De ceva timp, a discuta despre vreme nu mai este ceva banal, plictisitor. Anul acesta a plouat pe cel mai înalt vârf din Groenlanda. În SUA, o serie de state au raportat cele mai ridicate temperaturi pentru luna decembrie din mulţi, mulţi ani. Şi în unele regiuni din Canada au fost doborâte recordurile de temperatură ridicată. Aceasta în timp ce pe munţii din Hawaii a fost viscol. Iar în St. Petersburg temperatura a coborât la -21 de grade Celsius, cea mai joasă cotă din 1893 încoace. Extremele devin din ce în ce mai extreme, iar efectele s-au văzut anul acesta, din păcate, prea clar. Câteva oraşe din Germania au fost lovite fulgerător de inundaţii puternice, devastatoare, trezind în publicul german interesul pentru lupta cu încălzirea climatică. Acest lucru s-a văzut în alegeri. Epoca prudentei Merkel a apus, iar ecologiştii şi-au făcut loc la guvernarea celui mai puternic şi influent stat european. Ceilalţi doi colegi din coaliţia de guvernare (un guvern tripartit este, de asemenea, ceva neobişnuit pentru Germania) va trebui să-i asculte. La fel şi Europa. Vremea extremă a provocat, de asemenea, incendii record în Grecia, Italia şi Turcia, scoţând la lumină breşele din sistemele de apărare contra calamităţilor roase de nepăsare şi corupţie. Dar aceste lucruri amintesc cât de aproape pot ajunge războaiele pentru apă, ceva ce pentru Europa pare desprins din cărţile SF sau din poveştile exploratorilor din Africa. De mult timp se spune că singurul mod în care Rusia poate readuce apa în Crimeea, o peninsulă pe care şi-a anexat-o de la Ucraina, este să invadeze Ucraina. Iar ultimele zile au fost sub semnul războiului. SUA au avertizat că Rusia pregăteşte tocmai invadarea Ucrainei. Ar trebui să mai mire că în 2020 vânzările de arme şi servicii militare au atins un nivel record la nivel mondial, de 531 de miliarde de dolari? Cifrele sunt din 2020, dar sunt cele mai recente pe care le oferă Stockholm International Peace Research Institute şi sunt publicate luna aceasta. 2021 a văzut vânzări record la multe lucruri, de ce n-ar fi din nou şi la arme? Dar poate că penuriile care definesc 2021 au afectat şi acest sector, aşa cum au lovit industria auto. 2021 a fost un an al penuriilor cum n-au mai fost niciodată după marele război.
Ceea ce în decembrie 2019 puţină lume băga de seamă că există, „pneumonia ciudată” din Wuhan, s-a transformat într-o criză care a adus economiile, guvernele şi instituţiile lumii în situaţii cu care nu s-au mai confruntat niciodată. Crize au apărut una după alta, înşirate pe linia timpului ca un lanţ al slăbiciunilor şi se agravează una pe alta. Aşa s-a ajuns ca omicron, denumirea unei litere din alfabetul grecesc cu care a fost botezată o variantă nouă, cu potenţial periculos, a coronaviruslui care produce Covid-19, să le dea fiori şi celor mai tenace şefi de bănci centrale sau executivi de companii. După depresiunea economică din 2020 a urmat o explozie a consumului în 2021, odată cu redeschiderea economiilor, şcolilor, a circulaţiei şi a graniţelor şi cu niveluri record ale creşterilor economice. Cum producţia a rămas parţial paralizată de pandemie, iar boala a continuat să atace în diferite părţi ale lumii, oferta nu mai poate face faţă cererii şi au apărut lipsuri de orice, de la materii prime la cipuri pentru electrocasnice şi autovehicule. Este şi penurie de containere pentru transportul mărfurilor pe mare, ceea ce însemnă costuri cu transportul record. În unele ţări, penuriile au luat dimensiuni de criză. În Marea Britanie, spre exemplu, lipsa şoferilor de tir şi de cisterne a dus la o penurie de carburanţi la benzinării. Astfel, 2021 a adus cozi record la pompe. Ca să remedieze problema, guvernul britanic a făcut, iarăşi, ceva nemaivăzut, a folosit armata. Penuriile în general înseamnă un deficit de ofertă, iar aceasta înseamnă preţuri mari mari. Preţurile în creştere înseamnă inflaţie, iar inflaţia a atins în multe state, dezvoltate şi emergente deopotrivă, niveluri record. În Occident inflaţia este bună când se învârte în jurul cotei de 2%.
Alte recorduri ale 2021: preţurile certificatelor de carbon în Europa; deficitul bugetar al Ungariei; profiturile băncilor franŢUZEŞTI, ale Gazprom, singura companiei care exportă gaze RUSEŞTI, şi ale Trafigura, unul dintre cei mai mari traderi de energie şi materii prime din lume; numărul de refugiaţi care traversează Canalul Mânecii spre Marea Britanie; numărul de jurnalişti băgaţi la închisoare; scăderea şomajului din Spania; consumul de ceai din Turcia; vânzările gigantului chinez Alibaba de Singles’ Day; rata fertilităţii din China.
Alte recorduri ale 2021: preţurile certificatelor de carbon în Europa; deficitul bugetar al Ungariei; profiturile băncilor FRANŢUZEŞTI, ale Gazprom, singura companiei care exportă gaze RUSEŞTI, şi ale Trafigura, unul dintre cei mai mari traderi de energie şi materii prime din lume; numărul de refugiaţi care traversează Canalul Mânecii spre Marea Britanie; numărul de jurnalişti băgaţi la închisoare; scăderea şomajului din Spania; consumul de ceai din Turcia; vânzările gigantului chinez Alibaba de Singles’ Day; rata fertilităţii din China.
Alte recorduri ale 2021: preţurile certificatelor de carbon în Europa; deficitul bugetar al Ungariei; profiturile băncilor fRANŢUZEŞTI, ale Gazprom, singura companiei care exportă gaze RUSEŞTI, şi ale Trafigura, unul dintre cei mai mari traderi de energie şi materii prime din lume; numărul de refugiaţi care traversează Canalul Mânecii spre Marea Britanie; numărul de jurnalişti băgaţi la închisoare; scăderea şomajului din Spania; consumul de ceai din Turcia; vânzările gigantului chinez Alibaba de Singles’ Day; rata fertilităţii din China.
În Germania, indicatorul este de două ori mai mare. S-au scumpit toate şi energia cel mai mult, iar Rusia s-ar putea să aibă o vină, sau măcar o contribuţie la acest lucru. Este învinovăţită că nu pompează suficiente gaze în Europa pentru a le permite clienţilor europeni să-şi facă suficiente rezerve pentru această iarnă. Rusia îşi respectă contractele, dar nu face nimic în plus. Unii spun că astfel vrea să forţeze mâna europenilor pentru a-i face şi mai dependenţi de gazele ei. Alţii spun că Rusia n-ar putea pompa mai mult nici dacă ar vrea. A neglijat investiţiile în producţie, iar incendiile din nordul ţării, datorate temperaturilor şi secetei record, s-ar putea să fi afectat sever infrastructura de acolo. Rezultatul este că rezervele din depozitele de gaze europene au stat mult timp la niveluri minime record, iar preţurile gazelor, şi al energiei, sunt la maxime istorice. Energia scumpă şi vremea extremă ar putea însemna că la primăvară preţurile alimentelor pot atinge şi ele niveluri record. Omicron, deşi nou apărută, este responsabilă de un număr record de infectări în ţări precum Germania şi Franţa, care, pentru că sunt mai bogate, ar trebui să fie mai bine pregătite. Sunt analişti care spun că numai o revenire a pandemiei mai poate salva lumea de inflaţie. Dar cine mai poate şti ce aduce 2022? Cine ştie cum se va manifesta varianta omega a coronavirusului? Lumea are deja oarecare experienţă şi se adaptează. Munca de acasă a devenit muncă de la distanţă şi pentru unii munca a devenit doar o pauză în vacanţă. În multe cazuri, statul acasă a schimbat atât de mult viaţa oamenilor, în bine, încât aceştia nu mai vor să se întoarcă la angajator. În SUA, unde salariaţii au în general condiţii mai severe de muncă (concedii neplătite, program inflexibil) decât în Europa, a apărut „marea demisie în masă”. Dar tot în multe cazuri schimbările sunt un coşmar. Sunt experţi care avertizează că izolarea se transformă într-o mare de depresie. Alte recorduri ale 2021: preţurile certificatelor de carbon în Europa; deficitul bugetar al Ungariei; profiturile băncilor franţuzeşti, ale Gazprom, singura companiei care exportă gaze ruseşti, şi ale Trafigura, unul dintre cei mai mari traderi de energie şi materii prime din lume; numărul de refugiaţi care traversează Canalul Mânecii spre Marea Britanie; numărul de jurnalişti băgaţi la închisoare; scăderea şomajului din Spania; consumul de ceai din Turcia; vânzările gigantului chinez Alibaba de Singles’ Day; rata fertilităţii din China. Ce va aduce 2022? Poate nimic nou şi doar extinderea tendinţelor actuale. Poate invadarea Belarusului de către Rusia, că tot şi-a adus armata în regiune, iar Occidentul e supărat pe Lukaşenko pentru că a provocat o criză a refugiaţilor la graniţa cu Polonia. Dar sunt multe incertitudini. Poate din spaţiu să se vadă lucrurile mai clar. Anul acesta a marcat un pas de cotitură în turismul spaţial. Primii miliardari au ajuns în spaţiu, iar unul, un japonez, chiar pe Staţia Spaţială Internaţională. Mulţi i-ar vrea rămaşi acolo. 2021 a făcut cel puţin acest lucru clar.
Ce va aduce 2022? Poate nimic nou şi doar extinderea tendinţelor actuale. Poate invadarea Belarusului de către Rusia, că tot şi-a adus armata în regiune, iar Occidentul e supărat pe Lukaşenko pentru că a provocat o criză a refugiaţilor la graniţa cu Polonia. Dar sunt multe incertitudini. Poate din spaţiu să se vadă lucrurile mai clar. Anul acesta a marcat un pas de cotitură în turismul spaţial. Primii miliardari au ajuns în spaţiu, iar unul, un japonez, chiar pe Staţia Spaţială Internaţională. Mulţi i-ar vrea rămaşi acolo. 2021 a făcut cel puţin acest lucru clar.


2. Energie: un spaţiu interactiv ce promovează atât consumul eficient de energie, cât şi producţia de energie curată, plecând de la panouri solare, fotovoltaice şi până la pompe geotermale şi stocare gravitaţională;
Dacă NASA îşi realizează obiectivul de a avea în 2024 o misiune cu echipaj pe Lună, nu mai pare atât de nebunesc planul de a avea o bază lunară permanentă până în 2030. Pe cât de linişte va fi pe Lună, pe atât de agitată va fi viaţa pe Pământ. În octombrie 2018, ONU a avertizat că omenirea mai are 12 ani la dispoziţie pentru a evita schimbări climatice catastrofale. Aceasta înseamnă că, până în 2030, va trebui reduse la jumătate emisiile globale de gaze cu efect de seră, o sarcină nu doar greu de realizat ci şi deocamdată imposibilă având în vedere că emisiile continuă să crească de la an la an. Însă avertismentul şi studiile pe care se bazează acesta sunt clare: cu cât trecem mai repede la o economie mondială bazată pe energie regenerabilă, cu atât mai mult pot fi atenuate consecinţele – furtuni mai puternice, creşterea nivelului mării, incendii devastatoare. Deci ce putem face? În primul rând, avem nevoie de taxe pe carbon în întreaga lume: cine emite gaze cu efect de seră plăteşte o taxă din care este finanţată adoptarea energiei verzi. Trebuie subvenţionate masiv panourile solare şi maşinile electrice. Trebuie încurajat transportul public în comun şi trebuie reproiectate oraşele pentru a descuraja folosirea automobilelor. Iar următorul lucru poate suna de domeniul fantasticului, dar este extrem de important: unităţile de aer condiţionat au nevoie de o reproiectare fundamentală pentru a fi mai eficiente sau chiar pentru a capta dioxidul de carbon deoarece cererea pentru acestea creşte în ritm cu creşterea temperaturii globale. Este important să cunoaştem mediul înconjurător şi limitele lui. Este important să cunoaştem universul şi legile sale, poate şi să-l cucerim. Este la fel de important să ne cunoaştem pe noi, să ştim cum funcţionează omul. Oamenii de ştiinţă au făcut progrese mari în a descifra pachetul genetic cu care se naşte fiinţa umană şi cum funcţionează genele. Dar nu ştim încă totul. Următorul deceniu va aduce un boom, o creştere de peste o sută de ori, în producţia mondială de date genetice umane.
Scăderea costurilor de secvenţiere revoluţionează testarea ADN în laboratoarele de cercetare şi în practica medicală obişnuită. Proiectele de secvenţiere bazate pe populaţie în mai mult de o duzină de ţări, inclusiv SUA, sunt de aşteptat să producă 60 de milioane de genomuri până în 2025. Până în 2030, China speră să adauge alte 100 de milioane din propria iniţiativă de medicină de precizie. Impactul este greu de imaginat. Până în prezent, doar aproximativ un milion de oameni au avut întregul genom secvenţiat. Şi nu este un grup foarte divers.
Până în 2030, centrala Vogtle din Georgia, singura centrală nucleară aflată în construcţie în prezent în SUA, va funcţiona deja de câţiva ani. Probabil că va fi singura centrală nucleară de mare anvergură a deceniului care va intra în funcţiune, dar asta nu înseamnă că Statele Unite abandonează energia de fisiune (obţinută prin spargerea atomului). În schimb, aşteptaţi-vă să vedeţi apărând mici reactoare nucleare. La doar o fracţiune din dimensiunea unui reactor nuclear tipic, aceste unităţi avansate pot fi produse în serie şi transportate cu uşurinţă oriunde, indiferent cât de îndepărtat este locul. Primele reactoare mici, dezvoltate de o companie numită NuScale Power, ar trebui să înceapă să divizeze atomii la Idaho National Laboratories în 2026.
Departamentul de Energie lucrează, de asemenea, pentru a obţine reactoare şi mai mici, cunoscute sub numele de microreactoare, care vor începe să producă electroni într-o instalaţie federală până în 2027. Astfel începe cursa reactoarelor modulare, mici, iar SUA pare să aibă cel mai bun start. Energia nucleară are o reputaţie proastă în unele cercuri ecologiste americane, dar nu numai, şi nu este greu de înţeles de ce. Accidentul de la centrala Three Mile Island şi dezbaterile de zeci de ani cu privire la stocarea deşeurilor nucleare la Yucca Mountain i-au făcut pe oameni să nu privească cu ochi buni viitorul acestei surse de energie fără carbon, dar ONU şi mulţi experţi spun că energia de fisiune va fi cheia în lupta cu încălzirea climei.
Cronologia lui Musk pe Marte este, previzibil, alunecoasă. În 2017, el a prezis că SpaceX va trimite o misiune cu transport cargo pe Marte până în 2022. În anul următor, el a spus că prima misiune cu echipaj pe Marte va avea loc în şapte până la zece ani, dar nu mai târziu de 2028. Musk este renumit pentru că subestimează grosolan timpul necesar pentru a-şi îndeplini obiectivele ambiţioase, aşa că nu vă reprogramaţi viaţa doar pentru a visa alături de Musk. Totuşi, tendinţa la el este de a-şi respecta promisiunile – într-un târziu. Cu milionarii în spaţiu ne-am lămurit. Toată lumea îi vrea pe toţi acolo. Cât de bogat poţi fi pe Marte? Dar cât de sărac poţi fi pe Pământ? În zece ani, mai puţin ca acum. Predicţiile pentru viitor au adesea o tentă ştiinţifico-fantastică: maşini zburătoare, chiar costume de zbor autonome, hibrizi cu creier organic şi electronic. Naţiunile Unite ar trebui să rămână în mod normal cu picioarele pe pământ, dar unele dintre obiectivele sale de dezvoltare durabilă pentru 2030 sună aproape la fel de fantastice. În doar 10 ani, ONU intenţionează să elimine sărăcia „în toate formele sale, peste tot”.
Descrierea proiectului: Programul „Permis pentru viitor” este organizat de Fundaţia Pentru Comunitate din fondurile puse la dispoziţie de MOL România. Prin acest program se acordă finanţarea necesară obţinerii permisului de conducere pentru categoriile B, C sau D (incluzând tractoare agricole sau forestiere, troleibuze şi tramvaie), pentru tinerii din medii defavorizate, cu vârstele cuprinse între 17 şi 25 de ani. Acest program se desfăşoară anual, sub forma unui concurs de proiecte. Deschiderea perioadei de înscriere are loc toamna şi este anunţată public. Cei care doresc să se înscrie pot cere detalii de la reprezentanţii Fundaţiei pentru Comunitate, care sunt permanent la dispoziţia celor interesaţi. Rezultatele sunt anunţate la începutul fiecărui an, după acest moment urmând să aibă loc procedurile aferente alocării fondurilor.
