BusinessMagazin

Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • Dati cat va lasa inima

    In urma cu o luna, formatia Radiohead a luat o decizie insolita pentru industria muzicala – a scos la vanzare pe internet albumul „In Rainbows“ fara a stabili un pret exact pentru melodii, lasand la latitudinea fanilor cat sa plateasca pentru ele. Pentru a putea vinde melodiile exclusiv pe internet, pe site-ul oficial, formatia a renuntat la contractul cu casa de inregistrari EMI. Efectul? Pana acum, cei ce au luat albumul de pe site-ul Radiohead au platit in medie 5,5 euro pentru intreg albumul, insa mai mult de jumatate dintre cei 1,2 milioane de cumparatori din primele doua zile l-au descarcat gratuit.

    Miscarea Radiohead, e drept, a inspirat si a atras reactii din partea intregii industrii. Numarul cantaretilor care au ales sa se promoveze singuri, fara a mai apela la case de productie, s-a inmultit in ultimele saptamani, de la Madonna si pana la Nine Inch Nails sau The Charlatans. O asemenea strategie de marketing, au spus unii, ar putea redefini modul prin care va fi distribuita muzica in toata lumea. Mai clar, pe masura ce tot mai multi prefera sa descarce muzica de pe internet, legal sau nu, veniturile din vanzarile de melodii scad, insa castigurile vin din produse care au legatura cu albumele muzicale, cum ar fi concertele si materialele promotionale de genul tricourilor. Prin urmare, muzica trebuie sa ajunga la consumatori intr-un timp cat mai scurt de la momentul cand se anunta lansarea, pentru a mentine interesul publicului. Exact ceea ce au provocat deci piratii in ultimii ani, cand au plasat pe internet albume cu mult inainte de lansarea lor oficiala, determinand astfel multi interpreti sa-si devanseze lansarea productiilor pe piata.

    „Inainte era destul de simplu. Melodiile de pe album ajungeau la radio, cantaretul era intervievat de revista Rolling Stone, aparea la emisiunea TV Saturday Night Live si era cunoscut“, spune Bruce Flohr, executiv in cadrul Red Light Management, care il reprezinta pe Dave Matthews si trupa sa. „Acum, iti publici videoclipul pe YouTube, iti «aranjezi» profilul pe MySpace si Facebook, faci un turneu si la final, ai o sansa sa ai un album de succes.“

    In locul contractului cu casa de productie cu care a lucrat pana acum – Warner Music, Madonna a semnat recent unul in valoare de aproape 83 de milioane de euro cu Live Nation, un promotor de concerte. Cantareata va trebui sa inregistreze in mai putin de 10 ani, perioada pentru care a fost semnat contractul, trei albume pe care Live Nation le va promova, atat online cat si offline, prin concerte.

    Trupa Nine Inch Nails a renuntat la casa de productie, pentru a fi „mai aproape de public“ si pentru a se promova „asa cum credem de cuviinta, intr-o industrie a muzicii care a inceput sa se schimbe radical“, dupa cum spune Trent Reznor, liderul grupului. Reznor a devenit un erou al celor ce descarca ilegal melodii de pe internet: el a ridiculizat in timpul unui concert preturile ridicate ale CD-urilor si le-a spus celor prezenti ca este mai bine sa fure melodiile de pe internet, pentru ca muzica este gratuita.

    Un alt adept al strategiei de marketing „decideti voi cat costa“ este Cliff Richard, vedeta pop lansata in anii ’50. Doritorii vor putea descarca de pe internet cel mai recent album al sau, „Love… The Album“, ce urmeaza sa fie lansat la 12 noiembrie. Aici strategia e un pic diferita, pretul urmand sa coboare de la pragul initial „teoretic“, de 11,5 euro, pe masura ce tot mai multi vor cumpara albumul, iar cumparatorii nu vor fi buni de plata decat de la data lansarii, cand se va stabili pretul final, „real“.

    Exista insa si cazuri cum este cel al britanicilor de la The Charlatans, care au anuntat recent ca urmatorul lor album va fi oferit gratis pe Internet. „Putini mai cumpara CD-uri cu muzica in ziua de azi, din moment ce pot descarca melodiile gratis si ilegal de pe internet“, spune Alan McGee, managerul formatiei. „Si atunci de ce sa nu dam muzica gratuit?“ Exemplul a fost urmat si de formatia Travka, printre primele din Romania care au hotarat sa-si publice pe internet ultimul album, „Vreau sa simt Praga“, pe site-ul Radio Lynx.

    Faptul ca vanzarile de muzica au scazut foarte mult in ultimii ani din cauza pirateriei nu este nicio noutate. Numai ca decizia Radiohead si a celorlalti vine sa abordeze abia acum aceste probleme pe care industria s-a tot straduit sa le rezolve luptandu-se in justitie cu piratii sau instituind ingradiri tehnice pentru cei ce copiaza ilegal fisierele cu muzica. „La urma urmei, noi, artistii, ne dedicam vietile ca sa producem cat mai bine muzica, asa ca mi-ar placea ca publicul sa-i sustina pe artisti. Dar ar trebui sa fiu furios pe un public care vrea asa de mult sa asculte muzica incat se duc pe internet ca s-o ia cu doua saptamani inainte de lansarea oficiala?“, comenteaza Reznor.

    Altii nici macar nu cred ca pirateria este cea mai mare problema a acestei industrii. „Casele de inregistrari adopta un model de business ineficient, din care exclud aproape cu desavarsire internetul, ignorand nevoile pietei. Asa ca vanzarile de muzica scad si vor continua sa scada“, spune Mike Goodman, analist al Yankee Group. Altfel spus, modelul de business in industria muzicii a ramas aproximativ acelasi inca din anii ’90, cand vanzarile caselor de discuri aveau cresteri astronomice pentru ca toata lumea isi inlocuia casetele audio si discurile de vinil cu CD-uri. De atunci insa, in ecuatie a intrat internetul, iar odata cu el pirateria, care aduce caselor de inregistrari din toata lumea pierderi anuale de 2,9 miliarde de euro, conform Recording Industry Association of America (RIAA).

    „Oricum, si daca ar fi eliminata complet pirateria incepand de maine, in 2008 tot vor fi pierderi de aproape 700 de milioane de euro“, continua Goodman, care crede ca daca lucrurile nu se schimba, casele de discuri asa cum sunt astazi nu vor mai exista peste 5-10 ani, iar muzica va fi disponibila numai online. O asemenea perspectiva a scandalizat companiile, intrucat casele de inregistrari au avut de-a lungul timpului un rol extrem de important in succesul cantaretilor, mai ales pentru ca finantau productia de CD-uri si promovarea artistului inainte ca acesta sa incaseze vreun ban din muzica sa. Daca ar fi pornit de la bun inceput pe internet, fara a avea in spate o casa de productie care sa-i promoveze, multi dintre artistii de astazi nu ar fi ajuns atat de faimosi. „Niciun artist din industria muzicii nu este chiar atat de faimos pe cat se crede. Au in spate ani de investitii din partea unei case de discuri care are grija in permanenta sa atraga fani, pentru ca in realitate, cei cu adevarat impatimiti de muzica si dispusi sa dea bani pe ea sunt putini“, este de parere James McQuivet, analist in cadrul Forrester Research.

    Criticii caselor de discuri (sau optimistii privind viitorul industriei) aduc in discutie exemple ca acela al lui Esmee Denters, o tanara de 18 ani din Olanda, care in urma cu un mai bine de un an publica pe Internet, mai exact pe YouTube, primul clip video cu ea cantand o melodie. Clipul ei a facut inconjurul lunii, iar ea a fost remarcata de artisti precum Justin Timberlake, Kelly Rowland sau Natasha Bedingfield. Acum, tot pe YouTube, canta live melodii in duet cu o parte dintre ei si este cantareata care a deschis anul acesta sase dintre concertele lui Timberlake. Probabil ca la asa ceva se refera Rolf Schmidt-Holtz, CEO al companiei Sony BMG, cand declara pentru Financial Times ca „trebuie sa devenim un cultivator de talente in loc de un vanzator de CD-uri“. Numai ca si pentru casele de discuri, ideea e deocamdata la fel de vaga pe cat este, pentru cei ce-si dau gratis muzica pe internet, propriul lor viitor financiar.

  • Urmatoarele linii de cod

    Cladirea din Bucuresti in care (inca) isi are sediul inchiriat Softwin e cunoscuta drept cladirea Aerofina, dupa numele companiei proprietare, un producator roman printre altele de scaune de catapultare si lansatoare de racheta. Chiriasul sau principal are interese in zona tehnologiei de varf, dar pe un alt domeniu de activitate – software, uneori la fel de futuristic ca aviatia militara, daca e sa ne gandim la produsele la care lucreaza sutele de programatori de aici.
    Doua dintre aceste proiecte au ramas pana acum secrete, desi au alocate de cativa ani cateva zeci de programatori. Apropierea momentului in care vor fi prezentate il face totusi pe Florin Talpes, presedintele Softwin, sa dezvaluie cateva informatii. Primul produs, care urmeaza sa fie lansat probabil la inceputul anului viitor, este o premiera pentru companie, prin faptul ca implica nu doar software, ci si hardware. Aflat in categoria tehnologiilor de biometrie, viitorul produs va fi o solutie la furturile de identitate. Mai exact, produsul care urmeaza a fi lansat se va concentra pe „recunoasterea persoanelor prin dinamica miscarii, in ton cu conceptul recent aparut de semnatura «bio»“, spune Talpes. Al doilea produs, a carui perioada de lansare nu a fost inca stabilita, va fi un software care va permite, de exemplu, traducerea automata a unui text din engleza in romana si viceversa: „In zona tehnologiilor legate de limbaje am vazut nevoi care exista in piata. Romana este una din limbile care nu au avut fericirea sa faca parte din grupul limbilor integrate in calculator, descrise, ca sa zic asa“. Astfel de proiecte vor face de acum incolo din Softwin un laborator de experimente, un fel de incubator de start-up-uri, judecand dupa logica pe care grupul a urmat-o pana acum – dezvoltarea unui produs si apoi separarea lor in companii separate. Fiindca, dupa ce antivirusul BitDefender a trecut in administrarea unei companii de sine statatoare incepand de anul acesta, de la 1 ianuarie 2008 vor fi separate juridic si Intuitext (software educational), Ascenta (servicii IT pentru procese de business) si Paxato (call centers).
    In ceea ce priveste compania BitDefender, Florin Talpes voia pana recent sa o inscrie la o bursa straina, fie ea Londra sau New York. Planurile de listare raman in vigoare, auditul realizat de una din companiile din Big Four (dar nenominalizata de Talpes) se va finaliza in aprilie-mai anul viitor, iar listarea se va intampla, dupa estimarile oficiale, peste maxim 15 luni. Doar ca planurile initiale au suferit o corectie de natura geografica. „Fata de acum ceva vreme, cand spuneam ca Bucurestiul este exclus de pe lista, astazi nu mai spunem asta. Bursa de aici incepe sa devina interesanta“, crede Florin Talpes. Si prezinta logica acestei variante. BitDefender are in Romania, piata de origine, avantajul unei marci mult mai bine cunoscute ca pe alte piete. Iar factorul emotional din partea investitorilor indus de cartea brandului local ar putea influenta pozitiv jocul cifrelor la bursa.
    Alt argument e faptul ca se tinde spre o suprapunere la nivelul investitorilor institutionali pe bursele europene, adica unii dintre cei care sunt la Londra vor fi regasiti partial si la Bucuresti. Talpes apreciaza, dupa o trecere in revista a burselor europene, ca aceea din Varsovia are 50% din investitorii institutionali prezenti la Londra, iar cea din Bucuresti este cu 10 procente in urma Varsoviei din punctul de vedere al acestei categorii de investitori. Daca va fi aleasa bursa romaneasca, cele din Londra sau New York ar putea fi ulterior alese pentru o listare secundara. Insa o hotarare ferma va fi luata la finalul primului trimestru din 2008. Tot atunci se va hotari si dimensiunea partii din companie care va fi listata (care va depinde de necesarul financiar al companiei si de regulamentele bursiere), Talpes spunand doar ca „probabil nu vom lista enorm, ci urmarind o anumita logica a prudentei“. BitDefender are nevoie de finantare pentru a-si putea urmari planul de investitii – 100 de milioane de dolari pana in 2010, anuntat de mai bine de un an – dar si pentru intrarea intr-o perioada in care ar putea urma achizitii ale altor companii. „E posibil ca in 2008 sa ne apara mai clar ideea de crestere altfel decat organica, adica prin achizitii. Acesta e iar un parametru pe care il iei in calcul cand te gandesti la ce finantare ai nevoie.“
    O miscare discreta in aceasta directie e faptul ca BitDefender a devenit anul acesta singurul proprietar al Constelación Negocial, un partener de distributie pentru Portugalia. Compania a fost de altfel si singura achizitie de pana acum, in 2003 Talpes devenind actionar majoritar (dar pe atunci nu unic) intr-o tranzactie al carei pret nu a fost facut public. Apoi, extinderile prin birouri de reprezentare pe piete straine, de genul celui deschis recent in Silicon Valley, reprezinta investitii care au nevoie de finantare. „Specific pentru BitDefender este ca pleaca spre cele mai mari piete, cele mai dezvoltate economii“, zice Talpes. Lumea dupa BitDefender se imparte azi intre patru zone majore: Europa de Vest, America de Nord, Asia si Romania. O treime din bugetul alocat pietelor externe reprezinta marketing, iar Talpes spune ca intr-un orizont de timp de trei ani, centrele de venit ale BitDefender vor urma evolutia marilor companii de securitate, urmand proportionalitatea pietelor. Aceasta deoarece in Statele Unite, de exemplu, desi e vorba de cea mai mare piata pentru solutii de securitate informatica, BitDefender are o cota de piata subunitara, in conditiile in care la nivel global vanzarile inregistrate se indreapta spre 2% din totalul pietei. Peste acesti trei ani, piata americana ar putea aduce 40% din veniturile companiei. BitDefender are acum prezenta directa in strainatate prin doua birouri in Statele Unite (California si Florida) si cate unul in Marea Britanie, Germania, Spania si Romania.
    In aceeasi categorie ar mai putea fi considerate pietele din nordul Europei, mai exact Danemarca, dar Talpes considera ca angajarea unuia sau a doi oameni nu poate fi numita in adevaratul sens prezenta directa. In aceeasi categorie este Asia. „Exista deja o mica echipa care este in Asia si pregateste lansarea unui birou in zona. E de asteptat ca in 2008 sa avem ceva, undeva in Estul Indepartat. Ar putea fi ceva in zona Australiei care ne intereseaza“, spune Florin Talpes. Din aceasta zona ar putea aborda continentul australian, Coreea, Thailanda si chiar puternica piata japoneza si China. Daca ar fi asa, BitDefender ar fi prima firma romaneasca de IT&C care isi deschide birou in Asia, sau poate in Australia. Pentru BitDefender ar fi a doua premiera, dupa ce in acest an a patruns in Silicon Valley aproape concomitent cu grupul Gecad. Fondatorul Softwin adauga ca isi elaboreaza strategia pentru un orizont de timp de trei ani, iar acum a ajuns chiar la finalul unei etape de acest fel, ceea ce explica schimbarile de viziune din ultima vreme. „Ce gandeam acum trei ani ca putem face gandim acum usor diferit, fiindca putem face mai mult“, spune Talpes.
     
    Curajosii din IT

    Companie
    Birouri externe
    Gecad
    Olanda, Statele Unite
    Softwin
    Danemarca, Germania, Marea Britanie, Spania, SUA
    Neogen
    Bulgaria, Moldova, Serbia
    Flamingo
    Croatia, Moldova, Olanda, Ungaria
    Sursa: companiile

  • Un masterplan mai mic

    Daca toate aceste speculatii ar fi transformate intr-un film, cea mai fidela reprezentare ar fi data de „Master Plan – About the Power of Google“, un film realizat anul acesta de catre doi studenti din Germania, Ozan Halici si Jurgen Mayer. Cei doi atrag atentia asupra puterii pe care o are acum compania inceputa de la un motor de cautare pe internet si a dependentei multora fata de serviciile oferite de Google, tradusa in informatii pe care compania le detine despre milioane de persoane, pe baza intereselor tradate de cautarile pe internet. Filmul a fost si premiat la un festival, la rubrica film de fictiune. Cert e ca cele 3 minute si 14 secunde au fost urmarite de aproximativ 300.000 de persoane, daca e sa avem in vedere doar afisarile de pe YouTube, tot unul dintre produsele Google.

    Parasind registrul SF, dar pastrand logica, planurile Google in Romania ar putea fi citite prin pasii facuti pana acum. Cel mai recent indiciu ar trebui sa fie cu siguranta vizita la Bucuresti a lui Michael Champlin, business product manager pentru Google Apps pentru regiunea EMEA, care a acordat un interviu in exclusivitate pentru BUSINESS Magazin. Grosier, Google Apps este interpretarea proprie, online, a suitei Microsoft Office. Amandoua au editor de text, de tabele si prezentari si ambele ofera cate un produs de management al e-mail-urilor. Unul se numeste Outlook, iar celalalt Gmail. Google Apps e, asadar, un pachet de produse cu care Google vrea sa se impuna si in mediul corporatist, asa cum a facut-o in cel utilizatorilor obisnuiti. In lume, 44,1% dintre cautarile pe internet se fac folosind Google – aceasta e una dintre cifrele reale din imaginile filmului mai sus amintit. Iar Kyle McNabb, unul dintre expertii companiei de analiza a pietei Forrester Research, spune, citat de presa internationala, ca „angajatii se pot intreba la un moment dat, de ce nu pot primi la serviciu aceleasi servicii pe care le folosesc si acasa“.

    Chiar in ziua interviului acordat de Champlin, Google ajungea sa mai depaseasca un record la bursa americana Nasdaq, cel de 700 de dolari pentru o singura actiune, ceea ce duce valoarea corporatiei la peste 220 de miliarde de dolari. Aceasta in vreme ce veniturile inregistrate in ultimul trimestru au depasit putin 4 miliarde de dolari, majoritatea din activitatea de baza a companiei – vanzarea de publicitate pe internet.

    Mai nou, Google Apps a intrat la randu-i in activitatea de baza, alaturi de publicitate si serviciul de cautare, spune Michael Champlin. Pentru moment, veniturile din Google Apps sunt probabil minime – analistii estimeaza o cifra de 40 de milioane de dolari din totalul celor 10 miliarde venituri anuale (la nivelul anului 2006) – incat compania nici nu le-a declarat separat in rapoartele financiare. Microsoft contrasteaza puternic cu Google din acest punct de vedere: doar divizia de business a companiei, care include pachetul Office si cateva alte programe de contabilitate pentru mici companii, genereaza anual venituri de 16 miliarde de dolari, dintr-un total de 51 de miliarde.

    Dar intre cele doua oferte pentru companii, cea a Microsoft si cea a Google, exista o diferenta importanta. In vreme ce programele Microsoft sunt rezidente pe calculator – unul singur, cel pe care sunt create -, Google incearca sa impuna un nou model. Documentele Google sunt online, pot fi accesate de oriunde exista conexiune la internet pe baza de parola si modificate in acelasi timp de mai multe persoane. Documentele la care lucreaza angajatii companiilor sunt, asadar, depozitate in versiunea Google Apps nu in calculatorul propriu sau pe serverul companiei, ci in centrele de date ale Google raspandite pe tot globul. „Unul din cele mai bine pazite secrete ale noastre este amplasarea centrelor de date. Nu pot comenta despre localizarea lor in afara de faptul ca o parte din ele sunt in Europa“, spune product managerul Google.

    Vizita lui a avut ca principal obiect intalnirea cu oameni din online si furnizori de servicii de acces la internet (asa cum sunt cablistii sau retelele de cartier) pentru a le propune sa ofere clientilor acestora pachetul de servicii Google Apps. De exemplu, partea de e-mail este acelasi Gmail pe care il poate folosi oricine gratuit, diferenta fiind faptul ca aspectul poate fi personalizat cu sigla companiei, iar domeniul poate fi de forma office@companie.ro si nu cea standard, cu terminatia gmail.com. Suita Google Apps, in versiunea premium care permite aceasta personalizare, costa 15 centi per utilizator in fiecare luna, la care se adauga alti 3 centi pentru dezactivarea aparitiei reclamelor Google in aplicatii.

    Alt indiciu legat de planurile companiei in Romania l-a oferit o pancarta pe care de putina vreme studentii de la Politehnica Bucuresti au putut sa o remarce in curtea universitatii, pe care sta scris „Google is hiring“ (Google angajeaza). „Acum avem doar o singura persoana (Radu Tudorache, country manager al Google Romania, n. red.) si faptul ca nu suntem inca foarte vizibili e doar pentru ca suntem la inceput de drum. Asa s-a intamplat si in alte centre Google. Am inceput cu o persoana si la Zürich si la München si acum avem o prezenta puternica acolo“, spune Michael Champlin. Faptul ca Google a angajat la inceputul acestui an un country consultant, pe Radu Tudorache, fost manager in cadrul ANRC, este cea mai clara dovada a interesului pe care Google l-a aratat pietei romanesti. De la numirea sa in functie, Tudorache a aparut public in functia sa doar saptamana trecuta, la prezentarea lui Michael Champlin.

    Champlin lasa sa se inteleaga ca anuntul de angajare este pentru ingineri care ar putea lucra in centre europene ale Google, Romania nefiind inca o tinta pentru deschiderea unui centru tehnic. De altfel, si anunturile publicate pe serviciul online romanesc de recrutare Bestjobs precizeaza ca sunt cautati ingineri software si manageri tehnici pentru a lucra la centrul polonez din Cracovia.

    Apoi, in ultimul an, Google a adaugat noi produse la seria celor localizate (traduse) in limba romana. Pe langa motorul de cautare Google.ro, cel mai mare gigant online a adus alte trei produse importante. Ultimul lansat dintre acestea e platforma pentru scrierea de bloguri numita chiar Blogger. Platforma este utilizata de 29,94% dintre cei mai mult de 100.000 de scriitori romani de bloguri, conform singurului studiu ce are ca obiect blogging-ul, realizat de firma Timsoft. Platforma Google este a doua ca numar de utilizatori conform acestui studiu, dupa platforma open-source WordPress, cu o cota de piata de 43,66%.

    Tot anul acesta, cu o luna anterior lansarii Blogger, Google a venit cu iGoogle in limba romana, practic motorul de cautare caruia i se adauga in plus cateva casute personalizabile cu informatii sau aplicatii pur decorative. Acesta e primul contact al Google cu editorii de presa si realizatorii de aplicatii din Romania, pentru ca fiecare casuta cu informatii are la baza contracte incheiate cu acestia. La nivel mondial, au existat de-a lungul timpului frictiuni intre marile trusturi de presa si Google pe marginea subiectului drepturilor de autor si a cat de mult ar trebui sa incaseze editorii de continut din publicitatea obtinuta de Google. Reclamele sunt de departe cel mai mare generator de bani pentru Google, dupa un model relativ simplu. Paginile de internet generate de folosirea motorului de cautare si spatiile pe site-uri cu care Google lucreaza reprezinta tot atatea locuri unde Google poate pune reclame.

    Cumparatorii de publicitate pot folosi aceste spatii pentru promovare pe baza de licitatie pentru cuvinte-cheie, iar banii sunt impartiti intre Google si proprietarul site-ului. Cumparatorii de publicitate folosesc AdWords pentru a se promova pe spatiile Google, iar proprietarii de site-uri intra in reteaua Google AdSense, pentru a obtine venituri. AdWords a fost tradus in limba romana inca de anul trecut, iar AdSense in luna aprilie a acestui an. Veniturile Google de pe piata romaneasca de publicitate nu sunt publice – o singura tara, Marea Britanie, obliga compania prin prevederi legislative sa o faca -, dar oamenii care lucreaza in mediul online si sunt concurati astfel de gigantul american pe piata de publicitate spun ca s-ar afla in jurul valorii de un milion de dolari anual.

    BUSINESS Magazin: Sunteti primul manager al Google care viziteaza oficial Romania.
    Michael Champlin: Probabil da. Dar au mai fost vizite cu alte ocazii, cele pentru a sprijini eforturile noastre de recrutare in Romania. Avem un important centru pentru ingineri Google la Zürich si mai multe birouri pe tot cuprinsul Europei. Tot pentru ingineri avem centre in Norvegia, in München si Londra. Crestem foarte mult si pentru a sustine dezvoltarea suntem implicati in parteneriate cu universitati locale. Chiar ieri eram cu Radu (Radu Tudorache, country consultant al Google Romania) la Politehnica, aici in Bucuresti, unde se poate vedea un panou publicitar pe care scrie „Google is hiring“.

    BM: Microsoft, unul dintre concurenti, e foarte activ in recrutarea de talente in Romania si mai vizibil decat Google in acest proces.
    MC: E drept, dar suntem prezenti de putina vreme aici. Momentan ne construim biroul, prezenta locala. Acum avem doar o singura persoana si faptul ca nu suntem inca foarte vizibili e doar pentru ca suntem la inceput de drum. Asa s-a intamplat si in alte centre Google. Am inceput cu o persoana si la Zürich, si la München si acum avem o prezenta puternica acolo.

  • Ofera cineva mai putin?

    In prezent se afla in licitatii trei produse, un iPod, un laptop Toshiba si o plasma Panasonic. Le-ar putea castiga cel care nu da nici doi bani pe ele, sau cel care ofera un leu, sau zece, sau 23. De fapt, aceasta e si schema dupa care functioneaza sistemul acestor licitatii. Totul se bazeaza pe faptul ca un utilizator care intra in licitatie nu stie pretul oferit de ceilalti. La sfarsit, ramane castigator si intra in posesia produsului cel ce ofera cel mai mic pret, cu conditia ca pretul sa nu fi fost oferit de nimeni altcineva. Aparent, site-ul de licitatii iese in pierdere. Dar realitatea e diferita. Licitarea unui pret presupune trimiterea unui SMS catre site-ul Bidwiser, taxat cu 1,79 $. Iar licitatia se incheie doar dupa un anumit numar de oferte, mentionate pe site in dreptul produsului. Laptop-ul Toshiba, care intr-un magazin obisnuit costa in jur de 5.900 de lei, poate fi castigat doar la depunerea ofertei cu numarul 3799. Un simplu calcul ne arata ca vizitatorii vor trebui sa plateasca echivalentul in SMS-uri a 6.800 $, suma de aproape patru ori mai mare ca valoarea calculatorului. O parte importanta din banii platiti pentru SMS raman insa la operatorul de telefonie mobila, cel care pune practic la dispozitie infrastructura. Site-ul a fost lansat in aprilie anul acesta si pana acum au fost finalizate doar cinci licitatii. Un bilet la un meci din Cupa UEFA a fost castigat cu 5 bani, iar o excursie la Ibiza cu 10 bani. Licitatiile inverse, concept pe care se bazeaza si site-ul Bidwiser, au inceput sa devina populare acum un deceniu, folosite de departamentele de achizitii ale unor companii. Inventatorul lor a parasit o functie de conducere in cadrul General Electric pentru a infiinta compania specializata in acest tip de licitatii, numita FreeMarkets. Compania exista si acum, dar nu a crescut spectaculos de atunci, companiile fiind reticente in utilizarea acestui model de afaceri. Acelasi lucru e valabil si pentru vizitatorii Bidwiser, judecand fie si doar dupa faptul ca din aprilie pana acum au fost scoase la licitatie doar opt produse.

  • Premianti de nisa

    Publicitatea la TV a inceput imediat dupa Revolutie, cu reclame pentru pantofii Gregorio Rizo si spotul simplu in care se agitau niste chei al publicatiei Tinerama. Publicitatea pe internet a inceput la sfarsitul anilor ’90, dopata de bannere ale Connex si Dialog, care plateau 4 dolari mia de afisari si in multe cazuri chiar mai putin, doar sa intre niste bani in site. Pe vremea aceea, toata piata de publicitate online aduna mai putini bani decat bugetul de anul acesta, de 60.000 de euro, al Internetics, eveniment care a urmarit sa selecteze cele mai creative proiecte romanesti pe internet.
    Gala de premiere a Internetics de saptamana trecuta, desfasurata la clubul Bamboo din Bucuresti, nu a fost foarte diferita de alte competitii similare din marea publicitate, unde participa agentii full-service cu spoturi TV si machete de print. La fel ca in cazul galelor din publicitate, si aici au fost persoane care mai bine ar fi stat permanent pe scena, ca sa elimine din efortul depus pentru revenirea repetata acolo spre a-si ridica premiile. Premiul „Publisherul Anului“, acordat pentru prima data anul acesta in cadrul Internetics, a revenit MediaPro Interactiv, care a acumulat punctajul cel mai mare in cadrul competitiei Web Space. Pe locurile urmatoare s-au clasat Sanoma Hearst Romania, Grupul Realitatea-Catavencu, Mediafax si Unlimited Sport Media. Agentia anului a fost, ca si anul trecut, WebStyler, agentie infiintata in 2000 si care anul acesta a dezvoltat campania online a lui Traian Basescu pentru referendumul din primavara. Agentia de stiri Mediafax a fost de asemenea premiata la doua categorii – cea a site-urilor de stiri si cea a site-urilor de afaceri. Evenimentul a fost organizat de Millenium Communications, cunoscut si pentru alte doua proiecte proprii, Gala Societatii Civile si festivalul de publicitate AdPrint.
    Posibil nicio alta ocazie nu aduce in aceeasi sala atat de multi oameni cunoscuti din industria online. Din acest motiv, exista si grupul de pasionati, fani, adulatori sau cum altfel ar putea fi numiti cei ce urmaresc de pe margine gimnastica primilor si ar vrea sa se trezeasca peste noapte in locul lor, facand prea putin pentru asta sau poate nimic altceva in afara de a participa la intalniri de acest fel. Spun asta gandindu-ma si la unul dintre seminariile care a avut loc cu o zi inainte de gala in cadrul Internetics, cel sustinut de BRAT (Biroul Roman de Audit al Tirajelor) pe marginea metodologiei de calcul al traficului pe site-uri, cunoscut sub numele de SATI (Studiul de Audienta si Trafic Internet). Cunoscut poate nu e cel mai potrivit termen; a fost prima oara cand am participat la o prezentare si la sesiunea de intrebari si raspunsuri a fost mai interesant sa-mi notez intrebarile, nu raspunsurile. Fiindca intrebarile puse de unii dintre proprietarii de site-uri, cum ar fi „costa acest studiu?“, nu denotau cunoasterea domeniului in care lucreaza.
    Cam acestea ar fi asemanarile intre o gala a publicitatii si una a internetului. Dintre deosebiri, cea mai mare tine de diferenta de bugete pe care oamenii adunati saptamana trecuta la festivitate le intermediaza si/sau incaseaza. In vreme ce piata totala a publicitatii a fost anul trecut de 4,1 miliarde de euro, conform Initiative Media (e drept, la rate card), banii injectati anul acesta in publicitatea online nu vor depasi 10 milioane de euro.
    Din aceasta cauza sau poate si din altele, agentiile de publicitate online sunt in continuare doar initiative antreprenoriale, in proprietate romaneasca. Exceptie face iLeo, agentie de interactiv nascuta acum mai putin de un an din grupul Leo Burnett. Spre deosebire de agentiile mari, cele din online nu sunt afiliate la mari grupuri internationale, asa cum se intampla cu majoritatea agentiilor importante din marea publicitate. In online, in multe cazuri cel ce realizeaza un site este si proprietarul lui, la care se adauga un cumul de alte functii, ca vanzator, administrator sau om de marketing. „Daca un site e un business, de ce unii se multumesc sa investeasca in el mai putin decat costa infiintarea firmei?“, se intreba nemultumit un participant la gala decernarii premiilor. Internetul e un business ca oricare altul. Haideti sa-l tratam ca atare.
     
    Castigatori la Internetics
     
    Categoria
    Site-ul
    Autor
    Corporate
    babel.ro
    Babel Communications
    Site-uri de afaceri
    mediafax.biz
    TreeWorks
    Divertisment
    trilulilu.ro
    Trilulilu
    Sport
    sport.ro
    MediaPro Interactiv
    Stiri
    mediafax.ro
    MediaPro Interactiv
    Servicii financiare
    finzoom.ro
    FinZoom
    Magazine online
    fungift.ro
    Creative-Design.ro
    Bloguri personale
    csvd.ro/panoblog si omieuna.blogspot.com
     
    Bloguri corporate
    nu exista castigatori
     
     
    Premii speciale:
    Publisher-ul anului         MediaPro Interactiv
    Web Agentia Anului      WebStyler

    Sursa: Millenium Communications

  • Cu laptopul pe Everest

    Seria ToughBook, produsa de Panasonic, a deservit echipei lui Trumbell in expeditia pe Everest, cel mai inalt varf de munte din lume. In acelasi timp, indianul Bhavik Gandhi (fondator al unui fond de investitii si atlet international) a avut la indemana un ToughBook atunci cand a traversat cu barca Oceanul Atlantic, din Spania pana in Antigua.
    Dincolo de aceste doua exemple, laptopurile extrem de rezistente de la Panasonic pot fi folosite si de catre oameni de afaceri, care au nevoie poate sa lucreze la computer chiar si atunci cand ploua. Sau atunci cand, in vacanta fiind, trebuie sa trimita un e-mail sau sa verifice vreun raport de la 20 de m adancime, in timp ce admira coralii.
    Secretul rezistentei laptopurilor Toughbook este aliajul de magneziu din care este facuta carcasa, aliaj ce ofera o rezistenta de 20 de ori mai mare decat plasticul din carcasele laptopurilor obisnuite. Aceste laptopuri sunt destinate in special pentru mediul outdoor, fiind foarte rezistente la soc si intemperii. Testele arata ca aceste gadget-uri pot functiona atat la temperaturi foarte inalte (60 de grade celsius), cat si la cele foarte scazute (minus 20 de grade celsius), asta insemnand ca pot fi utilizate la orice altitudine sau in orice regiune de pe glob.
    Totodata, gama ToughBook poate fi utilizata si in automobile de teren sau vehicule utilitare de mari dimensiuni, pentru ca rezista la vibratii puternice, iar daca sunt scapate de la altitudine mare sau calcate de automobile, compania garanteaza ca laptopurile din aceasta serie vor continua sa functioneze. Un pic mai sifonate, dar totusi in stare buna de functionare.

    Comand(-)o special
    Laptopurile “de razboi” sunt disponibile in diverse configuratii, cu diferite capacitati de rezistenta, iar clientul are ultimul cuvant cand vine vorba de specificatii tehnice, acestea putand fi personalizate in functie de scopul achizitionarii si utilizarii lor. Spre exemplu, lucratorii care poarta manusi de protectie pot cere un touchscreen in locul unei tastaturi.
    Fiind niste laptopuri speciale, diferite de cele disponibile in magazinele de electronice si IT, si procesul de achizitionare este pe masura. Nu se adreseaza persoanelor individuale, ci mai degraba organizatiilor, si pot fi cumparate numai pe baza de comanda speciala. Pretul minim al unui astfel de laptop se situeaza, in functie de model si de configuratie, intre 2.150 de euro si 3.470 de euro. Pe piata mondiala a laptopurilor ranforsate, Panasonic detine o cota de piata de 75%, iar clientii vizati sunt companiile din industria de constructii, de telecomunicatii, de energie sau domeniul medical.

    Ranforsate “de razboi”
    Uitati deci tot ce stiati pana acum despre laptopurile subtiri si ultrausoare, care sa ofere mobilitate oamenilor de afaceri aflati in permanenta miscare. Laptopurile Toughbook sunt pregatite pentru orice conditii, fiind disponibile in trei variante, in functie de rezistenta lor.

    1. Business-rugged
    Produsele din aceasta categorie sunt potrivite pentru oamenii de afaceri care calatoresc foarte mult si care au nevoie de un laptop pe care il pot lua oriunde, chiar daca asta inseamna utilizarea laptopului in apa, in nisip sau la temperaturi extreme. Modelele “business-rugged” au o greutate redusa (pana la 1,2 kg, inclusiv acumulatorul), iar durata de autonomie a bateriei este de pana la 11 ore.

    2. Semi-rugged
    Din aceasta face parte modelul CF-74, care este dotat cu un procesor Intel Pentium M si are o memorie RAM de 512 MB in versiunea de baza, propusa de Panasonic, dar poate fi extinsa la cerere. Pentru ca se afla in spatele unei carcase construite din aliaj de magneziu, hard-disk-ul de 60 GB este rezistent la caderi repetate de la o inaltime de jumatate de metru. Acest model este si waterproof. Tastatura si touchpad-ul pentru maus, rezistente la umezeala, impreuna cu etansarile din cauciuc, impiedica apa sau alte lichide sa patrunda in interiorul echipamentului.

    3. Fully-rugged
    Sunt cele mai rezistente laptopuri, fiind categoria de varf din seria Toughbook. Supranumite si “laptopuri de razboi”, modelele din aceasta categorie au o duritate ridicata si rezista la umezeala, praf, socuri sau vibratii puternice. Acestea ofera utilizatorului posibilitatea integrarii unor optiuni precum modulul HSDPA sau modulul GPS, fiind foarte potrivite pentru utilizarea in aplicatii militare, politie, productie industriala, telecomunicatii, comert, utilitati sau servicii. Potrivit datelor furnizate de companie, armata americana detine, numai pentru trupele din Irak, zeci de mii de laptopuri din aceasta categorie.

  • GoogleFight (se) lupta in cuvinte

    Lupta dintre cele doua termene este un test facut de Bubble Meter, autorul unui blog despre piata imobiliara, cand a descoperit site-ul Google Fight, pe care se pot compara cuvinte, nume sau sintagme, dupa numarul de rezultate returnate pe Google, in urma cautarilor. Monitorizarea razboiului dintre cele doua termene a inceput in anul 2005, cand “housing boom” avea de aproape doua ori mai multe rezultate decat concurentul sau, iar in mai putin de un an de zile, popularitatea lui “housing boom” a crescut cu 515%. Desi interesul oamenilor pentru termenul “housing bubble” a crescut cu 762%, se pare ca piata imobiliara dicteaza chiar si in acest joc, pentru ca nici dupa 2 ani de zile “housing bubble” nu a reusit sa castige in lupta cu boom-ul imobiliar.

    Boom sau Bubble? Bubbleboom…
    Aceste cifre nu inseamna foarte mult din punct de vedere cantitativ. Calitativ, acestea spun doar de cate ori au fost cautate cele doua concepte pe Google. Numarul rezultatelor date de cel mai mare motor de cautare din lume poate avea fluctuatii insa, pentru ca sunt site-uri, precum cel al lui Bubble Meter, pe care ambele termene sunt mentionate, ceea ce inseamna automat mai multe rezultate pentru fiecare termen. Mai mult, piata imobiliara a avut un boom in ultimii ani, ceea ce inseamna de asemenea mai multe cautari pentru “housing boom”. Bubble Meter sustinea ca exista o corelatie intre popularitatea termenului “housing bubble” si piata imobiliara, fiind convins ca odata ce piata se va aseza, “housing boom” nu va mai fi atat de interesant pentru oameni, iar “housing bubble” va putea sa-l prinda din urma. Se pare ca rationamentul bloggerului care a initiat aceasta lupta a fost corect, insa ramane de vazut cat timp va mai trece pana cand piata imobiliara se va aseza de tot sau, dupa cum ar spune Bubble Meter, pana cand “housing bubble” va fi pe locul intai in cautarile pe Google.

    Miss/ter popularitate
    Ted Turner sau Tina Turner? Warren Buffett sau Dinu Patriciu? Sunt cateva intrebari la care oamenii nu au raspuns. Singurul mod de a sti cine este adevaratul castigator este infruntarea. Nu trebuie neaparat sa fie doua persoane; pot fi doar doua lucruri diferite. Infruntarea celor doi oponenti se face in functie de popularitatea fiecaruia pe paginile celui mai mare motor de cautare din lume. Pentru ca Google Fight, un site pe care te poti juca cu astfel de lupte intre oameni sau cuvinte, foloseste, dupa cum ii spune si numele, motorul de cautare Google.
    In functie de cate rezultate obtin pe Google subiectii infruntarii, Google Fight stabileste castigatorul. Grafica site-ului este simpla, dar foarte potrivita. Are un numar de infruntari clasice si amuzante care au fost facute inainte de alti utilizatori si pe care le poti vizualiza pentru a vedea rezultatele. Este foarte haios modul in care Google Fight a animat secventa in care cele doua cuvinte cheie se lupta, iar rezultatele sunt afisate intr-o histograma. Daca doresti sa vezi infruntari actuale, Google Fight are si o sectiune cu ultimele 20 de infruntari, iar cele mai spectaculoase “razboaie” se gasesc la “infruntarea lunii”. Pe langa faptul ca este un site haios, Google Fight poate fi si un site util pentru cei care sunt prezenti in mediul online. Este un mod foarte simplu de a vedea cat de mare este popularitatea ta in comparatie cu ceilalti din mediul online.

    Sa inceapa lupta!

    Ted Turner – Tina Turner
    castigator este Tina Turner cu 2.240.000 de rezultate

    Warren Buffett – Dinu Patriciu
    castigator este Warren Buffet cu 1.840.000 de rezultate

    BraD Pitt – Tom Cruise
    castigator este Tom Cruise cu 11.600.000 de rezultate

    Alexandru Papadopol – Dan Bordeianu
    castigator este Dan Bordeianu cu 198.000 de rezultate

    Nokia – Motorola
    castigator este Nokia cu 212.000.000 de rezultate

    Femeie – Barbat
    castigator este Femeie cu 5.910.000 de rezultate

    Windows – Linux
    castigator este Windows cu 658.000.000 de rezultate

  • Blog-ul ca un boutique

    Toata lumea este de parere ca un camin trebuie sa fie un spatiu confortabil, dar si sa defineasca persoana care locuieste in el. Asa ca m-am gandit sa caut lucruri functionale si moderne, care sa se potriveasca intre ele, dar si cu personalitatea mea. Convinsa fiind ca voi face fata acestei provocari de una singura, am refuzat initial sfatul unui specialist. Asta pana cand am dat peste un blog, design* sponge (www.designspongeonline.com), pe care gasesti toate lucrurile de care ai nevoie, dar si specialisti care te sfatuiesc oricand cum sa combini diferite produse, in functie de spatiul pe care il ai.
    Blogul a fost lansat in anul 2004, de Grace Bonney, o jurnalista din Brooklyn, care scrie pentru publicatii precum “House and Garden”, “New York Home” sau “Everyday with Rachel Ray”. Inca de la lansare, blogul lui Bonney a avut foarte mare succes printre pasionatii de design interior si nu numai. O arata faptul ca, in prezent, site-ul atrage in jur de 20 de mii de cititori zilnic, mai ales datorita faptului ca blogul este actualizat constant de-a lungul zilei, cu o medie de 6-10 post-uri pe zi.

    Mecca online
    Despre design*sponge se poate spune ca este unul din cele mai citite bloguri de design din lume, devenind un fel de mecca online pentru oamenii care cauta lucruri moderne si functionale cu care sa-si decoreze locuinta. Ce gasesti pe acest site? Tot ce inseamna produse de design interior, trenduri sau sfaturi practice. Apoi, exista o sectiune care prezinta designeri celebri sau mai putini celebri, Bonney promovand prin blog-ul sau si designeri necunoscuti.
    Dar cel mai important lucru este ca design*sponge este si un magazin online, multe produse putand fi achizitionate direct de pe site. “Pentru pasionatii de design interior, internetul poate fi un loc atat de fascinant”, sustine Bonney. “Imi place ca pot sa gasesc pe site-uri din Turcia, Suedia sau Singapore lucruri care inca nu au aparut in revistele de specialitate.” Pentru a fi la curent cu tendintele in design Bonney se uita constant pe Husmusen, un blog suedez orientat catre designul scandinav, dar si pe alte site-uri care prezinta tendintele in materie de design.

    Brooklyn, o masina incendiata si un blog
    design*sponge a aparut dintr-o idee simpla si ca un raspuns la intrebarea “de ce nu te gandesti sa-ti faci un blog despre design interior?”. Povestea lui Bonney incepe acum sase ani, cand pentru prima data vizita Brooklynul. Prima amintire despre Brooklyn este aceea a unei masini in flacari vazuta prin fereastra sparta a unui atelier al unui artist. “Eram in vizita la prietenul meu care studia aici si, in timp ce ne uitam pe fereastra, am vazut o masina abandonata in parcarea de peste drum, care aproape ca a explodat. Nu voi sti niciodata motivul pentru care masina era in flacari, dar stiu ca mi-am spus atunci: niciodata nu ma voi muta in Brooklyn.” Nu numai ca s-a mutat, dar Brooklynul a fost si sursa sa de inspiratie sau imboldul de care avea nevoie pentru blogul sau.
    In orasul “cu masini incendiate” s-a mutat dupa absolvirea colegiului William and Mary din Virginia, ca sa lucreze la o casa mica de inregistrari din Park Slope. In timp ce cara cutii cu CD-uri prin oras, pentru a inregistra diversi artisti amatori, Bonney se gandea la ce va face in viitor. “Tot timpul am fost interesata de arta si design, dar nu aveam nici cea mai mica idee daca sau ce loc imi voi gasi intr-una din aceste industrii.” Si ca orice “new kid on the block”, a inceput sa exploreze orasul. Un prieten de-al sau a observat ca vorbea tot timpul de design interior si i-a dat ideea de a face un blog despre acest domeniu.
    Acum, design*sponge, pe langa faptul ca este un forum pentru oamenii din intreaga lume care iubesc designul in toate formele lui, a devenit si modul ei de viata. Si chiar un job cu norma intreaga, pentru ca Grace Bonney este “logged on” (sau conectata, daca vreti) pe blog in fiecare zi de la 8 dimineata la 6 seara. “Pe langa faptul ca este un mod placut de a-mi petrece ziua, design*sponge este pentru mine si o platforma prin care discut cu artisti si magazine de profil din Brooklyn. Asa ca am devenit, fara sa vreau, un fel de ghid amator pentru fanii de design care viziteaza orasul pentru a achizitiona mese sau scaune pe care eu le prezint pe site.”

  • Bani din piatra seaca

    Jennifer Grinnell era furnizor de mobila in Michigan. Nu si-a imaginat niciodata ca ar putea sa-si castige existenta dintr-un joc video si cu atat mai putin ca va deveni un respectabil designer de moda, e drept, intr-o lume virtuala. In mai putin de o luna, Grinnell castiga mai mult in Second Life decat in viata reala si dupa numai trei luni, a renuntat la jobul ei de furnizor de mobila. Second Life este acum singura ei sursa de venit, iar Janie Marlowe, numele la care raspunde avatarul ei, spune ca are un venit de patru ori mai mare decat inainte. Deci, emigram in? Second Life?
    Grinnell nu este singurul astfel de exemplu. Artisti si designeri, proprietari de terenuri, manageri sau antreprenori transforma mediul virtual Second Life (SL) intr-un mediu de business real. Iar companii multinationale, de talia Vodafone, IBM sau Dell, General Motors si Leo Burnett patrund de asemenea in aceasta lume virtuala, castigand astfel avantajul de a testa anumite servicii in virtual, inainte de a le lansa in realitate,
    Grinnell a plecat de la ideea ca oamenii vor sa se diferentieze si pe Internet, in medii virtuale precum Second Life, dorindu-si astfel avataruri – reprezentarea lor online – cat mai apropiate de ceea ce sunt ei in viata reala. Ideea de afaceri pe care a abordat-o Grinnell in SL a fost un magazin cu haine digitale si diverse “fete” pe care utilizatorii le cumpara pentru a-si personaliza “aspectul online”. Grinnell este exemplul de antreprenor in Second Life, care castiga bani reali, fiind astfel foarte posibil ca si ea sa ajunga precum Anshe Chung sau Ailin Graef, pe numele ei real, care a devenit prima milionara in Second Life dupa doi ani si jumatate de investitii in real estate-ul virtual.

    Timid, dar sigur
    Privit doar ca un joc in primele luni de la lansare, Second Life a inceput sa trezeasca interesul oamenilor de afaceri pe masura ce tot mai multe persoane din mediul de business, dar nu numai, au inceput sa-si petreaca timpul in acest mediu. Tocmai din acest motiv, companiile multinationale, dar si agentii de presa, precum Reuters, au gasit oportuna ideea de a isi deschide birouri acolo, in conditiile in care si in lumea reala, si in cea virtuala oamenii/avatarurile au aproximativ aceleasi nevoi.
    Dar daca vorbim despre companiile romanesti, dar si despre romani de altfel, prezenta loc in aceasta “a doua lume” este inca timida. Chiar daca SL nu are multi adepti in Romania, jocul a starnit puternice polemici, ceea ce inseamna cel putin ca acest joc este interesant pentru romani.
    Neogen este prima companie romaneasca care si-a deschis birou in Second Life. Fondatorul Neogen, Calin Fusu sau Kalin Kuhn, numele sau virtual, considera ca SL este o modalitate foarte buna de a experimenta si de a evolua atat ca business, cat si ca persoana. Investitia pentru deschiderea acestui birou a fost de cativa lindeni (modeda oficiala din Second Life), iar pentru moment exista o singura persoana ca punct de contact. “Fenomenul este absolut wow. Pentru o firma care doreste sa fie prezenta la nivel global, intrarea in Second Life are sens din punct de vedere economic (pentru promovare, angajari sau colaborari)”, considera Fusu. Insa in Romania aceste beneficii sunt mult mai reduse datorita numarului mic de romani care acceseaza lumea virtuala – in jur de 12.000 sau 0,2% din totalul rezidentilor Second Life (peste 6 milioane).

    Game experiment
    Chiar daca au sau nu afaceri in Second Life, curiozitatea i-a facut pe unii dintre managerii romani sau in cazul de fata islandezi, cu business in Romania, sa intre in aceasta lume chiar si ca simpli vizitatori. Birgir Jonsson, CEO al Infopress Group, a auzit de Second Life de la un prieten, care i-a vorbit in termeni foarte elogiosi despre aceasta lume, facandu-l astfel foarte curios.
    “Recunosc ca am fost fascinat. Cred ca ne jucam putin de-a dumnezeii cand accesam acest joc si cand decidem sa patrundem in el ca personaje”, spune Jonsson care este constient ca aceasta joaca poate avea si efecte negative, in conditiile in care se pierde contactul cu realitatea. Dar oare acest contact cu realitatea nu este doar o chestiune de timp? Realitatea este ca oamenii sunt tot mai atrasi de lumea online, iar in tarile in care au inteles cum functioneaza acest fenomen s-au creat comunitati de zeci de mii sau sute de mii de oameni care isi petrec mai mult timp in lumea virtuala decat in cea reala.
    Matei Malos, fondator al site-ului MagazinulDeCase.ro, o companie imobiliara din mediul online, crede ca am inceput sa traim in doua lumi in momentul in care internetul a devenit indispensabil oamenilor.
    “Accesul la informatie neingradita si comunicarea intr-un mod facil a dus la nasterea SL, tocmai de aceea lumea virtuala este o oglindire a noului mod de viata pe care internetul il propune”, spune Malos care crede ca Second Life este mai degraba un fenomen de media decat o reusita indubitabila. Dar nu contesta ca SL poate fi o unealta de marketing pentru companii, o modalitate de a testa idei de afaceri sau chiar un mod nou de a face team building-uri. “Este posibil ca pe viitor acest fenomen al vietii sociale online sa capete o amploare de invidiat. Cred insa ca valoarea si rolul sau sunt supraestimate in acest moment, mai ales in Romania, unde nu exista in momentul de fata o valorificare adevarata a SL in comparatie cu tarile in care chiar a fost inteles si folosit in consecinta.”
    Fusu considera ca problema principala pentru care SL nu are un numar impresionant de participanti in Romania este si din cauza anumitor bariere de intrare in aceasta lume. In momentul in care acestea vor fi mai mici numarul celor care vor trai in doua lumi va creste considerabil. Dar o crestere impresionanta se va produce pe termen foarte lung, iar fondatorul Neogen crede ca efectele vor fi dramatice, pe plan social, profesional sau psihologic. “Intotdeauna oamenii vor alege cea mai mica distanta intre doua puncte. Daca SL va oferi modalitati de castig (bani, relatii, etc.), oamenii le vor alege.”
    Tipografii, case sau afaceri pentru suflet?
    Birgir Jonsson nu are timp si pentru o afacere in lumea virtuala, dar daca ziua ar avea chiar si cu o ora in plus, ar face, in primul rand, un business cu tipografii in SL, pentru a-si oferi o stabilitate financiara, fiind domeniul la care se pricepe cel mai bine. Dar ar risca si cu o afacere “de suflet”, un bookstore, pornind de la ideea ca cititul poate fi un mod de relaxare si in Second Life. “Cred ca as avea mai mult curaj sa risc in aceasta lume, sa intru in afaceri pe care in viata reala le-as ocoli considerandu-le fie prea pretentioase, prea riscante sau prea boeme.”
    Malos nu crede ca SL ar reprezenta oportunitatea de a incepe o afacere, ci translatarea actualului business pe care il conduce, MagazinulDeCase.ro. Astfel ca o eventuala investitie ar canaliza-o catre crearea unui sistem de FSBO (For Sale By Owner), miscare pe care ar realiza-o avand in vedere cifrele de afaceri ale companiilor de imobiliare din SL. “Din moment ce exista o piata de real estate extrem de interesanta, este absolut necesar pentru utilizatori sa poata folosi si o solutie alternativa la aceste servicii.” In aceste conditii, Malos vede potential in SL pentru business-ul pe care il conduce, potential pe care s-ar putea sa il valorifice la un moment dat, “cu conditia ca SL sa isi valorifice statutul de rising star”. Pentru o astfel de afacere, managerii romani nu sunt dispusi sa investeasca sume exorbitante, iar legile dupa care ar conduce sau ar incepe o afacere in lumea virtuala nu se deosebesc de cele din “first life”. “Daca luam exemplul de vanzare al noului model Scion de la gigantul Toyota, vom vedea ca modul de a privi piata este la fel ca intr-o piata reala, in ciuda premiselor care pozitionau SL ca o piata atipica, centrata in jurul altor legi”, spune Malos care ar aloca un buget de cateva zeci de mii de euro pentru MagazinulDeCase din Second Life.
    Ca si in “first life” managerii au propria lor teorie de management. Unii considera ca e mai bine sa ai propria cladire de birouri, in timp ce altii gasesc inchirierea cea mai buna solutie. “Aceste investitii depind in primul rand de bugetul alocat, iar in aceste conditii, incadrarea lor intr-un eventual business plan s-ar face conform impactului asupra dezvoltarii ulterioare”, considera Malos. Jonsson nu crede ca ar amesteca vreodata business-ul din SL cu cel din viata reala, dar considera ca cel mai avantajos este sa construiesti cladirea de birouri. Si pentru a-si amortiza investitia in cat mai scurt timp ar popula doar o parte din cladire cu oamenii sai, iar cealalta parte ar inchiria-o. Fusu contrazice acest rationament, fiind de parere ca cea mai buna solutie este inchirierea unui spatiu si “angajarea” a cat mai putini oameni. “Momentan, pentru Romania, nu se justifica sa blochezi prea multi oameni in SL, pentru ca nu sunt foarte multi romani care au prins gustul acestui fenomen.”
    Poate ca milionarii din Second Life nu sunt de talia lui Warren Buffett sau Bill Gates, dar exemplul lui Ailin Graef, care numai in doi ani si jumatate si-a multiplicat investitia de 100.000 de ori, ma face sa admit ca online-ul este o modalitate de a face “bani verzi” dupa principiile din viata reala: idee, viziune, incredere, perseverenta.

  • INTERVIU: Seful Adobe, in inspectie

    Din sala unde a avut loc intalnirea intre CEO-ul Adobe si angajatii din Romania au fost scoase din timp consolele de jocuri Wii si masa de ping-pong, si daca masa de biliard ar fi fost mai usoara, ar fi avut aceeasi soarta. Singurul motiv pentru relocarea temporara a fost spatiul, insuficient in faza initiala, pentru a-i adaposti pe toti cei 60 de angajati ai Adobe Romania. Compania americana are o politica pe care o aplica oriunde in lume, incercand sa combine orele de activitate ale angajatilor cu perioade de relaxare. Chiar si mobilierul sau designul birourilor incearca sa reproduca in detaliu mediul in care lucreaza angajatii din Statele Unite sau de oriunde exista filiale Adobe.

    Concluzia lui Bruce Chizen a fost ca romanii de la Adobe sunt talentati, singura problema fiind faptul ca sunt prea putini. Compania are inchiriate doua etaje dintr-o cladire de birouri in care ar putea incapea cateva sute de persoane, iar unul din ele este subinchiriat altei companii, in asteptarea momentului cand spatiul suplimentar va deveni necesar. Biroul de cercetare-dezvoltare al Adobe in Romania a fost construit avand la baza oamenii de la Interakt, compania cumparata acum putin mai mult de un an pentru cateva milioane de euro de la Alexandru Costin si Bogdan Ripa, deveniti manageri ai filialei. La aceasta prima evaluare la nivel de CEO, echipa romaneasca a trecut cu bine.

    Bruce Chizen, CEO-ul Adobe Corporation, si-a prezentat asteptarile pe care le are de la filiala locala intr-un interviu acordat in exclusivitate Business Magazin.

    BUSINESS Magazin: Sunt intr-adevar birourile de aici identice cu cele din SUA, de la sediul central al Adobe?
    Bruce Chizen: Foarte similare. Avem o filozofie globala, incercand sa oferim angajatilor un loc grozav in care sa lucreze oriunde ar fi asta. Suntem o afacere care depinde de proprietatea intelectuala, adica a creierelor care lucreaza pentru noi, si daca le oferi un loc placut unde sa lucreze, sunt productivi. Cheltuim milioane de dolari anual pe lucruri ca bauturi gratuite sau dulciuri, aparent neimportante, dar oamenilor le place asta. E una dintre metodele de a-i pastra motivati.

    BUSINESS Magazin: Adobe e unul dintre cei mai doriti angajatori, dupa cateva clasamente din Statele Unite, alaturi de companii ca Google sau Microsoft. De ce?
    Bruce Chizen: Totul incepe cu pretuirea angajatilor, cu mediul bun oferit. Diferentierea noastra fata de Google (clasat superior in clasamente, n.red.) e faptul ca oferim un mediu deschis, oricine poate sa vina sa ne viziteze, executivii nu sunt tratati diferit. Eu de exemplu nu am un loc de parcare al meu, nu am un bufet doar pentru mine, mananc alaturi de toti ceilalti angajati, orice angajat poate sa trimita e-mail-uri managementului si fiecare dintre noi raspunde… Uneori nu le plac raspunsurile, dar raspundem mereu… Asta e valabil pentru birourile noastre de oriunde, raspund si la e-mail-uri venite de la angajati din Romania.

    BUSINESS Magazin: In Romania aveti 60 de angajati si aveti aproape 7.000 in lume. Cat de important este acest centru?
    Bruce Chizen: E foarte important. Tot timpul incercam sa deschidem noi centre de R&D in zonele unde credem ca putem gasi suficienti oameni buni, pentru ca nu gasim in SUA toti oamenii talentati de care avem nevoie. Am avut mare succes in India, apoi cu cel din Hamburg, avem si un mic centru in Beijing. Speranta noastra este sa avem 300-400 de oameni in urmatorii doi ani in Romania. Angajam 10-15 oameni in fiecare trimestru. Am vrea sa angajam mai multi, dar trebuie sa-i gasim pe cei buni. Pentru ca facem cercetare-dezvoltare de nivel inalt, nu e outsourcing, nu e munca de baza. E stiinta calculatoarelor in toata regula si de aceea e si greu sa gasesti talente.

    BUSINESS Magazin: Dar din punctul de vedere al vanzarilor realizate aici?
    Bruce Chizen: Vedem Romania mai putin ca o piata de desfacere si mai mult ca un excelent loc pentru cercetare si dezvoltare de produse. Ma uit la productivitatea centrului din Romania si e probabil unul dintre cele mai productive centre de R&D pe care le avem in lume.

    BUSINESS Magazin: Produsele Adobe sunt relativ scumpe, unele dintre ele depasesc 1.000 $. Aveti politici de pret diferite pentru tarile emergente? Cand ar putea deveni Romania o piata de vanzare?
    Bruce Chizen: Acum, vanzarile in Romania sunt foarte mici, in mare parte datorita pirateriei, dar in cativa ani lucrurile se vor schimba. Lumea trebuie sa inteleaga ca din totalul veniturilor, 20% se duc la cercetare-dezvoltare. Daca lumea nu ne-ar cumpara produsele, nu ne-am fi permis sa cumparam filiala pe care o avem acum in Romania. Si da, avem politici de pret distincte, bazandu-ne pe nivelul pietei, tinem cont de competitie, de cat ne costa sa facem afaceri aici. Ne uitam la fiecare piata diferit, iar jumatate din veniturile companiei provin din afara SUA, cu 30-35% din Europa si in jur de 20% in Asia. Dar acum ne uitam la Romania ca la un loc grozav pentru R&D.

    BUSINESS Magazin: La ce se lucreaza din Romania acum?
    Bruce Chizen: Unelte web 2.0, dar inca nu pot vorbi acum de ele, urmeaza sa fac un anunt in viitorul apropiat. Despre cele care pot spune, e vorba de platformele Flex si AIR, care au foarte multe functii interesante. Partea de Ajax din AIR e iarasi o activitate importanta aici.

    BUSINESS Magazin: Multi dintre dezvoltatorii web din Romania se intreaba ce se intampla cu formatul flash al Adobe.
    Bruce Chizen: Foarte multe, e critic pentru dezvoltarea Adobe. In primul rand lucram la un nou flash player, am anuntat ca adaugam suport H.264 (un standard de compresie video, n.red.). Asta inseamna ca va face cu secventele video aceleasi lucruri, doar ca vor fi clipuri in format de inalta definitie. Vom putea sa luam video-uri obisnuite si sa le transformam automat in clipuri high definition. In momentul acesta, deja 70% sau chiar mai mult din clipurile pe care le urmarim pe internet folosesc tehnologia noastra.

    BUSINESS Magazin: Sunt programatorii romani diferiti de cei americani?
    Bruce Chizen: Din cate imi dau eu seama, nu sunt diferiti. Sunt toti isteti (rade). Ce m-a surprins e cat de bine vorbesc engleza. Mi-era teama de o bariera de comunicare. Dar sunt oameni aici care vorbesc engleza mai bine decat mine. Singura constrangere pe care o avem de a creste centrul din Romania este piata de talente.

    BUSINESS Magazin: Spuneti ca produsele Adobe sunt folosite de aproape toti cei care folosesc calculatorul si internetul. Dar marca Adobe nu este la fel de cunoscuta ca altele, Microsoft fiind cel mai bun exemplu, iar produsele companiei sunt percepute ca fiind destinate unui public specializat.
    Bruce Chizen: Noi suntem catalizatori („enablers“). Adobe este peste tot, e aproape ca oxigenul. Cand te trezesti dimineata si citesti ziarul, fonturile din articole sunt probabil facute de noi, aranjarea in pagina s-a facut cu Adobe. Cand intri pe internet, animatiile cel mai probabil folosesc flash, clipurile video sunt poate prelucrate cu Adobe Premiere, paginile web au fost facute cu Dreamweaver, daca te duci la cinema efectele speciale au fost facute probabil cu produsele noastre. Si as putea continua la nesfarsit. Faptul ca brandul nostru nu e la fel de activ si cunoscut ca ale competitiei e in regula. Cata vreme cei preocupati de calitatea produselor lor folosesc Adobe si le cumpara, e ok. Suntem o companie cu o cifra de afaceri de 3,1 miliarde $, avem o capitalizare bursiera de 27 de miliarde $. Ne place sa ne gandim la noi ca fiind mai tacuti si in spatele scenei. Si chiar daca multi nici macar nu realizeaza ca folosesc tehnologiile noastre, e ok. Pentru ca altii ne cumpara produsele.

    Mic Glosar Adobe

    Dreamweaver – aplicatie pentru crearea de pagini web, achizitionata de Adobe in 2005 prin preluarea companiei Macromedia
    AJAX – o colectie de tehnologii pentru dezvoltarea de pagini web dinamice, care permite actualizarea unei parti dintr-o pagina web fara a reactualiza intreg continutul uneia
    Flash – format proprietar Adobe folosit ca interfata cu utilizatorul. Flash Player este unul dintre cele mai raspandite forme sub care se regaseste continutul video pe internet (de exemplu YouTube)
    AIR – reprezinta acronimul de la Adobe Integrated Runtime, o colectie de aplicatii ale companiei, recent lansata. Noutatea principala e faptul ca aplicatiile web vor putea sa fie folosite si in afara site-ului, chiar in lipsa conexiunii la internet.