Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • Mobile banking .ro

    Majoritatea operatorilor de servicii de telefonie mobila de pe piata din Romania au si ei in oferta servicii de mobile banking – ce-i drept, cu un numar destul de mic de utilizatori.

     

    ORANGE. Serviciul de mobile banking, denumit MyBanking, ofera abonatilor acces la conturile Raiffeisen Bank direct de pe telefon. Utilizatorii pot efectua transferuri intra- si interbancare, pot plati facturi sau pot consulta soldul conturilor bancare. Abonamentul lunar este de 0,5 euro pentru persoane fizice si 1 euro pentru persoane juridice, la care se mai adauga costul de 0,12 euro pentru fiecare mesaj primit cu informatii privind contul bancar si 0,23 euro cel de confirmare a transferurilor bancare.

     

    VODAFONE. Compania le permite clientilor serviciului Mobile Banking sa plateasca facturi, sa-si incarce cartela preplatita si sa afle situatia conturilor bancare de la Raiffeisen Bank sau la BRD. Pentru a putea utiliza serviciul, clientii au nevoie de o cartela SIM pe care se gaseste aplicatia, un telefon compatibil, un cont la Raiffeisen si un contract incheiat cu banca. Abonamentul lunar este de 0,5 euro pentru persoane fizice si 1 euro pentru persoane juridice; mesajul primit la interogarile de sold costa 0,15 dolari, iar solicitarea transferului bancar – 0,30 de dolari.

     

    ZAPP. Operatorul a incheiat parteneriate cu bancile Bancpost, BCR si Raiffeisen Bank pentru a putea oferi acces la informatii bancare publice si private pe telefonul mobil. Zapp Mobile Banking permite vizualizarea soldului bancar, efectuarea de tranzactii, blocarea tranzactiilor de pe card in cazul in care acesta este pierdut sau furat si localizarea celei mai apropiate sucursale bancare sau ATM. Informatiile publice presupun doar costurile pentru transferul de date in portalul Zapp Mobile. Pentru alte informatii este necesar un abonament lunar.

     

    COSMOTE. Operatorul de telefonie mobila nu ofera deocamdata servicii de mobile banking. „Internet banking-ul, care este pentru o companie un mod de a-si reduce costurile si pentru un utilizator o metoda de a economisi timp, nu este inca foarte popular pe piata locala“, spunea recent Tereza Valcan, corporate affairs manager in cadrul Cosmote. „Cred ca mobile banking-ul mai are de asteptat.“

  • Alternative pentru desktop

    Am trait multi ani intr-o monocultura software dominata copios de Windows si de programele de birotica de la Microsoft. Insa aplicatiile desktop pentru medii de tip Unix au ajuns la maturitate, asa ca Mac si Linux devin alternative ce trebuie luate in calcul.

     

    In urma cu mai bine de zece ani, la CeBIT, am asistat la o prezentare sustinuta de o firma germana numita Star Division. Ideea baietilor din Hamburg parea nebuneasca: sa lanseze o suita de aplicatii de birou care sa concureze – nici mai mult, nici mai putin – cu Microsoft Office. Ceea ce proiectantii considerau ca fiind punctul forte al aplicatiei (numita StarOffice) era caracterul multi-platforma, adica faptul ca era conceputa din start sa poata fi portata pe diverse sisteme de operare, ruland pe diverse configuratii hardware. Entuziasmul proiectantilor a fost rasplatit cu zambete, in genul celor adresate unui copil care declara ca atunci cand va creste mare se va face cosmonaut. In niciun caz nu-mi imaginam ca astazi voi scrie acest text folosind un program care isi are originea in ceea ce vazusem atunci. Se numeste OpenOffice.

     

    In 1999, Sun Microsystems a cumparat mica firma germana, iar cateva luni mai tarziu s-a aventurat intr-o zona pana atunci foarte putin explorata de marile companii: a publicat aplicatia in regim open source, in ideea ca aceasta varianta era singura care ar putea atrage interesul publicului si, astfel, sa reduca din uriasa cota de piata detinuta de Microsoft. Si nu doar in domeniul aplicatiilor de birotica, ci chiar si in zona sistemelor de operare, deoarece disponibilitatea aplicatiilor de acest gen reprezinta unul dintre principalele argumente in alegerea unui sistem de operare. Caracterul multi-platforma pe care se baza StarOffice – redenumit OpenOffice.org in varianta open source – si-a dovedit valoarea, deoarece programatorii de la Sun, sprijiniti de o comunitate tot mai larga de voluntari, au realizat versiuni echivalente pentru mai toate platformele majore, incepand desigur cu Windows. Insa principalul beneficiar al suitei s-a dovedit Linux, care dispune acum – prin OpenOffice, Mozilla Firefox si diversele programe de e-mail, mesagerie instantanee, playere audio si video etc. – de o oferta de programe uzuale comparabila cu cea pentru Windows.

     

    Exista cu adevarat o alternativa la combinatia omniprezenta formata din Windows, MS Office, Internet Explorer, Outlook, Media Player si miile de aplicatii disponibile pentru platforma Microsoft? De ani zile se prevesteste ca urmeaza ofensiva sistemelor Linux pe desktop, insa reputatia platformei ca fiind mai degraba potrivita pentru servere, dificil de instalat si configurat de utilizatorii obisnuiti, precum si oferta destul de modesta de aplicatii uzuale au amanat impunerea acestui sistem de operare ca un concurent serios pentru Windows. Pe de alta parte, comunitatea open source a pus un accent tot mai mare pe uzabilitate, pe interfete grafice atragatoare si pe aplicatii conviviale.

     

    M-am hotarat sa incerc eu insumi. Am ales o distributie numita Ubuntu, mai degraba pentru reputatia de a fi foarte prietenoasa pentru novici ca mine (de altfel, sloganul este „Linux pentru fiinte umane“) si pentru prezentarea extrem de atractiva pe care i-a facut-o unul dintre creatori, Kurt von Finck, la conferinta eLiberatica. Mai intai am sondat terenul, ruland sistemul de pe CD-ul de instalare, iar „impresia artistica“ fiind excelenta, am trecut la o instalare completa. Fara nicio interventie din partea mea, in mai putin de o ora am avut un sistem functional, iar o configurare simpla a retelei mi-a adus internetul. In principiu, toate aplicatiile uzuale au fost instalate implicit, iar aspectul de care imi era cel mai teama, instalarea si dezinstalarea programelor, s-a dovedit de o simplitate surprinzatoare: managerul de pachete Synaptic se ocupa de toate detaliile, inclusiv descarcarea din internet. Aplicatiile din OpenOffice sunt greu de deosebit de echivalentul lor din MS Office, iar cu cateva configurari simple mi-am reprodus contextul familiar din Windows. Clientul de e-mail implicit, Evolution, s-a dovedit echivalent cu Outlook, asa ca am renuntat sa mai instalez Mozilla Thunderbird. Practic, singura interventie in linie de comanda a fost pentru a inlocui dictionarul corectorului ortografic romanesc cu o versiune mai noua. Facilitatile multimedia s-au aratat acoperitoare, iar scrierea de CD-uri si DVD-uri mai simpla decat mi-as fi imaginat.

     

    Lucrez de o saptamana pe Ubuntu si nu-mi lipseste nimic, deci concluzia mea este ca Linux pe desktop a devenit o alternativa viabila, iar OpenOffice este unul dintre ingredientele de baza.

  • Mai incet cu bruiajul

    Sa ne imaginam un cinematograf al viitorului unde o parte din public abia mai aude replicile filmului, din cauza zgomotului de fond prea puternic.

    Filmul horror „The Messengers” sustine ideea ca tinerii pot vedea si auzi lucruri pe care adultii nu le observa. Cam totul vine sa argumenteze ca personajele adulte ar fi trebuit sa asculte avertismentele tinerilor. Nu chiar cel mai interesant scenariu – asa ca producatorii filmului, studiourile Screen Gems, au dezvoltat o inedita campanie de promovare cu reclame pe care chiar cinefili sub 30 de ani le pot privi, dar nu le pot auzi. Se pare ca promovarea a fost un succes. Filmul realizat cu un buget de 16 milioane de dolari a inregistrat doar in primul weekend de la aparitie (a iesit pe piata la 31 mai) incasari de 35 de milioane de dolari. Un succes ar putea fi in viitor si tehnologia folosita in cadrul reclamelor, practic o punere in practica a unui fapt stiut, anume ca sunetele cu frecvente inalte sunt imperceptibile pentru urechile adultilor, dar neplacute pentru un auditoriu sub 25 de ani (urechea umana percepe sunete la frecvente intre 20 si 20.000 de herti, insa capacitatea de percepere a frecventelor inalte scade cu varsta).

    Reclamele de promovare a filmului horror care au avut o frecventa de 17.000 de herti i-au flatat pe tinerii care puteau citi pe ecran subiectul productiei si totodata asculta sunetul, in timp ce adultii aflati in aceeasi incapere nu percepeau nimic. Numai ca astfel de sunete extreme (aproape de ultrasunete) deranjeaza auzul, iar de aceasta s-a folosit compania britanica de securitate Compound, care a vandut difuzoare de sunete cu frecvente inalte unor clienti cum este retailerul Spar, pentru a descuraja pustii cu intentii rele aflati in apropierea depozitelor de marfuri. Doar intr-un an, firma de securitate a vandut 3.500 de astfel de dispozitive in Marea Britanie, provocand si nemultumirea catorva organizatii non-profit, care le-au reprosat faptul ca incalca drepturile omului.

    Dar descoperirea a fost atat de bine intampinata chiar de catre tineri, incat vocea protestatarilor s-a pierdut pe parcurs. Pe diverse site-uri sunt chiar disponibile tonuri de apel pentru telefonul mobil cu aceste sunete. Iar o cautare pe Google dupa „mosquito ringtones“, cum sunt cunoscute tonurile de apel cu frecvente inalte, produce mai mult de 1,7 milioane de rezultate. Insa pasul facut de cei de la Screen Gems, exploatarea sunetelor extreme in interesul promovarii unui produs, este deocamdata singulara. Probabil pana cand vor auzi si alti tineri, din agentiile de publicitate.

  • Un site la rosu

    Daca e adevarat sau nu ca un castel in Alsacia costa mai putin decat o casa in Dorobanti sau Pipera se poate acum verifica foarte simplu, din fata calculatorului.

     

    La sfarsitul anului trecut, o echipa de programatori spanioli condusa de un francez a lansat un site de anunturi imobiliare in 24 de limbi diferite, cu proprietati din 45 de tari europene. Properazzi.com are acum aproape 2 milioane de oferte de cumparare sau inchiriere in toata Europa si recent a lansat o varianta pentru telefonul mobil. Serviciul functioneaza ca un motor de cautare paneuropean in domeniul imobiliar si are o interfata suficient de simpla pentru a gasi cu usurinta casa visata. Cautarea se poate realiza fie selectand un oras si un interval de pret in care ar trebui sa se incadreze oferta, fie o varianta vizuala care foloseste hartile digitale ale TeleAtlas.

     

    De la lansarea de acum cateva luni, cei de la Properazzi si-au umplut vitrina cu cateva premii pentru inovatie la competitii cum sunt cele organizate de publicatiile RedHerring si Startup 2.0. Dar, cel mai important, au primit sustinerea financiara a fondului de investitii Mangrove Capital Partners din Luxemburg. Investitorii trec in piata drept finantatori ai tehnologiilor puternic inovatoare, care schimba complet sistemele cunoscute pana la un moment dat. Ei au fost cei care i-au sustinut in faza initiala pe fondatorii Skype si au acum investitii in motorul de cautare rusesc Quintura, care sustine ca foloseste un algoritm de cautare similar creierului uman, precum si intr-un program ceh de file sharing numit AllPeers.

     

    „Vorbim in cazul Properazzi de a aduce lumina intr-un business altfel foarte opac“, spune Mark Tluszcz de la Mangrove Capital Partners, adaugand ca in viitor, utilizatorii site-ului vor putea face comparatii intre preturile pe metrul patrat din intreaga Europa. Fara a fi explicata modalitatea de colectare, ofertele de pe site sunt cele care apar pe alte site-uri de anunturi, Properazzi fiind doar cel care le aduce in acelasi loc si sub aceeasi forma. Serviciul este acum gratuit, se finanteaza din publicitate si este impresionant cum intr-un timp atat de scurt a reusit sa adune atat de multe anunturi. Din Romania, de exemplu, apar mai mult de 19.000 de oferte de vanzare, cumparare sau inchiriere, cele mai multe pentru apartamente in blocuri de locuinte. Iar „castelele“ din Romania listate pe Properazzi sunt parca mai ieftine ca in realitate.

  • Wiki business

    Printre cei 8.000 de analisti, angajati si jurnalisti veniti saptamana trecuta la conferinta anuala de la Viena organizata de SAP, si-au gasit locul de aceasta data si cativa bloggeri. N-au fost acolo doar ca sa capete subiecte pentru cate-o postare in plus.

     

    Cei ce spun acum ca produsele software pentru companii ale germanilor de la SAP sunt eficiente, dar genereaza prea multe grafice greu de urmarit nu vor fi contrazisi prea curand. Dimpotriva: saptamana trecuta, oficialii SAP au anuntat ca urmatoarele generatii de produse vor afisa pe monitoare cel putin un camp in plus – inteligenta colectiva. Poate cea mai sobra dintre companiile producatoare de software, atata vreme cat se adreseaza exclusiv companiilor, incepe sa includa in aplicatiile sale elemente ca bloguri si chat-uri, indeobste prea putin legate de imaginea de business.

     

    A fost o miscare majora a grupului tehnologic german: directorul executiv Henning Kagermann a promis ca tehnologiile web 2.0 vor fi incorporate de-acum in cele mai utilizate produse software pentru companii. Bloguri, wiki-uri, podcasturi, ferestre de chat – instrumentele care au schimbat modul cum se foloseste calculatorul, de la orientarea spre hardware si programe instalate la relationarea prin intermediul Internetului. Si chiar daca nu e neaparat o surpriza, SAP anuntand si cu alte ocazii ca va da mai mare importanta modului cum e folosit calculatorul in afara sferei de business, e o contradictie cu imaginea daca nu rigida, cel putin grava a furnizorului de solutii pentru informatizarea proceselor uzuale ale companiilor, de exemplu cele de vanzari sau contabilitate.

     

    Cum se imbina aici lejeritatea blogurilor? CEO-ul SAP da exemplul etapelor parcurse in cadrul departamentului de achizitii al unei firme. Software-ul de acum integreaza toate procesele posibile, declansarea procedurilor de achizitie de catre departamentul care are nevoie de un produs, inregistrarea comenzii, asigurarea calitatii, comanda si in final plata. „Dar toate gandurile care merg in jurul acestor etape – daca e calitatea buna, ce furnizor are concurenta, ce stim despre furnizor – nu isi gasesc locul in sistemul informatic. In viitor vom putea sa captam aceste informatii intr-un sistem SAP“, afirma Kagermann. In aplicatiile de business vor putea fi incarcate fotografii si secvente video care ar putea aduce informatii noi celorlalti angajati. Wiki-urile si blogurile vor putea fi folosite de clientii SAP pentru a discuta, de exemplu, cu dezvoltatorii grupului german de fiecare data cand intampina probleme in utilizarea sistemelor sau in interpretarea datelor puse la dispozitie de acestea. Ferestre de chat vor putea fi folosite pentru comunicarea intre angajati – ceea ce, spune producatorul, va reduce cheltuielile companilor multinationale cu sedii in foarte multe locuri.

     

    Noutatea a fost prezentata la Viena cu ocazia conferintei Sapphire 2007, un eveniment anual unde printre invitati au fost de data aceasta si cativa bloggeri, poftiti inclusiv la o intalnire particulara cu Kagermann. Aducand cu un fel de Einstein mai falcos, Kagermann probabil i-a intrigat: un om iesit din mediul academic, care pana la 35 de ani a fost profesor de fizica teoretica la o universitate germana, dar care se declara si acum, la aproape 60 de ani, pasionat de heavy metal si de rockul elaborat al unor trupe ca Dream Theater. Fostul profesor de fizica nu si-ar dori deloc ca experimentul lui cu web 2.0 sa esueze. Pentru el, la SAP, va fi oricum ultimul, pentru ca si-a anuntat deja retragerea in 2009, dupa sase ani de mandat.

     

    Ce a determinat o asemenea schimbare de politica? „Am vazut multe tranzitii de produse; asta va fi cea mai rapida si cred ca este evident de ce: clientii au acum de unde sa aleaga“, spune Kagermann, referindu-se la concurentii clasici, ca Oracle si Microsoft, dar si la companii care au adoptat de multa vreme sigla web 2.0, asa cum este Salesforce.com. Cat despre IBM, Cisco sau HP, acestia au luat-o de mult inaintea SAP, sesizand de unde vine acum cea mai mare oportunitate pentru toata industria de soft destinat companiilor. Lunile trecute a plouat cu anunturi despre diverse noi instrumente de colaborare web 2.0 destinate clientilor corporatisti, toate promovand simplificarea aproape demonstrativa a lucrului cu softurile pentru companii. IBM, de pilda, a lansat QEDWiki, un fel de unealta de bricolaj online care le permite utilizatorilor dintr-o firma sa construiasca, strict in functie de nevoile temporare cerute de un proiect sau de necesitatile unui anumit departament, aplicatii web ad-hoc numai din widgeturi (accesoriile simple de desktop de genul calculatoarelor, al convertoarelor valutare sau al interfetelor de traducere). Evident, QEDWiki permite nu numai folosirea in comun a noilor aplicatii, ci si crearea lor in comun.

     

    Cu doar cativa ani in urma, IT-ul era pentru companiile care l-au adoptat un element de diferentiere fata de concurenta. Doar ca intre timp, cum era de asteptat, s-a transformat intr-un standard necesar, acceptat de toata lumea. Probabil de aceea, cuvantul „diferentiere“ a lipsit in general din promovarea produselor SAP in ultimii ani. Acum a aparut din nou. Pentru ca la Viena, reprezentantii companiei au repetat sub diverse forme ca se trece intr-o noua era, din cea a normelor, a standardelor, a „best practices“ (cele mai bune practici) la „best personal practices“, prin integrarea in sisteme a factorului personal, a inteligentei colective. Asadar, posibilitatea de a obtine prin IT acel element de diferentiere competitiva devine din nou actuala, depinzand de inteligenta propriilor angajati. „Sunt doua lucruri care fac dintr-o companie oarecare una performanta: inteligenta angajatilor, a masei de creiere si inteligenta electronica pe care o folosesc“, a spus Henning Kagermann.

     

    Iar o astfel de schimbare mai aduce un beneficiu. Un soft adaptat pentru web 2.0 are mai multe sanse sa fie folosit cu usurinta de angajati. Modul cum este folosit un calculator in interes personal, cu comunicare prin messenger, bloguri si YouTube, este complet diferit uneori fata de aplicatiile din mediul curent de lucru. Or, trecerea la serviciile web 2.0, sarind chiar peste web 1.0, apropie cele doua ipostaze, oferind utilizatorilor acea familiaritate in folosirea unor programe complexe de ERP (enterprise resource planning) sau CRM (customer relationship management), similara cu cea in utilizarea aplicatiilor obisnuite.

     

    Pentru SAP, spun analisti din industrie, se anunta acum o perioada in care comunicarea va migra de la sloganurile ce impanzesc de trei ani mai toate aeroporturile Europei si care spun ca produsele companiei nu sunt doar pentru marile corporatii, ci sunt potrivite si pentru firme medii sau mici.

     

    Intr-o oarecare masura, campania a avut rezultate. Cifrele oficiale sustin ca in prezent 65% dintre clientii la nivel mondial sunt firme mici si mijlocii, iar 30% din cifra de afaceri de anul trecut a grupului, de aproape 10 miliarde de euro, a fost generata din aceasta directie. Dar de-acum, noile campanii de imagine ar putea sustine probabil ideea ca produsele SAP nu mai sunt doar pentru angajatii foarte tehnici, ci pentru toti.

  • Libertate sau moarte

    Razboiul rece al patentelor software a dat semne de incalzire dupa ce inalti oficiali de la Microsoft au afirmat ca programele open source violeaza un mare numar de patente detinute de gigantul din Redmond. Adeptii softului liber, sustinuti de mari companii, au reactionat acuzand Microsoft de o actiune de derutare si intimidare. In jargon se cheama „FUD“.

     

    Intamplarea face ca ma aflam la o conferinta pe teme de open source cand un nou scandal a rascolit paginile de stiri si comentarii pe teme de tehnologie. In vreme ce la „eLiberatica“ (Brasov, 18-19 mai) se discuta cu aplicatie – in prezenta unei selecte echipe de reprezentanti ai miscarii open source pe plan mondial – despre modele de business bazate pe software open source si, desigur, despre chestiuni de proprietate intelectuala, un articol publicat de revista Fortune agita spiritele intregii comunitati IT: doi inalti reprezentanti ai Microsoft au afirmat ca o serie de programe distribuite in regim free software sau open source violeaza nu mai putin de 235 de patente detinute de Microsoft.

     

    Nu, nu s-a vorbit despre o aproximatie. Numarul a fost defalcat pe diverse categorii, iar cea mai importanta acuza este adusa nucleului Linux (cu un numar de 42 de patente incalcate). Este cea mai importanta deoarece toate distributiile sistemului de operare oficial numit GNU/Linux se bazeaza pe acest nucleu (kernel) unic. Intrebarea care urmeaza imediat este ce urmareste Microsoft cu aceste acuze si care vor fi miscarile urmatoare. Problema cea mai mare pentru compania lui Bill Gates nu o reprezinta micile companii care utilizeaza sau dezvolta aplicatii open source, ci faptul ca se estimeaza ca mai mult de jumatate din cele mai mari 500 de companii din lume folosesc Linux in centrele lor de date, iar numarul lor tinde sa creasca. O varianta ar putea fi ca Microsoft sa actioneze in justitie aceste companii, dar exista cateva impedimente majore, cel mai important fiind ca aproape toate aceste firme utilizeaza si Windows, deci le sunt clienti. In plus, e vorba de companii foarte mari, care au banii si logistica necesare pentru a rezista in procese de lunga durata. In fine, multe dintre ele folosesc distributia SuSE de la Novell, cu care Microsoft a incheiat la sfarsitul anului trecut un acord de neagresiune (extrem de controversat, de altfel).

     

    O alta varianta ar fi sa se lupte in justitie cu distribuitorii comerciali de software open source (in special Linux), in frunte cu Red Hat. Dar nici aceasta abordare nu pare deloc fezabila, deoarece astfel ar intra in conflict cu un grup de mari firme de IT – in frunte cu IBM, Sun si Oracle – care isi bazeaza tot mai mult afacerile pe Linux si open source. Cateva dintre acestea au format in 2005 organizatia Open Invention Network, care detine un important portofoliu de patente, cu care ar putea ataca la randul lor Microsoft. E un joc bazat pe celebrul principiu „mutually assured destruction“, motiv pentru care se vorbeste in mod curent despre un asa-zis „razboi rece“, iar Microsoft nu poate risca sa declanseze un Armagedon al patentelor software.

     

    De fapt, ceea ce urmareste compania din Redmond este, pe de-o parte, sa-si valorifice cele cateva mii de patente pe care le-a obtinut in ultimii ani (pretinzand taxe pentru utilizarea lor), iar pe de alta, sa gripeze mecanismul atipic pe care se bazeaza productia de programe cu sursa libera. In cuvintele lui Steve Ballmer, asta inseamna sa oblige sustinatorii open source „sa joace dupa aceleasi reguli ca si restul industriei“ – adica sa joace pe terenul controlat de Microsoft. Numai ca pentru reprezentantii miscarii open source este cat se poate de clar ca nu ar avea sanse intr-un astfel de aranjament, deoarece programele lor s-ar vedea prinse intr-o retea de restrictii care le vor restrange caracterul liber. Acesta este si motivul pentru care noua versiune a licentei publice GPL (sub care se distribuie si nucleul Linux), elaborata de Free Software Foundation, prevede o clauza cunoscuta sub numele „Liberty or Death“ (libertate sau moarte), care precizeaza ca un program licentiat GPL a carui distributie este afectata de orice fel de restrictii – de pilda patente – nu mai poate fi distribuit deloc.

     

    Un amanunt interesant este ca oficialii Microsoft nu au vrut sa dezvaluie nici unul dintre patentele incalcate, motivand ca daca ar face-o, le-ar da programatorilor open source sansa sa rescrie codul astfel incat sa evite violarea patentelor. E ceva ciudat aici… Microsoft admite astfel ca patentele sunt usor de ocolit. De aici rezulta ca nu au fost incalcate intentionat. E un mod de-a spune ca sunt banale, ca nu reprezinta inovatii in care au investit efort, ci sunt doar arme juridice pe care dezvoltatorii open source nu si le pot permite. Asa ca nu le ramane decat sa descrie miscarea celor de la Microsoft ca o simpla tentativa de intimidare.

  • Reclame cu empatie

    Oamenii de stiinta par sa fie cei mai creativi publicitari. Au realizat un prototip de panou publicitar stradal care poate spune cand cel aflat in fata lui este plictisit si cand este atent.

    Cum ar fi ca privitorul unei reclame sa fie la randul lui privit si analizat de o reclama? Chiar si acum exista panouri outdoor care comunica prin text si imagini cu cei care trec prin fata lor, iar cercetatorii de la o agentie nationala australiana nu au avut de facut decat sa adauge in ecuatie si inteligenta artificiala, care sa extraga informatii legate de comportamentul celor expusi publicitatii, pe baza limbajului corporal. Tot sistemul este compus dintr-un ecran pe care este difuzat un spot publicitar si o camera de filmat menita sa monitorizeze pe cine se apropie la mai putin de cinci metri de reclama. In mai putin de o jumatate de secunda, programul software folosit de camera video poate spune daca privirea celui aflat in fata este orientata catre reclama sau nu. Daca privitorul arata vreun semn de interes si nu pleaca imediat, sistemul prelungeste durata spotului. Dar daca cel din fata reclamei nu arata niciun semn de interes, acelasi sistem software schimba reclama difuzata, in speranta ca va primi totusi atentie. De exemplu, daca privitorul este plictisit de o reclama la un nou card bancar, se poate incerca atunci captarea atentiei cu un spot pentru o masina de spalat. Cercetatorii lucreaza acum la o versiune viitoare a programului, care sa faca diferenta intre adulti si copii, folosindu-se de expresiile faciale si calcularea inaltimii.

    Unul dintre avantajele ce recomanda aceste reclame hi-tech este faptul ca le ofera advertiserilor repere despre cat de interesanta sau plictisitoare este o anumita reclama. Aceeasi camera video care depisteaza daca cel aflat in fata priveste sau nu reclama poate spune spre ce parte a panoului iI este orientata privirea si deci ce element este apreciat cel mai mult. Astfel de panouri publicitare ar putea fi plasate in marile centre comerciale, unde ar incerca promovarea mai multor produse pana cand cel aflat in fata panoului da un semn de interes. Sistemul face parte dintr-o notiune cu inteles mai larg, cea a tehnologiilor de „retail agil“, una dintre zonele publicitatii cu cea mai mare crestere – panourile electronice care isi pot schimba continutul cu usurinta pe parcursul zilei, afisand de exemplu reclame la cereale dimineata si la emisiuni TV pe parcursul serii. Un tip de panouri publicitare mai avansat permite interactiunea personalizata cu cel aflat in fata ei. De exemplu, un personaj animat afisat pe ecran este controlat de un operator uman care ii transmite ce miscari sa faca si ce sa spuna. Dar, datorita faptului ca tot procesul comunicarii se desfasoara de la persoana la persoana, nu ofera dispersia mesajului publicitar ca printr-un canal de comunicare in masa.

  • Fitness pentru creier

    Teama de imbatranire, mai exact de pierderea agilitatii intelectuale, a creat aproape o inflatie a metodelor de exersare a mintii si a jocurilor care stimuleaza memoria. Cautati un test sau un sfat pentru mentinerea mintii in forma? Incercati, evident, pe Internet.

     

    Acum cativa ani, mai multi oameni de stiinta au facut un experiment in urma caruia au comparat performantele in materie cenusie intre un grup de tineri si un altul de persoane in varsta. Surprinzator, echipa tinerilor a avut un punctaj disproportionat de mare in raport cu grupul secund. Apoi au repetat experimentul, dar au schimbat ora desfasurarii pentru 8 dimineata. Ca din senin, grupul seniorilor a reusit sa-si adauge un numar important de puncte, iar tinerii au obtinut un punctaj mult mai mic. Acesta este enuntul justificarii date de cei care au lansat in versiune alfa un serviciu web care sustine ca poate antrena si mentine inteligenta unei persoane indiferent de ora la care ajunge „la sala“. Proprietarii site-ului, firma Lumos Labs, sunt sustinuti si de un grup de profesori in neurologie de la Universitatea Stanford din Statele Unite, carora li se atribuie verificarea testelor de pe site. Lumosity a combinat cunostinte despre neurologie, psihologie si stiinta cognitiva pe care le-a sintetizat intr-un program menit sa maresca performantele de memorare, viteza de intelegere a informatiilor si autocontrolul. Conform Lumosity, dupa varsta de 30 de ani, creierul uman incepe sa-si incetineasca procesele – un motiv pentru care celor aflati in aceasta delicata situatie li se recomanda sa incerce programele prezente pe pagina web. Continutul site-ului este structurat in 29 de teste, fiecare dintre ele obligatorii pentru a trece la nivelul urmator. Tot acest antrenament este acum gratuit, pentru ca programul se afla inca in versiune de testare alfa, in care se observa reactia utilizatorilor inainte de a ajunge sa fie promovat. In viitorul abonament la sala de fitness intelectual este inclus si un „antrenor personal“, care le spune clientilor ce zone ale creierului ar trebui sa fie exersate in mod special si care sunt progresele facute de-a lungul timpului. Jocurile de memorie, cum sunt si cele de pe site-ul Lumosity, sunt foarte populare in Japonia si incep sa fie adoptate si in Europa. Unul dintre jocurile pentru consola PlayStation a Sony care reproduce aceeasi idee s-a vandut pana acum in mai multe milioane de exemplare. Trecerea de la consola la mediul online este chiar un pas logic. Din pacate, dupa primele cateva experiente cu aceste programe de dopare a atentiei, testele au un grad mai mare de previzibilitate si pot fi usor trecute. Dar, pentru simpla relaxare, isi mentin eficacitatea.

  • Companii cu doua vieti

    Jocul video online Second Life a fost luat cat se poate de in serios de companii precum Vodafone sau BMW, care investesc timp si bani pentru a-si transpune afacerile in lumea virtuala. Zilnic sunt in joc (la modul propriu) 1,5 milioane de dolari, ceea ce explica interesul companiilor de a intra in Second Life cu intentia de a-si creste veniturile.

     

    Furnizorul american de soft Dream Tai a lansat toamna trecuta in Second Life (SL) o oferta inedita: spatii de birouri si sali de conferinta disponibile gratis pentru oricine. „Colegi si echipe din zone geografice diferite se pot intalni aici si pot sa lucreze impreuna“, a spus Sanjoy Go, CEO al firmei, laudand avantajul de a fi in atmosfera primitoare din joc, in loc de birourile plicticoase din viata reala. Go s-a declarat insa dezamagit de reactiile de care a avut parte de la directori de firme, fonduri de investitii si chiar de la CIO (chief information officers) ai unor companii.

     

    Scepticismul lor era legat cam de aceleasi idei: Second Life e doar un joc, o moda, o copilarie (sau, dimpotriva, un mediu prea putin onorabil, plin de cazinouri si distractii pentru amatorii de pornografie), nu-i un loc unde companiile serioase vin sa faca bani. In plus, n-ai siguranta tranzactiilor, nu vezi expresia fetei celui cu care sa zicem ca vrei sa inchei o afacere si cine stie ce tehnologie performanta iti trebuie ca sa poti urmari si participa la joc fara lag-uri sau alte erori.

     

    Intre timp, situatia pare sa se fi schimbat destul de mult. Pe langa firme mici sau antreprenori aventurosi, in SL au intrat pe rand companii precum Vodafone, IBM, Cisco Systems, Dell, BMW sau Pontiac. Fiecare dintre acestea dispune acum de un spatiu virtual de testare de strategii si de produse, bifarea prezentei in joc a unei mari companii ajungand sa para aproape la fel de banala ca deschiderea unui site propriu de Internet.

     

    Ce inseamna de fapt prezenta in SL? Primul pas este cumpararea unei insule private, separate de pamantul Second Life, care a ajuns deja destul de aglomerat si unde spatiile sunt mai mici si ceva mai scumpe, intre 2.500 si 4.000 de dolari. Inconjurata de ape, o suprafata „modesta“ de aproximativ 65.000 de metri patrati costa 1.675 de dolari, la care se mai adauga costuri lunare de intretinere de aproximativ 300 de dolari.

     

    Si de aici porneste prima oportunitate de afaceri – tranzactiile imobiliare. Rezidentii Second Life (SL) pot achizitiona insule la pretul stabilit initial de Linden Lab, compania care a creat jocul, si le pot vinde cu profit, cu conditia sa aduca o valoare adaugata – cladiri sau sedii de firma construite pe acel spatiu, care ar putea atrage atentia investitorilor. O alta posibilitate de speculatie pentru un om de afaceri ar fi sa achizitioneze o suprafata mai mare de teren in SL, pe care sa o fragmenteze si sa o inchirieze.

     

    Al doilea pas, pentru o companie care urmareste sa se extinda in lumea virtuala, este sa investeasca intr-un departament IT sau, daca nu, cel putin intr-un expert in domeniu, care sa se poata ocupa de problemele tehnice. De asemenea, este indicata constituirea unei echipe de angajati virtuali, pe principiul ca vanzarile se pot imbunatati daca potentialii clienti din randul celor peste 6,6 milioane de rezidenti ai Second Life beneficiaza de asistenta in timp real in magazinele sau in sediul virtual al companiei. Dupa care pot incepe activitatea, restul investitiilor si al cheltuielilor urmand sa fie efectuate pe parcurs, in functie de cerere.

     

    Asa si-au inceput activitatea in Second Life corporatii precum Vodafone, IBM, Pontiac si ABN Amro. Dar SL poate fi la fel de bine un punct de plecare pentru un antreprenor care are o idee de afaceri pe care nici macar n-a pus-o in practica in lumea reala, intrucat daca are succes aici, beneficiile de imagine pot fi neasteptat de folositoare ulterior.

     

    Achim Müllers, directorul diviziei din Second Life a producatorului auto BMW, explica decizia de a crea o reprezentanta virtuala: „Principalul motiv a fost dorinta de a explora aceasta platforma 3D interactiva. Aici putem sa aplicam diferite strategii noi de marketing si comunicare, pentru a le testa eficienta“. Compania a cumparat in SL o insula si a construit cateva cladiri virtuale, in care culorile predominante sunt alb si albastru. Intentia de a obtine un castig de imagine este clara; pentru BMW, SL reprezinta o oportunitate pentru cercetari de piata, inainte de a lansa un nou produs sau serviciu.

     

    Pentru ABN Amro, o banca al carei sediu virtual este inconjurat de o multime de copaci, pasul catre Second Life a fost motivat de perspectiva de marketing: „Poate nu este atat de important acum din punct de vedere al afacerilor, dar ar putea castiga importanta in viitor, motiv pentru care orice companie ar trebui sa fie in tema cu subiectul“, spune Daan Jitta, senior vicepresedinte. „Pentru noi, Second Life este acum un mediu de comunicare foarte bun cu clientii, angajatii si potentialii angajati“, sustine Jitta. Compania a experimentat in domeniul recrutarii, organizand interviuri, si sustine ca este o metoda buna de a face angajari. Numarul solicitantilor a fost destul de ridicat, o posibila explicatie fiind faptul ca oamenii aflati in cautare de slujbe sunt mult mai dezinvolti atunci cand la interviu merge avatarul lor (personajul virtual din joc). Care este insa modul prin care atrage vizitatori la sediul virtual? Raspunsul consta in organizarea de evenimente. „Un exemplu ar putea fi World Tennis Tournament, in cadrul caruia fostul jucator danez Richard Krajicek a stat de vorba cu vizitatorii prin intermediul avatarului sau“, a explicat Jitta.

     

    Cel mai mare operator de servicii de telefonie din lume dupa venituri, Vodafone, a pus accentul pe constructia unor cladiri de birouri impozante, presarate cu „gradini muzicale“, unde vizitatorii pot merge sa asculte muzica. „Vodafone se concentreaza pe consumatori si pe experienta pe care o au atunci cand vin pe insula companiei. Strategia noastra consta in marketing si intr-un program de comunicatii integrate, combinat cu divertisment, din care vrem sa intelegem exact ce asteapta clientii de la noi“, spune Kay Hoffman, directorul filialei Vodafone din Second Life. Cu toate ca majoritatea companiilor sustin faptul ca momentan nu se poate pune problema unor castiguri rapide de pe urma Second Life, producatorul Dell spera ca prin vanzarea online de computere sa reuseasca aceasta. Cladirea companiei, in care se afla un muzeu de PC-uri si camera de camin reconstituita a lui Michael Dell, fondatorul si directorul executiv al Dell, nu are nimic spectaculos. Insa vizitatorii au posibilitatea sa-si asambleze un computer, inclusiv dupa modele deja existente in portofoliul companiei, pentru a vedea cum arata acestea pe birou. Cei interesati au optiunea sa achizitioneze computerul, fiind redirectionati catre un website unde trebuie sa introduca datele personale si numarul cardului de credit cu care se va efectua plata, urmand ca PC-ul sa fie livrat la adresa dorita.

     

    Cele mai spectaculoase prezente corporatiste din Second Life par sa fie pana acum Pontiac si IBM. Prima si-a ridicat aici cladiri de birouri foarte inalte, realizate complet din sticla, si a creat replici virtuale ale masinilor, astfel incat vizitatorii sa aiba posibilitatea sa incerce cele mai noi modele, cum ar fi Solstice GXP. Cum era de asteptat, fiecare utilizator poate sa personalizeze modelul ales, de la motor si pana la culorile din exterior si interior. O alta idee a Pontiac este de a le oferi rezidentilor din Second Life pamant pe care acestia sa poata construi piste de curse si diverse alte proiecte personale, cu scopul de „a raspunde pasiunii pentru automobile a comunitatii“.

     

    Cea de-a doua companie, IBM, are in prezent aproape 25 de insule in SL, cu toate ca multe dintre ele sunt private, iar vizitatorii nu au acces la ele. „IBM este compania care ia cel mai mult in serios acest joc video“, crede Joe Laszlo, director de cercetare in cadrul Jupiter Research si expert in Second Life. „Ei folosesc spatiul virtual pentru sedinte de brainstorming si pentru proiecte de dezvoltare si cercetare, punandu-si astfel in legatura angajatii din mai multe colturi ale lumii.“ Si nu numai angajatii. In noiembrie anul trecut, avatarul lui Sam Palmisano, CEO al IBM, a aparut in Orasul Interzis, spatiu creat in SL de companie impreuna cu guvernul chinez, si a anuntat o investitie de circa 100 de milioane de dolari pana in 2008 pentru o divizie care sa furnizeze soft, echipamente speciale si consultanta firmelor interesate de prezenta in lumile virtuale si care vor sa-si promoveze acolo produsele ori serviciile. Sanjoy Go de la Dream Tai n-ar fi putut decat sa spere anul trecut ca viata in SL va ajunge intre timp asa de placuta.

  • Second Life in cifre

     

    Numar total de rezidenti

     6.668.688

    Numar utilizatori logati in ultimele 60 de zile

    1.737.273

    Numar utilizatori conectati in acest moment

    32.155

    Valoarea tranzactiilor din ultimele 24 de ore

    1.508.077 $

     

    Sursa: www.secondlife.com, cifre valabile la inchiderea editiei