BusinessMagazin

Category: Energie

Analize financiare și de afaceri din domeniul energiei – totul despre marile companii și sfaturi pentru consumatori

  • Cele mai inovatoare companii din România: OMV Petrom, independenţă energetică Petrom City

    Elementul de noutate:

    Este o centrală de trigenerare, adică produce energie electrică, energie termică şi energie de răcire. A fost concepută astfel încă din faza de proiectare a campusului Petrom City, pentru a asigura independenţa energetică în primul rând pentru Data Center – centrul de date al companiei –, dar şi pentru întregul complex de  birouri. Tehnologia de trigenerare de ultimă generaţie a fost implementată special pentru asigurarea utilităţilor necesare spaţiilor de birouri, precum şi serverelor de date ale companiei.

    Efectele inovaţiei:

    Cu o putere electrică instalată de 4,5 MW,  termică de 8,5 MW, respectiv 6,5 MW energie de răcire, asigură cele mai bune condiţii în birourile Petrom City prin funcţionarea flexibilă atât în anotimpul cald, cât şi în cel rece. Centrala are şi trei motoare diesel de urgenţă, cu o putere instalată de 4,8 MW, care asigură iluminatul de siguranţă, funcţionarea lifturilor, alimentarea consumatorilor din Data Center în caz de necesitate. Centrala asigură o disponibilitate in operare de 99,9% – atinge standardul TIER III – adică o funcţionare continuă  fără întreruperi atingând parametrii de calitate a energiei electrice, respectiv a tuturor utilităţilor. Potrivit proiectului iniţial, centrala trebuia să funcţioneze închis, numai pentru consumatorii din campusul Petrom City, asigurând independenţa energetică a sediului central şi mai ales a Data Center. S-a dovedit însă că se poate îmbunătăţi mult eficienţa prin majorarea producţiei de energie electrică şi termică în cogenerare şi a apărut ideea livrării surplusului de energie electrică  în Sistemul Energetic Naţional (SEN) şi respectiv a optimizării utilizării surselor.

    Descriere:

    Eficienţa centralei (consumul realizat de combustibil – gaze naturale – pentru producerea de electricitate) este foarte ridicată, peste 83%, comparativ cu media altor unităţi care produc în cogenerare (75%), datorită optimizării continue a producţiei de energie electrică prin producţia simultană de energie termică şi energie de răcire. Centrala beneficiază de sistem centralizat de control al funcţionării instalaţiilor electrice. Sistemul LMS (Load Management System) este o unitate de comandă şi monitorizare pentru instalaţiile electrice. Rolul acestuia este de a gestiona consumurile fiecărui consumator important din Petrom City căruia îi alocă un grad de prioritate în cazul în care există o producţie deficitară; tot LMS-ul asigură alimentarea consumatorilor când producţia de energie este la parametrii nominali de funcţionare. Sistemul BMS (Burner Management System) este o unitate de comandă şi monitorizare al instalaţiilor de producere energie termică şi de răcire. Logica de funcţionare a sistemului BMS este de a menţine în operare echipamentele de producere a energiei termice în funcţie de necesarul de energie. Astfel pot fi pornite/oprite boilerele de producere a apei calde şi controlate echipamentele de producere a apei răcite. 

    Detalii privind Procesul de trigenerare: centrala produce energie electrică prin intermediul a trei motoare cu gaz, producţie MWM GmbH, fiecare cu o capacitate de 1,5 MWh electrici şi 1,58 MWh termici. Utilajele folosesc gazul natural în ardere internă, produc energie electrică prin intermediul generatoarelor, iar căldura rezultată din procesul de combustie este recuperată prin instalaţii speciale. Tehnologia de care dispune centrala, de ultimă generaţie, face posibilă şi reutilizarea energiei termice, prin introducerea în maşini frigorifice care produc apă rece, de unde rezultă energia de răcire a clădirilor. Astfel se ajunge la un proces de trigenerare.

    Business Magazin a lansat în 24 noiembrie prima ediţie a catalogului “Cele mai inovatoare companii din România”.

  • Cele mai inovatoare companii din România: OMV Petrom, Centrala electrică cu ciclu combinat (CECC) Brazi – eficienţă energetică 57%

    Elementul de noutate:

    Configuraţia centralei este unică în România şi îi conferă flexibilitate în funcţionare şi o eficienţă ridicată. Centrala are o eficienţă energetică de 57% comparativ cu 30% media eficienţei energetice în sectorul energetic din România – foloseşte jumătate din cantitatea de gaz pe care o foloseşte orice altă centrală pe gaze din Romania pentru a genera aceeaşi cantitate de electricitate. Centrala electrică pe gaze de la Brazi reprezintă cel mai mare proiect privat greenfield de generare de electricitate din România, cu investiţii de circa 500 milioane euro, şi utilizează cele mai noi soluţii tehnice în domeniu, în conformitate cu standardele europene de mediu.

    Efectele inovaţiei:

    Centrala electrică cu ciclu combinat Brazi asigură securitatea furnizării de electricitate. Poate asigura până la 8-9% din consumul de electricitate al României. De asemenea, centrala poate avea un impact pozitiv asupra preţului electricităţii datorită competitivităţii crescute pe piaţă şi a predictibilităţii crescute. De asemenea, centrala electrică  Brazi joacă un rol în asigurarea stabilităţii Sistemului Energetic Naţional (SEN); datorită tehnologiei sale performante, centrala electrică de la Brazi este calificată să furnizeze reglaj secundar si terţiar: reglaj secundar – în mai puţin de 15 minute Brazi poate furniza 200 MW la o rată de 20 MW/minut – şi reglaj terţiar rapid – în maximum 15 minute poate furniza peste 400 MW la o rată de 40 MW/minut.

    Descriere:

    Prin urmare, în octombrie 2007 a fost înfiinţată Divizia Energie, în vederea administrării tuturor proiectelor companiei din acest domeniu, constituind o interfaţă unică a Petrom cu partenerii externi şi consumatorii interni şi externi de pe piaţa de energie. Date tehnice ale centralei: capacitate instalată: 860 MW; configuraţie tehnică: 2 turbine cu gaz având capacitatea de 290 MW fiecare şi 1 turbina cu abur având capacitatea de 313 MW; flexibilitate ridicată: pornire rapidă – timpul de pornire este cu 50% mai mic comparativ cu o centrală electrică convenţională şi viteză mare de creştere a cantităţii de energie electrică produsă; emisii reduse de CO2: centrala produce electricitate la 0,35 t CO2/MWh vs. o centrală convenţională pe cărbune/lignit care produce aproximativ 0,8 t CO2/MWh.

    Centrala de la Brazi aduce stabilitate în furnizarea de energie a României: nu depinde de vreme (ex. nivelul apei, vânt, soare) şi poate compensa gradul scăzut de predictibilitate a producţiei eoliene – permite instalarea a aproximativ 700 MW de energie eoliană în sistemul românesc; conexiunea la reţeaua de gaze şi electricitate: conductă de gaze de 30 km nou-construită şi 2 x 3 km de linii de înaltă tensiune nou-construite.

    Business Magazin a lansat în 24 noiembrie prima ediţie a catalogului “Cele mai inovatoare companii din România”.

  • Cele mai inovatoare companii din România: CIS Gaz, Modul combinat PV-Therm

    Elementul de noutate:

    Cu cât temperatura modulului fotovoltaic este mai joasă, cu atât mai mult creşte producţia sa. Aceasta este o problemă, mai ales în timpul verii, când temperaturile exterioare sunt ridicate. Când celulele solare încălzesc, se pierde din performanţă. Modulul PV-Therm este răcit cu ajutorul unui fluid de transfer de căldură, sporind astfel productivitatea panoului. În acelaşi timp, căldura generată prin procesul de răcire poate fi utilizată, de exemplu, pentru încălzirea apei sau pentru a sprijini sistemele de încălzire.

    Efectele inovaţiei:

    Acest modul combinat, cu o temperatură a suprafeţei panoului de până la 80°C, poate fi răcit la o temperatură sub 20°C într-o perioadă foarte scurtă de timp, utilizând apă la o temperatură de 12°C. Acest lucru înseamnă o creştere a eficienţei de până la 30%.

    Descriere:

    Experţii s-au plâns de multe ori că cele două funcţii – de căldură solară şi fotovoltaice – au un impact negativ reciproc. William Bihler din Solarzentrum Allgäu a dezvoltat un modul combinat pentru WIOSUN GmbH & Co.KG, care combină în mod eficient cele două tehnologii. În 2008, el a fost distins cu Premiul federal pentru inovaţii deosebite în industrie şi comerţ pentru această dezvoltare.

    Compania WioCis a luat naştere în 2014 ca o asociere între firma germană Solarzentrum Allgäu (SZA) şi CIS Gaz. SZA este singura firmă din lume care poate să producă acest tip de module; ea deţine toate certificările necesare. Modulele PV-Therm urmează să fie produse în România, împreună cu firma WioCis, începând din primăvara anului 2015, la Giurgiu. Patentele aparţin noii asocieri.

    SZA lucrează în parteneriat cu TÜV Rheinland, cu cel mai mare institut de cercetare german, Frauenhoffer Institut, şi cu Facultatea din Düsseldorf, în domeniul cercetării materialelor şi componentelor necesare producerii panourilor solare şi termice. Aceste panouri produc, pe lângă energie electrică, şi apă caldă, necesară încălzirii clădirilor.

    Fondată în 1990, CIS Gaz are activităţi în industria gazelor naturale şi este specializată în asamblare, punere în execuţie, reabilitare şi instalaţii speciale pentru toate cele trei ramuri din domeniu: extracţie, transport şi distribuţie.

    Business Magazin a lansat în 24 noiembrie prima ediţie a catalogului “Cele mai inovatoare companii din România”.

  • Două noi societăţi au fost create prin divizarea Electrocentrale Bucureşti

    Divizarea ELCEN a avut loc ca urmare a Memorandumului “Realizarea serviciilor publice de alimentare cu energie termică prin sistem de alimentare centralizată cu energie termică integrat (SACET) în Municipiul Bucureşti şi Municipiul Constanţa”, adoptat de Guvernul României în data de 21 martie 2013 şi aprobat cu scopul dezvoltării unui serviciu public energetic performant şi eficient pentru locuitorii din Bucureşti şi Constanţa.

    Procesul de divizare a fost finalizat marţi, 30 septembrie a.c., când s-au înregistrat la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti noile companii desprinse din ELCEN, precum şi Actul Constitutiv modificat al Electrocentrale Bucureşti.

    În urma divizării ELCEN, au rezultat trei societăţi: Electrocentrale Bucureşti S.A. (R.C.: J40/1696/2003, C.F.: RO15189596), Electrocentrale Constanţa S.A. (R.C.: J40/11293/2014, C.F.: 33636420) şi Electrocentrale Titan S.A. (R.C.: J40/11292/2014, C.F.: 33636439).

    Astfel, statul român rămâne acţionar majoritar al Electrocentrale Bucureşti S.A. (97,51%) prin intermediul Departamentului pentru Energie din cadrul Ministerului Economiei, în timp ce Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A., cu sediul în Mediaş, va deţine 2,49% din acţiuni.

    În ceea ce priveşte cele două societăţi nou formate, statul român este unic acţionar al Electrocentrale Constanţa (100%) şi deţine 28,80% din titluri în cadrul Electrocentrale Titan, unde restul acţionarilor sunt Electrocentrale Grup (70,47%), respectiv Romgaz (0,73%).

    Electrocentrale Bucureşti (ELCEN) rămâne cu cele 4 CTE-uri care deservesc Bucureştiul: Centrala Termoelectrică Vest, Centrala Termoelectrică Sud, Centrala Termoelectrică Grozăveşti, Centrala Termoelectrică Progresu, precum şi cu Uzina de Reparaţii.

    Electrocentrale Constanţa S.A. deţine Centrala Termoelectrică Palas şi reţelele de transport al energiei termice ce deservesc oraşul Constanţa, precum şi alte bunuri/active din patrimoniul ELCEN, în timp ce Electrocentrale Titan S.A. deţine Centrala Termoelectrică Titan şi Centrala Termoelectrică Fântânele, precum şi alte bunuri/active din patrimoniul ELCEN.

    Potrivit aceluiaşi Memorandum, următorii paşi constau în: transformarea celor două regii – RADET Bucureşti şi RADET Constanţa – în societăţi comerciale, transferul acţiunilor Electrocentrale Bucureşti şi Electrocentrale Constanţa din proprietatea privată a statului român către Primăria Municipiului Bucureşti, respectiv Primăria Municipiului Constanţa, şi fuziunea dintre cele două societăţi şi societăţile rezultate din reorganizarea celor două regii, în scopul creşterii calităţii serviciului public la un tarif suportabil pentru populaţie.

    ELCEN a fost înfiinţată pe 18 decembrie 2002, ca filială a S.C. Termoelectrica S.A., prin reorganizarea acestei societăţi comerciale. În prezent, Ministerul Economiei, prin Departamentul pentru Energie, este acţionarul majoritar al ELCEN, deţinând 97,51% din titlurile companiei.

    ELCEN este cel mai mare producător de energie termică din Capitală (90%) şi din ţară (40%). Societatea asigură şi 4,8% din energia electrică produsă la nivel naţional. În primele opt luni ale acestui an, ELCEN a înregistrat o producţie de energie termică de 2,8 milioane Gcal, respectiv 1,67 milioane MW/h de energie electrică.

    În primul semestru din 2014, ELCEN a înregistrat o cifră de afaceri de aproximativ

    un miliard de lei (circa 227 milioane de euro).

  • Electrica va plăti noilor administratori 2.500 euro pe lună şi un bonus anual de până la 10.000 euro

    Membrii noului Consiliu de Administraţie al Electrica (EL), aprobat la începutul săptămânii de acţionari, vor primi lunar remuneraţii de câte 2.500 de euro brut, dar şi câte un bonus anual de până la 10.000 de euro brut pentru îndeplinirea unor obiective care vor fi stabilite în următoarele luni.

    Acţionarii companiei i-au aprobat în adunarea generală desfăşurată luni ca membri ai Consiliului de Administraţie al Electrica pe Victor Vlad Grigorescu – propus de către statul român, prin Departamentul pentru Energie, Victor Cionga – propus de stat (Departamentul pentru Energie) şi Certinvest, Cristian Buşu – propus de SIF Oltenia (SIF5), baroneasa Arielle Malard de Rotschild – propusă de ING Pensii SAFPAP şi Michael Adriaan Maria Boersma – propus de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.

    Cei cinci îi înlocuiesc în pe Marius Eugen Untescu, Ioan Roşca, Constantin Dinescu, Nicolae Pleşa şi Rareş Ioan Popescu. Mandatele acestora au încetat la data AGA, după ce nu au fost reconfirmaţi. Ioan Roşca este directorul general al Electrica.

    “AGOA aprobă stabilirea unei remuneraţii pentru membrii Consiliului de Administraţie după cum urmează. O sumă fixă brută de 2.500 de euro pe lună, pentru îndeplinirea sarcinilor atribuite acestora prin actul constitutiv şi o sumă variabilă brută de până la 10.000 de euro pe an pentru îndeplinirea obiectivelor care vor fi stabilite de Comitetul de Nominalizare şi Remunerare în termen de trei luni de la semnarea acordului de servicii de către administratorii din consiliu”, se arată într-un raport cu hotărârile acţionarilor transmis de Electrica Bursei de Valori Bucureşti (BVB).

    Suma de 2.500 de euro va fi primită de administratori indiferent de numărul şedinţelor la care participă într-o lună.

    De asemenea, administratorii vor avea poliţă de asigurare de tip Directors&Officers Liability, pe cheltuiala companiei, cu o valoare asigurată de 10 milioane de euro, se arată în contractul de servicii pe care îl vor semna membrii consiliului de administraţie.

    În plus, Electrica se obligă să deconteze administratorilor cheltuieli rezonabile, în contextul desfăşurării activităţii legate de companie, precum cele pentru călătorii – clasa business, hotel, telefon şi restaurant, se arată în raport.

    Baroneasa Arielle Malard de Rothschild, cetăţean francez, este fondatorul diviziei de pieţe emergente la banca de investiţii Rothschild & Cie, parte a grupului Rothschild. Înainte de a se alătura Rothschild & Cie în 1999, a petrecut 10 ani ca bancher de investiţii la Lazard Frères & Cie. Începând cu 1989, Arielle Malard de Rothschild a fost consilier financiar în Europa de Est şi Africa de Nord, consiliind iniţial guvernele cu privire la renegocierea datoriilor statului şi asupra privatizărilor, pentru ca mai târziu s-a se implice în fuziuni şi achiziţii.

    Arielle Malard de Rothschild are experienţă în proiecte mari de privatizare în România, Polonia, Rusia, Ungaria şi Maroc, coordonând privatizarea unor companii precum MOL, Nafta Polska, ZIL, BCR sau Dacia, se arată în documente disponibile pe site-ul Electrica.

    În rolul său actual ca managing director la Rothschild & Cie şi ca vicepreşedinte pentru Europa de Est, Arielle Malard de Rothschild conduce o echipa de 30 de persoane cu sediul la Paris, precum şi cu operaţiuni în diferite ţări vizate de departament.

    Michael Adriaan Maria Boersma, cetăţean olandez, a lucrat în perioada 1977 – 2003 pentru grupul petrolier Shell. În 2003, Boersma deţinea postul de preşedinte al Shell Global Solutions. Între 2003 şi 2009, acesta a fost director general şi preşedinte al Essent, cea mai mare companie integrată de utilităţi din Olanda.

    După plecarea de la Essent, Boersma a ocupat funcţii de membru în consiliile de administraţie la mai multe companii din Olanda, SUA, Germania şi Finlanda. În prezent deţine funcţii de consultant senior, preşedinte şi membru în consiliile de administraţie la mai multe companii, fundaţii, instituţii şi organisme consultative.

    Victor Cionga a petrecut 12 ani în prima parte a carierei la Institutul de Fizică Atomică, iar în anii ’90 a lucrat ca analist în mai multe companii. În 1999, s-a alăturat Raiffeisen Financial Advisors Romania ca director general, coordonând proiecte de privatizare, fuziuni şi achiziţii. În 2004 a fost numit director general adjunct la Raiffeisen Capital & Investment.

    În 2007, Cionga a fondat AZ Capital Advisors, un parteneriat specializat în consilierea în domeniul fuziunilor şi achiziţiior, devenind managing partner al firmei, pe care o conduce şi în prezent. Totodată, Cionga a deţinut pe perioade limitate şi funcţii neexecutive în consilii de administraţie/supraveghere.

    Victor Vlad Grigorescu este expert în cadrul Departamentului pentru Energie. Anterior, a ocupat timp de doi ani poziţia de director al AG Industrial Consult, societate specializată în consultanţă în
    domeniul politicilor publice. În perioada 2007-2011, Grigorescu a ocupat poziţia de secretar II în cadrul Reprezentanţei Permanente a României pe lângă UE, secţia comercială, cu responsabilităţi în
    domeniul politicii comerciale comune a UE.

    Anterior detaşării la Reprezentanţa Permanentă a României pe lângă UE, începând cu anul 2004, Grigorescu a ocupat poziţia de expert UE în cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului, Departamentul de Comerţ Exterior, partipând la negocierile de aderare a României la UE.

    Cristian Buşu este, începând din 2011, lector universitar în cadrul Academiei de Studii Economice Bucuresti. În prezent, este de asemenea membru al consiliului de administraţie şi al comitetului de audit la SIF Oltenia (SIF5), începând din mai 2013, şi director sucursală centrală Marfin Bank Bucureşti, din octombrie 2010.

    În perioada 2009-2013, Buşu a fost director economic al Fondului Proprietatea şi membru în Comitetul Reprezentanţilor. Anterior a fost timp de patru ani consilier economic în cadrul Departamentului Economic al Guvernul României. Între anii 2000 şi 2005 a lucrat pentru Prudential Financial, New York, ca planificator financiar/broker.

    În urma ofertei publice prin care acţiunile Electrica au fost listate la începutul lunii iulie, statul român a rămas cu 49% din acţiunile companiei. Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare a investit 75 milioane euro în ofertă şi a obţinut astfel 8,6% din acţiunile companiei, devenind al doilea mare acţionar, după stat.

  • Lukoil vrea să învie cel mai bun ulei de motor din perioada comunistă, uitat de români în ultimii 25 de ani

    Felix Dragu enumeră repede numele principalilor săi concurenţi: Total, Chevron, Repsol, Castrol, Prista Oil, Mol. Se raportează la ei cu multă seriozitate, aceştia fiind motivul pentru care produsele sale au deocamdată doar 20% dintr-o piaţă care nu creşte foarte repede şi pe care o cunosc în detaliu doar specialiştii, fie ei producători de ulei, inginerii din fabrici, producători de maşini sau mecanicii din service-urile auto. Piaţa de uleiuri din România continuă să scadă de câţiva ani încoace, odată din cauza problemelor economice, dar în special pe fondul performanţei mai bune a uleiurilor, care au o durată de viaţă mai lungă decât în trecut.

    În 2006, când Lukoil separa fabrica de ulei în vederea câştigării de cotă de piaţă, volumul total al pieţei era de 180.000 de tone, după cum arată datele Lubrichem, Patronatul Producătorilor şi Importatorilor de Lubrifianţi, Chimicale şi Accesorii Auto. În 2008, piaţa s-a contractat până la 160.000 de tone, pentru ca din 2010 să se menţină la un volum de 100.000 de tone. Dintre acestea, aproximativ 70.000 de tone reprezintă piaţa industrială. La un preţ mediu de 2.000 de euro pe tonă, vorbim despre o piaţă de 200 de milioane de euro.

    Dragu lucrează în Lukoil de la sfârşitul anilor ’90. S-a angajat imediat după facultate ca economist la rafinăria Petrotel Lukoil, s-a mutat apoi la Bucureşti şi a condus divizia de raportare financiară a Lukoil România, iar din 2007 s-a mutat pe poziţia de CFO la Lukoil Lubricants Eastern Europe.

    Conducerea rafinăriei Petrotel Lukoil a decis în 2006 să separe producţia de ulei de rafinărie. În 2005, această măsură fusese luată în rafinăriile grupului din Rusia, fiind apoi urmată de toate rafinăriile din grup. „Lukoil a separat divizia de uleiuri pentru a căuta separat soluţii şi resurse pentru noi tehnologii pe această piaţă care diferă de cea a produselor albe“, explică Felix Dragu, care ocupă de anul trecut funcţia de director general al companiei. Din 2005, Lukoil Lubricants a urcat pe locul 7 în topul internaţional al producătorilor de ulei dominat autoritar de Shell, Mobil sau Chevron.

    Divizia din România, care coordonează un cluster regional de zece ţări (Bulgaria, Serbia, Croaţia, Muntenegru, Grecia, Cipru, Albania, Malta, Macedonia, Italia), livrează deocamdată cea mai mare parte a producţiei pe piaţa locală, unde merg 70% din cele 40.000 de tone produse anual la fabrica din Ploieşti. Facilitatea de producţie a Lukoil Lubricants Eastern Europe se află la Ploieşti, în incinta rafinăriei.

    De la separarea producţiei, Felix Dragu spune că singurele relaţii comerciale dintre cele două fabrici „sunt că noi luăm de la ei curent electric şi utilităţi, iar noi le vindem ulei“. În fabrică lucrează acum 99 de persoane, dintre care 80% sunt în zona de producţie şi restul administrativ şi vânzări, iar aceştia scot pe piaţă o gamă de 140 de produse constante, dintre cele 600 ale grupului Lukoil. „Gama noastră este compusă din produse regionale, specifice pentru un anumit tip de climă şi consum din clusterul nostru. Practic, noi producem pentru clusterul nostru, care este Europa“, spune Felix Dragu. Cea mai importantă parte a producţiei, 70%, merge în România, unde cota de piaţă a companiei este de 20%, în Bulgaria, unde cota de piaţă este de 11%, dar şi în toată reţeaua de benzinării a Lukoil din Europa. După cum spune Felix Dragu, vânzările de ulei din benzinării reprezintă o parte foarte mică din vânzări, fiind considerate vânzări de urgenţă. De asemenea, directorul LLK Eastern Europe crede că vânzările de ulei din hipermarketuri se vor reduce mult, deoarece şoferii care îşi schimbă singuri uleiul devin o excepţie.

  • OMV sfătuia şoferii să nu supraalimenteze rezervorul. Acum le vinde benzină în rate fără dobândă

    OMV Petrom, compania care operează cel mai mare lanţ de benzinării din România, a lansat oferta “Două rate fără dobândă” pentru posesorii cardului de credit “Card Avantaj” care alimentează la staţiile OMV.

    Clienţii care aplică prin SMS pentru un card de credit “Card Avantaj” urmează să primească 100 de lei bonus, iar în situaţia în care alimentează la OMV beneficiează de două rate fără dobândă, informează compania.

    OMV îşi atenţiona clienţii la sfârşitul lunii august, prin intermediul paginii de Facebook OMV România, să nu risipească benzina sau motorina în timpul alimentării şi să evite supraîncărcarea rezervorului. “Atunci când alimentezi, foloseşte corect pompa pentru a evita situaţiile neprevăzute. Dacă ai nevoie de ajutor, apelează cu încredere la personalul din staţie. Colegii noştri te vor ajuta cu plăcere!”, se arăta pe pagina de Facebook OMV România.

    Lanţul de benzinării OMV percepe printre cele mai mari preţuri la combustibil pe piaţa locală. Un litru de benzină costă 6,3 lei, iar unul de motorină 6,7 lei.

    Grupul Petrom este cel mai mare grup petrolier din Europa de Sud-Est, cu activităţi în sectoarele Explorare şi Producţie, Rafinare şi Marketing, Gaze Naturale şi Energie. Grupul exploatează în România şi Kazakhstan rezerve dovedite de petrol şi gaze estimate la 832 milioane de barili echivalent petrol (în România 805 milioane barili echivalent petrol) şi are o capacitate nominală anuală de rafinare de 8 milioane tone. Pe piaţa distribuţiei de produse petroliere, Grupul Petrom este prezent prin intermediul unei reţele de circa 800 staţii, operată sub două branduri, Petrom şi OMV.

  • OMV sfătuieşte şoferii să nu supraalimenteze rezervorul. În ţară, mii de clienţi alimentează de 5 lei, unii cu monede

    OMV Petrom, compania care operează cel mai mare lanţ de benzinării din România, îşi atenţionează clienţii, prin intermediul paginii de Facebook OMV România, să nu risipească benzina sau motorina în timpul alimentării şi să evite supraîncărcarea rezervorului.

    “Atunci când alimentezi, foloseşte corect pompa pentru a evita situaţiile neprevăzute. Dacă ai nevoie de ajutor, apelează cu încredere la personalul din staţie. Colegii noştri te vor ajuta cu plăcere!”, se arată pe pagina de Facebook OMV România.

    Mii de şoferi ajung zilnic sau de mai multe ori pe zi la benzinăriile din judeţele României pentru că nu-şi permit să alimenteze cu mai mult de un litru de combustibil. Benzinarii susţin că aceste cazuri sunt tot mai frecvente de la o lună la alta, ca urmare a lipsei locurilor de muncă şi a slabei puteri de cumpărare. “La început îmi era jenă să merg cu zece lei la pompă, dar acum m-am obişnuit”, spune Alexandru F., un tânăr de 24 de ani din Harghita, care a rămas fără serviciu anul trecut. Tânărul îşi mai permite să alimenteze cu cel mult zece litri pe lună, dat fiind că perioada în care mai primeşte indemnizaţie de şomaj se va termina în cursul verii. “Mama mea lucrează la benzinărie şi zilnic sunt şoferi care alimentează cu până la 10 lei, fie că este vorba de tineri sau de bătrâni. Pretul carburanţilor este mare şi de aceea multe persoane alimentează doar cât au nevoie. Maşina e un bun folosit mai rar de cei care nu au un salariu cu care să poţi trăi bine”, spune Iulian Platon, un alt şofer harghitean.

    Lanţul de benzinării OMV percepe printre cele mai mari preţuri la combustibil pe piaţa locală. Un litru de benzină costă 6,3 lei, iar unul de motorină 6,7 lei.

    Grupul Petrom este cel mai mare grup petrolier din Europa de Sud-Est, cu activităţi în sectoarele Explorare şi Producţie, Rafinare şi Marketing, Gaze Naturale şi Energie. Grupul exploatează în România şi Kazakhstan rezerve dovedite de petrol şi gaze estimate la 832 milioane de barili echivalent petrol (în România 805 milioane barili echivalent petrol) şi are o capacitate nominală anuală de rafinare de 8 milioane tone. Pe piaţa distribuţiei de produse petroliere, Grupul Petrom este prezent prin intermediul unei reţele de circa 800 staţii, operată sub două branduri, Petrom şi OMV.

  • Cum a cheltuit Patriciu primul miliard de dolari

    Omul de afaceri Dinu Patriciu a murit în această dimineaţă. Dinu Patriciu avea 64 de ani şi suferea de o boală hepatică progresivă şi a fost supus, în 2012, unui transplant de ficat. Omul de afaceri a murit la Londra, unde se mutase la începutul acestui an.

    Citiţi în continuare cum a cheltuit Patriciu primul miliard de dolari, poveste publicată de Business Magazin în 2009.

    Dinu Patriciu, singurul roman ramas in clasamentul Forbes al celor mai bogati oameni din lume, spune ca a investit deja primul miliard de dolari in afaceri personale. Dar mai are planuri si pentru Rompetrol, de unde a decis sa nu plece cat va mai fi actionar.

    Mai multe lucruri par schimbate la Dinu Patriciu, directorul general al Rompetrol si declarat de realizatorii topului american Forbes cel mai bogat om din Romania. In primul rand, este mult mai deschis la discutii – tendinta care a inceput sa se observe inca de cand omul de afaceri a vandut 75% din Rompetrol kazahilor de la KazMunaiGaz. In al doilea rand, vorbeste mai mult despre macroeconomie decat despre business, lucru de asemenea schimbat in ultimii ani. In al treilea rand, businessul despre care vorbeste omul de afaceri nu se mai cheama doar Rompetrol, ci se mai refera la inca alte patru afaceri in care a investit, dar in care nu s-a implicat executiv – comportament tipic unui fond de investitii.
     
    Ce nu s-a schimbat la Dinu Patriciu este faptul ca a ramas la fel de secretos ca intotdeauna. Declara ca pentru cele patru afaceri personale a cheltuit pana acum un miliard de dolari (aproximativ 700 milioane de euro), adica cea mai mare parte din cele 1,6 miliarde de dolari (respectiv 1,1 miliarde de euro) pe care le-a luat de la KazMunaiGaz atunci cand a vandut 75% din Rompetrol. 
     
    Se abtine insa de la a da detalii despre toate cele patru afaceri. Vorbeste deschis doar despre Adevarul Holding – trustul de presa ajuns acum la 1.000 de angajati si afaceri estimate de 120 de milioane de dolari (100 de milioane de euro) pentru acest an – si despre investitiile imobiliare. In acestea din urma, Dinu Patriciu a investit cel mai mult in achizitia Fabian (intr-o tranzactie evaluata la 50 de milioane de euro, datoriile nete ale firmei ridicandu-se la 76,1 milioane de euro), companie implicata in 11 proiecte imobiliare si evaluata anul trecut la 138,3 milioane de euro. Cealalta investitie imobiliara importanta a lui Dinu Patriciu este proiectul Smart City, in care este partener cu Immorent, parte a grupului austriac Erste. Smart City va fi dezvoltat pe o suprafata de 150.000 de metri patrati in nordul capitalei si necesita o investitie de 300 de milioane de euro. 
     
    Despre celelalte doua afaceri, dezvoltate in domenii total diferite (energie si tehnologie), Dinu Patriciu nu da decat mici detalii, dar admite ca acestea au inghitit cea mai mare parte din miliardul de dolari investit pana acum. Afacerea din IT, careia Dinu Patriciu nu vrea sa ii spuna numele, este un producator de echipamente telecom din Germania, care “produce deja in momentul de fata, are sute de oameni angajati si sute de milioane de euro cifra de afaceri”. Dinu Patriciu spune ca a mai avut si in trecut tentative de a investi in IT, dar de aceasta data l-a convins faptul ca productia nu este doar in domeniul software, ci in principal in zona de hardware si echipamente telecom.
     
    In afacerea IT, Dinu Patriciu a investit alaturi de un partener (“Am un partener, dar eu sunt investitorul financiar si majoritar”), aceeasi strategie fiind folosita si in cazul afacerii din energie, care se concentreaza insa in zona de cercetare: “In aceasta afacere ne concentram pe energii alternative – este un proiect de cercetare international care vrea sa identifice resursele tehnologice care pot pune in valoare resurse marine”.
     
    Investitia in cercetare a fost si cea mai mare facuta de Dinu Patriciu: “Ca resurse financiare, in ordinea investitiilor, au fost energia, IT, real estate si media. Per total, am investit in toate aceste afaceri peste un miliard de dolari, iar peste jumatate dintre acestia au mers in energie si IT”.  
     
    Omul de afaceri crede ca “din oricare dintre cele patru afaceri poate iesi un nou Rompetrol”, dar spune ca nu poate estima momentan valoarea vreuneia din afacerile in care a investit: “Eu astazi nu stiu sa fac valorizarea unei afaceri. Nu mi-e rusine sa spun, dar chiar nu stiu ce multipli se folosesc astazi pentru evaluarea unei afaceri si nu stie nimeni, e o poveste”. Dinu Patriciu explica insa ca a intrat in aceste afaceri tocmai pentru ca a sesizat o oportunitate, dar si potentialul respectivelor afaceri: “Nu stiu de fapt cat fac toate afacerile in care am investit; in toate am investit intr-un context, la momentul respectiv, si le voi valoriza intr-un alt context, despre care de asemenea nu stiu cum va fi; valoarea este cea pe care considera cumparatorul ca o poate scoate din acel business sau cea data de sinergiile pe care cumparatorul crede ca le face prin integrarea acelei afaceri”.
     
    Dinu Patriciu a cumparat insa si una dintre companiile scoase la vanzare de Rompetrol – Eurojet, compania de transport aerian, pentru care a platit un milion de dolari. Dinu Patriciu spune ca acesta este un activ foarte mic, imposibil de comparat cu restul grupului. Pe de alta parte, in afara de Eurojet, Rompetrol “nu prea mai are ce externaliza, afacerile sunt integrate”, dupa cum spune Dinu Patriciu. Declaratia omului de afaceri este putin surprinzatoare, in contextul in care directorul de active noncore al grupului, Titov Buzescu, declara in luna decembrie pentru BUSINESS Magazin ca Rompetrol va vinde toate activele noncore. Decizia de pastrare a acestor active este atat un semn al unor viitoare contracte interesante pentru grup, dar si al faptului ca este greu de gasit cumparatori in aceasta perioada.

    Eric Kish: “Misiunea mea este sa restructurez aceasta divizie care poate ajunge la afaceri de 1 miliard de dolari”

     

  • Modelul nuclear britanic: statul, industria şi facultăţile stau la aceeaşi masă pentru a dezvolta un sector de miliarde de euro, cu peste 60.000 de slujbe

    “Aproape că nu facem nimic în această clădire fără ca o companie să vină şi să plătească“, spune un domn cu ochelari şi cămaşă cu mânecă scurtă înainte să treacă la următorul slide din prezentarea PowerPoint. Ne aflăm într-un parc industrial de la marginea Sheffield-ului, în nordul Angliei. Este o zi caldă, cu mult soare, o vreme atipică pentru insulele britanice, dar un semn bun pentru Turul Franţei, care ia startul undeva în zonă, a doua zi. Afară o turbină eoliană cât un bloc cu şapte etaje se învârte încet. Din sala de conferinţe se văd, vizavi, siglele Rolls-Royce şi Boeing.

    „Avem şi cazuri în care companii concurente pe piaţă lucrează împreună aici pentru a rezolva probleme comune“, continuă domnul cu ochelari. Vorbitorul este Alan McLelland, directorul de operaţiuni al Centrului de Cercetare Industrială Avansată în domeniul Nuclear, sau NAMRC. Înfiinţat în 2009, la comanda guvernului britanic, pentru „a combina know-how-ul şi experienţa companiilor industriale cu competenţele universităţilor“, Centrul are o misiune simplă: să facă astfel încât, oriunde se construieşte o centrală nucleară, o parte din lucrări şi produse, de la şuruburi şi piuliţe la reactor, să fie livrate de firme britanice.

    Acest „mariaj“ între industrie şi mediul academic reprezintă acum nucleul programului atomic britanic, în care guvernul mai joacă un rol de emiţător de strategie, coordonator şi supraveghetor, după ce acum câţiva ani a privatizat aproape toate centralele nuclear-electrice. Practic tot ce mişcă în sectorul nuclear o face printr-un parteneriat între cel puţin două părţi, iar la NAMRC se întâlnesc toţi trei actorii.

    Centrul este deţinut de universităţile din Sheffield şi Manchester şi a fost creat printr-un grant de 30 milioane de lire sterline acordat de stat, plus alte fonduri de la Uniunea Europeană. O felie substanţială din veniturile centrului vine acum din „cotizaţii“ plătite de companii, printre ele numărându-se lideri ai pieţei mondiale, precum Wetinghouse, Areva sau Electricite de France. În schimb, cei 70 de angajaţi ai NAMRC sprijină întreg sectorul nuclear pe trei căi.

    Unu, prin activitatea de cercetare, orientată către obţinerea într-un orizont de timp apropiat a unei aplicaţii comerciale şi care se desfăşoară într-un atelier de 6.000 de metri pătraţi.

    Doi, dacă o companie nu are experienţă în domeniul nuclear, Centrul îi va oferi asistenţă şi informaţii pentru a o ajuta să îndeplinească standardele riguroase din sector şi să-şi facă intrarea pe piaţă. „Am lucrat cu Westinghouse şi Areva pentru a întocmi o listă completă cu firmele britanice care pot fi furnizori de componente pentru reactoarele nucleare, în ideea de a identifica oportunităţi globale concrete“, spune McLelland. În ultimul rând, în ideea de a menţine în ţară know-how-ul din domeniu, NAMRC organizează cursuri şi programe de ucenicie, orientate către nevoile industriei. Banii publici continuă să curgă către centrul de cercetare, dar statul îi trasează ţinte privind valoarea contractelor câştigate de firme, numărul de companii angajate în proiecte şi, mai ales, numărul de locuri de muncă create sau menţinute în ţară.

    Sectorul nuclear civil înseamnă pentru Marea Britanie mai bine de 62.000 de slujbe în centrale şi în industria de pe orizontală, adică fabrici şi laboratoare, dar şi birouri ale consultanţilor şi avocaţilor. Asociaţia Industriei Nucleare britanice susţine că cifra ar urma să crească cu încă 30.000 de joburi, dacă s-ar transpune în realitate planurile de a înlocui parcul atomic învechit al ţării cu centrale noi, cu puterea totală de 16.000 MW. Firmele britanice au capacitatea de a furniza echivalentul în produse şi servicii a 60% din valoarea programului de „new build“, potrivit aceleiaşi surse.

    BUSINESS CU URANIU
    În Marea Britanie, ciclul combustibilului nuclear începe la Capenhurst, un sat din nord-vestul Angliei cu nici 300 de locuitori. Pe o şosea încadrată de-o parte şi de alta de pădure şi care coboară din Chester, oraş înfiinţat în secolul I de romani, minereul de uraniu este adus la o fabrică de îmbogăţire pentru a fi convertit într-o formă cu potenţial energetic mai mare decât uraniul natural.

    „Filosofia noastră este să fim mereu cu stoc zero, nu să instalăm capacitate nouă de producţie înainte să existe piaţă“, spune Tony McCormick, director de marketing la Urenco, grupul căruia îi aparţine uzina. Urenco a fost înfiinţată în anii ‘70, printr-un tratat între Marea Britanie, Germania şi Olanda, iar acum furnizează combustibil îmbogăţit pentru majoritatea centralelor nucleare europene.

    Într-un discurs presărat cu termeni precum „cotă de piaţă“, „supraofertă“ şi „clienţi“, Tony McCormick vorbeşte despre o companie care în altă ţară ar fi declarată de interes strategic şi a cărei activitate ar fi secretă ca şi cum ar fi un business ca oricare altul. Urenco însă publică rapoarte financiare după modelul firmelor de pe bursă, din care aflăm că în 2013 a făcut afaceri de 1,5 miliarde de euro şi un profit net de 337 milioane de euro. Capitalul se împarte în trei: guvernul britanic are 33% din acţiuni, guvernul olandez deţine acelaşi procent, iar grupurile germane RWE şi E.ON împart în mod egal ultima treime.

    După propriile estimări, Urenco alimentează 31% din piaţa internaţională a uraniului îmbogăţit, în timp ce compania rusă Rosatom are o cotă de 27% şi francezii de la Areva au 15%. Pe lângă fabrica de lângă Chester, grupul mai deţine unităţi în Olanda, Germania şi Statele Unite.