BusinessMagazin

Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • Prea mobil

    Telefoanele mobile disponibile in Romania sunt din ce in ce mai sofisticate. Impreuna cu titlul de „trendy“ vin insa la pachet foarte multe functii de care multi dintre utilizatori nu au nevoie si nu ajung niciodata sa le foloseasca.

     

    Cand vine vorba de telefoane mobile, utilizatorii nu mai cauta de multa vreme doar functiile de voce. Telefonul mobil folosit in trecut pentru apelurile telefonice efectuate departe de cabluri si priza s-a transformat, odata cu evolutia tehnologiei, intr-un echipament multifunctional.

     

    „Pentru toate categoriile de utilizatori, telefonul mobil este un instrument util de comunicare. Insa, in functie de grupul social, semnificatia mobilului este diferita. Pentru tineri este un mijloc de diferentiere; pentru oamenii de afaceri este un status symbol“, considera Sebastian Lazaroiu, directorul general al Centrului de Sociologie Urbana si Regionala (CURS).

     

    Convergenta echipamentelor s-a tradus in cazul celularelor prin faptul ca un simplu telefon mobil ajunge sa poata face poze sau sa filmeze, sa redea melodii digitale, sa organizeze timpul utilizatorului, sa ii ofere acces permanent la contul de e-mail sau sa ii permita sa navigheze pe Internet.

     

    Dintre toate, functiile cele mai cautate in randul clientilor sunt, „in aceasta ordine, posibilitatea schimbului de SMS, camera foto, memoria interna si externa, playerul MP3, radio, mesajele multimedia (MMS), GPRS si UMTS“, apreciaza Catalin Butolo, directorul de marketing al grupului Ultra Pro Computers. Andreea Stanescu, senior director consumer market in cadrul Vodafone, crede insa ca cele mai utilizate functii la un telefon mobil sunt camera digitala, playerul MP3 si MMS.

     

    Atat producatorii, cat si retailerii de telefoane mobile cunosc tendinta utilizatorilor de a alege un telefon mobil nu atat dupa brand, pret sau design, cat dupa existenta/combinatia anumitor functii. „Daca vorbim de un consumator tanar, acesta se va orienta catre un telefon cu Bluetooth, camera foto si MP3 player“, a spus Sorin Stoica, director executiv al grupului Dasimpex. „In schimb, clientii de business vor mai degraba sa aiba acces la mail, sa se poata conecta la Internet, sa aiba Bluetooth si sa dispuna de o agenda de contacte generoasa“.

     

    Peste patru milioane de romani au achizitionat anul acesta un telefon mobil, ceea ce, la un pret mediu de 150 de euro pe fiecare terminal, se traduce intr-o piata de aproximativ 60 de milioane de euro, potrivit unor surse din piata. Dintre acestea, aproximativ 15% sunt telefoane high-end, respectiv cu multe functii in plus fata de primirea si formularea de apeluri si, bineinteles, cu preturi care depasesc 300 de euro.

     

    Altfel spus, aproximativ 600.000 de romani sunt dispusi sa scoata din buzunar o suma mai mare de bani pentru un telefon mobil dotat cu mai multe functii. Insa, desi utilizatorul plateste pretul stabilit de producator si de retaileri pentru acele functii de care are nevoie, rar se intampla sa foloseasca toate functiile cu care este dotat respectivul telefon.

     

    Cum se calculeaza pretul unui telefon mobil? Companiile producatoare de telefoane mobile lanseaza un nivel de pret pentru fiecare terminal care apare pe piata, in functie de costurile de productie si de tehnologiile incorporate, explica Doru Oraselu, director de marketing in cadrul Hat Group, distribuitor Samsung. La acest nivel de pret, spune Oraselu, „retailerii aplica o marja de 10-15%, insa la nivelul producatorilor, marja de castig este de cateva procente“.

     

    Asadar, producatorii stabilesc pretul unui telefon mobil in primul rand dupa functiile pe care acesta le are. „O functie in plus presupune pentru cumparator o cheltuiala cu aproximativ 15% sau cel mult 20% mai mare decat daca telefonul nu ar avea respectiva functie“, a explicat Catalin Butolo, director de marketing la Ultra Pro. Evident insa, este vorba de functii majore, gen accesul la Internet sau 3G, pentru ca procentul se diminueaza considerabil daca vorbim de functii mai putin importante. Si brandul are un rol destul de important in pretul unui telefon, putand insemna o crestere sau o scadere de 20-30% din pretul aparatului.

     

    Una peste alta, un cumparator al unui telefon high-end dotat cu functii ce raman nefolosite sau rar folosite accepta sa plateasca o suma mai mare, ca un fel de pierdere colaterala, de care uneori nici nu este constient, pentru ca pe piata nu gaseste telefoane dotate exclusiv cu functiile de care are el nevoie ori pur si simplu nu sta sa caute astfel de terminale. „Peste 60% dintre cumparatori vor sa-si ia un telefon mobil cu anumite functii si nu mai iau in calcul si restul de functii adiacente“, afirma Sorin Stoica. „Criteriul de alegere a unui telefon nu este cel al pretului, ci cel al functiilor pe care le are, iar in momentul cand cumparatorii gasesc un terminal ce intruneste toate functiile pe care le cauta, indiferent daca are si alte functii in plus, sunt dispusi sa plateasca pretul“.

     

    Cele mai putin utilizate functii ale unui telefon mobil sunt inregistrarea vocala si de clipuri video, crede Andreea Stanescu – prima pentru ca memoria unui telefon nu este suficient de mare pentru a permite inregistrarea pe o perioada lunga de timp, situatie care de altfel se aplica si in cazul inregistrarilor video. „De multe ori, in aceasta categorie a functiilor mai putin utilizate intra si accesul la Internet wireless, e-mail-ul, 3G sau EDGE si in general cam tot ce se incadreaza la transfer de date – insa utilizatorii vor aceste functii pentru a fi la moda“, este de parere Butolo. „Unele functii, cum ar fi e-mail-ul sau navigarea pe Internet, sunt mai putin utilizate, pentru ca presupun costuri suplimentare. Iar in cazul 3G sau EDGE este vorba de o lipsa de acoperire in multe orase din tara“, a explicat Sorin Stoica, directorul general al Dasimpex.

     

    Insa motivul pentru care telefoanele de ultima generatie sunt dotate cu foarte multe functii este faptul ca producatorii vor ca respectivele terminale sa corespunda necesitatilor cat mai multor utilizatori, nepermitandu-si eforturi de diferentiere ori personalizare care le-ar creste excesiv costurile. „Telefoanele sunt in general dotate cu mai multe pachete de functii pentru a putea fi directionate catre mai multe grupuri de utilizatori“, confirma Bogdan Tibrin, director al diviziei de terminale din cadrul departamentului de marketing si comunicare al Cosmote. „Producatorul nu poate anticipa nevoile exacte ale fiecarui utilizator si de aceea pune intr-un telefon cat mai multe functii. Exista insa pe piata modele de telefoane in doua versiuni, una cu mai putine functii si alta cu mai multe“, spune Catalin Butolo.

     

    Iar functiile sunt mai multe decat poate ar avea nevoie un utilizator, pentru ca, din punctul de vedere al costurilor, producatorii isi permit acest lucru. Daca pentru o functie majora in plus, un utilizator plateste mai mult cu 15-20%, daca producatorul ar renunta la respectiva functie ar insemna o economie de doar 7% la costuri. Ceea ce inseamna ca pentru producatori nu-i destul de rentabil sa excluda functii din telefoane mobile, chiar daca utilizatorul nu le foloseste. Cu atat mai mult cu cat acesta nici nu se sinchiseste daca da bani in plus pe ele si pe urma uita ca le are la dispozitie.

  • Si a fost web 2.0

    Daca in ultimii ani revista Time a ales drept „persoanele anului“ figuri publice cunoscute, ca Bill Gates, Bono sau primarul Rudolph Giuliani, fericitul ales in 2006 a fost anonimul Utilizator, cel ce a incarnat noua democratie digitala si a schimbat fata Internetului. „Tu. Da, tu, cel care controlezi era informatiei. Bine ai venit in lumea ta“, i se adreseaza Time in expunerea de motive.

     

    Filozoful scotian Thomas Carlyle spunea ca „istoria lumii este doar biografia oamenilor de seama“. Insa anul 2006 pare a contrazice aceasta regula, sustine revista Time, intrucat istoria anului trecut este marcata in cea mai mare parte de oameni obisnuiti – cei ce sunt coautori la enciclopedia Wikipedia, site-ul de continut video YouTube si reteaua sociala MySpace.

     

    In aceasta ecuatie, rolul cel mai important il joaca Internetul. Dar nu Internetul de acum 15 ani pe care Tim Barners-Lee l-a conceput pentru a le permite cercetatorilor sa faca schimb de informatii si nici web-ul din anii ’90, ci un alt fel de Internet, care aduna la un loc contributia a milioane de utilizatori din toata lumea.

     

    Botezat web 2.0, modelul online actual, bazat pe interactiunea in spatiul virtual a utilizatorilor care isi creeaza propriul continut,  nu este altceva decat o evolutie a epocii web 1.0, cea a inceputurilor Internetului. Altfel spus, Internetul web 2.0 aduce comunicare in timp real (prin broadband), bloguri (jurnale personale online), podcast-uri (jurnale radio sau video online care pot fi descarcate de utilizatori pe un player portabil), retele sociale si alte tipuri de site-uri la care pot contribui uneori chiar mii de utilizatori.

     

    Iar diferentele sunt extrem de vizibile, un simplu exemplu fiind Enciclopedia Britannica online comparata cu Wikipedia. Daca prima e statica, batuta in cuie, o simpla editie virtuala a cartii de hartie, Wikipedia le permite utilizatorilor sa completeze la infinit fiecare articol cu informatii care apoi sunt verificate de o armata de specialisti. Acelasi lucru se intampla si in cazul stirilor publicate online, care acum apar online exact cum au fost inregistrate la fata locului, din Bagdad, Boston sau poate Beijing, de catre martori oculari, uneori fara nicio legatura cu profesia de jurnalist. Generatia web 2.0 este reprezentata de comunitatea online de utilizatori care intra pe retele sociale precum MySpace sau Facebook ori au un profil in lumea virtuala Second Life, fac pe criticii literari sau muzicali pe Amazon sau au propriile blog-uri si podcast-uri. Aceeasi generatie care in epoca web 1.0 nu avea absolut nicio contributie pe Internet, in afara de lectura informatiilor publicate acolo de companii ori de cumparaturile facute online. Schimbarea se resimte si de cealalta parte a baricadei. Mai multi producatori auto ii invita pe utilizatori sa creeze pe Internet masini dupa design propriu, iar publicatii consacrate, care au si versiuni pe Internet, gazduiesc pe site si blog-uri in care jurnalistii publica pareri proprii.

     

    „O schimbare radicala a Internetului nu inseamna neaparat doar atragerea unui numar cat mai mare de utilizatori care acceseaza paginile de web, ci si modul in care acestia isi pun amprenta pe Internet si isi aduc contributia la continutul online“, spunea la finele anului trecut Terry Semel, directorul executiv al portalului Yahoo!. Afirmatia lui Semel nu face decat sa confirme faptul ca marile companii online au imbratisat la randu-le conceptul de web 2.0. Interesul companiilor tine de faptul ca modelele de business web 2.0 s-au dovedit a fi cele castigatoare in urma crah-ului dotcom de la inceputul anilor 2000, care ameninta cu disparitia intreaga industrie dezvoltata pe Internet.

     

    Investitiile atrase de companiile americane web 2.0 sunt estimate la peste 600 de milioane de dolari (aproximativ 457 de milioane de euro) la nivelul anului trecut, in conditiile in care in primele trei trimestre ale anului, fondurile de investitii au alocat aproximativ 455 de milioane de dolari (aproximativ 345 de milioane de euro) pentru 79 de astfel de noi companii (start-up-uri).

     

    Una dintre aceste companii este zillow.com, un site de oferte imobiliare, unde utilizatorii au acces la tururi virtuale ale caselor scoase la vanzare inclusiv pe Internet. Dupa ce se decid asupra unei case care ii intereseaza, acestia pot lua legatura cu agentia imobiliara sau pot obtine mai multe informatii pe wikimapia.org, site care le ofera o imagine a casei si a celor mai apropiate magazine sau banci, de la o altitudine de peste 4.500 de metri. Prosper.com le permite utilizatorilor sa faca imprumuturi de la alti utilizatori, singurele coordonate cunoscute fiind rata dobanzii si termenul de rambursare. Iar acestea sunt doar doua exemple. Termenul de web 2.0 s-a conturat abia in 2004, cu toate ca transformarea Internetului era deja vizibila cu ceva vreme inainte, iar numarul companiilor de pe web-ul denumit azi 2.0 nu era deloc de neglijat. Tim O’Reilly, presedinte si director executiv al companiei americane de publishing online O’Reilly Media, a folosit acest termen pentru a defini ultima generatie de servicii online, precum retelele sociale sau asa-numitele „wikis“ care le permit utilizatorilor sa creeze si sa modifice continutul online. Astazi insa web 2.0 a devenit „termenul zilei“ printre marile corporatii online, care incearca sa-si adapteze serviciile si oferta de continut la aceasta tendinta.

     

    Google, spre exemplu, a platit 1,65 miliarde de dolari pe compania web 2.0 YouTube, fondata acum mai bine de un an de trei fosti angajati PayPal, cu toate ca firma online nu avea un model de business bine definit. Insa potentialul extrem de popularului site, care ofera clipuri video postate de utilizatori, este urias, iar cei de la Google au mizat pe aceasta afacere. La fel s-a intamplat si in cazul trustului media News Corp. Rupert Murdoch, presedintele companiei, a decis sa achizitioneze cu 580 de milioane de dolari reteaua sociala MySpace, cu peste 100 de milioane de utilizatori la nivel mondial, dintre care 90% sunt numai utilizatori din SUA.

     

    Pe masura ce conceptul web 2.0 a luat amploare, specialistii din piata au inceput sa se intrebe daca piata online nu se va confrunta in scurt timp cu un crah similar celui dotcom. Totusi, e prematur, sustin unii specialisti, si destul de greu de determinat daca Internetul este amenintat de o noua criza – situatie in care ar fi necesara o noua schimbare a modelului de business -, pentru ca valoarea majoritatii acestor afaceri online este dificil de estimat. Spre deosebire de anii ’90, numarul companiilor listate la bursa este mult mai mic, iar aceasta face greu de determinat daca urmeaza o perioada de declin.

     

    Un punct de reper insa pare a fi Google. „Scaderea brusca a actiunilor Google va fi primul semn ca web 2.0 este amenintat de un crah“, crede blogger-ul Dave Winer. „Avand in vedere ca foarte multe start-up-uri online se bazeaza pe tehnologii Google, o cadere a acestuia le va afecta si lor business-ul“, a mai spus acesta.

     

    Intr-o astfel de eventualitate, care ar fi viitorul Internetului? Raspunsul, desi inca incert, ar fi ceea ce a fost denumit deja web 3.0. „Peste 20 de ani vom privi inapoi si vom spune ca aceasta a fost doar o perioada incipienta“, este de parere Tim Berners-Lee, omul care a inventat protocolul www de navigare pe Internet. Diferenta dintre web 2.0 si web 3.0 nu este conturata inca prea precis. Acesta din urma a fost deocamdata denumit „web-ul semantic“ si propune site-uri, link-uri si baze de date superioare, capabile sa manevreze automat mai multe categorii de informatii decat cele de pe web 2.0. Un astfel de web semantic va extrage semnificatia informatiei prin tehnici de inteligenta artificiala, conducand la transformarea World Wide Web in World Wide Database. Ar fi vorba, deci, de o ordonare a actualului web 2.0, care a crescut dezordonat si stufos, gratie unor posibilitati de cautare si structurare a informatiei mult mai avansate decat cele oferite acum de motoarele de cautare. De unde si ideea ca web 3.0 n-ar fi, in fond, o revolutie de talia web 2.0, ci doar un web 2.0 mai usor de folosit si in cele din urma mai ieftin.

     

    O previziune mai indrazneata cu privire la noul web se refera la faptul ca acesta va putea oferi sfaturi utilizatorilor. Spre exemplu, daca faceti o cautare dupa o destinatie de vacanta pe una din plajele lumii, unde sa puteti merge cu cei trei copii si unde sa gasiti fructe de mare foarte bune, iar cheltuielile pe timp de sase zile sa nu depaseasca 2.500 de euro, web 2.0 furnizeaza un numar mare de site-uri ale agentiilor de turism si ghiduri de vacanta. La aceeasi cautare pe web 3.0, ar trebui sa primiti drept rezultat mai multe destinatii care se incadreaza in criteriile de cautare, impreuna cu recomandari pentru restaurante si companii ce ofera servicii pentru copii – oferte care se incadreaza in bugetul personal alocat. Astfel de informatii sunt culese din mai multe surse diferite – or, un astfel de efort de compilare si interpretare trebuie in mod normal sa-l faca utilizatorul insusi.

     

    Totul este, prin urmare, doar in stadiul de proiectie teoretica. Dar cu toate acestea, speculatiile merg mai departe. Daca web 2.0 ar avea aceeasi soarta ca si web 1.0, de ce nu ar parcurge aceeasi traiectorie si viitorul web 3.0, caruia ar trebui sa-i urmeze un web 4.0? Dupa pofta comentatorilor de a imagina scenarii pentru viitorul Internetului, nu-i exclus ca anul acesta sa avem deja si un portret-robot al ipoteticului web 4.0.

  • Incepe anul Vista

    Din nou artificii, confeti, fanfara si sampanie: se lanseaza la apa Windows Vista. Dar oceanele in care se va scalda pachebotul de la Microsoft nu mai sunt la fel de pustii ca cele de din urma cu cativa ani.

     

    Noul sistem de operare de la Microsoft a intarziat cativa ani in comparatie cu rata normala de improspatare a oricarei aplicatii software. Pentru orice alt program, cinci ani fara o versiune majora noua inseamna moarte sigura, insa Windows si-a putut permite luxul unei dezvoltari indelungate gratie unei imense cote de piata si dependentei utilizatorilor de baza de aplicatii dezvoltate pentru acest sistem de operare.

     

    Acum noul Windows Vista isi face, in fine, intrarea pe piata. Previziunile in privinta vanzarilor sunt in general optimiste, dar ceea ce analistii observa este ca intregul peisaj IT s-a schimbat semnificativ fata de cel din 2001, anul lansarii lui Windows XP. O prima diferenta o reprezinta competitia. Chiar daca suprematia Windows nu este pusa in pericol, Apple a lansat in acest interval trei versiuni noi ale sistemului de operare MacOS X – Jaguar, Panther si Tiger – iar noul Leopard este anuntat pentru aceasta primavara. In principiu, toate noutatile anuntate pentru Vista sunt, intr-o forma sau alta, deja disponibile in MacOS X. Pe de alta parte, Linux a inregistrat in ultimii ani o rata de crestere importanta in zona serverelor, astfel incat o buna parte din mediile informatice ale intreprinderilor au devenit mixte iar Microsoft nu mai poate ignora nevoia utilizatorilor de a avea un nivel mai bun de compatibilitate cu sisteme de tip Unix.

     

    Insa competitia directa reprezinta doar o fata a problemei. Trecerea computerelor Apple pe procesoare Intel reprezinta o schimbare de peisaj importanta, deoarece producatorilor de soft le este mult mai usor acum sa-si porteze aplicatiile Windows pe Mac, ceea ce va subtia avansul Windows in privinta bazei de aplicatii disponibile (fara a mai socoti diversitatea aplicatiilor Unix care ruleaza nativ sub MacOS X). Aceasta evolutie este importanta in principal datorita atractiei pe care o reprezinta computerele produse de Apple, mai cu seama in domeniul portabilelor. In plus, sistemul Boot Camp permite acum Mac-urilor pe procesoare Intel sa ruleze fie MacOS X, fie Windows (ceea ce implica „riscul“ ca utilizatorii de Windows sa fie expusi interfetei extrem de atractive a Mac-urilor).

     

    Dar lucrurile merg mai departe in acest domeniu. Sistemul „Parallels Desktop for Mac“ se bazeaza pe virtualizare si permite unui Mac sa ruleze simultan MacOS X si Windows (chiar si Vista). Sistemul „Fusion“ de la VMWare – aflat in faza beta – vizeaza acelasi obiectiv, dar adauga combinatiei si sisteme de operare de tip Unix, in frunte cu Linux. Spre deosebire de solutiile similare pentru Mac-uri bazate pe PowerPC, noile variante nu mai emuleza soft un procesor x86, ci folosesc direct procesorul Intel, astfel incat aplicatiile ruleaza la viteze normale, indiferent de sistemul de operare. Este posibil ca in curand sa apara si sisteme asemanatoare open source bazate pe Xen, iar concluzia este ca virtualizarea tinda sa scada avantajul competitiv pe care baza de aplicatii disponibile o confera unui sistem de operare.

     

    Poate ar mai trebui sa adaugam pe lista amenintarilor la care trebuie sa faca fata Vista si sistemele open source (Linux, FreeBSD, Solaris etc.) utilizand interfete grafice precum GNOME sau KDE, apropiate ca functionalitate si uzabilitate cu cele furnizate de Windows sau MacOS X. Desi analistii sunt sceptici in aceasta privinta, exista progrese semnificative si pentru tot mai multi utilizatori varianta unui PC cu Linux preinstalat  devine fezabila. De asemenea, o problema pentru Vista o va constitui suportul hardware destul de ridicat de care are nevoie pentru a rula in conditii optime. In plus, utilizatorii s-au obisnuit sa aiba o retinere fata de versiunea initiala a unui soft si unii vor astepta traditionalul „Service Pack 2“ inainte de a adopta noua oferta.

     

    Insa amenintarea cea mai importanta vine din partea unui competitor difuz, dar tot mai agresiv: Reteaua. Proliferarea serviciilor tot mai diverse si mai performante disponibile in Internet – de la cele de birotica pana la cele de stocare – tinde sa scada importanta sistemului de operare desktop, indiferent cat de performant, prietenos sau raspandit ar fi. Cata vreme imi petrec majoritatea timpului de lucru intr-un browser, incepe sa ma intereseze tot mai putin care este suportul software pe care acesta ruleaza.

     

    In final, merita sa mentionam si argumentele celor care prevad succesul mult-asteptatului Vista: suportul producatorilor de hardware (care-si vor inviora vanzarile) si infernala masinarie de marketing de la Redmond.

  • Esti acolo, raspunde!

    In viitor telefoanele ar putea sti sa realizeze „managementul prezentei“. De fapt nu e nimic nou, e doar alaturarea aplicatiei de messenger la telefonul mobil.

     

    Acele indicii de status, care apar in programele de instant messenger si care le spun celorlalti daca posesorul este ocupat, ce fel de muzica asculta si ce face, in general, pot fi deja folosite prin aplicatia Jaiku pe telefonul mobil. Cand este cautat un nume in agenda telefonului, in dreptul fiecaruia apar indicatii despre locul unde se afla sau ce face proprietarul telefonului.

     

    Jyri Engestrom, finlandezul antreprenor care a inventat Jaiku, spune ca serviciul realizeaza ceea ce el numeste „prezenta bogata“ (rich presence) a utilizatorului. Software-ul Jaiku poate fi descarcat pe un numar limitat de modele de telefoane, respectiv Nokia care se bazeaza pe platforma software S60. Odata instalat insa, Jaiku spune proprietarului tot ce poate despre unde sunt prietenii, ce fac, cine e cu ei, cand au folosit pentru ultima oara telefonul si pentru cat timp. Serviciul isi avertizeaza utilizatorii si de fiecare data cand un prieten adauga un articol pe blog sau poze pe albumul online. „Am directionat toate informatiile digitale despre cei cunoscuti intr-un singur canal de comunicare si l-am combinat cu locul fizic unde se afla. Poti astfel sa stai mai aproape de persoanele la care tii cel mai mult“, spune finlandezul Engestrom. Sau cat mai departe de cei la care tii cel mai putin, am putea adauga.

     

    Pana la urma, denumirea de management al prezentei nu a fost data intamplator. La fel ca si la messenger, fiecare informatie pe care o afiseaza displayurile telefoanelor poate fi la fel de usor manipulata de proprietar pentru a nu fi deranjat. Cei care vor sa foloseasca aplicatia, care se poate descarca de pe site-ul www.jaiku.com, trebuie sa stie ca functioneaza doar daca si ceilalti cunoscuti o au instalata si ca traficul suplimentar pe care il face Jaiku pentru a ramane permanent online pe telefon este in jur de 10 MB. Ceea ce, la pretul traficului pe Internet prin operatorii de telefonie mobila, s-ar putea transforma intr-o contributie serioasa la factura totala. Exista si alte variante, nu insa la fel de complete ca Jaiku. Germanii au Plazes, o aplicatie care permite utilizatorilor sa isi inregistreze traseul pe care il urmeaza si locurile preferate, iar francezii au Mobiluck, o companie a carei comunitate de membri poate seta telefoanele in asa fel incat sa vibreze in momentul cand un alt membru al comunitatii este in preajma.

  • Sunete din cutia Pandorei

    Cutia Pandorei se deschide comunitatilor sociale. Pe site-ul serviciului de muzica online, oricine isi poate crea acum un profil pentru a intra in legatura cu persoane pasionate de acelasi gen muzical.

     

    Probabil o parte infima din site-urile care iau nastere zilnic au la baza o idee originala si o parte si mai mica a lor sunt intr-adevar utile. Partea buna este ca numarul site-urilor care apar este foarte mare, iar proportia amintita ajunge sa insemne ceva. Unul dintre aceste site-uri bazate pe o idee originala este Pandora.com, care a reusit sa fie un succes in lumea site-urilor de muzica intrunind doua caracteristici mai rar intalnite impreuna: este gratuit si legal.

     

    De multe ori, muzica ascultata pe Internet trebuie sa fie fie platita, fie preluarea este gratuita, dar site-ul nu are acordul caselor de discuri pentru a difuza muzica respectiva. Solutia gasita de Pandora a fost originala. A facut o baza de date cu toate melodiile care sunt suficient de vechi pentru a nu mai fi purtatoare ale drepturilor de autor sau in cazul carora s-a primit acordul autorilor pentru a fi ascultate gratuit. Iar atunci cand o melodie cautata nu se afla in aceasta lista, vizitatorilor le sunt propuse alte melodii cu o linie melodica foarte asemanatoare. Acum aproape sapte ani, un grup de muzicieni si ingineri software pasionati de muzica au venit cu o idee considerata ciudata la vremea aceea, de a analiza muzica, bit cu bit, si de a organiza toate melodiile ultimilor 60 de ani pe diverse categorii, in functie de cateva sute de criterii. Dupa o munca titanica, in care mai mult de 300.000 de melodii au trecut prin filtrul celor de la „Music Genome Project“, fiecare cantec in parte fiind analizat intr-un timp mediu de 20 de minute, Pandora s-a impus printre internauti ca o metoda simpla prin care pot asculta melodiile artistilor preferati.

     

    Recent, administratorii site-ului au adaugat cateva noi optiuni, in consens cu tendinta generala catre crearea de comunitati online si grupuri de utilizatori. A fost un pas asteptat, pentru ca numarul utilizatorilor a crescut de la nici doua milioane, in mai 2006, la 4,5 milioane de utilizatori inregistrati in prezent – o baza de utilizatori care reprezinta o comunitate mai mare decat multe alte retele sociale online. Practic, ce s-a adaugat recent au fost cateva functii care permit afisarea genurilor muzicale preferate ale unui anumit utilizator, datele publice ale acestuia si un spatiu in care utilizatorii pot comunica intre ei. La buna auditie.

  • BUSINESS HI TECH: Viitorul pietei IT se citeste in cifrele serverelor

    Romania inregistreaza cea mai inalta rata de penetrare a Internetului in banda larga din Europa de Sud-Est, de 5,5%, conform datelor ANRC. Companiile romanesti investesc si ele mult in infrastructura IT proprie; un bun indiciu in acest sens este evolutia pietei serverelor.

     

    Chiar si pentru cei interesati de subiectele din domeniul tehnologiei informatiei, subiectul pietei de sisteme tip server este in cel mai bun caz arid. Totusi, evolutia acestui domeniu, rezervat prin excelenta afacerilor medii sau mari (ori foarte mari, daca ne referim la sistemele mainframe, de fapt niste calculatoare extrem de puternice, care pot suplini rolul a zeci sau chiar sute de servere mai mici), arata cat de importante au devenit pentru firme investitiile in infrastructura interna de IT.

     

    Simplu spus, un server este un calculator care asigura, prin intermediul unei retele, anumite servicii pentru alte calculatoare, denumite generic „clienti“. Orice retea a unei companii – presupunand ca e una de dimensiuni medii, caci un sistem de operare precum Windows XP poate permite oricarui calculator sa functioneze ca un mic server – are in centru un server hardware propriu-zis, care asigura, de exemplu, accesul tuturor calculatoarelor angajatilor la anumite resurse partajate.

     

    Aria de utilizare a unui server depaseste cu mult simplul rol de poarta de acces la Internet. Marile corporatii folosesc sisteme de servere, de exemplu, pentru aplicarea la nivel intern a unor solutii ERP (Enterprise Resource Planning), care gestioneaza toate liniile de activitate ale unei firme, de la productie, logistica, managementul inventarului, distributie si pana la contabilitate. In general, acestea sunt destinate afacerilor mari si complexe si integreaza anumite aplicatii software (cum sunt cele furnizate de mari producatori precum SAP sau Oracle) cu o structura hardware, de obicei un sistem centralizat a carui „inima“ este un server sau un cluster de servere.

     

    La nivel mondial, piata serverelor a crescut in al treilea trimestru al anului 2006, conform studiilor companiilor Gartner si IDC. Prin comparatie cu aceeasi perioada a lui 2005, livrarile au crescut cu 4,4%, pana la 2,2 milioane de unitati. Pe 21 noiembrie, Gartner a raportat ca, in termeni valorici, cresterea pietei a fost de 9,1% fata de trimestrul al treilea din 2005, cifrandu-se la aproximativ 13 miliarde de dolari. Atat Gartner, cat si IDC au confirmat pozitia de lider in domeniu a IBM, companie care, cu venituri inregistrate din vanzarea de servere de circa 4,3 mld. dolari, detine o cota de piata globala de peste 33%. Primele cinci pozitii in functie de veniturile obtinute din vanzarile de servere sunt ocupate de Hewlett-Packard, Dell, Sun Microsystems si Fujitsu Siemens Computers.

     

    Insa in ceea ce priveste cota de piata in functie de numarul de unitati livrate, liderul este HP, cu 26,5% (540.609 unitati vandute in al treilea trimestru al anului), conform cifrelor publicate de Gartner. HP este urmat de Dell, cu 22,5% (459.950 de unitati), IBM, cu 16,3% (332.777 de unitati), Sun si Fujitsu Siemens. In Romania, piata este dominata, ca si la nivel global, de patru mari furnizori: HP, IBM, Dell si Fujitsu Siemens, care, conform datelor furnizate pentru BUSINESS Magazin de catre IDC Romania, au acoperit 83,5% din numarul de unitati vandute in cel de-al treilea trimestru din 2006.

     

    „Dezvoltarea afacerilor si noile investitii, precum si noile reglementari in vederea alinierii infrastructurii IT la cerintele UE vor fi factorii determinanti in cresterea pietei de servere in 2007“, crede Ileana Stroe, PR/Marketing Manager al reprezentantei din Romania a Fujitsu Siemens Computers. Compania preconizeaza la anul o crestere de cel putin 25% pe segmentul servere.

     

    Citand date IDC, Ileana Stroe spune ca in primele trei trimestre ale anului 2006 s-a inregistrat un numar total de 7.838 de unitati vandute, comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut numarul fiind in usoara scadere. Aceasta tendinta, oarecum contradictorie cu trendul mondial, are mai multe explicatii. Calin Mirea, research analyst la IDC Romania, spune ca in prezent cam doua treimi din unitatile vandute pe piata romaneasca sunt din categoria entry level. In trimestrul al treilea din 2006, unitatile cu un pret mai mic de 2.999 de dolari (fara TVA) au avut o cota de 58,1% din piata totala, in timp ce acelea mid-range (cu preturi intre 3.000 si 5.999 de dolari) au detinut 20,8% din piata, iar sistemele high-end (intre 6.000 si 9.999 de dolari) se plaseaza pe ultima pozitie, cu 17,4%. Pentru Fujitsu Siemens de pilda, care, cu 753 de unitati vandute intre ianuarie si octombrie 2006, detine o cota de piata de aproximativ 10%, ponderea cea mai mare in vanzari o au serverele mid-range Primergy.

     

    Si chiar daca datele indica o scadere a numarului de unitati vandute, aceasta nu inseamna neaparat ca e vorba de un declin general al pietei. Un factor important care trebuie luat in considerare este asa-numita virtualizare, adica un set de aplicatii care fac ca un singur server fizic sa functioneze ca mai multe servere virtuale. Dezvoltarea acestui tip specific de aplicatii a fost determinata de observatia ca, in trecut, gradul de ocupare a unui server fizic era cam de 10%, ceea ce insemna, evident, o risipa de resurse materiale neutilizate la capacitatea lor reala.

     

    Mai trebuie luat in calcul si faptul ca unul dintre segmentele cu evolutia cea mai dinamica – inclusiv la nivel mondial – este cel al serverelor tip „blade“ („lama“ – n.red.). Suna destul de obscur, dar in realitate e vorba de o idee simpla. Un server clasic arata ca un dulap cu sertare, fiecare „sertar“ fiind un computer independent, cu procesor (sau mai multe), hard disk, sursa de alimentare s.a.m.d. Singura problema e ca serverul tip dulap nu poate adaposti mai mult de 42 de „sertare“. Spre deosebire de acestea, blade-urile sunt mai simple si au o constructie mult mai compacta (de unde si numele de „lama“). De asemenea, ele pot fi montate pe un schelet de server („dulapul“) in numar mult mai mare, chiar si de peste 100. In plus, sursa de alimentare este una singura pentru toate „lamele“, la fel si sistemul de ventilatie.

     

    Sunt evidente avantajele unei astfel de arhitecturi: preturi mai mici de achizitie, o folosire mai eficienta a spatiului, economii in ceea ce priveste componente ca sursele de alimentare, scalabilitate mai mare. „Cu siguranta, ponderea serverelor tip blade va creste semnificativ in perioada urmatoare“, afirma Ileana Stroe, „datorita faptului ca acestea se preteaza cel mai bine pentru aplicarea noilor tehnici de virtualizare si de adaptive computing (o componenta software integrata in unele solutii ERP, responsabila de alocarea resurselor de calcul pentru a rula orice fel de serviciu, pe orice server din sistem – n.red.).“

     

    In orice caz, 2007 va fi un an de urmarit in aceasta privinta, inclusiv prin prisma miscarilor de pe piata ale unor jucatori ca Romtelecom, care si-a deschis in luna mai Cyber Host, noul data center. Furnizorii cred ca anul urmator va aduce o crestere a necesarului de servere, numai ca sunt toate sansele ca piata sa se extinda pe seama unor unitati inca si mai ieftine decat cele vandute anul acesta.

  • NAVIGARE: Piata de GPS se orienteaza spre 7 milioane de euro

    Peste sapte milioane de euro. La atat este estimata sa ajunga piata GPS din Romania anul acesta, valoare in care sunt incluse atat echipamentele de navigare prin satelit propriu-zise, cat si aplicatiile software speciale pentru acestea.

     

    Acum cativa ani, piata interna a echipamentelor de pozitionare prin satelit – GPS (Global Positioning System) – era aproape inexistenta. Numarul celor care aveau astfel de echipamente era foarte mic, iar utilizatorii intampinau foarte des probleme cu aplicatiile software care rulau pe GPS si cu hartile disponibile, care nu erau prea detaliate.

     

    Piata a inceput sa ia amploare, pe masura cererii de astfel de echipamente, care scutesc soferii de un numar mare de opriri pe traseu pentru a cere indicatii, dar si de impedimentele aduse de o harta obisnuita, care ocupa uneori destul de mult spatiu atunci cand este desfacuta.

     

    „Valoarea pietei este estimata anul acesta la aproximativ sapte milioane de euro“, a spus Carmen Capitanescu, director de marketing si vanzari in cadrul distribuitorului GPS & More. Din total, patru milioane de euro reprezinta valoarea pietei de aplicatii software instalate pe echipamente GPS, in timp ce restul de trei milioane de euro este valoarea pietei echipamentelor propriu-zise. „Cat despre anul 2007, piata va depasi probabil 10 milioane de euro“, apreciaza Capitanescu.

     

    Pretul mediu al unui echipament GPS in Romania este de aproximativ 400 de euro, iar companiile din industrie sustin ca va inregistra o scadere in urmatorii ani. Spre comparatie, pretul mediu de vanzare al unui echipament GPS in SUA este de 616 dolari (450 de euro), in scadere cu 30% fata de anul trecut, cand pretul mediu a fost de peste 860 de dolari (aproximativ 650 de euro), conform unui studiu realizat de compania de cercetare americana NPD Group. E adevarat insa ca si plaja de preturi acolo este extrem de larga, plecand de la 300 de dolari (238 de euro) si ajungand la 1.500 de dolari (circa 1.290 de euro).

     

    „Echipamentele GPS reprezinta un segment cu una dintre cele mai mari cresteri trimestriale si de la an la an“, a explicat Stephen Baker, vicepresedinte in cadrul diviziei de analiza a NPD Group. Intr-adevar, anul acesta in SUA se vor vinde aproximativ 2,3 milioane de echipamente GPS, conform Consumer Electronics Association (CEA), ceea ce inseamna ca vanzarile se vor ridica la peste 1,4 miliarde de dolari. Cresterea de la an la an este de aproape 100%, avand in vedere ca in 2005 s-au vandut in total aproximativ 1,2 milioane de echipamente GPS, iar specialistii estimeaza ca in 2010 piata va fi de peste 4 milioane de echipamente, conform unui studiu realizat de compania de cercetare a pietei Telematics Research Group. „Pe masura ce preturile echipamentelor GPS vor scadea tot mai mult sub 500 de dolari, numarul utilizatorilor interesati de astfel de echipamente va fi tot mai mare“, crede Steve Koenig, analist in cadrul CEA.

     

    Piata echipamentelor GPS este dominata de companiile specializate. Garmin detine 57% din piata americana de GPS, urmata de compania Tom Tom, care are o cota de piata de 21% si de Mio Technology cu 9,5%. Insa pe aceasta piata au intrat si producatori traditionali de echipamente electronice, precum Pioneer, Sony, Alpine, Delphi, Hewlett-Packard sau Sanyo.

     

    In ceea ce priveste piata romaneasca, perspectivele pentru urmatorii cel putin doi ani par bune, desi parerile sunt oarecum impartite. „Piata de GPS din Romania va urma un trend ascendent, similar cu cel inregistrat la nivel european“, este de parere Bogdan Condurateanu, director tehnic al Sheba Distribution, reprezentantul Garmin. „Iar in aproximativ doi sau trei ani, piata va atinge un prag de maturitate“, considera acesta. „Piata din Romania este inca o piata tanara, cu potential de crestere destul de mare. Dar daca anul acesta se poate spune ca a avut loc o explozie a vanzarilor, as putea spune ca ritmul de crestere se va incetini anul viitor“, considera Carmen Capitanescu.

     

    La capitolul vanzari, piata din Romania este asteptata sa inghita in 2006 intre 20.000 si 22.000 de echipamente GPS, in conditiile in care numarul automobilelor vandute este estimat la aproximativ 4 milioane. Din total, aproximativ 12.000 de echipamente revin GPS & More, care furnizeaza aplicatiile software i-Go, 4.000 sunt echipamente Garmin, iar restul se imparte intre Tom Tom, Mio, Destinator sau PDA-urile care au sistem de navigatie incorporat. Insa toate acestea din urma au vanzari mai mici, spun specialistii in domeniu, fie pentru ca sunt apreciate drept prea scumpe, fie pentru ca nu au prea multe harti disponibile. Spre exemplu, estimarea pentru Destinator, tot o aplicatie software care poate fi instalata pe PDA-uri, este ca se va vinde in cel mult 1.200 de exemplare anul acesta.

     

    Vanzarile Garmin in Romania au crescut cu 300% fata de anul trecut, avand in vedere ca numarul de echipamente vandute in 2005 a fost de aproximativ 1.000, iar anul acesta ar urma sa depaseasca 4.000, conform reprezentantilor companiei. Compania a inregistrat vanzari de aproximativ 750.000 de euro pana la inceputul lunii noiembrie, ceea ce justifica asteptarile privind un milion de euro pe intreg anul.

     

    In afara de firmele care vor sa-si doteze flota auto cu sisteme de navigare, clientii individuali ai echipamentelor GPS sunt in proportie de 90% barbati care au cel putin venituri medii si au propria masina. In mare masura este vorba de oameni de afaceri, care nu-si permit sa piarda timp si au nevoie sa gaseasca rapid locul unde trebuie sa ajunga.

     

    Cand Bogdan Condurateanu vorbea de „trendul ascendent similar cu cel inregistrat la nivel european“, se referea la faptul ca echipamentele de navigatie au prins in Europa si Asia inca mai mult decat in SUA. „In Marea Britanie, rata de penetrare a echipamentelor GPS este de aproximativ 80%, in timp ce in Germania a atins 70%“, a explicat Kiyoshi Hamai, director de vanzari in cadrul Mio Technology.

     

    Pentru piata americana, cea mai mare problema cu care se confrunta producatorii de echipamente GPS este sa convinga utilizatorii sa renunte la diferite ghiduri traditionale sau la hartile in format digital furnizate de Google. „Mai exista insa si altfel de impedimente pentru dezvoltarea pietei americane de GPS“, a spus Hamai.

     

    Unul dintre ele ar fi faptul ca foarte multe orase americane au strazile dispuse intr-o retea simetrica de tip „grid“, fiind destul de greu sa te ratacesti sau sa nu gasesti adresa cautata, chiar si atunci cand nu ai niciun fel de harta, ceea ce nu e cazul in orasele europene sau asiatice.

     

    In aceste conditii, pentru atragerea clientilor au inceput sa conteze tot mai mult functiile adiacente capabile sa diferentieze echipamentele, de la radio FM incorporat la conectivitate Bluetooth, sau de la posibilitatea de a reda poze, filmulete si melodii pana la ecran tactil sau ghiduri lingvistice. O dovada clara ca si GPS-urile au inceput sa se supuna tendintei de convergenta din IT. Konig, vicepresedintele CEA, merge chiar mai departe si sustine ca echipamentele multifunctionale vor ajunge sa domine in scurt timp piata de GPS: „Exista grupuri de consumatori care prefera in continuare ca un echipament sa indeplineasca o singura functie. Dar piata li se adreseaza lor din ce in ce mai putin“.

     

    In Romania, echipamentele GPS cu functii multimedia reprezinta in acest moment aproximativ 30% din piata. „Insa incepand de anul viitor, cred ca procentul va fi de 50%“, crede Carmen Capitanescu. „Pana acum, navigatoarele cu functii multimedia nu au atras atat de mult atentia utilizatorilor, cu toate ca sunt mai ieftine, pentru ca vin cu software preinstalat si nu le pot fi adaugate harti“, explica reprezentanta GPS & More. „Dar pe masura ce aceste echipamente incep sa aiba softul tot mai bine pus la punct, cererea pe piata locala va creste.“

  • Web-ul in 2006

    Fara a fi spectaculoase, evolutiile din web sunt semnificative. Personalizarea serviciilor combinata cu fluxurile RSS si aplicatiile de birou online transforma web-ul dintr-un depozit de documente intr-un urias instrument de colaborare.

     

    Este sezonul retrospectivelor si al clasamentelor de genul „cel/cea mai… in 2006“. Cum o retrospectiva a anului din perspectiva tehnologiilor IT este o intreprindere care recunosc ca ma depaseste, am incercat sa restrang tematica si sa ma multumesc cu o scurta „dare de seama“ despre starea web-ului la sfarsitul anului 2006. Nu mi-am atins nici acest obiectiv, dar povestea cautarii s-ar putea sa fie mai interesanta decat rezultatul in sine.

     

    Am inceput din „pagina de start“ si imediat am realizat ca deja am dat peste o noua specie a web-ului si, totodata, peste o directie semnificativa de evolutie: personalizarea. Daca pana de curand browserul meu pornea intr-o poarta generica de acces (fie un motor de cautare, fie un portal), acum am propria poarta de acces, pe care mi-o pot configura in functie de domeniile mele de interes si de obisnuintele vechi. Deschizatori de drum au fost cei de la Google, care au adus intai posibilitatea ca utilizatorii sa-si personalizeze pagina de intrare conectandu-se la diferite fluxuri de informatii (RSS sau Atom), dupa care au urmat diverse instrumente online „de exemplu cautari in Wikipedia, traduceri de texte prin BabelFish, ora pe glob si multe altele. Ur-maritorii n-au intarziat, asa ca astazi folosesc NetVibes, dar ma tenteaza o oferta mai noua numita Pageflakes. Ambele imi ofera posibilitatea sa folosesc o gama larga de instrumente, incepand de la agenda de contacte si de activitati si pana la monitorizarea conturilor de e-mail (chiar si cele POP3).

     

    Insa ceea ce ofera NetVibes si PageFlakes in plus este tocmai unul dintre ingredientele de baza ale noului web: caracterul social. Da, pagina de start este a mea, dar pot partaja cu altii anumite parti (zise „tabs“) si, la randul meu, am acces la pagini (de regula tematice) facute publice de alti utilizatori. De pilda, o pagina pe tema web 2.0 la care contribuie mai multi utilizatori mi-a oferit multe sugestii privind „starea web-ului“. Tot din pagina de start am avut acces la patru motoare de cautare simultan, iar din rezultatele unei cautari de genul „2006 best of web“ am ales cateva pagini mai interesante, pe care le-am memorat cu ajutorul unui alt serviciu web care mi-a devenit indispensabil: Del.icio.us.

     

    Si in cazul categoriei numite generic „social bookmarking“ intalnim aceeasi combinatie de personalizare si socializare. Prefer sa-mi salvez referintele la Del.icio.us sau la Furl (care-si permite sa salveze intreaga pagina web) decat in browser din mai multe motive, primul fiind ca astfel colectia imi este disponibila oriunde m-as afla. Al doilea este ca o clasificare prin tag-uri (etichete) multiple este mai flexibila decat una strict ierarhica. Dar magia vine din faptul ca obtin imediat o lista a utilizatorilor care au memorat aceeasi referinta sau referintele purtand tag-urile care ma intereseaza. Aceasta „folksonome“ (etichetare neriguroasa realizata de utilizatori) reuseste nu doar sa evidentieze semantic referintele (ajutandu-ma astfel sa descopar informatii de interes), ci si sa-mi furnizeze implicit un indicator al relevantei: daca o referinta a fost memorata de un numar mare de utilizatori, se poate presupune ca e de interes. Acesta este de fapt mecanismul pe care se bazeaza o sub-categorie de servicii orientata spre stiri etichetate si clasificate de catre utilizatori, cum sunt Digg sau Reddit.

     

    Dar Del.icio.us mai are un avantaj fata de „semnele de carte“ din browser: colectiile de referinte se imbogatesc si se actualizeaza mereu, prin contributia comunitatii. Fiecare colectie personala si fiecare tag emite un flux (tot RSS sau Atom) pe care-l pot „capta“ in pagina mea de intrare, exact ca in cazul unui blog sau serviciu de stiri. De altfel, la fel procedeaza aproape toate serviciile care mizeaza pe folksonomie si contributiile comunitatii: Flickr (vedeta web-ului si in 2006), YouTube, Amazon etc.

     

    Iata ca fara sa ma departez mult de pagina de intrare am adunat material pentru un studiu de 50 de pagini. As putea sa-l scriu singur, dar as putea apela la colaborare. Sa-l public intr-un blog si sa solicit cititorilor comentarii si sugestii. Sa construiesc un wiki (Google a cumparat recent JotSpot) sau – de ce nu? – sa-l scriu impreuna cu altii, folosind Google Documents & Spreadsheets, Zoho sau alte servicii colaborative de tip Office care se afirma in web.

     

    Iata deci ca doar un mic exercitiu de documentare a fost de ajuns pentru a pune in lumina ceea ce ieri era experimental, iar astazi este practica comuna.

  • Buletinul meteo pentru curtea casei

    Un supercomputer realizat de IBM are o atat de mare putere de procesare, incat poate elabora prognoze meteo inclusiv pentru zone foarte, foarte restranse.

     

    Americanii de la IBM au lansat un nou serviciu de prognoza meteo numit Deep Thunder (tunet adanc) care poate prezice cat va ploua, cu ce viteza va sufla vantul si ce temperaturi vor fi inregistrate, pe o raza de pana la un kilometru. In timp, cercetatorii de la IBM spun ca serviciul va fi capabil sa ofere prognoza meteo chiar si pentru o anumita strada. La nivelul unui oras de dimensiunea Bucurestiului, pot aparea diferente semnificative in starea vremii, oscilatii care nu sunt acum cuprinse de semnul de precipitatii pus pe un oras, de exemplu, la o prezentare a timpului probabil la televizor.

     

    De ce ar avea totusi cineva nevoie de prognoze atat de exacte? IBM spune ca exista cateva sectoare care depind foarte mult de conditiile meteo, cum ar fi agricultura, organizarea de evenimente in aer liber, transporturile sau distributia energiei electrice. Ei au calculat ca afaceri in valoare un trilion de dolari din economia Statelor Unite sunt sensibile la conditiile meteo. Oferind prognoze mult mai detaliate decat cele obisnuite, IBM spera sa castige bani din exploatarea serviciului, ajutand aceste afaceri sa fie in garda permanent si sa economiseasca bani. De exemplu, serviciile de interventie in caz de calamitati naturale din cadrul municipalitatilor si-ar putea dispersa mai eficient utilajele de deszapezire daca ar sti exact unde anume vor fi cele mai mari ninsori. Institutiile clasice care analizeaza vremea probabila nu sunt in masura deocamdata sa ofere un asemenea nivel al detaliilor. Deep Thunder creste rezolutia cu care poate analiza un anumit teritoriu, din punctul de vedere al probabilitatii precipitatiilor, folosind un mini-supercomputer pentru a include informatii suplimentare despre acea zona (cum ar fi harta topografica, in relief a zonei) care ar putea influenta starea vremii. Calculatorul ce face toata aceasta munca analizeaza zona la fiecare 30 de minute. In prezent sunt in desfasurare teste in cateva orase din SUA, iar intentia cercetatorilor este de a crea machete in patru dimensiuni pentru fiecare zona.

     

    Pe de alta parte insa, o rezolutie de un kilometru nu inseamna automat si o acuratete direct proportionala a previziunilor, este de parere Clive Wilson, directorul in cadrul autoritatii de prognoza meteo din Marea Britanie. Laboratorul condus de Wilson poate analiza conditiile meteo probabile cu o rezolutie de pana la patru kilometri.

  • Stii si castigi?

    Important nu e sa castigi, ci sa participi. Daca sunteti de acord cu aceasta butada, nu veti fi dezamagiti de concursul de pe blufr.com

     

    Pana acum cativa ani, concursurile de testare a culturii generale erau in voga la toate posturile TV, sub diverse forme. Astazi probabil ca foarte putini isi aduc aminte de gazda unor concursuri precum „Vrei sa fii miliardar?“,  „Lantul slabiciunilor“ sau „Roata norocului“. Cam acesta este si conceptul din spatele acestui site. Nostalgicii unor astfel de concursuri vor gasi cu siguranta captivant acest joc de bluff in termeni specifici partidelor de poker. Adica jucatorului ii apar in fata diverse enunturi despre care trebuie sa spuna daca sunt sau nu adevarate. Site-ul prezinta afirmatii despre subiecte din geografie, stiinta, istorie, care tin de cultura generala. Cel ce alege varianta corecta primeste puncte care il ridica in ierarhia celor mai buni jucatori. Sau, daca greseste, pierde puncte.

     

    De fapt, site-ul este un abil instrument de marketing. Este un serviciu derivat al site-ului answers.com, site unde utilizatorii pot pune intrebari carora le sunt furnizate raspunsuri din partea celorlalti. Din mai multe raspunsuri, cel ce a pus intrebarea este invitat sa aleaga raspunsul cel mai bun, iar cel care l-a oferit este recompensat. Iar site-ul blufr.com este facut cu enunturi ale raspunsurilor oferite pe Answers.com. Si atunci cand un jucator se afla in dilema si nu stie daca are in fata un enunt adevarat sau fals, cea mai buna varianta este sa caute acel raspuns pe Answers.com. Rezulta trafic dublu pentru proprietarii site-urilor si promovare simultana.

     

    Instrument de marketing sau nu, cei ce vor sa-si testeze cunostintele nu vor gasi niciun neajuns pe site, cu exceptia faptului ca nu e nimic de castigat aici pentru cautatorii de recompense financiare sau de orice alta natura. Utilizatorilor care nu stapanesc suficient de bine limba engleza le va veni sigur mai greu sa se descurce. Totusi, cea mai noua aplicatie de pe site, numita „bluf-o-grams“, permite introducerea propriilor intrebari-capcana, care pot fi in orice limba, intrebari ce apoi pot fi adresate printr-un link unei persoane anume. Si, evident, reciproca e valabila. Iar afirmatia de mai devreme cum ca nu se castiga nimic pe acest site a fost si ea oarecum un „bluf“. Pentru ca recent a fost lansat un concurs pentru cele mai bune „bluf-o-grams“ al carui premiu consta in platirea unui designer web care sa cosmetizeze blogul castigatorului.