BusinessMagazin

Category: Energie

Analize financiare și de afaceri din domeniul energiei – totul despre marile companii și sfaturi pentru consumatori

  • Cea mai bună răzbunare: după ce a fost concediat, şi-a făcut angajatorul să îl invidieze. Nu mulţi au reuşit ceea ce el a făcut

    Un eşec de moment s-a dovedit, pentru Erle Halliburton, una dintre cele mai mari oportunităţi ale carierei. Concediat din cauza ideilor inovatoare, a pornit propria companie, ajunsă astăzi la venituri de miliarde.

    Erle Palmer Halliburton s-a născut pe 22 septembrie 1892 în apropiere de Henning, Tennessee, în familia Emmei Cothran şi a lui Edwin Graves Halliburton. Pe când avea 12 ani tatăl său a murit, aşa că Halliburton s-a văzut nevoit să muncească încă de la o vârstă fragedă pentru a-şi putea ajuta familia. Iniţial, a învăţat să opereze maşinării grele, precum locomotivele şi macaralele cu aburi. Ulterior, s-a angajat ca agent de vânzări în New York. Înainte ca SUA să intre în primul război mondial, Halliburton a devenit cunoscut ca membru în Marina Statelor Unite. În 1915 a trecut în rezervă şi a devenit interesat de câmpurile petroliere din California, unde putea aplica tehnologiile folosite în marină. Dorinţa de a inova i-a adus însă un lung şir de discuţii cu şeful său, care într-un final l-a şi concediat. Peste ani, antreprenorul avea să declare că angajarea şi concedierea de la Perkins Oil Well Cementing Company au fost cele mai bune două oportunităţi pe care le-a întâlnit. În 1919, pe baza experienţei anterioare în domeniu, el a pus bazele New Method Oil Well Cementing Company, un business care oferă servicii companiilor din industria petrolieră, numele fiind schimbat câteva decenii mai târziu în Halliburton Company. Antreprenorul a fondat, de asemenea, şi compania Southwest Air Fast Express, achiziţionată ulterior de American Airlines. Un alt business de success al fondatorului a pornit în urma proiectării unor geamantane de aluminiu, fabricate acum de Zero Halliburton. Antreprenorul, văr al scriitorului de jurnale de călătorie Richard Halliburton, a fost căsătorit cu Vida C. Taber Halliburton, alături de care a avut cinci copii: Erle P. Jr., David, Zola Catherine, Vida Jessie şi Ruth Lou. În 1957, a fost introdus în Oklahoma Hall of Fame. El a murit pe 13 octombrie 1957, în Los Angeles. Prezentă astăzi în peste 70 de pieţe, Halliburton funcţionează cu o echipă de peste 40.000 de angajaţi. Segmentul principal de afaceri al businessului este Energy Services Group (ESG), unde compania oferă o gamă largă de produse şi servicii clienţilor din industria de petrol şi gaze din întreaga lume. În 2020, afacerea a înregistrat venituri de 14,4 miliarde de dolari, în scădere cu circa 35% faţă de anul precedent.


     

  • Cleptocraţia sau cum se fac superbogaţii Kazahstanului

    La fel ca în Belarus, kazahii s-au revoltat pentru că n-au mai suportat un regim cleptocrat care monopolizează totul şi care parazitează resursele ţării. Cine vrea să vadă de ce este capabilă elita conducătoare din Kazahstan nu trebuie să privească mai departe de soţii fetei celei mari a lui Nursultan Nazarbaev. Unul s-a sinucis în circumstanţe dubioase, dar a murit foarte bogat, iar celălalt prosperă. Lămuritoare sunt şi averile amantelor fostului preşedinte.

    O investigaţie privind un manager de top al companiei de transport de gaze din Kazahstan dezvăluie ascensiunea acestuia în societate şi o reţeaua informală de afaceri, o dovadă suplimentară că legăturile cu familia fostului preşedinte sunt cea mai directă cale de succes în ţara din Asia Centrală, scrie The Diplomat. Este vorba de Kairat Şaripbaev, despre care se zvoneşte că ar fi soţul Darigăi Nazarbaeva, fiica cea mare a fostului preşedinte Nursultan Nazarbaev. Un videoclip cu nunta lor neoficială a fost postat online în 2020. Oficial, singura ocupaţie a lui Şaripbaev este de a fi directorul general al KazTransGas, o companie de transport de gaze aflată anterior sub umbrela companiei de stat de petrol şi gaze KMG. În martie 2021, compania a ieşit din KMG, dar a rămas sub tutela Samruk-Kazina, fondul suveran de active al ţării. O investigaţie a direcţiei kazahe al RFE/RL, cunoscută local sub numele de Radio Azattyq, a asociat numele lui Şaripbaev de mai multe companii înfiinţate în 2014 care îşi desfăşoară activitatea în mai multe sectoare, de la imobiliare la produse farmaceutice şi până la vânzarea de echipamente pentru industria gazelor naturale. În 2014, Armania, la acea vreme o companie destul de obscură, a cumpărat Hotelul Duman din capitală la un preţ redus de la KMG, care finanţase construcţia cu şapte ani mai devreme. Radio Azattyq arată că Armania este la finalul firului deţinută de două companii, Tian-Shan Holding, înregistrată în Singapore, legată de Şaripbaev, şi Grupul DLS, înregistrat la Almaty, legat de Nazarbaeva. Armania şi KazTransGas au sediul comun, ambele fiind înregistrate la aceeaşi adresă în Nur-Sultan (oraş numit aşa după preşedintele Nazarbaev). După ce a lucrat ca manager în companii de stat timp de 15 ani, Şaripbaev a fost recompensat cu funcţia de director la KazTransGas în decembrie 2015. Important este că din iulie 2014 până cel puţin în 2016, Şaripbaev a fost şi acţionar minoritar la Bank RBK, un creditor de mărime medie care are legătură cu Nazarbaev prin fratele acestuia Bolat. Pentru a ajuta la dispariţia lui Şaripbaev din registrul companiilor private, omul de afaceri local Aset Nurdos a devenit directorul mai multor întreprinderi asociate anterior cu Şaripbaev şi cu alte companii din domeniul gazelor naturale. Potrivit datelor de la Samruk-Kazina, Nurdos nu este afiliat cu KazTransGas şi subsidiarele acesteia, deşi documentele depuse la ministerul finanţelor îi menţionează numele în legătură cu Intergas Central Asia, o subsidiară a KazTransGas. Nurdos este, de asemenea, patronul Gas Processing Company, care administrează o fabrică de procesare a gazelor în regiunea de nord Aktobe, şi GPC Investment, care administrează o altă fabrică în regiunea Atyrau din vestul ţării.

    O altă investigaţie, bazată pe informaţii din documente financiare făcute publice prin scandalul Pandora Papers, face şi mai multă lumină în modul în care bogaţii Kazahstanului (şi nu numai) folosesc companii offshore – şi anonimatul pe care acestea îl oferă – pentru a transfera bani. Documentele expun inevitabil şi frânturi din viaţa de familie a dictatorului Nazarbaev.

    În Aktobe, compania de procesare a gazului a lui Nurdos este legată de Kazakhoil Aktobe, o companie petrolieră deţinută în comun de KMG şi Sinopec din China şi care exportă 70% din producţie. În Atyrau, uzina de procesare a gazelor deţinută de Nurdos este conectată cu NCOC, un consorţiu între companii străine şi KMG, care operează zăcământul gigant Kashagan. Înregistrată în 2019 cu cinci angajaţi, GPC Investment a putut finanţa construcţia fabricii pentru 860 de milioane de dolari. Ambele companii au semnat contracte cu KazTransGas, expunându-l pe Şaripbaev unui potenţial conflict de interese. Nu este clar de ce relaţia dintre Şaripbaev şi Nazarbaeva rămâne un secret atât de mare. Se zvoneşte că cei doi formează un cuplu de aproape un deceniu.

    Într-un articol din 2019 din Financial Times despre potenţialul de privatizare în sectorul energetic al Kazahstanului, Şaripbaev a fost din nou asociat cu Nazarbaeva, „ale cărei interese de familie în industria gazelor ar putea limita dorinţa ei de a deschide industria”. Dariga a ocupat funcţii înalte, cum ar fi cea de vicepremier sau de preşedinte al Senatului. Este, de asemenea, o prosperă femeie de afaceri, deţinând, printre altele, companii offshore care au făcut afaceri cu statul. Dosarele Panama sugerează că Dariga a deţinut, cum altfel decât printr-un offshore, proprietatea 221B Baker Street, faimoasă pentru că acolo ar fi fost adresa lui Sherlock Holmes. Fiica lui Nazarbaev a fost demisă din funcţia de şefă a Senatului de succesorul tatălui ei, Kasîm-Jomart Tokaev, considerat aliat al acestuia.  În 2020, înainte de moartea sa, fiul lui Nazarbaeva, Aisultan, a declarat presei că Şaripbaev era soţul mamei sale şi că au fost angajaţi într-un „război secret” împotriva lui Kairat Boranbaev, un oligarh din industria gazelor şi fostul socru al lui Aisultan. Băiatul Nazarbaevei a fost fotbalist profesionist, dependent de cocaină şi a murit la Londra în 2020, una din cauzele menţionate fiind stop cardiac. Tatăl său a fost Rakhat Aliev, şi el mort, în circumstanţe dubioase. După demisia sa neaşteptată din martie 2019, observatorii erau îndoieli că Nursultan Nazarbaev, care a condus ţara timp de trei decenii, va dispărea brusc din politică şi că influenţa sa se va diminua. El şi-a păstrat o mare parte din puterea politică până la revolta de anul acesta, când a fost deposedat de unele atribuţii de chiar cel pe care tot el l-a ales ca succesor şi preşedinte. Cazul lui Şaripbaev pare să fie o dovadă în plus că influenţa fostului preşedinte a continuat să fie crucială pentru supravieţuirea şi reproducerea elitei politice şi de afaceri din Kazahstan.

    Fostul ginere al fostului preşedinte a fost, printre altele, viceministru de externe, ambasador în Austria, şeful Fiscului, vicedirector al serviciilor de securitate şi a avut interese de afaceri în sectorul bancar, al petrolului şi gazelor, media, telecomunicaţii şi agricultură. A fost un om foarte bogat.

    O altă investigaţie, bazată pe informaţii din documente financiare făcute publice prin scandalul Pandora Papers, face şi mai multă lumină în modul în care bogaţii Kazahstanului (şi nu numai) folosesc companii offshore – şi anonimatul pe care acestea îl oferă – pentru a transfera bani. Documentele expun inevitabil şi frânturi din viaţa de familie a dictatorului Nazarbaev. În timp ce un titlu de presă principal se concentrează pe ceea ce relevă documentele despre legătura dintre o femeie despre care se presupune că ar fi de mult timp într-o relaţie secretă cu preşedintele rus Vladimir Putin şi un apartament de lux din Monaco, alte documente sugerează că beneficiarul tranzacţiilor offshore între unii dintre oligarhii Kazahstanului a fost una dintre soţiile neoficiale ale preşedintelui kazah Nursultan (primul de la independenţa ţării faţă de URSS). Ancheta a găsit că Assel Kurmanbaeva – tokala lui Nazarbaev sau soţie neoficială – a primit 30 de milioane de dolari „aparent pentru aproape nimic” după o serie de transferuri de acţiuni între şase companii offshore legate de doi oligarhi kazahi care au legături strânse cu Nazarbaev. Kurmanbaeva, acum în vârstă de 41 de ani, a câştigat concursul de frumuseţe Miss Kazahstan în adolescenţă în 1999 şi de atunci s-a zvonit că ar fi într-o relaţie amoroasă cu Nazarbaev, acum în vârstă de 82 de ani. Când Rakhat Aliev, fostul soţ al fiicei mai mari a lui Nazarbaev, Dariga, se duela cu Nazarbaev din exil, acesta ar fi făcut publice fotografii cu Kurmanbaeva şi paşapoartele celor doi copii ai ei. Paşapoartele celor doi copii enumerau numele de familie „Nursultanuli”, care în mod normal sugerează că numele tatălui lor este Nursultan (unul din numele lui Nazarbaev). În 2015, Aliev a murit într-o închisoare din Austria, aparent prin sinucidere. Acesta îşi aştepta acolo procesul pentru ucidere, faptă de care a fost acuzat de procurori kazahi după ce a căzut din graţiile preşedintelui său. Aliev a fost acuzat şi de trădare prin încercarea unei lovituri de stat contra lui Nazarbaev, de tortură şi spălare de bani. Fostul ginere al fostului preşedinte a fost, printre altele, viceministru de externe, ambasador în Austria, şeful Fiscului, vicedirector al serviciilor de securitate şi a avut interese de afaceri în sectorul bancar, al petrolului şi gazelor, media, telecomunicaţii şi agricultură. A fost un om foarte bogat.

    Kurmanbaeva, după cum arată ancheta citată, este director artistic la două instituţii de dans administrate de stat şi deţine mai multe firme implicate în activităţile legate de dans, dar averea ei pare să fi primit un impuls uriaş cu o plată de 30 de milioane de dolari din tranzacţii cu acţiuni la mai multe companii offshore kazahe în care sunt implicaţi oligarhi kazahi Vladimir Ni şi Vladimir Kim. Ni, un etnic coreean născut în Orientul Îndepărtat al Rusiei Sovietice, a murit în 2010 şi s-a spus că este unul dintre „cei mai longevivi şi cei mai fideli asociaţi ai lui Nazarbaev”. Ni a fost implicat în privatizarea industriei miniere din Kazahstan la mijlocul anilor 1990, aducându-l în rândurile elitei pe un alt etnic coreean, pe mai tânărul Vladimir Kim. Ni s-a retras din serviciul guvernamental la sfârşitul anilor 1990, alătu­rân­du-se în Consiliul de Administraţie al Kazakhmys – gigantul minier kazah în mare parte privat. Kim a devenit preşedintele companiei. Cei doi au făcut o rocadă. Când Kazakhmys a devenit companie publică în 2005, a fost dezvăluit că Kim era cel mai mare acţionar, cu o participaţie de 39%. Acolo unde cei doi Vladimiri şi Kurmanbaeva se intersectează este o serie de tranzacţii cu acţiuni între şase companii offshore, în special EMES Holding & Finance, înregistrată în Insulele Virgine Britanice (BVI), la care Ni a devenit acţionar în 2008, şi Landra Services, un alt offshore. Kumanbaeva a fost partener la EMES, iar acţiunile ei au fost transferate către Landra Services. Nu este clar dacă vreuna dintre „companii” avea la bază vreo afacere concretă. După moartea lui Ni, Kurmanbaeva a vândut Landra Services familiei lui Ni, încasând 30 de milioane de dolari. Kim a fost martor cu semnătură la înţelegere.

  • O mână de oţel pentru o criză dublă

    A preluat cel mai mare combinat siderurgic din ţară atunci când piaţa oţelului era la cel mai scăzut nivel din ultimul deceniu. Câteva luni mai târziu, pandemia a pus în pericol siguranţa miilor de angajaţi, care erau speriaţi şi de faptul că ar putea rămâne fără loc de muncă.

    După un amplu proces care a presupus eficientizarea activităţii şi transformarea pierderilor în profit şi cu o investiţie de 300 de milioane de euro, au început să apară roadele: Liberty Galaţi şi-a crescut profitul operaţional de 3,5 ori într-un an. Următorul pas: să devină un producător regional de oţel verde cu emisii reduse de carbon până în 2030.

    Un angajament de a investi 1 miliard de euro ca să transforme un combinat siderurgic aflat la limita supravieţuirii în 2019 în cel mai important producător regional de oţel verde (Greensteel) în următorii zece ani – acesta a fost obiectivul omului de afaceri Sanjeev Gupta, proprietarul grupului Liberty House (parte a Alianţei GFG), atunci când a decis să achiziţioneze combinatul din Galaţi. Cunoscut anterior sub denumirile de Sidex sau de ArcelorMittal, combinatul siderurgic Liberty din Galaţi are o istorie de peste 50 de ani, perioadă în care a trecut prin numeroase crize. Iar ultimii doi ani au adus noi provocări.

    „Turnaroundul Liberty Galaţi a avut loc în timpul pandemiei, când oamenii erau preocupaţi de sănătatea lor şi a familiilor lor şi se temeau că ar putea fi oprită activitatea. Era de înţeles această îngrijorare, deoarece – când grupul Liberty a achiziţionat compania din Galaţi în iulie 2019 – piaţa oţelului era la cel mai scăzut nivel din ultimii zece ani, apoi ne-am confruntat cu pandemia, care a avut un impact major asupra industriei siderurgice şi a economiei mondiale”, a explicat Prasanta Mishra, directorul executiv al Liberty Galaţi.

    Multe companii au fost nevoite să ia decizii dificile, adaugă executivul. Totuşi, Liberty Galaţi nu şi-a încetat operaţiunile şi nici nu şi-a redus semnificativ activitatea în timpul pandemiei, aşa cum au făcut cei mai mulţi producători europeni, „dar am lucrat intens pentru a proteja şi menţine o echipă de 7.000 de oameni în România”. Un proces de turnaround management presupune, în linii mari, o reînnoire a companiei, prin analiză, planificare, restructurare şi găsirea soluţiilor pentru problemele organizaţiei în aşa fel încât pierderile să se transforme în profit. Întrucât în
    6 ani grupul Liberty a crescut la aproape 35.000 de angajaţi la nivel global, în principal prin achiziţii, compania şi-a dezvoltat propriul model de eficientizare operaţională.

    „Echipa globală a Liberty – care are o expertiză imensă în industria siderurgică – s-a implicat îndeaproape în businessul din România şi a colaborat cu echipele noastre pentru a îmbunătăţi modul în care operăm în business şi în relaţia cu angajaţii şi clienţii noştri, precum şi în comunităţile din care facem parte. Grupul a numit, de asemenea, o echipă nouă de management la Liberty Galaţi care a îmbunătăţit performanţele de business şi de leadership”. Prin implementarea acestui model, Liberty Galaţi a reuşit să raporteze în primele 6 luni ale anului 2021 o cifră de afaceri de 851 milioane de euro şi EBITDA de 136 milioane de euro, comparativ cu anul 2020, când a înregistrat o cifră de afaceri de 1 miliard de euro şi EBITDA de 38 milioane de euro. „Acest turnaround este rezultatul eforturilor unite ale grupului nostru şi ale echipelor locale, însă acum implicăm şi specialişti externi, parteneri cu expertiză şi consultanţi de top pentru a transforma Liberty Galaţi într-un producător de green steel şi pentru a reduce amprenta de carbon la zero până în 2030.” Firma de consultanţă în management strategic Roland Berger, EximBank, Centrul Român al Energiei, Romgaz, dar şi alte companii sunt colaboratorii Liberty pentru a atinge acel viitor al oţelului verde.

    Redresarea companiei, prin creşterea volumelor de producţie, dar şi printr-o comunicare eficientă cu angajaţii, a condus la o extindere a echipei şi la obţinerea celei mai bune performanţe financiare a companiei din ultimii 13 ani. „Atunci când Liberty Steel Group a achiziţionat compania, în iulie 2019, în Liberty Galaţi lipseau de ani de zile investiţiile în proiecte sau în îmbunătăţirea liniilor de producţie, iar compania făcea eforturi să supravieţuiască în contexul în care piaţa de oţel era la un nivel foarte scăzut.”

    În ultimii doi ani, grupul Liberty a susţinut businessul  de la Galaţi cu o investiţie de peste 300 de milioane de euro. Banii au fost folosiţi atât pentru modernizarea liniilor de producţie, cât şi în pregătirea planurilor de transformare pentru producţia de oţel verde. Ca urmare, în 2021, în al doilea trimestru, Liberty Galaţi a anunţat cele mai bune rezultate trimestriale din 2008 şi o producţie cu până la 50% mai mare faţă de anul anterior. „Compania este acum în proces de transformare green steel într-o companie neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon şi vizează o producţie anuală de 3 milioane de tone de oţel, ceea ce reprezintă o creştere majoră de la momentul achiziţiei.”

    Printre proiectele importante ale transformării combinatului siderurgic de la Galaţi se află Romportment, portul de pe Dunăre deţinut de Liberty, unde au demarat lucrările la un plan de reconstrucţie. De asemenea, compania a accelerat proiectele de automatizare şi digitalizare, precum şi proiectele de mediu, cum ar fi procesul de închidere a haldei de zgură care va dura până în 2023. „Tot în acest an am creat o echipă de energie regenerabilă puternică în România, sub brandul SIMEC Energy Group, care va dezvolta o serie de proiecte de energie regenerabilă, solare şi eoliene, pentru a sprijini transformarea green steel  a Liberty Galaţi.”

    În ceea ce priveşte provocările gestionării unei echipe de 7.000 de angajaţi şi contractori direcţi în vreme de pandemie, directorul executiv al Liberty Galaţi spune că sănătatea oamenilor a fost preocuparea permanentă, mai ales că, de la jumătatea anului 2020, au început să crească volumele de producţie şi să se extindă echipa. „Am avut întâlniri operaţionale zilnice în Liberty Galaţi cu privire la planurile de acţiune şi la stadiul acestora în contextul COVID, am lansat o campanie internă de promovare a vaccinării în rândul colegilor noştri şi un program de training dedicat, precum şi discuţii permanente cu oamenii pentru a-i sprijini şi a-i face să se simtă în siguranţă pe parcursul pandemiei.”

    De altfel, compania are mai multe programe de sănătate şi securitate în muncă pentru angajaţi, iar cel mai nou, „I am Here”, programul de sănătate mintală şi stare de bine.

    O altă provocare importantă a fost crearea unei culturi noi, a sustenabilităţii, în timp ce managementul depunea eforturi pentru depăşirea provocărilor financiare şi operaţionale. „Grupul Liberty îşi propune să transforme Liberty Galaţi într-o companie a viitorului. Şi vom face acest lucru prin sustenabilitate, digitalizare, perfecţionare şi recalificare profesională. Acest lucru în sine este o provocare. Provocarea este de a construi o echipă solidă, pregătindu-ne în acelaşi timp pentru implementarea noilor tehnologii ca parte a strategiei noastre CN30, ceea ce înseamnă că în viitor vom avea nevoie de noi competenţe, unele dintre ele inexistente în prezent.”

    În 2021, compania a făcut un număr-record de 650 de noi angajări la Galaţi şi a creat 100 de roluri noi pe fondul creşterii producţiei şi accelerării proiectelor de digitalizare şi automatizare.

    Deşi în alte sectoare în care angajatorii se confruntă cu deficit de personal calificat o soluţie a fost „importul” de personal din Asia, strategia Liberty este de a creşte intern viitorii specialişti, iar în acest sens a creat şi un program de instruire. Astfel, Academia Greensteel a fost lansată în colaborare cu parteneri din domeniul energiei şi din mediul academic – inclusiv cu Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi – şi oferă un program de mentorat pentru studenţi. „Programul Şcolii de vară Liberty Galaţi, care a intrat în al zecelea an, invită studenţi de la numeroase universităţi să participe, iar – de la lansarea sa – peste 450 de studenţi au absolvit Şcoala de vară. Aproape 1.000 de studenţi au participat la sesiunile tematice ale Liberty, dintre care 500 au efectuat stagii de practică cu specialişti ai companiei şi 65 au beneficiat de burse. De asemenea, am lansat Fundaţia GFG în România pentru a educa şi inspira tinerii din comunităţile noastre, oferind o perspectivă asupra industriei prin intermediul experienţelor din lumea reală şi cultivând inovatorii şi antreprenorii viitorului.”

    Compania mai organizează programe de ucenicie şi a lansat recent un program de învăţare accelerată, de care au beneficiat anul acesta aproape 200 de angajaţi.

    În ceea ce priveşte viitorul, oţelul verde va fi un element-cheie în economia viitorului, în condiţiile în care consumul de oţel este estimat a se dubla în următorii 30 de ani, în timp ce guvernele din întreaga lume intenţionează să reducă emisiile de carbon. „Deşi oţelul este unul dintre cele mai ecologice metale, singurul care poate fi reciclat integral, ştim cu toţii că industria siderurgică reprezintă circa 8-9% din emisiile globale de CO2. Viziunea noastră este construită pe baza planului ambiţios al GFG Alliance de a face producţia de metale sustenabilă şi neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon până în 2030 (CN30). (…) Peste 10 ani, Liberty Galaţi va fi o companie care produce green steel, neutră din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon, cu tehnologii complet noi în funcţiune şi cu un nivel ridicat de calitate a produsului – Greensteel – care va acoperi cererea nu doar din România,  ci din întreaga regiune.”

  • Cum văd managerii anul 2022?

    Dorel Goia, acţionarul majoritar al grupului TeraPlast, cel mai mare producător român de materiale de construcţii după cifra de afaceri

    Vom acorda cel puţin la fel de multă atenţie creşterii prin investiţii şi operaţiuni M&A. Analizăm constant potenţiale achiziţii, ne uităm după companii sau active care pot fi integrate eficient în cadrul grupului şi care oferă sinergii. Acolo unde vedem potenţial, acţionăm. Totodată, vom investi major în proiecte de tip greenfield, în echipamente, în soluţii tehnologice de ultimă oră, inclusiv digitalizare, pentru a obţine cele mai bune rezultate posibile. Acolo unde este posibil, vom accesa schemele de ajutor de stat pentru că reprezintă un beneficiu real care şi-a arătat rezultatele.

     

    Mircea Pasenciuc, directorul general al producătorului de ţigle metalice şi panouri termoizolante, Impro România

    „Ne aşteptăm ca anul 2022 să aducă o stabilizare a preţului oţelului şi astfel să avem o predictibilitate măcar pe doi-trei ani de acum înainte şi să putem realiza obiectivele noastre strategice. Dar să vedem cum trecem peste «hopul» privind repornirea activităţii la capacitate normală în domeniul automotive, cu care industria noastră este interdependentă.”

     

    Bogdan Badea, preşedintele directoratului Hidroelectrica

    „Vedem că avem deficit de capacităţi de energie de ani de zile, ceea ce în România nu s-a mai întâmplat, preţul carbonului este la un nivel fără precedent, ceea ce va genera premisele închiderii accelerate a centralelor pe bază de combustibili fosili şi trebuie să punem ceva în loc foarte repede, altfel vom ajunge, sigur, în acel scenariu apocaliptic în care va trebui să stingem lumina. Aceasta este realitatea.“

     

    Levente Bara, cofondator al Transilvania Nuts

    „Din cauza inflaţiei, a costurilor de întreţinere a caselor prin energie peste iarnă, puterea de cumpărare va scădea foarte tare, va fi foarte afectat consumul, mai ales consumul de produse bio sau produse premium. Văd, în viitorul apropiat, o serie de ani dificili, afectaţi de mai multe probleme – de la inflaţie la criza forţei de muncă. De aceea, am blocat pentru moment investiţiile.”

     

    Mircea Cirţ, fondatorul grupului ATP cu afaceri estimate la peste 80 mil. euro anul trecut

    „Lanţurile de aprovizionare sunt date peste cap, injectarea fricii sub diverse forme a dus în direcţia în care unii îşi fac aprovizionări necontrolate, iar termenele de livrare nu se mai respectă azi. Calitatea serviciilor lasă de dorit indiferent de cum s-ar numi acea companie, trăim o vreme în care se resetează sistemul de valori şi vor mai fi cel puţin doi ani în care perturbările generate de lanţurile de aprovizionare ne vor face să plătim mai mult doar pentru că ne-am luat rezerve.”

     

    Dan Ostahie, fondatorul retailerului de electro-IT Altex, o afacere anuală de peste 1 mld. euro

    „Anul viitor va sta sub semnul unor aspecte care vor influenţa negativ businessul, ţinând cont de creşterea preţurilor la energie, la carburanţi, dar şi la alimente şi materii prime. În primul trimestru al lui 2021 va exista o creştere economică, însă următoarele două trimestre vor sta sub semnul întrebării, putând fi înregistrate scăderi. Pe lângă toate aceste crize, problema forţei de muncă încă persistă. În acest context, Altex va funcţiona anul viitor pe două bugete, unul va fi construit pe o stagnare a afacerii, iar cel de-al doilea pe o creştere de 15%.”

  • Nuclearelectrica: Implementarea reactoarelor modulare mici (SMR) în jurul anului 2028 în baza Acordului încheiat între Nuclearelectrica şi NuScale în data de 4 noiembrie 2021

    Reactoarele modulare mici rescriu modul în care energia curată este produsă şi sunt o sursă sigură de energie curată, rezilientă, accesibilă şi scalabilă.

     

    Descrierea inovaţiei:

    NuScale este prima şi singura companie care a primit aprobarea de la Comisia de Reglementare Nucleară din SUA (în august 2020) pentru tehnologia reactoarelor modulare mici, acestea fiind recunoscute ca fiind sigure şi putând fi dezvoltate comercial. Aproximativ 70 de concepte SMR sunt în curs de dezvoltare în diferite etape de implementare, precum şi în diferite etape ale procesului de licenţiere, ceea ce demonstrează interesul şi inovaţia în domeniu şi eforturile agenţiilor de reglementare de a licenţia reactoarele modulare mici. Având deja un lanţ de potenţiali parteneri-furnizori, precum şi capacitatea de livrare de reactoare modulare mici în SUA şi în străinătate în acest deceniu, tehnologia NuScale poate răspunde nevoilor energetice de decarbonare asumate de foarte multe state, inclusiv România. Compania NuScale este într-un proces de dezvoltare a reactoarelor modulare mici în mai multe state, printre care Bulgaria, Polonia, Canada şi SUA (stadiul cel mai avansat). România, prin Nuclearelectrica, este însă prima ţară care a semnat un acord de parteneriat pentru implementarea primului reactor modular mic, fiind recunoscută şi apreciată pentru experienţa în domeniul nuclear, având peste 25 de ani de operare la standarde de siguranţă şi excelenţă a celor mai performante reactoare (din total de peste 400 de reactoare nucleare la nivel global). În dezvoltarea proiectului s-a implicat Cosmin Ghiţă, director general, Nuclearelectrica.

     

    Elementul de noutate:

    Printre diferenţele faţă de reactoarele de capacitate mare se numără, în primul rând, modularitatea, componentele reactoarelor modulare mici putând fi produse şi asamblate în fabrici şi apoi transportate uşor la amplasamentul final, spre deosebire de complexitatea aferentă asamblării componentelor reactoarelor mari, care au nevoie de producţie la amplasament. Un alt beneficiu e flexibilitatea, deoarece reactoarele modulare mici (SMR-uri) pot fi utilizate în reţele mai mici, zone izolate sau greu accesibile, zone fără cantităţi considerabile de apă, şi pot fi adaptate diferitelor zone industriale şi, de asemenea, pot funcţiona mai bine în mixuri energetice ce au un grad de penetrare a surselor regenerabile mai mare. În plus, acestea pot avea efecte benefice colaterale: producţie de hidrogen curat, combustibil sintetic pentru sistemul de transport şi încălzire termică, printre altele.

     

    Efectele inovaţiei:

    Reactoarele Modulare Mici generează energie fără emisii de carbon, pot fi construite pe amplasamnetele centralelor pe cărbuni care vor fi închise, având astfel o amprentă minimă asupra mediului şi au un consum redus de apă. La nivelul comunităţilor locale, rezolvă problemele energetice ale acestora, la costuri eficiente şi preţuri stabile, menţin şi creează noi locuri de muncă, formează o nouă generaţie de ingineri, contribuie la bugetul de stat, şi contribuie cu proiecte la economia şi industria locală. În plus, o centrală NuScale cu şase module va genera 193 de locuri de muncă permanente, 1.500 de locuri de muncă pe perioada construcţiei, 2.300 locuri de muncă în manufacturare şi va evita eliberarea în atmosferă a 4 milioane de tone de CO2 pe an. „Intenţia este să dezvoltăm o centrală nuclearoenergetică cu reactoare modulare mici pe amplasamentele centralelor vechi pe cărbune, care trebuie sa fie închise. Din punct de vedere al energiei produse, o centrală NuScale este similară cu o centrală pe cărbune existentă, poate fi construită pe acelaşi amplasament şi poate reutiliza infrastructura de transport existentă, ceea ce o face o soluţie ideală pentru înlocuirea centralei pe cărbune”, spun reprezentanţii businessului.

  • Povestea unei afaceri româneşti de 1,5 miliarde de lei despre care foarte puţini ştiu şi ai cărei fondatori sunt chiar mai discreţi decât brandul pe care l-au creat

    A intrat pe profit în al treilea an de activitate. A devenit cel mai mare benzinar independent din România, „titlu” obţinut încă din 2015, la doar cinci ani de la fondare. A urcat apoi pentru a-şi găsi loc între cele mai mari zece afaceri antreprenoriale româneşti, cifra de afaceri din 2019, de peste 1,5 mld. lei, asigurându-i o poziţie de top în rândul companiilor fondate de oameni de afaceri locali.

    În 2020, acelaşi business – Smart Diesel din Arad – a făcut obiectul uneia dintre cele mai mari tranzacţii semnate într-un an marcat de pandemia de Covid-19. Şi totuşi, chiar şi în contextul tuturor acestor aspecte, puţină lume ştie cine este Smart Diesel, un nume care nu spune multe oamenilor de rând şi ai cărui fondatori sunt chiar mai discreţi decât brandul pe care l-au creat.

    „Fişa tehnică” Smart Diesel este, la o primă vedere, extrem de seacă.

    Obiectul de activitate: comerţ cu amănuntul al carburanţilor pentru autovehicule, în magazine specializate.

    Acţionari: Transport Service Group (49%), Daniel Mihai Imbre (25%), Ovidiu Ioan Andrieş (22%) şi Petru Fărcaş (4%).

    Descriere pe site-ul propriu: Prima reţea de carburanţi cu toate modalităţile de plată pentru transportatori.

    În realitate însă, modelul de business şi povestea acestei companii din Arad fondată acum un deceniu sunt mult mai interesante, aspect dovedit chiar de faptul că în ultimele zile din 2020 firma a fost preluată de grupul german DKV în ceea ce a fost una dintre cele mai mari tranzacţii ale anului şi unul dintre cele mai importante exituri făcute de antreprenori pe plan local.

    În 2010, Smart Diesel, o companie din Arad deţinută de câţiva oameni de afaceri puţin cunoscuţi, încheia anul cu un business de 9,7 milioane de lei. Era primul său an de funcţionare. În 2019, un deceniu mai târziu, aceeaşi firmă a raportat la Ministerul de Finanţe afaceri de peste 1,5 miliarde de lei.

    În linii mari, Smart Diesel este un business ce a fost croit, încă de la început, pentru flotele marilor transportatori. Mai exact, compania are atât propriile staţii de carburanţi în România – câteva zeci -, dar şi parteneriate cu alte companii care asigură şoferilor firmelor de transport acces la circa 2.000 de benzinării din aproape 20 de ţări din Europa.

    „Pentru tipul nostru de business nu este nevoie de o reţea foarte mare”, spuneau anterior oficialii Smart Diesel, unii dintre cei mai discreţi din piaţă. Practic, dacă în România Smart Diesel a decis să-şi construiască propria reţea de benzinării, pe plan extern compania a încheiat parteneriate cu alte reţele de retail de carburanţi în care clienţii săi pot beneficia de anumite discounturi în baza unui card.

    „Smart Diesel este un serviciu complet automatizat, dedicat exclusiv companiilor de transport intern şi internaţional şi tuturor deţinătorilor de flote comerciale, indiferent de mărimea acestora”, mai spun oficialii companiei pe site-ul propriu.

    Businessul arădean oferă două tipuri de carduri pre-paid – card motorină intern – care poate fi folosit pe teritoriul României – şi card motorină extern – care poate fi folosit şi în afara graniţelor. De asemenea, Smart Diesel oferă şi servicii de recuperare TVA şi accize de pe taxele de drum şi motorină, servicii de taxe de drum în Europa, servicii de livrare motorină vrac şi nu în ultimul rând servicii prin care poţi monitoriza online costurile, conform aceleiaşi surse.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • CSR 2021: Şofer de suflet, proiectul prin care copiii cu afecţiuni grave au avut parte de tratamentele de care aveau nevoie în perioade critice pentru ei

    Rompetrol (KMG International), Şofer de suflet – proiect inclus în anuarul CSR 2021 – Cele mai responsabile companii din România

     

    Motivaţie: Proiectul a luat naştere în timpul pandemiei, în luna mai 2020, când restricţiile au limitat foarte mult posibilităţile de transport în mediul rural şi reprezentanţii Asociaţiei Magic au observat că mai multe familii încep să renunţe la vizitele la spital, absolut necesare pentru copiii bolnavi de cancer. Având deja o reţea de voluntari bine dezvoltată, Asociaţia Magic a solicitat implicarea persoanelor cu maşină proprie şi experienţă în şofat care doresc să ajute. Astfel reţeua Şoferilor de Suflet s-a format rapid în acea perioadă, iar Rompetrol a oferit carburantul necesar curselor – principala cheltuială a proiectului. În anul 2020, Rompetrol a asigurat combustibilul pentru proiect aproape în totalitate şi a facilitat astfel accesul la tratamente pentru mii de copii cu afecţiuni oncologice şi alte afecţiuni grave, într-o perioadă critică.

     

    Descrierea proiectului: Prin proiectul „Şofer de Suflet”, o reţea formată din peste 250 de voluntari asigură transportul gratuit de la/către spital pentru copiii cu afecţiuni oncologice care trebuie să ajugă la investigaţii sau tratamente. Rompetrol este  partener al proiectului prin asigurarea combustibilului necesar transportului, punând la dispoziţie carduri speciale pentru achiziţie în benzinăriile Rompetrol. Proiectul a fost iniţiat împreună cu Asociaţia Magic. Comunicarea directă cu familiile beneficiarilor şi cu medicii şi scăderea cererilor de cazare în MagicHOME au fost factorii care au dus la identificarea nevoii.

    Rompetrol deja sprijină proiecte din domeniul sănătăţii de mai mulţi ani pentru că este unul dintre domeniile cu mare nevoie de susţinere în România. Parteneriatul cu Asociaţia Magic are la bază transparenţa şi raportarea activităţilor în timp real şi faptul că a existat putere de implementare prin reţeaua de voluntari dezvoltată prin proiectele anterioare. Exista un coordonator din partea Asociaţiei Magic, persoană care comunică cu voluntarii, cadrele medicale şi familiile sau centralizează solicitările venite din partea echipei. Rompetrol a asigurat carduri cu sume alocate combustibilului care au asigurat întregul necesar de combustibil.

    Şoferii pot intra în proiect pe baza unui scurt interviu, a prezentării unui cazier judiciar şi a permisului de conducere, cu condiţia de a exista experienţă în conducerea unui vehicul de minim un an. Toţi şoferii s-au supus condiţiilor impuse de organizaţie (purtarea măştilor, testarea, adaptarea la copilul transportat prin includerea dispozitivelor speciale precum scaune speciale pentru copii). Bugetul proiectului în perioada mai-decembrie 2020 este de 400.250 lei.

    Rezultate: Început  în anul 2020 şi continuat în 2021, proiectul „Şofer de Suflet” are în prezent 273 de voluntari şi aproximativ 900.000 de km parcurşi.

    • Peste 5000 de copii cu afecţiuni grave au fost transportaţi gratuit în condiţii de siguranţă.

    • Revenirea la vizitele medicale necesare şi facilitarea accesului la tratamente, crescând astfel şansele de vindecare.

    • Degrevarea spitalelor prin evitarea internărilor în timul sesiunilor de tratamente care nu necesitau spitalizare.

    • Oferirea unui cadru de mobilizare a voluntarilor într-o activitate cu impact imediat şi dezvoltarea unei noi comunităţi. Voluntarii au aflat despre situaţiile familiilor direct de la ei şi mulţi dintre ei au decis să se implice mai mult, au generat noi parteneriate pentru ONG, au angrenat alţi voluntari în activităţile organizaţiei, gnerând astfel noi resurse şi pentru alte proiecte ale Asociaţiei Magic prin care calitatea vieţii copiilor este îmbunătăţită.

    • Aproximativ 500.000 lei de economisiţi din bugetul familiilor, un aspect important în contextul în care cheltuielile lor cresc semnificativ din cauza bolii copilului. Am identificat astfel faptul că unele familii nu trimiteau copiii la tratamente din cauza lipsei de resurse financiare. Acest fapt a dus la decizia de a extinde proiectul la un program constant prin care să asigurăm mereu acest serviciu de transport cu scopul de a scădea presiunea financiară a familiei în timpul bolii copilului, un obiectiv general al Asociaţiei Magic.


     

  • CSR 2021: România plantează pentru mâine, proiect care vizează plantarea a 1,5 milioane de copaci

    OMV Petrom, România plantează pentru mâine – proiect inclus în anuarul CSR 2021 – Cele mai responsabile companii din România

     

    Motivaţie: Pe 29 iulie 2020, OMV Petrom şi-a anunţat sprijinul pentru recomandările emise de Task Force on Climate-Related Financial Disclosures (TCFD, Grupul operativ pentru publicarea informaţiilor financiare referitoare la schimbările climatice) privind riscurile şi oportunităţile asociate schimbărilor climatice. În ultimii zece ani compania a plantat peste 1.200.000 de copaci. Astfel de proiecte pot face diferenţa pentru o viaţă mai bună, cred reprezentanţii companiei, care subliniază că, în ultimii 4 ani, am văzut valuri de căldură, furtuni şi inundaţii fără precedent pe tot globul; iar în România, 2018 a fost al treilea cel mai cald an din istorie. Cercetări ştiinţifice recente confirmă faptul că pădurile şi alte „soluţii climatice naturale” sunt esenţiale în atenuarea schimbărilor climatice şi în atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă până în 2030. Campania de plantare îşi propune să vină în ajutorul comunităţilor afectate din cauza alunecărilor de teren, plantarea fiind o soluţie reală pentru a preveni acumulările de apă, inundaţiile şi deşertificarea solului. Împăduririle joacă un rol important in absorbţia si stocarea dioxidului de carbon, iar OMV Petrom îşi doreşte să contribuie la efortul de a avea un mediu mai curat.

     

    Descrierea proiectului: „România plantează pentru mâine” a debutat în 2020 şi se derulează pe o perioada de trei ani, având ca obiectiv plantarea a 1,5 milioane de puieţi pe 300 de hectare în perioada 2020-2023. OMV Petrom contribuie cu 4,6 milioane de euro.  Aproximativ 1.500.000 de puieţi vor fi plantaţi pe 300 de hectare în perioada 2020-2023. Proiectul îşi propune să ajute acele comunităţi afectate de alunecări de teren. Această campanie contribuie la susţinerea a trei obiective din Agenda ONU 2030 pentru Dezvoltare Durabilă: (13) Acţiune climatică, (15) Viaţă terestră şi (17) Parteneriate pentru realizarea obiectivelor. „România plantează pentru mâine” este cea mai mare iniţiativă privată de plantare din România, o iniţiativă care aparţine OMV Petrom şi care se derulează cu sprijinul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor si a şase organizaţii non-guvernamentale, recunoscute pentru contribuţiile aduse protecţiei mediului înconjurător: Act for Tomorrow, Mai Mult Verde, Plantăm fapte bune în România, Pădurea Copiilor, Viitor Plus şi Asociaţia Parcul Natural Văcăreşti.

     

    Rezultate: Rezultatele concrete ale primului an al campaniei de plantare sunt: crearea a aproximativ 4.796 de locuri de muncă temporare (muncă zilnică) pentru aproximativ 449 persoane vulnerabile în comunităţile locale; 52.206 ore de lucru şi peste 200.000 de euro investiţi direct în comunitate; păstrarea personalului plătit în toate organizaţiile cu şase parteneri în contextul pandemic; 550.000 de copaci plantaţi pe 124 de hectare. În plus, iniţiativa a beneficiat de implicarea a 774 de voluntari reprezentând 3.096 de ore de voluntariat, dintre care 200 erau angajaţi ai OMV Petrom. Impactul creării temporare a locurilor de muncă şi al implicării voluntarilor a fost în 32 de localităţi din 15 judeţe din România.

    Prin intermediul „Pădurea Educaţională”, un proiect pilot cu elevii înscrişi în învăţământul profesional (Colegiul Tehnic Silvic Câmpina) şi alte opt şcoli din judeţul Prahova,  un total de 300 de profesori şi mii de elevi sunt aşteptaţi să participe la tururile forestiere şi la atelierele educaţionale pregătite pentru ei de către liceeni de la Colegiul Câmpina.

  • 2021, anul în care energia a devenit adrenalină pură

    Ce a contat în energie în 2021?

     

    Asumarea planului european de zero emisii la nivelul anului 2050 a dat startul unei transformări fără precdent la nivelul sectorului energetic. Primul şi cel mai important impact? Scumpirile fără precedent.

    Datele pentru luna noiembrie de la bursa de energie OPCOM arată un preţ mediu al energiei tranzaţionate spot de 213 euro pe MWh, escaladare istorică, imposibil de anticipat în 2020. Astfel, preţul este cu circa 11% mai mare faţă de media din octombrie şi de peste patru ori mai mare faţă de noiembrie anul trecut.

    Pentru martie 2022, certificatele de emisii se tranzacţionează la 85 de euro pe tonă. Saltul este spectaculos dacă se ia în calcul media de anul trecut, de numai 24 de euro, în timp ce valorile din 2013, de 3 euro pe unitate, par acum ireale.

    De la o medie de tranzacţionare de 8,8 euro pe MWh în al treilea trimestru al anului trecut, gazul a ajuns la circa 40 de euro pe MWh pentru perioada similară a anului acesta. În prezent, tranzacţiile se stabilesc, pe Bursa de la Viena, CEGH, la aproape 100 de euro pe MWh.

     

    Tendinţe de urmărit în 2022

     

    1. Anul viitor se va da startul celui mai mare şantier al României, primele parcuri eoliene şi proiectele solare noi, de mari dimensiuni, urmând să fie lansate.

    2. Se va decide soarta gazului din Marea Neagră, anul 2022 fiind termenul limită pentru anunţarea deciziei finale e investiţii în perimetrul Neptun Deep, gestionat de OMV Petrom în parteneriat cu Romgaz.

    3. Banii din PNRR vin doar cu reforme. 4. Schimbarea legislaţiei din energie şi stabilirea unor cadre de reglementare complet noi, pentru soluţii cum sunt hidrogenul sau energia eoliană offshore, trebuie să înceapă.

    5. Se va calma preţul energiei şi al gazului natural? Experţii spun că nu mai sunt motive de inflamare suplimentară. Deocamdată pieţele îi contrazic.

     

    Personajul anului în energie

     

    Prosumatorul – consumatorul de energie transformat în producător este „vedeta” anului. Dacă la jumătatea anului erau peste 6.200 astfel de noi jucători, finalul lui 2021 are toate şansele să se încheie cu o „comunitate” de peste 10.000 de prosumatori.

     

    „Fără Neptun Deep (Marea Neagră) nu putem vorbi de independenţă energetică pentru România şi fără lege nu putem vorbi de Neptun Deep. Fără gazul din Marea Neagră, România va ajunge la importuri de 50% din consum până în 2030.“ Christina Verchere, CEO al OMV Petrom

     

    „Trebuie să punem ceva în locul centralelor pe cărbuni foarte repede, altfel vom ajunge, sigur, în acel scenariu apocaliptic în care va trebui să stingem lumina. Aceasta este realitatea.” Bogdan Badea, şeful Hidroelectrica

  • (P) Producţia de medicamente din România este pusă în pericol de creşterea astronomică a preţurilor la energie electrică şi gaze

    Comunicat de presă – Bucureşti, 23 decembrie 2021. Patronatul Producătorilor Industriali de Medicamente din România (PRIMER): “Producţia de medicamente din România este pusă în pericol de creşterea astronomică a preţurilor la energie electrică şi gaze. Sute de medicamente sunt vândute sub preţul de producţie, iar Ministerul Energiei nu a luat nicio măsură în urma solicitărilor venite din partea noastră.”

    PRIMER – care reuneşte cele mai importante 19 situri de fabricaţie de medicamente din ţară – atrage atenţia că scumpirea exagerată a preţului la electricitate care s-a triplat faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut şi creşterea de cel puţin 6 ori a preţului la gazele naturale pun o presiune uriaşă pe costurile de fabricaţie ale producătorilor de medicamente din ţară.

    Astfel, reculul preţurilor la energie şi gaze generează rentabilitate negativă pentru sute de medicamente fabricate în România, ale căror preţuri nu pot fi crescute pentru că ar afecta accesul la tratament a sute de mii de pacienţi, mulţi dintre aceştia cu posibilităţi financiare reduse.

    “Majorarea masivă a preţurilor la energie şi gaze ne-a determinat să trimitem o adresă în data de 3 decembrie 2021 către Ministerul Energiei prin care solicităm ca măsură temporară plafonarea preţului energiei electrice la 400 lei/MWh.  Însă, Ministerul Energiei nu a răspuns solicitării noastre. Deşi la nivel declarativ autorităţile sunt preocupate de creşterea rolului fabricilor de medicamente din ţară, în special în actualul context pandemic, în realitate nu există niciun fel de măsuri care să acopere aceste declaraţii. De altfel, în primăvara acestui an, furnizorii de energie au avertizat asupra creşterii explozive a preţurilor la electricitate şi gaze, în timp ce autorităţile recomandau să ne îndreptăm către piaţa liberă pentru că preţurile se vor stabiliza, fapt care a fost contrazis de realitate.”, a declarat Dr. Dragoş Damian, Director Executiv PRIMER.

    PRIMER anticipează în următoarele luni preţuri la electricitate de peste 2000 lei/MWh.  În aceste condiţii, membrii PRIMER se văd nevoiţi să înceapă să scoată din fabricaţie medicamente care generează pierderi, cu respectarea tuturor reglementărilor în vigoare.

    „Dorim pe această cale să ne cerem scuze pacienţilor, medicilor şi farmaciştilor care vor fi afectaţi de problemele care vor apărea, însă lipsa de reacţie a Ministerului Energiei nu ne permite continuarea producţiei medicamentelor care înregistrează pierderi. Ne aflăm din păcate în aceeaşi situaţie de contradicţie între vorbele şi faptele autorităţilor, care spun că trebuie să întărim fabricile de medicamente din ţară, însă, în realitate nu se iau măsuri concrete la solicitările venite din partea PRIMER. Ca urmare, să nu ne mirăm că producţia indigenă este la cel mai mic nivel istoric, sub 10% şi că România se va adânci şi mai mult în dependenţa importurilor de medicamente.” a mai completat reprezentantul PRIMER.

    Din PRIMER fac parte cele mai importante 19 fabrici de medicamente din ţară: AC HELCOR, ANTIBIOTICE, B.BRAUN, BIO-EEL SRL, BIOFARM, FITERMAN PHARMA, GEDEON-RICHTER, INFOMED FLUIDS, LABORMED-ALVOGEN, LAROPHARM, MAGISTRA CC, POLISANO PHARMACEUTICALS, ROPHARMA, SANTA SA, SLAVIA PHARM, TERAPIA – o companie SUN PHARMA, TIS PHARMACEUTICAL, VIM SPECTRUM, ZENTIVA.

    Foto: pexels.com