BusinessMagazin

Category: Energie

Analize financiare și de afaceri din domeniul energiei – totul despre marile companii și sfaturi pentru consumatori

  • De ce plătim mai puţin la factura de energie electrică

    PENTRU LUNA IUNIE, PROPRIETARUL UNUI APARTAMENT DIN BUCUREŞTI, cu un consum de circa 200 kWh, a plătit pentru energie o factură de circa 122 de lei, din care 22 de lei au reprezentat doar TVA-ul, 4 lei taxa TV şi alţi 2,5 lei taxa radio. Tot în această factură mai intrau 72 de lei pentru energia consumată, circa 5 lei pentru cogenerare şi 10 lei pentru certificatele verzi. Aceste certificate verzi, care cu tot cu TVA ajungeau la nivelul lunii iunie să reprezinte circa 10% din valoarea întregii facturi, reprezintă sprijinul pe care fiecare consumator din România îl dă pentru a-i susţine pe producătorii de energie verde. Paradoxal, până la data de 1 iunie, niciun consumator casnic nu beneficia în coşul de energie primit de vreun kilowatt de energie verde, deşi o sprijinea cu 10% din factură.

    Acest sprijin a fost principalul motor care a contribuit la boomul înregistrat de industria eolienelor sau solarelor, din 2009 încoace domeniul energiei verzi atrăgând ca un magnet investiţii de 4 miliarde de euro în cei mai duri ani de criză prin care a trecut România după căderea Lehman Brothers.

    La finalul lunii iulie, datele Transelectrica, operatorul sistemului naţional de transport, arată că în România se învârteau circa 2.200 MW în parcuri eoliene în contextul în care centrala de la Cernavodă, care funcţionează cu două reactoare nucleare, are o putere de 1.400 MW. Pe lângă „morile de vânt„ au mai apărut şi peste 400 MW în parcuri solare. Cum a funcţionat schema? Statul român s-a decis să-i recompenseze pe producătorii de energie verde printr-un sistem bazat pe certificate verzi şi cote obligatorii.

    Pe scurt, fiecare megawatt de energie injectat în sistem şi preluat cu prioritate era recompensat printr-un număr variabil de certificate verzi în funcţie de tehnologie. Mai departe, furnizorii de energie cumpărau aceste certificate astfel încât să îndeplinească nişte cote obligatorii privind ponderea pe care trebuia să o ocupe energia verde în coşul livrat clienţilor. Normal, pentru furnizori acest lucru reprezenta un cost suplimentar care mai departe a fost transmis în facturi.

    TOT ACEST SISTEM A FOST PUS LA PUNCT PENTRU CA ROMÂNIA SĂ-ŞI ÎNDEPLINEASCĂ OBLIGAŢIILE EUROPENE ÎN CEEA CE PRIVEŞTE PONDEREA ENERGIEI VERZI ÎN TOTALUL CONSUMULUI PÂNĂ ÎN 2020.Problema a fost că acest sprijin pentru energia verde s-a suprapus peste o perioadă în care scăderea cererii a cauzat probleme majore în mai multe sectoare de activitate care se vedeau deodată cu o factură mai mare la electricitate, deşi vânzările lor erau atacate de situaţia de pe plan internaţional. 

    În România, cei mai aprigi oponenţi ai energiei verzi au fost şi sunt Alro Slatina şi Arcelormittal Galaţi, de altfel cei mai mari consumatori de electricitate locali. Deşi ambele companii au avut şi încă au contracte directe de alimentare cu cei mai ieftini producători de energie din România, Hidroelectrica şi Nuclearelectrica, ele au ameninţat cu restrângerea sau chiar cu relocarea activităţii dacă nu se vor lua măsuri pentru limitarea sprijinului pus la dispoziţia investitorilor în regenerabile.
    Având mii de angajaţi, comparativ cu industria verde care a generat puţine efecte pe orizontală în România, pumnul în masă izbit cu greutate de industrie a câştigat în ochii guvernului bătălia cu ameninţările bazate pe regulile UE scoase la înaintare de „verzi„.
     

  • Băieţii deştepţi se luptă cu seceta, insolvenţa Hidroelectrica şi denunţarea contractelor

    CELE MAI MARI ZECE AFACERI PRIVATE DE COMERŢ CU ENERGIE ELECTRICĂ AU ÎNREGISTRAT ANUL TRECUT AFACERI DE 1,4 MILIARDE DE EURO, în creştere cu aproape 8% comparativ cu 2011, majoritatea companiilor reuşind să-şi majoreze businessul într-unul dintre cei mai complicaţi ani pentru piaţa de profil.

    În 2012 seceta care afectase producţia hidro cu un an înainte a continuat, Hidroelectrica fiind obligată să intre din nou în forţă majoră, ceea ce pentru cumpărătorii de energie ieftină era o veste cât se poate de proastă.

    Dar nu aceasta a fost cireaşa de pe tort anul trecut, ci intrarea în insolvenţă, pe 20 iunie, a companiei considerată a fi perla sistemului energetic local. La scurt timp după această decizie, care a răspândit o undă de şoc în întreaga economie, şase din cele zece contracte ale Hidroelectrica au fost denunţate, clienţi tradiţionali precum Energy Holding, Alpiq RomEnergie, Alpiq RomIndustries sau Energy Financing Team fiind decuplaţi după ani de zile de la cea mai ieftină energie din România.

    Contractele directe ale Hidroelectrica, firma care a ieşit luna trecută din insolvenţă, s-au aflat ani de-a rândul în centrul declaraţiilor politice referitoare la sectorul energetic, dar ele au fost perpetuate de fiecare guvernare.

    Încheiate în timpul mandatului lui Dan Ioan Popescu (PSD) ca ministru al industriei, din timpul guvernării Năstase, aceste contracte au fost criticate în fiecare an, dar duse mai departe şi chiar prelungite în 2010, când Adriean Videanu (PDL) ocupa fotoliul de ministru al economiei.

    Potrivit calculelor făcute de Euro Insol, companie controlată de avocatul Remus Borza, fostul administrator judiciar al Hidroelectrica, în perioada 2006-31 mai 2012 contractele directe au produs o pierdere pentru producătorul de stat de 3 mld. lei. Această sumă de bani reprezintă diferenţa dintre ceea ce primea Hidroelectrica prin aceste contracte directe şi cât ar fi putut încasa dacă se ducea cu energia în piaţă.

    Peste toate acestea s-a suprapus un consum anemic de energie, determinat mai ales de o evoluţie industrială slabă. Datele din rapoartele Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) arată că în 2012 apetitul de energie al României s-a comprimat cu circa 2,5%, iar anul acesta în primele şase luni scăderea consumului a fost de 5%, potrivit datelor furnizate de Transelectrica.
     

  • Oscar Downstream schimbă strategia şi iese la cumpărături

    DELIA ARSENIE FOLOSEŞTE TERMENII „PREŢIOS ŞI STRATEGIC” ATUNCI CÂND VORBEŞTE DESPRE CEA MAI NOUĂ ACHIZIŢIE A GRUPULUI OSCAR DOWNSTREAM, la conducerea căruia a venit din vara lui 2011. În urmă cu două luni, Oscar a cumpărat fabrica de biodiesel construită de compania americană Procera la Fundulea. Procera Agrochemicals România a fost înfiinţată în 2001, ca producător şi vânzător de pesticide, şi a încercat să îşi diversifice portofoliul începand cu anul 2005, când a investit peste 12 milioane euro pentru fabrica de biodiesel cu o capacitate de producţie de 35.000 de tone anual. „Pentru fabrica de biodiesel căutăm acum un partener cu care să dezvoltăm producţia, biodieselul neexistând deocamdată în portofoliul nostru. În primă fază, ne vom folosi de capacitatea de depozitare şi de locaţia strategică de pe autostrada Bucureşti-Constanţa„, explică Delia Arsenie achiziţia.

    Depozitul de la Fundulea are o capacitate de 5.800 metri cubi şi face parte dintr-un plan de investiţii întins pe cinci ani care vizează atingerea unei capacităţi de 50.000 de metri cubi în depozite proprii. „Primul obiectiv din acest plan a fost atins cu această achiziţie„, explică CEO-ul, următorul pas fiind construcţia a alte trei depozite, la Braşov, Arad şi Cluj. Depozitul de la Fundulea va deveni funcţional între 1 şi 15 august 2013, va necesita încă 22 de angajaţi (în 2 schimburi) şi va deveni centrul operaţional pentru flota companiei (toată flota de 28 de autocisterne a Oscar Downstream se va muta acolo). Cu acest depozit, compania vizează optimizarea costurilor de logistică – în momentul de faţă 60-65% din storage-ul Oscar Downstream este în prestaţie. Raţiunea din spatele extinderii este că o bună organizare a propriilor depozite duce la o mai bună utilizare a flotei proprii, a costurilor şi a poziţiei pe piaţă.

    Importanţa depozitelor proprii este o miză pentru toate companiile care activează în domeniu. Grupul Rompetrol are o capacitate totală de depozitare de 61.000 metri cubi în cele şase depozite ale sale (Mogoşoaia, Ilfov; Zărneşti, Braşov; Vladimirescu, Arad; Vatra Dornei, Suceava; Şimleul Silvaniei, Sălaj; Craiova, Dolj), plus spaţiu de stocare în rafinăriile Vega şi Petromidia (105.000 mc). OMV Petrom are depozite la rafinăria Brazi (8.120 mc), dar şi în localităţile Cristian, Braşov (14.000 mc), Constanţa (7.200 mc), Timişoara (19.000 mc), Hunedoara, Deva (9.600 mc), Craiova (11.000 mc), Mehedinţi (3.000 mc), Satu Mare (6500 mc), Sălaj, Zalău (15.000 mc), Cluj Napoca (2.000 mc), Jilava, Ilfov (30.000 mc), Suceava 1.385 mc) şi Iaşi (900 mc). Cel mai mare depozit al Lukoil România este la rafinăria Petrotel (cu o capacitate de 80.000 mc), fiind urmat de cel de la Galaţi (10.500 mc), apoi de Braşov (6.000 mc), Arad (5.000 mc), Vâlcea (4.700 mc), Cluj (4.500 mc), Iaşi (3.800 mc), Constanţa – Oil Terminal (2.900 mc), Timiş (2.800 mc) şi Bistriţa-Năsăud (2.100 mc). Cea mai nouă investiţie pe această piaţă, de 10 milioane de euro, a fost făcută de Mol România, care a deschis în luna mai depozitul de la Giurgiu, cu o capacitate de 7.000 mc. Mol mai deţine un depozit la Tileagd, Bihor (5.000 mc). 

    TOT ÎN ACEST AN, Oscar Downstream va începe construcţia unui alt depozit în proprietate la Braşov (Şercaia), cu capacitate de aproximativ 6.500 de metri cubi, care urmează a stoca atât motorină, cât şi alte produse petroliere, în funcţie de cerere. În următorii doi ani, urmează construcţia depozitelor de la Arad şi Cluj, pe terenuri care au fost deja achiziţionate. Terenul necesar pentru construcţia unui depozit de produse petroliere trebuie să aibă obligatoriu acces la linia ferată şi o suprafaţă între 20.000 şi 25.000 mp.

    Compania are deja în proprietate un depozit la Craiova (3.000 mc), iar pentru restul ţării închiriază spaţiu (în prestaţie de servicii – clientul foloseşte câtă capacitate are nevoie şi se achită o taxă la nivelul prestaţiei avute) în depozite din Bucureşti, Constanţa, Timişoara, Oradea şi Oneşti. „Costul de depozitare în prestaţie este în sine un motiv suficient pentru a investi în depozite, ceea ce face ca depozitarea să fie un atu important în activitatea de distribuţie, ţinta fiind de a avea propriile capacităţi de depozitare„, explică Delia Arsenie, motivând şi prin faptul că investiţia într-un depozit se recuperează în 6-7 ani, generând nu numai independenţă, ci şi venituri din prestaţii (închiriere) către alţi clienţi.

  • Complexul Energetic Hunedoara a absorbit Societatea Naţională a Huilei Petroşani

    Începând cu această dată, Complexul Energetic Hunedoara S.A. include termocentralele Mintia, Paroşeni şi minele viabile de cărbune Vulcan, Lonea, Livezeni şi Lupeni, şi are ca obiect principal de activitate producerea şi furnizarea energiei electrice şi termice şi exploatarea minelor de huilă.

    Prin operaţiunea de fuziune, realizată cu asistenţa avocaţilor Zamfirescu Racoţi & Partners (ZRP), societatea integrată energie-mine speră să îşi eficientizeze activitatea, să reducă semnificativ costurile de producţie şi să îşi consolideze poziţia în cadrul sistemului energetic din România.

    ”Mă bucur că am reuşit să finalizăm cu succes acest proiect, respectând termenele destul de strânse care ne-au fost impuse. Nu a fost o misiune uşoară, cu atât mai mult cu cât operaţiunea a necesitat autorizarea prealabilă de către Consiliul Concurenţei. Un astfel de demers presupune o muncă laborioasă şi o bună cunoaştere a domeniilor în care societăţile implicate îşi desfăşoară activitatea. Mai mult, atunci când fuziunea nu se realizează intra-grup, provocările sporesc: fiecare entitate încearcă, în mod firesc, să îşi prezerve interesele şi să îşi impună viziunea, au loc negocieri, trebuie regândite structuri organizatorice şi mecanisme decizionale care să convină ambelor părţi”, a declarat Anca Danilescu, Avocat asociat senior ZRP.

    Pe parcursul procesului de fuziune, asistenţa juridică a fost asigurată de echipa ZRP, coordonată de Anca Danilescu, avocat asociat senior. Principalii avocaţi care au acordat asistenţă în cadrul operaţiunii sunt Elena Iacob – avocat colaborator coordonator, şi Iuliana Negoiţă – avocat colaborator senior.

    ZRP are o echipă de 41 de avocaţi, dintre care şase asociaţi – Călin-Andrei Zamfirescu, Ioana Racoţi şi Stan Tîrnoveanu – asociaţi fondatori, Cosmin Vasile (asociat coordonator), Anca Danilescu (asociat senior), şi Antoniu Obancia (asociat).

  • Petrom a vândut distributia de gaze

    OMV Petrom a vândut participaţia de 99,99% în Petrom Distribuţie Gaze (PDG) SRL, compania de distribuţie de gaze, către Ligatne SRL (Ligatne). Compania mama care deţine entitatea juridica Ligatne este de asemenea acţionarul majoritar al SC Gaz Sud SA (Gaz Sud) si SC Grup Dezvoltare Reţele SA (GDR). Decizia corespunde strategiei OMV Petrom de a optimiza operaţiunile downstream în vederea îmbunătăţirii eficienţei. Părţile au agreat sa păstreze confidenţialitatea valorii tranzacţiei, finalizarea tranzacţiei fiind condiţionată de aprobarea prealabilă a Consiliul Concurenţei, arata un comunicat al companiei.

    La sfârşitul anului trecut, reţeaua de distribuţie a Petrom Distributie Gaze SRL avea o lungime totală de circa 1.000 de km şi deservea peste 21.000 de clienţi, în principal localizaţi în zonele învecinate oraşelor Bucureşti şi Timişoara. “Conform strategiei noastre vom continua să ne concentrăm asupra activităţii de furnizare de gaze către clienţii industriali şi comerciali. Vânzarea activităţii de distribuţie de gaze a OMV Petrom către consumatorii finali este in concordanta cu aceasta strategie. Totodată, având in vedere prezenta Gaz Sud si a GDR pe piaţa din Romania, am convingerea ca tranzacţia încheiata cu Ligatne reprezintă o oportunitate de dezvoltare pentru PDG SRL”, spune Cristian Secoşan, membru al Directoratului OMV Petrom, responsabil cu activitatea de Gaze şi Energie.

    PDG SRL a fost înfiinţată în 2007, când legislaţia româneasca a fost modificata în vederea alinierii cu Directiva UE care impunea separarea distribuţiei de gaze de alte activităţi, în vederea garantării pe piaţă a competiţiei şi transparenţei.
    Gaz Sud şi GDR operează împreuna în prezent o reţea de distribuţie gaze cu o lungime de aproximativ 700 km şi care deserveşte peste 22.000 de clienţi localizaţi în principal în zonele din vecinătatea Bucureştiului. Ligatne a fost selectat în urma unui proces de vânzare care a început în iunie 2012. Atât Gaz Sud, cât şi GDR se concentrează asupra pieţei de distribuţie gaze din România, în special în zona Bucureştiului.

    Comunicatul companiei mai precizeaza ca această tranzacţie nu are un impact material asupra situaţiei financiare a OMV Petrom (i.e. se situează sub pragul de 10% din valoarea totală a activelor OMV Petrom, respectiv din valoarea cifrei de afaceri nete a companiei în 2012). În anul 2012 cifra de afaceri a OMV Petrom a fost de 5.891 milioane euro, iar EBIT (Profit Înainte de Dobânzi şi Impozite) a fost de 1.270 milioane euro. 

  • Cea mai scumpă benzinărie Lukoil din România

    Astfel, cea mai ieftină bezinărie Lukoil este cea de la Târgu Neamţ, unde un litru de motorină standard costă 5,66 lei, iar un litru de benzină standar 5,61 lei. Cea mai scumpă staţie Lukoil este situată în Bucureşti în zona Lujerului, la intersecţia dintre bulevardul Iuliu Maniu şi şoseaua Virtuţii: un litru de motorină costă 6,01 lei, iar benzina costă 5,88 lei.

    Preţurile sunt valabile în data de 10 iulie 2013 şi sunt preluate de pe siteul Lukoil. Celelalte companii nu oferă date actualizate legate de preţurile pe care le practică.

    Înfiinţată în anul 1998, compania Lukoil România este unul dintre liderii pieţei petroliere româneşti, având o cotă de aproximativ 20% din piaţa totală de produse petroliere din România. În prezent, compania Lukoil România comercializează carburanţi printr-o reţea de 300 de staţii de distribuţie şi 9 depozite de produse petroliere. Cifra de afaceri netă a companiei Lukoil România în anul 2010 a depăsit valoarea de 4.500 mil. lei, în creştere cu 40% faţă de anul 2009.

    Tableau Software ajuta oamenii sa vizualizaze si sa inteleaga datele. Peste 12.000 de clienti din intrega lume obtin raspunsuri rapide de business atat la birou cat si oriunde s-ar afla. In Romania, compania Winfo a fost aleasa drept Gold Reseller Partner Tableau. Winfo ofera servicii complete de Business Intelligence si are clienţi precum Carrefour, Cora, GDF-Suez, Ursus Breweries, Romtelecom si altii.

     

     

  • Gazprom deschide prima benzinărie proprie de pe o autostradă din România

    Grupul petrolier sârbesc NIS, controlat de gigantul rusesc Gazprom, a ajuns pe piaţa locală la un număr de cinci benzinării, prima unitate fiind inaugurată la finele anului trecut în localitatea Veştem, din apropierea Sibiului. Toate staţiile de alimentare poartă sigla Gazprom, iar până la finalul anului obiectivul este acela de a ajunge la o reţea formată din 50 de unităţi, potrivit celor mai recente declaraţii oficiale din partea grupului. 

    Gazprom a deschis două noi benzinării pe piaţa românească, punctele de alimentare fiind situate pe autostrada Bucureşti-Piteşti, la kilometrul 59. Construcţiile la perechea de benzinării sub sigla Gazprom au început la începutul anului, acesta fiind încă un pas al extinderii ruşilor în România. Beneficiarul lucrărilor va fi compania NIS Petrol, firma prin care NIS activează pe piaţa românească.

    Preţurile practicate de Gazprom pe autostrada Bucureşti – Piteşti

    Benzina 95 – 5.81lei/litru

    Benzina Premium – 6.48 lei/litru

    Motorina Standard – 5.95 lei/litru

    Diesel Premium – 6.29 lei/litru

    Compania Gazprom a determinat scăderea preţului la combustibili în judeţul Sibiu, ca urmare a tarifelor mai mici cu până la 50 de bani faţă de concurenţi.

  • Comuna cu 3.000 de suflete în care s-au investit sute de milioane de euro: “În 2008 nu ştiam cu ce se mănâncă, dar acum ştim cum să negociem cu ei”

    “NU-MI FACEŢI POZE! NU FACEŢI POZE CĂ VĂ FAC ŞI EU POZĂ ŞI VĂ DAU LA ZIAR!„, îmi strigă un sătean poposit la un bar aşezat chiar în faţa primăriei renovate din Casimcea. În spatele lui se zăreau nişte case mai puţin îngrijite, rufe întinse la uscat şi o turbină eoliană care veghea.

    „Primii care au venit au sosit în 2008 şi au fost cei de la Martifer (grup portughez – n. red.) care au montat un stâlp de măsurare a vântului. Nici nu ştiam la momentul respectiv cu ce se mănâncă, dar acum ştim cum să negociem cu ei”, spune Gheorghe Ţilincă, primarul din Casimcea. În 2008, nu doar primarul comunei era un străin faţă de energia eoliană, ci toată România nici măcar nu bănuia de potenţialul ascuns în vânt. În 2009, de exemplu, în România nu funcţionau decât 14 MW montaţi în parcuri eoliene, 7 turbine dacă se ia o capacitate de 2 MW pentru fiecare unitate. Azi sunt 2.100 MW care fac bani din vânt, adică mai bine de 1.000 de turbine, dacă se păstrează capacitatea de 2 MW.

    Printre cei care au venit în Casimcea să-şi pună banii în astfel de investiţii se numără italienii de la Enel şi mai recent austriecii de la Verbund, o companie cu afaceri de peste 3 miliarde de euro, care a anunţat că a terminat de montat 43 de turbine, circa 100 MW, în urma unor investiţii de circa 170 de milioane de euro.

    CUM AM MONTAT 100 MW CU 43 DE TURBINE. Turbinele sunt aduse din Germania şi sunt produse de Enercon, spune Daniel Găescu, directorul de operare al Alpha Wind, compania care a dezvoltat proiectul din Casimcea, care acum este controlată de Verbund.

    „Până la finalul anului viitor vor mai fi montate 11 turbine de 2,3 MW şi 34 de turbine cu o capacitate de 3 MW. În total proiectul va avea 225 MW şi va costa 380 de milioane de euro„, mai spune reprezentantul Alpha Wind.Bani mulţi, dar până la urmă ce rămâne în locurile unde poposesc aceşti uriaşi?

    „Verbund a investit cam 100.000 de euro pentru un cabinet, pentru un parc de copii, pentru grădiniţă, costume pentru serbări. Cei de la Enel sunt mai chitroşi. Au dat cam 20.000 de euro. Au cumpărat bocanci pentru ansamblul de dansuri, de Crăciun dau cadouri„, spune primarul comunei. Dincolo de aceste sume mai vin banii din autorizaţii şi din negocierile proprii duse de autorităţile locale cu investitorii şi cu echipele lor de avocaţi.

    „Urmează să se mai facă nişte proiecte pe raza comunei noastre. Electricom va monta zece turbine, în total 20 MW în circa două luni de zile. Noi le-am dat terenul, iar ei în schimb ne asigură energia pentru iluminatul public şi pentru instituţiile publice gratuit. Max Boegl mai ridică 33 de turbine, în total 99 MW. Noi pentru fiecare turbină montată am stabilit cu investitorii să primim 600 de euro pe an”, mai spune Ţilincă.

    Primarul precizează că bugetul comunei a crescut simţitor de când au venit „vânătorii de vânt„, banii fiind repartizaţi în funcţie de nevoi. „În 2011 energia eoliană a contribuit cu 22 de miliarde de lei vechi (2,2 mil. lei, circa 520.000 de euro), iar anul trecut au venit 24 de miliarde de lei vechi (2,4 milioane de lei, circa 540.000 de euro). Noi în total am avut anul trecut un buget de 65 de miliarde de lei. Pentru anul acesta ne-am bugetat să încasăm din eoliene 32 de miliarde de lei, dar până acum nu am luat decât 8″, explică finanţele comunei Gheorghe Ţilincă.

    Banii s-au dus pe drumuri, pe înnoirea primăriei şi, bineînţeles, pe o biserică nouă. „Cu banii încasaţi am pietruit drumurile din Războieni în 2012, am aranjat clădirea primăriei şi am dat pentru biserică.@

  • Satul cu cea mai ieftină benzină şi motorină: “Este punctul zero al României”

    Preţul unui litru de benzină standard la staţia de alimentare Gazprom din satul Veştem, comuna Şelimbăr, judeţul Sibiu, variază în 5 lei şi 5,38 lei, în timp ce un litru de motorină standard costă între 5,2 şi 5,42 lei. Prin comparaţie, cea mai ieftină motorină din Bucureşti costă circa 5,7 lei, iar benzina circa 5,5 lei/litru.

    Benzinăria din Veştem se află la intersecţia DN 1 şi DN 7 (E68 şi E81)

    “Satisfacţia este maximă pentru că sunt primar în comuna în care ruşii au deschis prima benzinărie din Uniunea Europeană. Staţia Gazprom de la Veştem a fost deschisă în urmă cu cinci luni, iar ruşii au ales Şelimbărul datorită poziţiei strategice şi sprijinului pe care l-am oferit pentru a urgenta atragerea investiţiei. Ne bucurăm că benzinăria e la drumul naţional. La cât de mulţi şoferi vin ar fi stricat drumurile din comună”, mai spune edilul de la Şelimbăr.

    Potrivit autorităţilor locale, în comuna Şelimbăr din judeţul Sibiu activează peste 1.200 de firme, pe seama vadului care atrage tot mai mulţi investitori.

    Grupul petrolier sârbesc NIS, controlat de gigantul rusesc Gazprom, a ajuns pe piaţa locală la un număr de cinci benzinării, prima unitate fiind inaugurată la finele anului trecut în localitatea Veştem, din apropierea Sibiului. Toate staţiile de alimentare poartă sigla Gazprom, iar până la finalul anului obiectivul este acela de a ajunge la o reţea formată din 50 de unităţi, potrivit celor mai recente declaraţii oficiale din partea grupului. Potrivit informaţiilor din piaţă, confirmate însă de conducerea NIS, cele cinci staţii deschi­se sunt amplasate în Oradea, Arad, Sibiu, Miercurea Sibiului şi Veştem. De obicei, investiţia într-o benzinărie se ridică la circa un milion de euro, dar suma poate varia în funcţie de dimensiunea staţiei.

    Încă un judeţ se scufundă în sărăcie: “Vin zilnic zeci de clienţi care alimentează de 5 lei. Unii aduc doar monede”

    Gazprom va deschide în luna iulie două noi benzinării pe piaţa românească, punctele de alimentare fiind situate pe autostrada Bucureşti-Piteşti, la kilometrul 59. Gazprom are peste 500.000 de acţionari, cel mai important, cu peste 50%, fiind statul rus. Afacerile din 2011 au fost de peste 158 de mld. dolari. Grupul nu a anunţat rezultatele pentru 2012.

     

  • Reţeta prin care băieţii deştepţi continuă să se îmbogăţească şi în 2013

    Între timp, pare tot mai limpede că scopul intrării în insolvenţă a fost desfiinţarea contractelor directe de vânzare a energiei către mai multe companii, denumite de preşedintele Traian Băsescu “băieţi deştepţi”. La un an de la acel moment, “băieţii deştepţi” nu numai că nu au dispărut, ci o duc chiar bine. O spun chiar ei.

    “Nu a dispărut nimeni de pe piaţa energiei. Cu sau fără contracte cu Hidroelectrica, furnizorii privaţi au fost şi sunt în continuare participanţi activi pe piaţa de energie electrică din România. Furnizorii privaţi nu au plecat nicăieri, îşi văd în continuare de activitatea lor. În cazul nostru, dovadă stau cererile lunare de oferte de furnizare de energie electrică pe care le primim din partea potenţialilor clienţi“, spun reprezentanţii Energy Holding, cel mai titrat „băiat deştept“ din sectorul energetic romănesc, năşit de Bogdan Buzăianu, finul lui Dan Ioan Popescu, ministrul căruia îi este atribuită paternitatea acestui mod de a face afaceri.

    Energy Holding face precizarea că acceptă încadrarea în sintagma „băieţi deştepţi“ doar dacă este folosită în sensul bun, iar nu „tendenţios“. Unde „bun“ înseamnă, potrivit companiei CEZ Trade România, a avea profit „neajutat“. „Toţi participanţii la orice piaţă concurenţială care au profit se pot considera băieţi deştepţi în sensul bun al cuvântului, cu condiţia ca acest profit să nu fi fost «ajutat». (…) Traderii numiţi «băieţi deştepţi» nu au plecat şi, prin urmare, nu au de unde să revină“, afirmă Ion Lungu, directorul general al CEZ Trade, din grupul CEZ România.

    Mecanismele pieţei

    Preşedintele Băsescu a vorbit pentru prima dată despre „băieţii deştepţi“ din domeniul energetic în 2005, stimulat, potrivit propriilor declaraţii, de un „documentar“ cu privire la piaţa energiei. El a continuat să întreţină subiectul an de an, acompaniat de succesivii şi repetabilii miniştri ai economiei, până în 2011, când s-a confesat public: „Ca şef de stat, nu am reuşit să pun capăt poveştii «băieţilor deştepţi» din energie“. O neîmplinire pe care însă avocatul Remus Borza, reprezentant al Euro Insol, o va transforma, la mai puţin de un an de la mărturisirea preşedintelui, în evenimentul anului 2012. De la istorica expresie „băieţi deştepţi“ a preşedintelui Băsescu, toţi oficialii responsabili de soarta sectorului energetic românesc, implicit a Hidroelectrica, s-au plâns de contractele directe. Că nu sunt bune pentru economie, companie şi ţară, că limitează lichiditatea bursei de energie OPCOM – unde ar fi trebuit de fapt să vândă Hidroelectrica -, de imposibilitatea anulării acestor contracte, de pagubele, niciodată calculate, pe care denunţarea unilaterală a acordurilor le-ar produce în bugetul companiei de stat. Toţi afirmau că odată cu dispariţia acestor contracte sectorul energetic va deveni mai transparent, mai stabil şi mai predictibil, iar preţurile mai bune pentru toată lumea. Cu toate acestea, an de an, fiecare ministru al economiei le-a prelungit prin acte adiţionale. O reţetă larg răspăndită în originala economie de piaţă românească.

    Potrivit analistului independent Jean Constantinescu, unele dintre argumentele în favoarea contractelor directe ale Hidroelectrica au fost reale la nivelul anului 2000, cănd Romănia abia deschidea piaţa de energie. Dar niciunul dintre aceste argumente nu justifică lipsa transparenţei din partea statului şi nici faptul că acordurile directe au fost încheiate pe perioade de pănă la 10 ani „fără marje reale de renegociere a preţului şi cantităţilor“. Constantinescu spune că, totuşi, pe lângă efectele negative produse de aceste „anomalii“, există şi efecte pozitive. „Un mare număr de oameni interesaţi, specialişti şi nespecialişti, s-au familiarizat cu mecanismele pieţei de energie electrică. A apărut o presiune publică fără precedent asupra decidenţilor în direcţia reformării guvernanţei companiilor de stat. Nu în ultimul rând, discuţia publică a demantelat schemele şi reţelele de extragere frauduloasă a rentelor din întreprinderile de stat, cu efect şi în alte sectoare“, consideră Constantinescu.

    Nici transparentă, nici predictibilă

    Cum arată piaţa de energie electrică la aproape un an de cănd aceste contracte au început să fie denunţate de Euro Insol, administratorul judiciar al Hidroelectrica? „Noua lege a energiei a produs schimbări în industrie, însă nu putem spune că piaţa este mai transparentă şi mai predictibilă comparativ cu anii anteriori. Transparenţa nu este o condiţie necesară şi suficientă ca semnalele de preţ (lansate de producători) să fie cele corecte. În opinia noastră, cea mai mare problemă este lipsa de predictibilitate pe termen lung“, spun reprezentanţii Energy Holding. Aceeaşi opinie este împărtăşită şi de CEZ Trade România. „Legea a influenţat întreaga piaţă de energie şi nu numai traderii. Putem aprecia că transparenţa şi predictibilitatea se  datorează cadrului de reglementare, în cazul nostru noul text legislativ şi reglementările secundare ce decurg din acesta, precum şi comportării tuturor participanţilor la piaţă, nu numai a traderilor. Din păcate, tot legea a influenţat negativ lichiditatea pieţei pe termen lung, astfel încât acum preţul energiei nu este predictibil“, potrivit lui Ion Lungu.