un prilej de incantare fata de astfel de evolutii ale ecranelor senzitive. „Timp de aproape 20 de ani am fost prizonier in tirania ecranului, a mouse-ului si a tastaturii“, spune Dan Norman, autorul cartii „The Design of Future Things“. Si adauga: „Acum evadam. Ne indreptam spre utilizarea ecranelor senzitive la scara larga“.

  • In cautarea cardului pierdut

    Din cauza infractiunilor cibernetice, cumpararea de produse online pare pentru multi periculoasa. Iata un site care vine cu incurajari pentru acestia, dar si cu informatii pentru cei ce au fost deja pagubiti.

     

    Oricine intra pe site-ul StolenIDsearch.com poate sa verifice daca seria propriului card bancar a fost folosita de altcineva. Realizatorii site-ului au cautat pe Internet serii de carduri in locuri publice, dar care de regula nu apar in rezultatele motoarelor de cautare obisnuite; au gasit in jur de 2 milioane de carduri compromise. Adica numarul cardului apare nestingherit pe vreun site si poate fi folosit fara mari dificultati de catre oportunisti. Exista chiar site-uri specializate in afisari de numere de carduri de credit, incurajand astfel cumparaturile pe banii altora. Acum, cei care vor sa fie mai siguri ca vor evita astfel de neplaceri pot tasta seria cardului pe StolenIDsearch.com, iar motorul de cautare spune daca a fost gasit vreun rezultat.

     

    Cei mai tematori dintre vizitatorii site-ului ar putea banui chiar ca tot motorul de cautare nu este altceva decat o noua gaselnita a hackerilor pentru a face rost de alte numere de carduri. Din fericire, nu este cazul. Site-ul este agreat de trei sisteme internationale de cer-tificare online, TrustedID, VeriSign si TrustE si a fost mentionat in mai multe publicatii cunoscute, printre care Time, New York Times si Wall Street Journal. Si mai mult, pentru ca seria cardului sa poata fi folosita intr-unul dintre numeroasele magazine online, sunt necesare si alte date de identificare, cum ar fi numele posesorului sau data expirarii cardului.

     

    Deocamdata, utilizatorii care afla ca datele asociate cardului sunt cunoscute de posibili infractori cibernetici pot sa faca o cerere catre banca, pentru a opri orice tranzactie, dar nu pot vedea pe ce site anume sunt afisate datele personale. O astfel de functie, spun administratorii site-ului, va fi introdusa ulterior.

     

    O facilitate interesanta este aceea prin care utilizatorii StolenIDsearch.com pot cere monitorizarea permanenta a numarului de card si in momentul in care seria devine publica pe un site infractional, posesorul primeste un e-mail de atentionare. Un utilizator poate cere monitorizarea a maxim trei carduri bancare, iar pentru un numar mai mare este necesara plata. Fara aceste alerte, serviciul este aproape fara niciun folos: daca o suma mare a disparut din cont, cu siguranta proprietarul cardului va afla imediat cum va scoate cardul intr-un supermarket ca sa-si achite cumparaturile. Suma medie sustrasa de pe un card furat este in Statele Unite de 9.973 de dolari.

  • Interviu pentru un job la Google

    Ati lucrat vreodata intr-o companie de catering sau ati castigat bani plimband cainii altor oameni? Preferati lucrul pe cont propriu sau munca in echipa? Puteti spune ca ati batut recordul intr-un anumit domeniu? Raspunsuri corecte la astfel de intrebari simple va pot aduce un job in cadrul celui mai mare motor de cautare din lume – Google. Pana acum, Google a urmarit intotdeauna sa angajeze oameni care au dat rezultate academice foarte bune, avand 10 pe linie in scoala si in facultate. Situatia a inceput insa sa se schimbe, intrucat acum compania are in vizor candidati ceva mai “rasariti”, care, spre exemplu, au publicat carti sau sunt implicati si chiar detin diferite cluburi.Un proces elaborat de selectieAstfel, disperat sa angajeze cat mai multi ingineri si agenti de vanzari pentru a completa echipa implicata in businessul sau in crestere de cautare pe Internet si publicitate online, Google – respectand tendintele excentrice tipice intalnite in randul companiilor din piata – a gasit o metoda automatizata prin care sa caute astfel de talente printre cele peste 100.000 de aplicatii pentru joburi pe care le primeste in fiecare luna. Prin urmare, Google a inceput sa ceara candidatilor pentru un job in cadrul companiei sa completeze un chestionar amplu si laborios pe Internet, care contribuie la determinarea atitudinii, comportamentului, personalitatii si detaliilor biografice ale acestora pe o perioada foarte indelungata de timp.Intrebarile cuprinse in acest chestionar sunt extrem de variate, plecand de la varsta sau momentul cand candidatii au pus pentru prima data mana pe un computer pana la intrebari precum “Ati dat vreodata medidatii unei alte persoane pe un anumit domeniu?” sau “Ati fondat vreodata sau ati participat la crearea unei organizatii nonprofit?”.Raspunsurile candidatilor sunt preluate si integrate intr-o serie de formule gandite de matematicienii Google, formule care calculeaza un punctaj de la 0 la 100 pentru fiecare candidat prin care compania poate determina cat de bine se poate integra o persoana in mediul haotic si competitiv din cadrul acesteia.”Pe masura ce compania creste din ce in ce mai mult in dimensiuni, este tot mai greu sa gasim suficienti oameni”, este de parere Laszlo Bock, vicepresedinte al diviziei de resurse umane din cadrul Google. “Am inceput sa ne ferim de metodele traditionale de recrutare de personal de teama de a nu trece cu vederea unii dintre cei mai potriviti candidati la un anumit post”, a explicat acesta.Chestionarele, o tendinta excentricaGoogle nu este insa singura companie in cautare de noi metode “cantitative” prin care sa gaseasca si sa angajeze specialisti. In general, angajatorii au inceput sa adopte o serie de teste in cadrul interviurilor cu potentiali angajati, prin care pot determina capabilitatile acestora, nivelul de inteligenta, personalitatea si sinceritatea lor. Tendinta se resimte din ce in ce mai mult in piata, pe masura ce numarul companiilor care folosesc chestionare biografice similare celui conceput de Google este din ce in ce mai mare.Astfel de metode insa s-au dovedit a fi caracteristice interviurilor pentru joburi in cadrul companiilor de dimensiuni foarte mari, care cauta sa angajeze in urma unui singur rand de interviuri o adevarata armata de oameni care pot indeplini aceleasi sarcini, asa cum este cazul specialistilor in servicii de telefonie sau a agentilor de asigurare. Din acest motiv, astfel de metode de recrutare de personal sunt rar folosite in Silicon Valley, care este construit in spiritul talentelor idiosincratice.”Yahoo!, spre exemplu, nu are nevoie de teste, puzzle-uri sau intrebari capcana atunci cand ia interviuri potentialilor candidati la un post”, a declarat Jessie Wixon, purtator de cuvant in cadrul celui mai important portal de Internet din lume, Yahoo!. In schimb, Google este cunoscut pentru interviurile extrem de riguroase unde candidatii au de trecut diferite probe dificile. Spre exemplu, gigantul in cautare a pus la incercare candidatii la un job, acestia trebuind sa rezolve o serie de probleme foarte dificile.20.000 de angajati in 2007?Cu toate acestea, expansiunea continua a Google este uimitoare chiar si pentru standardele ridicate ale Silicon Valley. Compania inchiriaza in permanenta noi cladiri pentru a-si extinde campusul si asa destul de mare, dar si pentru a-si deschide noi birouri in diferite locatii din toata lumea.Mai mult, numarul angajatilor din cadrul celui mai mare motor de cautare din lume s-a dublat de la an la an in ultimii trei ani. Si, chiar daca Google are acum aproximativ 10.000 de angajati, Laszlo Bock nu vede niciun motiv pentru care nu s-ar inregistra o dublare a numarului de angajati si anul acesta. Asta ar insemna insa ca motorul de cautare sa angajeze aproximativ 200 de oameni in fiecare saptamana.Prin urmare, Bock, care s-a alaturat echipei Google in primavara anului trecut si care a lucrat inainte pentru General Electric, a incercat sa transforme procesul de recrutare de personal al gigantului online, pentru a-l face mai riguros si mai eficient.Pana acum, Google a refuzat sa angajeze ingineri care au avut un GPA (grade-point average) mai mic de 3,7 puncte. Iar agentii de publicitate online erau admisi numai in cazul in care GPA-ul era de minim 3 puncte. Iar de multe ori, compania avea in vedere un candidat pentru o perioada destul de mare, de aproximativ doua luni, timp in care acesta trebuia sa treaca printr-un set complex de interviuri.Din pacate insa, majoritatea cercetarilor academice sugereaza faptul ca factorii pe care Google a pus cel mai mult accent pana acum, adica rezultatele scolare si interviurile, nu sunt o metoda eficienta de recrutare si angajare de personal. “Interviurile sunt un indicator ineficient pentru performanta”, considera Laszlo Bock. “Nivelul presupunerilor facute in timpul interviurilor pentru job-uri este specific, intr-un mod unic, Google”, a adaugat acesta, avand in plan ca departamentul de resurse umane pe care il conduce sa adopte un stil de intervievare mai iconoclastic.Chestionar cu 300 de intrebariGoogle a decis sa descopere daca poate folosi in favoarea sa informatii cu privire la experienta de viata sau personalitatea candidatilor la un job in cadrul companiei pentru a putea gasi eventualele genii ascunse.Astfel, vara trecuta, fiecare dintre angajatii celui mai mare motor de cautare din lume, care aveau o vechime mai mare de cinci luni de zile, a trebuit sa completeze un chestionar format din 300 de intrebari. Unele dintre acestea erau intrebari punctuale, cum ar fi “Ce limbaje de programare cunoasteti?” – sau “La ce servicii de informare online sunteti abonati?”. Altele se refereau la comportamentul angajatilor – “Biroul dumneavoastra este curat sau dezordonat?” sau la personalitatea acestora – “Sunteti o persoana introvertita sau extrovertita?”. Nu au fost insa excluse nici intrebari care se incadreaza in categoria intrebarilor traditionale specifice unui departament de resurse umane, cum ar fi: “La ce reviste sunteti abonat?” sau “Ce animale de casa aveti?””Am urmarit sa acoperim o gama destul de variata de intrebari”, a explicat Bock. “Pana la urma, nu este chiar neobisnuit sa te plimbi pe coridoarele unei cladiri din complexul Google si sa te impiedici de un catel”, a mai spus acesta. “Este posibil ca posesorii de caini sa aiba personalitatea diferita intr-un mod benefic.”Informatiile adunate in urma acestui chestionar au fost comparate de analistii Google cu 25 de indicatori diferiti de masurare a performantei fiecarui angajat. Una dintre concluzii este ceea ce compania numeste “cetatenie organizationala”, considera Todd Carlisle, analist din cadrul Google, cu doctoratul in psihologie organizationala, care a conceput chestionarul. “Acest termen se refera la activitatile pe care le face un angajat, activitati care teoretic nu intra in atributiunile sale, dar care fac sediul Google un loc placut pentru o zi de munca”, a explicat Carlisle.Pasul urmator a fost analizarea celor doua milioane de informatii distincte adunate in urma chestionarului lui Todd Carlisle. Printre primele constatari ale analistului se numara si faptul ca obsesia lui Google cu performantele academice ale angajatilor nu a fost intotdeauna corelata cu succesul acestora in cadrul companiei.”Uneori se poate intampla ca o persoana care a excelat din punct de vedere academic sa nu aiba aceleasi rezultate si la locul de munca”, este de parere Todd Carlisle. Acesta a aratat ca nu toti cei 600 de angajati cu doctorat din cadrul Google sunt potriviti pentru jobul pe care il au.Intr-adevar, nici unul din factorii utilizati in chestionar nu au ajutat la determinarea celui mai bun angajat pentru un anumit post in cadrul Google. Si nici faptul ca detin un animal de casa nu a putut oferi vreo informatie utila despre angajat, care sa poata fi corelata cu jobul acestuia. Insa Carlisle a reusit sa creeze cateva chestionare separate care sa ajute Google sa selecteze cei mai potriviti candidati pentru anumite domenii – inginerie, vanzari, finante sau resurse umane. Pana in prezent, aproximativ 15% dintre candidatii pentru un job in cadrul Google completau un astfel de chestionar, iar incepand cu aceasta luna, compania are in plan sa ceara tuturor candidatilor acest lucru.4% din angajati demisioneaza anualCu toate ca Google incearca sa angajeze in permanenta cat mai multi oameni intr-un timp foarte scurt, trebuie sa aiba grija ca acestia sa se poata integra in cultura companiei. Din cadrul Google pleaca anual aproximativ 4% dintre angajati, insa procentul este mai mic decat in cadrul altor companii din Silicon Valley. Iar Google ofera destul de multe beneficii pentru a putea retine angajatii, de la mancare gratuita – la “tot timpul necesar” in care acestia sa lucreze la proiecte personale si asa mai departe. Cu siguranta ca si actiunile incurajeaza angajatii sa ramana in cadrul companiei pentru a putea profita in urma cresterii cotatiei la bursa a acestora. Metoda Google de a angaja personal nou este sustinuta de cercetari academice care demonstreaza ca o cantitate mare de informatii cu privire la candidat – numite si “biodate” in randul expertilor – reprezinta intr-adevar un mod potrivit de a gasi angajatii potriviti.Michael Mumford, un profesor de psihologie din cadrul Universitatii din Oklahoma specializat in evaluarea de talent, considera ca astfel de teste si chestionare sunt destul de eficiente, insa companiile care adopta aceasta metoda pentru selectionarea candidatilor la un job nu ar trebui sa se bazeze in totalitate pe raspunsurile primite, chiar daca par a fi corelate cu o performanta ridicata la locul de munca.”Trebuie sa stiti sigur sau cel putin sa aveti o teorie pentru care o persoana care detine un catel poate fi un bun programator pe computer”, a explicat Mumford. “Daca intrebarea din chestionar se refera la faptul ca persoana respectiva a initiat un club in liceu, este clar ca este un indicator de leadership”, a adaugat acesta.In cazul Google insa, este inca devreme pentru a determina daca noul sistem de recrutare functioneaza sau nu, avand in vedere ca departamentul de resurse umane a adoptat chestionarele de doar cateva luni si numai pe anumite departamente unde urmareste sa faca angajari.Pe de alta parte, exista si o opozitie in ceea ce priveste noua metoda de a face angajari a companiei pe motiv ca un computer are mai putine sanse sa determine care este candidatul potrivit pentru un anumit job decat o alta persoana. “E ca si cum ai spune cuiva ca ai toate informatiile necesare despre persoana cu care ar trebui sa se casatoreasca”, crede Carlisle, analistul din cadrul Google.Si cu toate acestea, chiar inainte de a vedea rezultatele obtinute in urma chestionarelor, Laszlo Bock, vicepresedintele diviziei de resurse umane din cadrul Google, a constatat primele schimbari in ceea ce priveste obsesia companiei cu performantele academice.”Am remarcat ca printre noii angajati au inceput sa se numere tot mai multi oameni cu experienta in jobul pentru care candideaza”, a explicat Bock. Copyright The New York Times Traducerea si adaptarea de Anca Arsene

  • Intalnire cu indienii din Amazon

    Charlie Bogdan, directorul de casting pentru o reclama Toyota, se afla in Brazilia cand si-a dat seama ca are nevoie de indieni din Amazon pentru spotul lui. Sa-i duca cu avionul la Hollywood ar fi fost o posibilitate, dar acest lucru nici nu i-a trecut prin minte lui Bogdan. Asta pentru ca producatorii spotului puteau sa-i vada pe selectionati, pentru a-si da acceptul, prin tehnologia de comunicare HD video, cunoscuta sub numele de LifeSize, care ii aduceau pe indieni in fata lor in timp real. E adevarat, nu fizic, ci pe “micul ecran”. In “batranul” Hollywood, sa gasesti actorul potrivit pentru o reclama sau un rol inseamna costuri pentru bilete la clasa I si camere de hotel pentru a-i aduna in acelasi loc pe directorii de casting si pe actori, ca sa nu mai mentionam cel mai pretios dintre costuri: timpul.Dar prin tehnologia HD video LifeSize Room, o solutie lansata de compania LifeSize (care cuprinde acoperire audio in toata camera, o camera video, o telecomanda si un telefon pentru video-conferinte), reuseste sa faca legatura intre directori, producatori, actori sau modele aflate intr-o locatie in care au loc sedinte sau auditii cu alte persoane din alte locatii. Imaginile si informatiile sunt luate in timp real si trimise instantaneu printr-o adresa de IP (Internet Protocol) folosind orice largime de banda.”Pentru ca totul se desfasoara in timp real, aceasta tehnologie va revolutiona modul in care se fac castingurile si afacerile in general”, este de parere Bogdan. Kendall Henry, cel care a produs printre altele si o campanie publicitara a companiei Subaru, crede de asemenea ca aceasta noua tehnologie va castiga, in timp, o popularitate deosebita.”Singurul motiv pentru care nu am folosit LifeSize mai de mult este acela ca tehnologia nu era atat de avansata, iar imaginile aveau aspect ‘patratos’ (aspectul obtinut atunci cand o imagine cu rezolutie mica este afisata pe un ecran la rezolutie mare)”, spune Henry, mentionand ca in vremurile “vechi” nu puteai sa vezi decat o treime din ceea ce ar fi trebuit sa vezi pentru ca tehnologia putea sa suporte doar 10 cadre pe secunda comparativ cu 30, cat suporta astazi.”Acum, datorita conexiunilor de mare viteza este posibila o conversatie sau o video-conferinta in timp real”, adauga acesta. Henry crede de asemenea ca singura “problema” cu aceasta tehnologie ar fi ca oamenilor nu le este destul de usor sa fie naturali in fata camerelor de filmat. Pe de alta parte, Mike Casey, impresar al actorilor de spoturi publicitare, care a reprezentat clienti precum Elle Macpherson sau Uma Thurman, spune ca imaginile prin LifeSize au o asemenea calitate incat ii avantajeaza pe cei care se afla in fata camerelor video. “Am avut o auditie pentru o reclama la un sampon la care au venit cateva persoane, iar clientii au fost dezamagiti de ele pentru ca nu le stralucea parul”, spune Casey. “Dar aceasta tehnologie are un sistem de iluminare superior, ceea ce inseamna ca este mult mai avantajos pentru cei care participa la castinguri prin aceasta tehnologie”, adauga acesta.Karoline McLaughin, director de marketing al companiei LifeSize, spune ca aplicatia LifeSize Room, care a fost lansata in decembrie 2005 si care costa aproximativ 12.000 de dolari, este folosita si in industria de sanatate, in timpul unor operatii, si in industria modei pentru ca datorita claritatii imaginilor designerii pot vedea textura si adevarata culoare a unei tesaturi. Care este “secretul” acestei aplicatii? Se instaleaza simplu, este usor de folosit, are pret bun si cel mai important: a facut ca videoconferintele prin tehnologia HD sa fie o realitate. Cand folosesti termenul “videoconferinta”, iti vin in minte capete “vorbitoare”, miscari bruste si imagini care nu se sincronizeaza cu sunetul. Exact aceste hibe a schimbat LifeSize la videoconferinte. Datorita acestei tehnologii obiectele apar in marime naturala si in culori vii, ceea ce face ca detaliile vizuale sa fie usor de remarcat. Astfel, rezolutia buna si culorile vii fac ca aceasta tehnologie sa fie foarte potrivita pentru sharing de imagini din domeniul medical, arta sau arhitectura.Cisco devine LifeSize Cisco Systems, liderul mondial in comunicatii Internet, a lansat, in 2006, o linie de solutii hardware care foloseste tehnologia de comunicare HD video. Prima aplicatie lansata pe piata este solutia TelePresence Meeting care este conceputa in mod specific pentru companii si are drept scop facilitarea colaborarii si imbunatatirea productivitatii. TelePresence Meeting a fost lansata in doua modele (versiunile 1000 si 3000), care includ plasme de 65 de inci, camere video, codec-uri, sistem audio, iluminare si mobila aferenta.Versiunea 1000, care costa 79.000 de dolari, este proiectata pentru intalniri cu pana la 4 persoane intr-un birou de dimensiuni obisnuite, in timp ce modelul 3000, care costa 300.000 de dolari, este facut pentru intalniri cu pana la 12 persoane (cate 6 in doua locatii separate) si include 3 plasme. Aceasta aplicatie necesita un design special al camerei sau al biroului. De la anuntul facut de Cisco Systems ca va lansa pe piata produse similare cu aplicatia LifeSize Room, cele doua companii (Cisco si LifeSize) “se lupta” pentru pozitia de lider pe segmentul reprezentat de solutii pentru videoconferinte. Si fiecare companie isi sustine pledoaria prin elemente precum pret, plusurile tehnologiei HD video, complexitatea solutiilor. Spre exemplu oficialii Cisco recunosc ca cei de la LifeSize au fost primii care au scos pe piata solutii pentru videoconferinte HD, dar sustin ca solutiile dezvoltate de ei sunt de doua ori mai bune decat LifeSize Room. Compania LifeSize contraataca Cisco si “acuza” compania ca foloseste aceeasi tehnologie la un pret mult mai mare. “Cisco furnizeaza un fel de produs similar cu LifeSize Room, numai ca sistemul lor costa peste 200.000 de dolari”, a spus Craig Malloy, CEO al companiei LifeSize. Desi Malloy sustine ca LifeSize are aceeasi calitate ca si televiziunea high-definition, Cisco spune ca sistemul lor, TelePresence ? care include plasme de 65 de inci ? are o calitate de doua ori mai mare decat cea a televiziunii HD. Unul dintre analistii pietei IT prezenti la evenimentul de lansare a sistemului TelePresence, eveniment ce a avut loc la New York, este de parere ca este foarte dificil sa-ti dai seama de calitatea unui produs daca nu il testezi. “Sa fiu sincer, m-am dus acolo (la prezentare) fiind destul de sceptic”, a spus Zeus Kerravala, vicepresedinte al unei firme de cercetare din cadrul Yankee Group din Boston. “Nu sunt un fanatic al video-conferintelor”, a mai spus acesta. Dar Kerravala a mai adaugat ca a fost “cu adevarat impresionat” de produsul TelePresence, de acustica si iluminarea pe care le ofera acest sistem. “Nu e ca si cand as fi fata in fata cu interlocutorul meu, dar este aproape de acest lucru”, a declarat Kerravala.Concurenta tot mai stransaDesi comerciantii vor promova produsele lor video ca pe un mod de a evita costurile de calatorie, un analist din industria IT este de parere ca recuperarea unei astfel de investitii nu este garantata. “Este greu sa spui ‘daca nu aveam aceasta tehnologie as fi fost nevoit sa calatoresc mult mai mult’”, a spus Ira Weinstein, analist al unei companii de analiza a pietei IT. “Acest argument este este un pic exagerat”, a mai adaugat acesta.Cisco lucreaza la un program de atestare pentru transportatori, care este produs pentru a-i asigura ca retelele lor pot suporta TelePresence, care necesita o viteza de transfer de aproximativ 15 Mbps.Verizon Communications are in plan sa testeze acest program prin IP-ul lor privat si retelele lor Ethernet. Serviciul privat de Internet Protocol al companiei Verizon, care este valabil in 115 tari, contine 5 clase separate de servicii si este produs pentru a oferi prioritate traficului video folosind o tehnologie care se numeste “MultiProtocol Label Switching”(MPLS). AT&T de asemenea ruleaza TelePresence prin reteaua lor de IP MPLS si poate include produsul in serviciile lor de retea si comunicatii video.Oficialii LifeSize au spus ca produsul lor pentru comunicatii video a fost ales de Common Time, furnizor de servicii software, pentru a ajuta suplimentar dezvoltarea serviciilor de suport pentru clientii din locatiile lor din SUA si Anglia. Dupa ce au testat prima videoconferinta in anul 2000, cei din companie s-au lovit de tot felul de restrictii ale retelei si au avut probleme cu rezolutia, toate acestea facand ca videoconferinta sa nu fie un mod de comunicare atat de eficient pentru afacerea lor. Cand au inceput sa se extinda in Statele Unite, compania s-a intors din nou la comunicarea video, de aceasta data prin LifeSize de care a auzit de la Questmar Limited, specialist in videoconferinte si partener al LifeSize. De atunci, Questmark a instalat sistemul LifeSize Room peste tot in birourile lor din SUA sau Anglia, facand posibile astazi sedintele zilnice intre cele doua locatii.Pe masura ce concurenta se accentueaza tot mai mult pe acest segment, analistii sustin ca si numarul companiilor care vor adopta tehnologii similare LifeSize va creste. Ramane insa de vazut daca managerii sau directorii de casting si actorii sunt dispusi sa renunte complet la calatorii in favoarea intalnirilor virtuale.Life Size vs. CISCOCompania Life Size a lansat in anul 2005 o solutie, numita LifeSize Room, care foloseste tehnologia de comunicare high-definition pentru videoconferinte.Un an mai tarziu, Cisco lanseaza si ea o solutie in doua variante, care se numeste TelePresence Meeting, si se bazeaza pe aceeasi tehnologie intalnita si la Life Size.Versiunile 1000 si 3000 ale TelePresence contin plasme de 65 de inci, camere video, codec-uri, sistem audio, iluminare si mobila aferenta.Versiunea 1000 este proiectata pentru intalniri pana la 4 persoane si este disponibila la pretul de 79.000 de dolari.Versiunea 3000 este proiectata pentru intalniri de pana la 12 persoane, in doua camere separate, si este disponibila la pretul de 299.000 de euro.Aplicatia LifeSize Room este asemanatoare cu Telepresence, fiind tot un sistem care contine plasme, telefoane, codec-uri si sistem audio si costa 12.000 de dolari.

  • Bazarul de pe Internet

    Un simplu click pe “Buy Now” si plasma cu diagonala uriasa care costa 10.000 de euro va bate la usa in cel mult o saptamana. Tot ce va trebuie este o conexiune la Internet si un card bancar, eventual de credit. Avantajul este ca nu mai trebuie sa va rezervati o ora din agenda si asa extrem de aglomerata pentru a putea face cumparaturile. Liviu Vasiliu, managing director in cadrul companiei de consultanta LVS Copyright & General Consulting, a aflat prima data de posibilitatea achizitionarii de produse pe Internet acum patru sau cinci ani. “Un coleg de serviciu ii cumparase fiului sau un joc pentru computer pe care il comandase de pe un site romanesc si il primise la posta, unde a platit cu bani gheata si contravaloarea comenzii”, povesteste Vasiliu. “Metoda parea destul de complicata la momentul respectiv, motiv pentru care nu am fost tentat sa fac cumparaturi de pe Internet decat aproape doi ani mai tarziu, cand am observat ca numarul magazinelor online crescuse destul de mult, iar schimbarea esentiala era ca puteai plati si cu cardul bancar”, a explicat acesta.Prima sa achizitie de pe Internet au fost cateva carti comandate de pe Raft.ro, pe care intentiona sa le faca cadou unui prieten si care au ajuns in aproximativ o saptamana de la confirmarea comenzii. “Am fost mereu un early-adopter al noilor tehnologii si al proceselor care iti fac viata mai usoara si ziua de munca mai aerisita si imi aduc aminte ca am fost destul de incantat de prima incercare de shopping online”, a explicat Liviu Vasiliu.De atunci, managing directorul LVS Copyright & General Consulting foloseste frecvent Internetul pentru a scuti un drum pana la magazine sau la banca. A comandat online carti, abonamente la ziare si reviste, diferite produse electrocasnice, carduri de memorie pentru telefonul sau mobil si camera foto si a inceput sa-si plateasca si facturile de telefonie mobila pe Internet.”Am remarcat insa foarte multe diferente intre magazinele online de comert electronic de-a lungul timpului in care am facut cumparaturi pe Internet”, spune Vasiliu. “Ma refer aici la modul in care companiile de comert electronic isi dezvolta relatia cu clientii”, a mai spus el. Printre exemplele sale se numara o librarie online care i-a livrat cartile comandate la posta, desi specificase ca voia sa le primeasca la birou sau un alt magazin online destul de mare si cu vechime pe piata comertului electronic, care dupa doua saptamani de la plasarea comenzii l-a informat ca nu a observat comanda lui pe motiv ca si-a schimbat sediul si nu a avut acces la baza de date.”Comertul electronic nu se compune insa numai din astfel de experiente”, a mentionat insa Liviu Vasiliu. “Am avut de exemplu surpriza sa primesc in numai doua zile uscatorul de par comandat pentru sotia mea de la un lant de retail. Probabil a fost de ‘vina’ experienta companiei in vanzari si relatia buna cu clientii”, isi aminteste acesta zambind.O piata de 200 de milioane de euroLiviu Vasiliu este numai unul dintre clientii companiilor de comert online din Romania, companii care activeaza pe o piata ce ar putea ajunge anul acesta la aproximativ 200 de milioane de euro, in crestere cu aproximativ 400% fata de anul trecut, conform estimarilor anterioare ale lui Marius Ghenea, presedintele FitDistribution, detinatoarea platformei PCFun.Practic, acum se fac primii pasi in recuperarea decalajului fata de alte tari europene, pe o piata dominata de Marea Britanie, care in 2011 va bifa 29% din totalul pietei de comert online de pe batranul continent, cu 76 de miliarde de euro cheltuiti pe Internet. “Ritmul de crestere inregistrat de piata de comert electronic din Romania in 2006, de aproximativ 20% de la luna la luna se va mentine si in acest an”, este de parere Madalin Matica, directorul pentru operatiunil europene al integratorului de plati online DotCommerce. “Vectorul de crestere este oricum foarte mare, avand in vedere ca in alte industrii cresterea este de 15-10% pe an”, a mai spus acesta.Estimarile integratorului de plati Gecad ePayment sunt insa ceva mai rezervate. “Nu poate fi estimat inca un procent de crestere al pietei de comert electronic in 2007, avand in vedere ca situatia se va schimba radical anul acesta prin cresterea numarului de companii care permite plata prin card online”, a spus Carmen Sebe, directorul executiv al companiei. In primul rand, utilizatorii vor putea plati o parte mai mare a utilitatilor pe Internet, in conditiile in care, in prezent, doar facturile de telefonie mobila Orange, Vodafone si Zapp pot fi achitate online prin card.Daca in Romania valoarea medie a unei tranzactii cu un card bancar emis in moneda nationala este de aproximativ 50 de euro, conform RomCard, cardurile bancare emise in strainatate inregistreaza o valoare medie de 210 euro pentru o tranzactie. La nivel european, se estimeaza ca, in urmatorii cinci ani, utilizatorii de Internet vor cheltui anual, in medie, aproximativ 1.500 de euro pentru cumparaturi online, in crestere de la 1.000 de euro anul trecut, conform unui studiu recent al companiei americane de cercetare Forrester Research. Spre deosebire de potentialul pietei locale, unde exista aproximativ 7 milioane de utilizatori, Europa numara peste 100 de milioane de internauti. In 2011, piata europeana va numara aproximativ 175 de milioane de utilizatori de Internet si este estimata la peste 260 de miliarde de euro. Un magazin virtual la doua zileIn Romania exista in prezent peste 1.000 de magazine online, dintre care numai aproximativ jumatate au implementata o solutie de plata online prin card bancar, conform unui studiu realizat de Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei. “De fapt, nu se poate vorbi de comert electronic decat in cazul magazinelor care accepta tranzactii cu plata prin card bancar”, considera Carmen Sebe, director executiv in cadrul integratorului de plati online Gecad ePayment.Astfel, numai jumatate din magazinele online romanesti sunt considerate magazine care activeaza in domeniul comertului electronic, restul intrand in categoria magazinelor care nu sunt actualizate in mod frecvent, a celor care au fost abandonate de antreprenori din cauza lipsei de profitabilitate sau care nu permit efectuarea platilor cu card bancar. De altfel, chiar si in cazul magazinelor care accepta plata cu cardul, numai o treime sunt considerate 100% active.”Iar in fiecare luna mai sunt lansate alte 15-20 de magazine virtuale, ceea ce inseamna ca odata la doua zile mai apare inca un magazin”, este de parere Madalin Matica, directorul pentru operatiuni europene al integratorului de plati online DotCommerce.”In general, tendinta inregistrata de magazinele online este una de crestere. Daca in 2004 erau aproape 200 de magazine pe Internetul romanesc, in 2005 cifra a ajuns la 400, iar anul trecut se pare ca s-a incheiat cu peste 1.000 de magazine”, a mai spus Sebe.Anul 2007 ar putea veni cu schimbari semnificative pe piata de comert electronic din Romania, afectand numarul si structura magazinelor virtuale romanesti. “In primul rand, anul acesta ar putea disparea suprareglementarile impuse in piata pana acum din cauza faptului ca Romania era inclusa in zona CEMEA, zona supusa unui sistem de reglementari diferit fata de cel din UE”, a explicat Madalin Matica. “Odata cu adoptarea noul sistem, Romania se va confrunta cu o avalansa de magazine virtuale straine care va conduce la disparitia sau absorbtia unui procent de aproximativ 60% din magazinele online romanesti”, a mai spus acesta. Exemplul Poloniei sustine teoria directorului pentru operatiuni europene al DotCommerce. La doi ani dupa intrarea in spatiul UE, circa 60% din companiile de IT atat online, cat si offline au dat faliment, iar pentru ca Romania nu are o politica coerenta de comunicare si o strategie corecta de marketing in ceea ce priveste magazinele online, risca sa treaca prin aceeasi situatie. “Exista insa si un aspect pozitiv. Odata cu integrarea in Uniunea Europeana, piata de comert online din Romania va inregistra o scadere a preturilor datorita scutirii de la taxa TVA a achizitiilor de produse in spatiul comunitar, ceea ce se traduce intr-o crestere a numarului de clienti”, este de parere Carmen Sebe.Ce se vinde pe InternetLa nivel mondial, piata de comert electronic este dominata de produse IT&C, carti si muzica, iar Romania pare a urma aceste tendinte, cel putin din punct de vedere cantitativ, conform studiului MCTI.Unul din patru magazine virtuale romanesti comercializeaza in prezent produse IT, in crestere cu 100% fata de aceeasi perioada a anului trecut. Aceeasi cota de piata este inregistrata si de magazinele care vand telefoane mobile si accesorii foto sau video. De asemenea, si numarul magazinelor care vand carti s-a dublat, inregistrand o cota de piata de 15% in numarul total de magazine online, iar comerciantii de muzica si film s-au triplat ca numar, atingand o cota de piata de 10%. Cea mai mare crestere insa s-a inregistrat in domeniul vestimentar, unde piata a avut de suferit pana acum. In domeniul IT & Office exista aproximativ 155 de magazine online, in comunicatii sunt active 95 de magazine, la categoria vizual (foto, video) se incadreaza 140 de magazine, iar la auditiv (sisteme audio, MP3 playere, muzica) 118. Pentru cei care vor sa cumpere de pe Internet electrocasnice, acestia au la dispozitie 60 de magazine. Din gama produselor alimentare exista aproximativ 30 de magazine virtuale, cele farmaceutice se ridica la 35, iar cele de igiena depasesc 50. Exista de altfel si aproximativ 15 magazine online de arta, iar la capitolul vestimentatie, numarul magazinelor online a ajuns la aproape 50. Pentru abonamente la reviste si ziare online exista deja aproape 100 de site-uri. Restul magazinelor comercializeaza produse industriale sau auto, produse pentru copii, flori, cadouri, bilete de avion sau la diferite evenimente si concerte”Ca volum de vanzari, aproximativ 60% din tranzactiile inregistrate pe Internetul romanesc sunt pentru produse IT&C”, este de parere Madalin Matica. “Explicatia ar fi faptul ca marea majoritate a utilizatorilor de comert online sunt familiarizati cu acest domeniu, dar si cu computerul, Internetul si cardul bancar”, a mai spus acesta. De asemenea, o mare parte din tranzactiile online este directionata catre domeniul telecom achizitionarea de telefoane mobile si accesorii pentru acestea si plata facturii telefonice sau a cartelei prepaid, dar si catre turism rezervari de bilete de avion si camere de hotel.Perioada sarbatorilor are o contributie semnificativa asupra pietei de comert electronic. “In luna decembrie a anului trecut spre exemplu, au crescut foarte mult vanzarile online de aparate foto, laptop-uri si telefoane mobile, cat si cele de abonamente la publicatii online, vanzandu-se de 2,5 ori mai mult decat intr-o luna obisnuita”, a explicat Carmen Sebe. Cine face jocurile:Pe piata romaneasca de comert electronic exista un singur procesator de plati online, si anume RomCard. Acesta autorizeaza tranzactiile cu carduri bancare, deconteaza si proceseaza tranzactiile cu carduri si ofera solutia 3D Secure la cheie pentru bancile care accepta si emit carduri pentru servicii de comert online. De asemenea, in piata mai activeaza si integratorii de comert electronic Gecad ePayment, cu o cota de piata de 70%, si DotCommerce. Din domeniul bancar, patru banci ofera servicii de comert electronic – BRD, BCR, Raiffeissen si Banca Tiriac, toate acestea procesand platile online tot prin RomCard.

  • Girl Power

    Pana nu demult cuvantul “gadget” era automat asociat cu “barbatii”, iar femeile nu erau deloc luate in seama de producatorii din bransa. Odata cu cresterea influentelor feminine in societate, vanzatorii si producatorii de gadgeturi au inteles ca trebuie sa-si concentreze tot mai mult eforturile catre aceasta, pentru a o atrage ca si client. Cuvintele cheie par a fi stil, culoare si design inedit. Ruxandra Voda, director de marketing al Altex, cel mai mare distribuitor de electrocasnice si produse IT&C de pe piata, considera ca functionalitatea unui gadget este mai importanta decat designul, dar recunoaste de asemenea ca-i place foarte mult sa-si asorteze telefonul la hainele pe care le poarta. “Este unul dintre farmecele unui telefon mobil de acest gen”, spune Ruxandra. Ce anume doreste Ruxandra de la un gadget? “In primul rand, caut avantajele din punct de vedere al functionalitatii, al beneficiilor utilizarii lui. Apoi, ma mai intereseaza designul si cand spun design ma refer atat la forma, dimensiune si material, cat si la culoare”, marturiseste aceasta. “Un gadget pentru mine este acel obiect care aduce inovatie, o imbunatatire a vietii ? deci este mai degraba ceva functional decat ceva in acceptiunea curenta data termenului ‘gadget pentru femei’ care include cu siguranta si o latura de design aliniat la ultimele tendinte ale modei”, adauga Ruxandra.Gadgeturile de care nu se poate lipsi directorul de marketing al Altex sunt telefonul si laptopul. Cel mai des Ruxandra foloseste telefonul Nokia N70, “axat mai mult pe functionalitate”, si un Think Pad X41 Tablet “la care apreciez dubla lui functionalitate: laptop cu configuratie performanta si PDA”. Ruxandra considera ca gadgeturile pe care le detine o femeie reflecta intr-o oarecare masura personalitatea acesteia. “Cred ca gadgeturile pe care le detinem reflecta o anumita parte a personalitatii unei femei, nu intreaga ei personalitate”, crede directoarea de marketing a Altex. “Spre exemplu o femeie care uimeste cu gadgeturi de ultima ora este cu siguranta o femeie indreptata spre tehnologie, care apreciaza tehnologia din perspectiva utilitatii; pe cand o femeie care le foloseste exclusiv ca accesorii asortate la tinuta sa arata mai degraba latura sa cocheta, inclinatia sa de a fi in pas cu cele mai noi tendinte din moda”, este de parere Ruxandra.De la mobil la ondulatorTermenul “gadget pentru femei” nu poate fi atribuit numai telefoanelor, PDA-urilor sau notebook-urilor care sunt un pic mai colorate. In acceptiunea moderna, este un termen mult mai general care se poate referi in egala masura unui ceas extrem de “tehnologizat” sau chiar unei bijuterii cu camera video incorporata, asemanatoare celei din “Charlie’s Angels”.”Gadgetul este produsul care pentru o femeie reprezinta atractivitate din urmatoarele puncte de vedere: performanta, utilizare sau statut social si alinierea la tendintele modei. Acestea pot varia de la cel mai extravagant telefon mobil sau PDA pana la cel mai fancy obiect de ingrijire personala, cum ar putea fi un ondulator de par”, este de parere Corneliu Cosma, area sales manager in cadrul Altex. Sorin Stoica, CEO al retailerului de telefonie mobila Dasimpex, considera de asemenea ca designul unui gadget conteaza foarte mult pentru utilizatoarele de astfel de echipamente. “Cred ca un gadget pentru femei poate fi descris in cateva cuvinte dupa cum urmeaza: tehnica de varf ‘ambalata’ frumos, design stilat, materiale fine si nu in ultimul rand finisaje impecabile”, a mai spus Stoica. “Desi aceasta categorie de produse este destul de restransa pe piata IT din Romania, putem defini un gadget pentru femei prin notiuni ce tin preponderent de design si implicit de culoarea materialelor folosite. Vom recunoaste usor un telefon mobil rosu sau roz, cu diferite motive florale sau chiar cu o mica oglinda incastrata, care se adreseaza acestui segment de consumatori”, completeaza Catalin Butolo, director de marketing al grupului K Tech – Ultra PRO. “Termenul ‘gadget pentru femei’ este un termen destul de general si care poate fi atribuit unei game mai largi sau mai restranse de produse, iar la ora actuala nu exista o ‘grila universala’ pentru definitie”, concluzioneaza Cosma. Roz sau galben?Cand vine vorba de design si strategie de vanzari sau de marketing, producatorii de gadgeturi iau in serios segmentul de clienti reprezentat de femei. Acestia spun ca femeile doresc laptopuri mai usoare si dispozitive mai mici si de obicei sunt mai putin informate din punct de vedere tehnologic si nu au rabdare sa invete cum sa folosearca un nou terminal. Sony a proiectat MP3-playerele lor Walkman Bean astfel incat sa fie potrivite pentru mana unei femei, iar notebook-urile Vaio FJ sunt prezente pe piata intr-o gama variata de culori. Alte produse, cum ar fi iPod-uri, hadsfree-uri, bluetooth-uri, camere video sau tastaturi au fost adaptate pentru doamne, care vor produse “feminizate”. Spre exemplu Eastman Kodak a lansat o gama de camere digitale pe negru, argintiu, rosu si roz, dar care sunt de asemenea si “tehnologizate”. “In plus, acestea au si functii atragatoare pentru femei, cum ar fi faptul ca isi incarca bateriile in trei minute, fiind gata pentru trei ore de functionare”, a precizat Kelly Davis, director de marketing al Sony.In timp ce giganti precum Motorola vand dispozitive roz, multe femei neaga ca ar fi innebunite dupa aceasta culoare la gadgeturi, mai ales daca este vorba de cele utilizate la serviciu. “Urasc ideea de a crea tehnologie in culori ‘feminine’. Nu imi place culoarea roz. Sunt atrasa de culori indraznete care pot fi potrivite si pentru barbati. Pentru mine conteaza designul si stilul”, a declarat o utilizatoare intr-un interviu cu cercetatorii de la IDC. “Exista intr-adevar o piata pentru produse roz, dar sunt mai potrivite mai mult pentru tinere de 12-14 ani decat pentru o femeie care sta in sala de sedinte”, este de parere un oficial al IDC. “Dar sunt si femei care spun: ‘ar fi dragut ca telefonul meu mobil sa se asorteze cu hainele mele’. Sau: ‘poate gasesc o curea frumoasa pe care sa o asortez cu telefonul’”, adauga acesta. Astfel de “cereri” demonstreaza ca este loc totusi pentru culoare. Spre exemplu, culoarea galben este ceruta des de femeile care doresc sa-si gaseasca usor terminalele in gentile “incapatoare”. Dana Thorat, director al companiei de cercetare IDC, spune ca producatorii de gadgeturi trebuie sa faca diferenta intre anumite tipuri de femei, intre cele “cheltuitoare” si cu nevoi avansate si cele care vor dispozitive care au doar functiile de baza, intre adolescente si femei mature.O piata de 65 de miliarde de dolariSpecialistii de la Consumer Electronic Association (CEA) au facut o estimare cu privire la vanzarile de gadgeturi destinate femeilor. Conform CEA, in anul 2006 femeile din intreaga lume au cheltuit pe astfel de produse aproximativ 65 de miliarde de dolari.Faptul ca din ce in ce mai multe companii isi imbogatesc tot mai mult oferta de gadgeturi dedicate femeilor ar putea veni si ca o reactie la studiul facut de IDC din care reiese ca 82% din utilizatoarele care au participat la acest studiu sunt de parere ca echipamentele aparute pe piata nu au un design si meniuri care sa fie in favoarea lor, in timp ce 86% dintre ele considera ca gadgeturile nu sunt create pentru ele. Tot din acest studiu a reiesit ca 44% dintre femei considera ca strategiile de vanzare pentru un anumit dispozitiv electronic nu sunt directionate catre partea feminina, tinta evidenta fiind barbatii. Mai mult, 37,6% dintre participante considera ca producatorii ar trebui sa se straduiasca mai mult pentru designul produselor daca doresc sa le fidelizeze ca si cliente. In Romania, piata gadgeturilor pentru femei, este sustinuta de MP3 playere, iPod-uri, tastaturi, PDA-uri, notebook-uri si telefoane mobile. “Din pacate, piata locala a gadgeturilor destinate unui anumit segment de piata, si cu precadere cea destinata sexului frumos, nu a cunoscut o dezvoltare impresionanta, desi producatorii si comerciantii de astfel de telefoane au inceput sa le introduca pe piata inca din 2005”, este de parere Sorin Stoica. “Cred insa ca motivele pentru care aceasta piata nu este inca la fel de bine conturata precum este in strainatate ar fi lipsa unei educatii?a consumatorului in acest domeniu, promovarea nu foarte agresiva facuta de producatori si preturile premium. Procentul telefoanelor destinate femeilor ar fi cam de 6-7% din piata vanzarilor de telefoane mobile”, conchide acesta.Gadgeturi “stylish” Femeile moderne devin din ce in ce mai interesate de produsele hi-tech, astfel ca dezvoltatorii acestor gadgeturi lucreaza la noi dispozitive special create pentru “ele”. Laptopul roz de la Ergo ar trebui sa indeplineasca toate cerintele “doamnelor” si sa fie pe placul celor mai capricioase reprezentante ale “sexului frumos”. Acest gadget dragut se numeste Ensis S si are caracteristici tehnologice de varf si un stil unic. Tehnologia bluetooth patrunde in lumea modei cu peste 33 de carcase diferite. Handsfree-ul prin bluetooth de la Jabra, BT 160, isi schimba “fata” pentru a se potrivi cu starea ta de spirit sau pentru a fi in tendintele modei si cantareste doar 17 grame.Toshiba a relansat modelul de camera foto V30 cu un plus de culoare. V30E, cum e denumita noua camera video, este disponibila in culorile roz si albastru inchis si are aproape aceleasi caracteristici ca si predecesoarea sa. Noua camera foto de la Toshiba este disponibila pe piata japoneza de la jumatatea lunii decembrie a anului trecut.

  • Veniti cu mine

    Printre cele mai noi tendinte aparute in industria IT&C se numara si asumarea de catre telefonul mobil a rolului de ghid turistic pentru strainii care viziteaza un oras necunoscut sau chiar un muzeu.

     

    Pe lista tarilor unde au aparut primele ghiduri pe celular se numara si Romania. O tara a carei capitala, ca toate marile orase din lume, are zone necunoscute inclusiv pentru unii dintre cei ce locuiesc aici de zeci de ani. Cu atat mai mult se lovesc de necunoasterea locurilor cei care vin pentru prima oara si nu stiu cum sa ajunga la un bancomat, la o benzinarie sau cum sa afle de ultimele concerte organizate aici.

     

    Solutia pentru astfel de probleme se poate dovedi telefonul mobil, care, pe langa faptul ca a ajuns sa tina loc si de televizor, radio, MP3 player, aparat foto si camera video, a invatat si meseria de ghid turistic. Ideea a devenit miza unui business cu potential destul de mare pentru mai multe companii internationale, precum Go2 Directory System, Talking System, Time Out sau AskCity.

     

    Go2 este un serviciu pentru telefonul mobil, prin care utilizatorii pot gasi punctele de interes din orasul in care se afla, in functie de zona sau dupa o cautare exacta. Spre exemplu, daca au nevoie sa ajunga la un centru comercial intr-o anumita zona, au posibilitatea sa efectueze o cautare dupa centre comerciale din zona respectiva sau sa afle unde se gaseste un anumit magazin. In cazul in care vor sa vada un film, este suficient sa caute cinematografele din zona si sa vada ce filme sunt disponibile sau pot cauta un anumit film, caz in care primesc informatii despre cinematografele unde este difuzat.

     

    In cazul Talking Street, situatia sta un pic diferit. Compania ofera un ghid audio, cu valabilitate de o saptamana (la fel ca majoritatea programelor uzuale care privesc evenimentele culturale dintr-un oras), pentru turistii aflati in trecere prin orase americane precum New York, Boston sau Washington. Ascultarea prezentarii dureaza aproximativ doua ore, luand in calcul si timpul necesar pentru deplasarea de la un obiectiv turistic la altul.

     

    Time Out ofera utilizatorilor de telefoane mobile din Londra o aplicatie prin care acestia sunt pusi la curent de doua ori pe saptamana cu toate evenimentele de divertisment care au loc in capitala Marii Britanii. La fiecare update, acestia primesc un fisier de 100 kb, pentru care trebuie sa plateasca aproximativ 14 eurocenti.

     

    In fine, AskCity este un serviciu pe care utilizatorii il pot accesa si de pe telefonul mobil si care asociaza harti ale oraselor cu informatii despre afacerile locale, restaurante, concerte si filme.

     

    In plus, multe muzee, desi in mod obis-nuit numai favorabile nu sunt telefoanelor galagioase, incurajeaza acum folosirea acestor aparate in galeriile lor. Incepand de anul trecut, mai multe muzee americane au inceput sa ofere ghiduri interactive pentru telefonul mobil, majoritatea gratuite. In Europa, moda ghidurilor audio a aparut acum cativa ani, insa informatiile despre obiectele de arta din muzeu erau redate pe un gadget, de cele mai multe ori walkman, oferit vizitatorilor la intrare.

     

    Inspirat de modelul Go2, Lucian Stanciu, un foarte tanar antreprenor roman (22 de ani), a decis sa intre intr-un astfel de business pe piata locala. Compania Mobile Romanian Solutions a lansat serviciul Where2, prin care utilizatorii de telefoane mobile din Bucuresti au acces la un ghid al orasului. Compatibil cu aproximativ 90% dintre modelele de telefoane mobile comercializate in Romania, inclusiv cele de tip mai vechi, Where2 poate fi descarcat gratuit pe telefonul mobil.

     

    Practic, acest ghid ofera in prezent informatii despre aproximativ 3.000 de obiective sau evenimente din Capitala. Acestea sunt impartite in diferite categorii, printre care localuri, recreere, cumparaturi, servicii, auto si transport. Daca nu stiti unde vreti sa luati masa de pranz, puteti cauta pe ghid, in functie de zona in care va aflati sau de statia de metrou cea mai apropiata, restaurantele, pizzeriile sau fast-food-urile, avand in plus acces la o adresa, numar de telefon si chiar si cateva indicatii.

     

    „Tehnologia am conceput-o eu, avand in vedere ca am experienta in acest domeniu“, a spus Lucian Stanciu. „Iar pentru grafica, web design, vanzari si IT am format o echipa“, a mai spus el. Experienta a acumulat-o, in cea mai mare parte, la firmele pentru care lucrat inainte ca programator. Din noiembrie 2003 a lucrat timp de un an la Gameloft, producatorul de jocuri pentru telefoanele mobile, dupa care a facut freelancing pentru o companie germana, iar la furnizorul de soft IP Devel a lucrat cam jumatate de an, pana anul acesta, cand si-a infiintat propria firma anume ca sa produca Where2.

     

    Deocamdata, serviciul este inca la inceput, avand in vedere ca a fost lansat pe piata in luna noiembrie, in urma unei investitii initiale foarte mici, de 3.500 de euro, insa numara deja aproximativ 500 de utilizatori. „Where2 a aparut dintr-o nevoie personala. Fiind nou in Bucuresti, voiam sa merg in diverse locuri, numai ca nu stiam nici unde le gasesc si nici cum ajung acolo“, a explicat Lucian Stanciu, originar din Braila.

     

    Afacerea pare sa aiba potential destul de ridicat, avand in vedere ca un astfel de ghid reprezinta si o metoda de promovare pentru companiile prezente in el. Modelul american presupune o cheltuiala lunara de aproximativ 5.000 de dolari din partea unei companii care apare in Go2 spre exemplu, suma in schimbul careia numele companiei este afisat printre primele rezultate atunci cand utilizatorii efectueaza o cautare, este corelat cu alte cautari si primeste diferite statistici cu numarul accesarilor informatiilor din ghid.

     

    Tipul de afaceri prezente in ghid variaza de la companii din domeniul financiar sau de sanatate pana la servicii IT, sali de fitness, masaj sau saloane de infrumusetare. In plus, Where2 ofera si informatii despre firme de taxi, dealeri auto, benzinarii, bancomate, florarii sau chiar mall-uri si magazine de produse electronice sau de haine.

     

    „Strategia companiei este sa incheie parteneriate cu toate marile companii, astfel incat ghidul sa fie cat mai complet“, a explicat Stanciu. „Iar daca vor fi companii care nu vor sa incheie un contract cu noi, dar care sunt suficient de importante pentru a fi mentionate, nu vor fi excluse din ghid, doar ca nu vor avea niciun fel de beneficiu de promovare“. Asa are intentia Stanciu sa castige de pe urma serviciului sau, avand in vedere ca promite sa-l mentina si in continuare gratuit pentru utilizatori.

     

    Tot ca parte din strategia pe termen scurt, adica pe cel mult un an, Stanciu are in plan sa extinda ghidul pentru mai multe din marile orase din tara, cum ar fi Timisoara, Brasov, Sibiu, Iasi sau Constanta.

     

    Cum se poate instala aplicatia pe telefon? Utilizatorul poate s-o descarce prin infrarosu sau prin Bluetooth de pe un alt telefon mobil sau s-o copieze prin cablul de date de pe computer pe telefon. Mai simplu este insa de descarcat de pe Internet aplicatia pe telefon.

     

    Incepand din urmatoarele cateva luni, companiile care isi fac reclama pe Where2 vor avea posibilitatea sa afiseze o harta a zonei in care se afla sau chiar poze si clipuri video despre ele, filmele enumerate in programul cinematografelor vor avea si cate un trailer, cluburile listate in ghid vor putea oferi scurte fragmente din melodii, astfel incat utilizatorii sa isi poata da seama daca le-ar placea sau nu atmosfera de acolo. „De asemenea, clientii vor avea posibilitatea sa faca rezervari la un restaurant sau la un film direct din meniul ghidului“, promite Lucian Stanciu.

  • Tradarea imaginilor

    In finalul cuvantului introductiv de la MacWorld, Steve Jobs l-a citat pe celebrul hocheist Wayne Gretzky: „Patinez spre locul unde urmeaza sa fie pucul, nu unde a fost“. Apple a facut asta mereu, chiar daca noi n-am stiut-o intotdeauna.

     

    M-am conectat cu iTunes la Apple iTunes Store. Nu, magazinul nu opereaza in Romania, dar continutul gratuit (podcasturi, secvente promotionale din noile filme etc.) este disponibil. Am ales „cuvantarea“ lui Steve Jobs la deschiderea conferintei MacWorld ce s-a desfasurat de curand la San Francisco. Peste noapte iTunes mi-a adus filmul, iar dimineata am privit fascinat un Steve Jobs in bluejeans si adidasi electrizand publicul care s-a adunat cu multe ore inainte (unii chiar de cu seara) in fata centrului de conferinte Moscone West, pentru a se asigura ca nu va rata evenimentul care avea sa marcheze inceputul unei noi ere. Anuntarea mult asteptatului iPhone a provocat in randul audientei reactii cu care suntem obisnuiti mai degraba la concertele rock decat la conferintele tehnologice.

     

    Fara indoiala, telefonul lui Apple este fantastic, insa, dupa ce show-ul de aproape doua ore s-a terminat, mi-am amintit de un celebru tablou de René Magritte (al carui titlu l-am preluat). Infatiseaza in modul cel mai realist o pipa, sub care scrie insa „Aceasta nu este o pipa“. Contradictia dintre mesajul iconic si cel textual te indeamna sa privesti din nou pictura si sa confrunti senzorialul cu cognitivul. Cel din urma triumfa: desigur ca nu e o pipa, e doar reprezentarea ei. In reprezentatia lui Jobs, abia in final se anunta o schimbare aparent minora in numele companiei: Apple Computer a devenit, simplu, Apple. Altfel citit: „acesta nu este un computer“. Revazand filmul cu creionul in mana, m-am convins ca Jobs s-a ferit sa rosteasca cuvintele „computer“ sau „PC“ altfel decat in comparatii („ca pe un PC“), cu toate ca deja celebrul iPhone este, de fapt, un computer. Cu o interfata revolutionara – e adevarat -, dar in esenta un computer, care ruleaza OS X si aplicatii adevarate, cum este browserul Safari. Da, se poate folosi si ca telefon.

     

    Ne-a mai pacalit magicianul Jobs pe undeva? In primul rand cu denumirea. Primul produs pe care l-a prezentat se cheama „Apple TV“ si toata lumea stie ca numele sau initial era „iTV“. Numai ca Apple l-a schimbat, pentru ca o marca asemanatoare („eyeTV“, pronuntat la fel ca iTV) era inregistrata de firma Elgato Systems – producatoare de tunere TV si conectica wireless pentru Mac-uri – pe care Apple o putea cumpara cu maruntisul de prin buzunare.

     

    Se va lupta in schimb Apple cu gigantul Cisco, care detine marca „iPhone“? Greu de crezut. In schimb expunerea mediatica pe care procesul o va obtine va fi cu siguranta pentru Apple publicitate valoroasa la un pret derizoriu.

     

    In al doilea rand, ca orice magician talentat, Jobs ne-a deturnat atentia de la locul faptei. Ne-a facut sa credem ca vrea sa intre pe imensa piata a telecomunicatiilor mobile si sa obtina un procent din vanzarile de telefoane mobile, estimate la peste un miliard de unitati in 2007. Sigur ca-l va obtine, macar pentru ca iPhone reuneste un iPod video fabulos cu un telefon mobil uluitor si cu un „comunicator“ Internet extraordinar – imi rezerv cateva superlative pentru ecran, software, camera foto de 2 gigapixeli si altele – la pretul unui telefon mobil „clasic“ ceva mai sofisticat. Dar… Cum se face ca acest briliant tehnologic – protejat de peste 200 de brevete – nu este 3G? Cel putin pana in toamna, cand va fi lansat in Europa, nu va functiona decat prin reteaua EDGE operata de Cingular, considerata 2,75G. Cum se face ca, desi stie si WiFi, nu poate sa descarce continut audio sau (mai ales) video, de vreme ce le poate reda atat de bine? Ca si Apple TV (care este un soi de iPod static ce functioneaza in conjunctie cu un ecran TV de inalta rezolutie), nu poate decat sa se sincronizeze cu un computer – singurul care poate aduce filme, muzica si seriale TV. De la iTunes Store.

     

    Industria divertismentului, aceasta este mina de aur pe care o vizeaza Apple. Iar Jobs stie foarte bine ca iPhone – fiind un computer – va impune un standard de care operatorii vor tine seama, pentru ca le va permite sa ofere clientilor o gama practic nelimitata de servicii. Iata: pentru a furniza noului aparat mesajele vocale exact ca mesajele SMS sau e-mail, Cingular si-a modificat serviciul. Toata lumea e convinsa ca telefonul lui Apple poate fi oricand 3G (poate chiar este…). Reteaua 3G MediaNet – operata tot de Cingular – ofera servicii media, dar acestea sunt bazate pe RealVideo, in vreme ce Apple le vrea QuickTime sau H.264. Adica iTunes. Daca vor fi, inseamna ca Apple face jocurile.