BusinessMagazin

Category: Energie

Analize financiare și de afaceri din domeniul energiei – totul despre marile companii și sfaturi pentru consumatori

  • Ce jocuri va face petrolul in 2008

    Ce impact va avea intrarea pe piata a KazMunaiGaz?
    La nivel de cultura corporatista a Rompetrol, nu va fi vorba de schimbari semnificative, considera Liviu Voinea, directorul Grupului de Economie Aplicata (GEA): „Odata ce Dinu Patriciu a vandut compania si i-a asigurat petrolul, faptul ca va conduce compania cu cativa kazahi va face doar sa adune laolalta mai multi petrolisti“. Pe de alta parte, KazMunaiGaz ar putea, cu multe investitii, sa depaseasca Petrom la cifra de afaceri in urmatorii cativa ani, spune analistul Aurelian Dochia.

    La cat va ajunge pretul petrolului in 2008?
    Directorii principalelor companii petroliere din Romania considera ca pretul petrolului va atinge 100 de dolari in prima parte a anului. „Aspectul speculativ, precum si presiunile legate de innoirea resurselor si tensiunile politice vor pune presiune pe pret si eu estimez ca acesta se va apropia chiar de 150 de dolari pe baril in toamna“, sustine Dinu Patriciu, presedintele grupului Rompetrol.

    Va avea loc fuziunea OMV-MOL in acest an?
    Nici macar Wolfgang Ruttenstorfer, presedintele grupului OMV, nu crede ca fuziunea ar avea loc atat de curand, avansand ca posibila data sfarsitul anului 2010. Reprezentantii companiilor petroliere romanesti considera insa ca fuziunea probabil nu va avea loc nici in acest an si ca oricum nu este o idee buna pentru piata regionala, intrucat nici una dintre cele doua companii nu isi poate asigura singura petrolul cu care lucreaza.

    Care va fi cel mai utilizat combustibil alternativ in 2008?
    Chiar daca se prevede un declin al combustibililor din plante in viitorul mediu, deocamdata biodieselul va fi cel mai utilizat in acest an, deoarece este obligatoriu (UE obliga ca 2% din vanzarile statiilor sa fie biocombustibil). „Deja se pune mare presiune pe terenurile arabile, iar pe de alta parte preturile la grau si porumb au crescut“, explica Constantin Tampiza, presedintele grupului Lukoil.

  • Dobrogea, raiul energiei eoliene

    Dacian si Darius sunt acum pe val", spune ingandurat Gheorghe Tripon, dezvoltatorul afacerii cu energie eoliana Green Energy, care are instalata o turbina eoliana la Tulcea, despre doi dintre partenerii sai de afaceri, fratii Dacian si Darius Nath, care au vandut jumatate din planurile lor de dezvoltare catre compania italiana Enel. De fapt, miscarea fratilor Nath este una dintre cele mai visate optiuni de parteneriat de catre toti cei cativa dezvoltatori de proiecte pentru energie eoliana in Romania – care pot fi numarati pe degetele de la o mana.

    Motivele pentru care un partener international din domeniul energetic este asteptat cu sufletul la gura de investitori ar fi mai multe, dar doua sunt cele mai importante: faptul ca acesta le poate aduce forta financiara, dar si faptul ca ii poate "baga in fata" pentru achizitia de turbine eoliene noi.

    Marii producatori internationali de turbine (Vestas – Danemarca, GE – SUA, Siemens – Suedia, Mitsubishi – Japonia, Nordex – Germania, DEwind – Germania, Enercon – Germania, Fuhrlanderm – Germania, Gamesa – Spania, Suzlon – India) au liste de a steptare pe aproximativ trei ani, insa au si contracte-cadru semnate cu marile grupuri energetice internationale, carora le pot vinde turbine mai devreme. Gheorghe Tripon, care a cumparat pana acum o turbina second-hand si mai asteapta sosirea urmatoarelor doua peste doua luni – tot second-hand -, sintetizeaza simplu situatia: "Noi toti jucam in liga mica, dar ei (fratii Nath, care au intrat in parteneriat cu Enel – n.red.) au trecut in liga mare".

    "Noi toti" sunt aproximativ 50 de oameni de afaceri care s-au asociat de la doi pana la 20 intr-o afacere si au inceput cam din 2000 proiecte de dezvoltare eoliana: acum sunt instalate 22 de turbine in toata tara, dintre care 12 sunt ale fratilor Nath, una a Green Energy, una a Electrogrup, trei ale Rosal (compania controlata de Silviu Prigoana), una a Ileximp Baia Mare si patru ale Pentium Baia Mare (dintre care una a fost recent vanduta). Toti au aceleasi probleme: bancile nu prea le acorda credite pentru dezvoltare – fie ca aceasta inseamna achizitie de terenuri, fie de echipamente -, deoarece o astfel de afacere nu este de traditie in Romania si nu au acces la turbine.

    De asemenea, desi cativa dintre ei au dezvoltat proiecte in Baia Mare sau Bistrita (Ileximp, Blue Line), "tara fagaduintei" pentru acestia ramane Dobrogea. "Conform studiilor, dar si experientelor unor investitori, alte zone din tara unde este vant bun nu sunt rentabile; singura zona rentabila pentru energie eoliana este Dobrogea", spune Gheorghe Tripon, care s-a orientat catre energie cu trei-patru ani in urma, cand un prieten l-a rugat sa ii gaseasca o solutie de curent electric ieftin pentru a-si alimenta o fabrica de alcool.

    Dupa ce a analizat mult timp varianta cogenerarii, a ajuns la concluzia ca este destul de scumpa pentru posibilitatile lui materiale si a ajuns astfel la varianta centralelor eoliene, varianta cea mai abordabila din punct de vedere investitional. Si a inceput, ca toti ceilalti operatori de pe piata, prin concesionarea unui teren cu "vant bun" si a unei turbine eoliene, la mana a doua. "Achizitia second-hand nu a fost numai pentru ca asa vrem noi, ci pentru ca nu prea ai de unde sa cumperi turbine noi, ca mic investitor", spune directorul Green Energy, care a concesionat impreuna cu doua companii partenere (Blue Line si Electrogrup) o suprafata de 180 hectare de teren in comuna Valea Nucarilor, din judetul Tulcea.

    Fiecare dintre cei trei parteneri a instalat cate o turbina eoliana, planurile de viitor fiind insa mult mai mari. "Intentia noastra, in calitate de consortiu, pentru Valea Nucarilor, este sa facem un parc cu o putere de 60 MWh", spune Tripon. Aceasta inseamna ca toate trei grupurile care fac parte din consortiu vor instala minim 24 de turbine (daca ar fi noi, cu capacitate de 2,5 MW) si maxim 80 de turbine eoliene (daca turbinele vor fi la mana a doua, cum probabil vor fi, cu putere instalata de 750 KW).

    Deocamdata, pentru inceputul lui 2008, consortiul va mai instala 8 turbine in Valea Nucarilor, insa fiecare dintre cei trei mai are si alte planuri. Tripon mai are doua proiecte pe energie eoliana: unul in Tulcea, in comuna Valea Teilor, si altul in Constanta. Cele doua proiecte, ce ar trebui sa se intinda pe o suprafata de 300 hectare, presupun investitii de 100 de milioane de euro fiecare, insa Gheorghe Tripon s-a asociat cu mai multti investitori mici romani si germani pentru aceste dezvoltari.

  • Al doilea intre baietii destepti

    Sase luni au durat negocierile cu indienii de la Mittal Steel pana cand Jack Cutisteanu, directorul general si proprietarul Petprod, unul dintre furnizorii privati de energie, a semnat contractul care prevedea furnizarea de curent electric pentru toate cele patru filiale ale grupului indian din Romania. Pe 11 decembrie 2007 se implinesc trei ani de cand Mittal a semnat si Cutisteanu a intrat efectiv in acest business al furnizarii de energie, dupa ce din 1996 isi incercase norocul in mai multe tipuri de afaceri.

    Petprod vine de la „petroleum products“ (produse petroliere), comertul cu produse petroliere fiind primul tip de afacere in care Jack Cutisteanu a intrat imediat dupa ce s-a intors in Romania din Israel, unde plecase cu parintii inca din copilarie. „Am facut initial trading cu produse petroliere, deoarece ma ocupasem de acest domeniu si in Israel si il cunosteam, apoi am facut trading industrial (echipamente si materii prime), pentru ca ulterior, in 2003, sa ne gandim la energie“, povesteste Cutisteanu.

    Dupa ce a semnat contractul cu Mittal, care presupunea livrarea a 100 MWh (din 230 MWh de care are nevoie combinatul, restul fiind furnizat de Electrica) spre cele patru combinate ale grupului indian (Galati, Iasi, Hunedoara si Roman), Petprod a devenit imediat si unul dintre cei mai mari furnizori de electricitate – atat din punctul de vedere al volumelor vandute, cat si din cel al veniturilor. Mai precis, a intrat direct in top, alaturi de Energy Holding (lider al pietei inca de la inceput), Grivco (companie controlata de Dan Voiculescu) sau de EGL Power & Gas Romania, filiala locala a EGL Elvetia, parte a grupului AXPO, unul dintre cei mai mari furnizori de energie din Europa.

    La trei ani de la semnarea contractului, Petprod se afla inca intre primii pe piata la furnizarea privata de energie, iar combinatele siderurgice ale Mittal sunt si acum cel mai important client al Petprod, aducandu-i peste 60% din cifra de afaceri. Cifra de afaceri care a fost de 41 de milioane de euro in 2005, la un an dupa semnarea contractului, si s-a dublat la sfarsitul lui 2006, ajungand la 87 de milioane de euro. Principalele cauze ale saltului sunt, conform lui Jack Cutisteanu, intrarea de noi clienti in portofoliu (precum Chimcomplex Borzesti) si cresterea preturilor energiei, care a dus la o renegociere a contractelor.

    Pentru 2007, saltul nu va mai fi insa atat de mare, iar cifra de afaceri a companiei este estimata sa ajunga la 92 de milioane de euro. Doua motive determina o crestere atat de mica a afacerilor, spune Cutisteanu. Primul a fost renuntarea la unul dintre clientii sai – Combinatul Mittal Steel Hunedoara, al doilea din cele patru ale Mittal dupa capacitate (700.000 de tone de otel anual, al doilea dupa Galati, cu 5,5 milioane de tone si inaintea combinatelor de la Iasi si Roman, cu 380.000, respective 500.000 de tone). „Deoarece acest combinat avea o curba de sarcina foarte proasta si impredictibila, am convenit sa devina client direct al unui complex energetic de la Craiova, care sa ii poata livra mai bine energia de care are nevoie“, spune Cutisteanu. Cu celelalte trei combinate, contractul a ramas in picioare si deocamdata este semnat pana la sfarsitul anului 2008, spune Cutisteanu, recunoscand ca acest contract de 14 luni semnat cu indienii este destul de neobisnuit, 12 luni fiind perioada cea mai des intalnita. Al doilea motiv pentru cresterea mai mica a cifrei de afaceri este faptul ca 2007 a fost un an „asezat“, spune Cutisteanu. A fost un an cand marjele de profit au fost putin mai scazute din cauza achizitiilor de pe bursa de energie, iar salturi nu au prea putut fi in conditiile in care contractele pentru companiile mari erau luate deja de unii dintre furnizori, iar piata si-a pastrat structura.

    Toate acestea nu il deranjeaza pe intreprinzator atat timp cat clasamentul celor mai importanti furnizori de electricitate nu si-a schimbat nici el structura, iar Petprod este in continuare pe locul al doilea, dupa Energy Holding. Al doilea intr-adevar, dar la o distanta de mai bine de 200 de milioane de euro de compania cumparata anul trecut de elvetienii de la Société Bancaire Privée Geneva (comparatia este facuta pe cifrele de afaceri din 2006, cand Energy Holding a avut afaceri de 306 milioane de euro, iar PetProd de 87 de milioane de euro). Cutisteanu spune ca serviciile pe care le ofera Energy Holding clientilor sunt aproximativ aceleasi oferite de majoritatea furnizorilor din piata (cum ar fi managementul de sistem). Insa Energy Holding are o structura mai complexa atat ca numar de angajati (peste 50), dar si ca investitii, datorita numarului mai mare de clienti si tipologiei de business. „Investitiile facute de ei au fost facute pentru extinderea regionala“, spune Cutisteanu. Energy Holding detine 20% din piata livrarilor pentru consumatorii eligibili din Bulgaria si are planuri de extindere regionala in Serbia si Grecia. Pe piata bulgara, Energy Holding estimeaza pentru 2007 livrarea a 55.000 MWh lunar consumatorilor industriali si atingerea unei cifre de afaceri de circa 30 de milioane de euro.

    Energy Holding este singurul furnizor roman care tranzactioneaza energie in afara Romaniei. „Multi furnizori exporta energie, insa a exporta e una si a livra direct consumatorului local e alta“, explica Victor Ionescu, presedintele Operatorului Comercial al Pietei de Energie (OPCOM) – bursa de energie de la Bucuresti, parte din Transelectrica, transportatorul national de energie. Pentru a lucra direct pe o piata dintr-o alta tara, fie si vecina, trebuie ca furnizorul sa aiba licenta in acea tara de la operatorul pietei de acolo. „De asta este atat de important ca Europa de Est sa decida unde va fi bursa regionala, pentru ca acea bursa regionala sa dea licente valabile doritorilor in toata regiunea“, spune Victor Ionescu, care a depus candidatura ca OPCOM sa devina bursa regionala de energie. Insa ambitii similare au si operatorii din Praga si Budapesta. „Odata deschisa piata regionala, va fi mai simplu sa intram si pe pietele vecine, dar pana atunci nu intentionam asta“, spune Jack Cutisteanu.

    Topul furnizorilor privati

  • Transgaz si cam atat

    Mirela Ionescu, presedintele Raiffeisen Capital & Investments (RCI), intermediarul ofertei Transgaz, spera ca intrarea societatii la bursa va relansa interesul pentru cotare si in randul altora. „Cred ca listarea Transgaz este prima dintr-un sir destul de lung, care va continua in 2008. Noi avem deja pregatite doua noi oferte publice initiale, care vor fi lansate in prima jumatate a anului viitor. Este vorba de Teraplast Bistrita si Adeplast Oradea“, a declarat sefa RCI. Declaratiile brokerilor sunt optimiste in general in ceea ce priveste numarul de IPO de anul viitor. „Si noi avem in pregatire mai multe listari pentru anul viitor, iar doua sau trei sunt sigure“, spune Adrian Ceuca, director general adjunct al SSIF Broker Cluj. Oficialii Bursei de Valori Bucuresti (BVB) sunt chiar mai increzatori in faptul ca la anul vom avea un numar rezonabil de noi companii listate, deoarece toate societatile care au inceput pregatirile anul acesta vor fi pe bursa anul viitor.

    Ce s-a intamplat totusi anul acesta astfel incat singura listare sa fie cea a Transgaz? „Este imposibil sa aratam cu degetul un vinovat. Cel mai probabil este vorba de un cumul de factori, incluzand lipsa nevoii de finantare din partea companiilor“, spune Dan Paul, presedintele Asociatiei Brokerilor.

    Primul motiv identificat de brokeri este concurenta bancara. Listarea la bursa inseamna atragere de finantare pentru dezvoltarea afacerii, domeniu in care bancile comerciale sunt lider detasat. La sfarsitul lunii septembrie, valoarea totala a creditelor neguvernamentale acordate societatilor comerciale se ridica la circa 19 miliarde de euro, conform datelor BNR. Cifra este apropiata de capitalizarea companiilor listate pe piata principala a BVB (aproximativ 22 de miliarde de euro in luna noiembrie) si de necomparat cu suma atrasa de actiunile tranzactionate, 300 de milioane de euro la sfarsitul lunii octombrie (cifra reprezinta diferenta dintre achizitii si vanzari in 2007).

    „Bancile au fost extrem de agresive si au devansat cu mult capabilitatile brokerilor in promovarea solutiilor de finantare. In paralel, efortul brokerilor in atragerea de noi societati la bursa a fost minimal, intrucat bursa nu a constituit un cadru organizat in acest sens“, spune Andrei Siminel, director general al NCH Advisors. Practic, desi finantarea prin listarea pe o piata reglementata este cea mai avantajoasa, deoarece nu presupune returnarea sumelor atrase si poate majora substantial capitalizarea, managerii au preferat creditele. Sau, dupa caz, atragerea unui investitor strategic.

    Ne intoarcem astfel la „cultura bursiera“, pe care sefii companiilor o au mai mult sau mai putin. Problema nu este caracteristica pietei noastre, fiind semnalata in economii mature, cum este cea a Austriei. Michael Buhl, CEO al Bursei din Viena, declara recent drept o mare victorie a reprezentantilor pietei de capital introducerea in licee a unor studii primare despre bursele de valori. Lipsa informarii despre piata de capital este reclamata si de majoritatea brokerilor romani. „Managerii trebuie sa inteleaga in primul rand ce inseamna bursa. Si cel mai bine ar fi daca ar invata din scoala acest lucru, deoarece este mult mai usor de explicat de catre un profesor care sunt avantajele listarii. Atunci cand un broker merge la conducerea unei societati si ii arata avantajele pietei de capital, managerii au senzatia ca incearca sa le vanda un produs“, spune Mirela Ionescu.

    Astfel de incercari de informare nu se fac, deocamdata, decat prin organizarea de seminarii si conferinte, asa-numitele „roadshow-uri“ sau conferinte itinerante, care reunesc, alaturi de conducerea BVB, brokeri si emitenti deja prezenti pe piata. Conform BVB, pe langa evenimentele organizate punctual, anul acesta au fost organizate opt conferinte itinerante in orasele mari, ultima urmand sa aiba loc la sfarsitul lunii la Baia Mare. Rezultatele par promitatoare, zece companii demarand deja procedurile de listare, cu termen de finalizare in 2008. Printre acestea se gasesc Aro Palace Brasov, Transilvania Leasing, Casa de Bucovina si ACI Cluj.

    Nu toata lumea din piata este de parere ca brokerii au facut tot ce puteau pentru a atrage noi emitenti. „Eu cred ca este vina brokerilor ca nu avem mai multe IPO-uri anul acesta. Ei sunt cei care trebuie sa explice companiilor ce avantaje decurg din finantarea prin bursa si, mai ales, din majorarea capitalizarii. Compania Impact, spre exemplu, si-a majorat de sute de ori capitalizarea de cand este listata“, spune Leonard Visan, director general al Investica Asset Management, societate de administrare a investitiilor. Dezinteresul brokerilor poate fi explicat si prin comisioanele foarte mici percepute la introducerea in piata a unui nou emitent. „Sunt multe societati de brokeraj care nu considera rentabila financiar o listare sau o transferare de pe Rasdaq pe BVB. Comisioanele sunt foarte mici, iar o societate mica este putin profitabila fata de volumul mare de munca depus“, arata Adrian Ceuca.

  • Doua Exxonuri si patru BP

    Cu asemenea bani se poate plati aproape toata datoria externa a Angliei (1,07 trilioane de dolari), se poate finanta invazia Irakului (guvernul american estimeaza costul razboiului la un trilion), se pot cumpara doua companii Exxon (cate 487 de miliarde) sau patru British Petroleum (cate 248 de miliarde). Au fost calculele ziaristilor de la The Telegraph care au incercat sa traduca in ceva mai concret valoarea uriasa atinsa la bursa de compania chinezeasca PetroChina la data de 5 noiembrie – in jur de o mie de miliarde de dolari.
     
    Din fericire pentru eforturile lor si ale altora de a cuprinde cu mintea ceea ce s-a intamplat, minunea n-a tinut mult. A doua zi dupa marele record, PetroChina scadea la bursa din Shanghai de la 43,96 yuani (5,90 dolari) pe actiune la 39,99 (5,37 dolari), pentru ca in zilele urmatoare, odata cu scaderea generala a titlurilor asiatice, sa piarda in valoare si la New York. Nu era prima oara cand compania chinezeasca de petrol si gaze era in centrul atentiei: la jumatatea lui octombrie, PetroChina devenea a doua companie din lume dupa grupul american ExxonMobil ca valoare bursiera, cu 430 de miliarde de dolari. Numai ca intre timp Exxon a scazut, odata cu bursele americane, in timp ce firma chinezilor a tot urcat, iar pe parcursul zilei de 5 noiembrie a trecut chiar de pragul de 1.000 de miliarde de dolari (690 de miliarde de euro).
     
    Analistii aveau sa sesizeze insa cea mai spectaculoasa parte a povestii nu in astfel de fluctuatii, in fond nu chiar asa de surprinzatoare intr-o perioada de neliniste generala a pietelor, ci in faptul ca la Shanghai, actiunile PetroChina s-au tranzactionat, in momentul lor de maxim, la un pret echivalent cu de 55 de ori profitul, pe cand ExxonMobil, a doua companie din lume ca valoare bursiera, se vindea si se cumpara doar la un pret echivalent cu de 13 ori profitul. De aici inevitabila sperietura si, din partea caselor de brokeraj, recomandari de vanzare a actiunilor. Finantistul miliardar Warren Buffett, care declara recent ca deprecierea activelor americane il goneste sa-si caute norocul pe pietele emergente, si-a vandut detinerile la PetroChina chiar de la sfarsitul lui octombrie, temator tocmai de o supraevaluare.
     
    Au aparut insa si o serie de comentarii dupa care ceea ce s-a intamplat ar dovedi ca „balonul“ chinezesc a ajuns in sfarsit pe punctul de a exploda. O companie de brokeraj din Canada, Northern Securities, aprecia ca aglomerarea de companii chinezesti care au ajuns printre cele mai mari din lume aduce cu perioada de dominatie a bancilor japoneze in anii ’80 si ’90 si a companiilor americane de tehnologie inainte de esecul dotcom-urilor. „Amandoua aceste episoade de dominatie a pietei au sfarsit cu prabusiri fara precedent. Este bursa chineza sortita unui astfel de deznodamant?“, se intreba compania intr-o nota catre investitori.
     
    La data redactarii notei, China avea in afara de PetroChina inca trei companii in topul celor mai mari zece din lume – cel mai mare operator de telefonie mobila, China Mobile, China Petroleum si Industrial & Commercial Bank of China. N-au fost insa singurele recorduri chinezesti de la inceputul lui noiembrie incoace. Grupul de asigurari China Life Insurance a intrat si el in top 10, depasind ca valoare de piata compania americana AT&T, cu peste 256 de miliarde de dolari, iar platforma de comert online Alibaba, care si-a facut debutul saptamana trecuta la bursa din Hong Kong, a ajuns pe locul al doilea intre cele mai mari firme de Internet din lume, dupa Google, febra cumpararilor de actiuni impingand intr-o singura zi valoarea ei de la 9 la 25 de miliarde de dolari.
     
    Soarta PetroChina la bursa e insa destul de departe de a ilustra mecanic notiunea de „balon“ chinezesc. Sugestia de mai sus a brokerilor canadieni viza mersul intregii economii a Chinei, despre a carei supraincalzire se vorbeste nu de cateva luni, ci de cativa ani. Banca centrala a crescut periodic dobanda, iar guvernul a tinut neschimbat pretul combustibililor, ca sa stavileasca inflatia, care a ajuns la 6% in al treilea trimestru. Intr-un asemenea climat, piata de capital a avut, in intentia statului, mai mult un rol de supapa pentru presiunile inflationiste, de instrument de reglare a circuitului de bani din economie. Investitorii au aruncat cu bani in titlurile companiilor autohtone, increzatori tocmai in perspectiva luminoasa a economiei, iar jocul la bursa a ajuns un fel de sport national, pana acolo incat Beijingul a fost tentat acum cateva luni sa mareasca taxele pe tranzactiile bursiere, ca sa mai tempereze din elanul micilor investitori. Decizia din august de a permite investitorilor individuali chinezi sa investeasca la bursa din Hong Kong a avut acelasi scop, de a mai diversifica posibilitatile de plasament ale unor mici investitori carora altminteri li se interzice sa joace pe bursele straine; ulterior insa, autoritatile s-au razgandit, realizand ce efect ar avea un aflux masiv de bani pe piata din Hong Kong.
     
    Acesta e contextul in care PetroChina a castigat in valoare asa de mult: explicatia simpla e ca oferta publica initiala la bursa din Shanghai (pe langa cele din New York si Hong Kong, unde e listata din 2000) a insemnat scoaterea pe piata a doar 2% din capitalul companiei, ceea ce a concentrat frenezia investitorilor asupra acestei cote limitate, impingand pretul de la cotatia initiala de 16,7 yuani la aproape 44. Si nu numai frenezia investitorilor chinezi: conform complicatei legislatii a pietei, exista actiuni de clasa A (listate la bursele din Shanghai si Shenzen si disponibile pentru chinezi si pentru anumiti investitori institutionali straini), de clasa B (disponibile pentru investitorii straini si tranzactionate in dolari la Shanghai si in dolari Hong Kong la Shenzen) si de clasa H (pentru companiile chinezesti listate la Hong Kong). PetroChina a scos acum pe bursa din Shanghai actiuni clasa A, cu obiectivul sa obtina o finantare de 9 miliarde de dolari pentru dezvoltarea a trei exploatari petroliere si modernizarea unei rafinarii si a unei uzine chimice.
     
    De aici inainte insa nu mai e vorba numai de jocul cererii si al ofertei de actiuni. PetroChina a crescut la bursa in ultimele luni mai ales dupa ce a anuntat, la inceputul lui mai, descoperirea zacamantului de la Jidong Nanbao din Golful Bohai de la Marea Galbena, cu peste 7 miliarde de barili de echivalent petrol, din care aproape 3 miliarde rezerve certe. E vorba de una din cele trei exploatari pe care vrea sa le dezvolte acum cu banii luati de la bursa. Ar fi vorba de 6,62 miliarde de barili de titei si 140 de miliarde mc de gaz; ba mai mult, golful ar putea contine in structurile sale geologice nu mai putin de 146 de miliarde de barili de echivalent petrol. „Am fost asa de fericit cand am auzit stirea, incat nici n-am mai putut sa dorm“, a zis prim-ministrul Wen Jiabao, adaugand ca, dupa parerea lui, zacamantul e cea mai mare descoperire a Chinei din ultimii 40 de ani. Jiang Jiemin, presedintele companiei, s-a declarat convins ca rata de recuperare a zacamantului ar putea depasi 40% si ca de la Jidong ar urma ca din 2012 sa fie extrase 10 milioane de tone de titei pe an, urmand sa ajunga treptat la 25 de milioane.

  • Benzinarul Europei de Est

    De fapt, Gerhard Roiss, membru al boardului OMV si director de strategie, spune ca scopul este ca toate tarile vecine la nord, est sau sud cu Romania sa aiba prezenta Petrom. Cum primul pas a fost deja facut prin faptul ca, anul trecut, reteaua de benzinarii a OMV din Romania, Bulgaria si Serbia a trecut in administrarea Petrom, cu pretul a 234 milioane de euro (platiti de Petrom si din majorarea de capital facuta de OMV la achizitia companiei), Roiss spune ca urmatorul pas va fi intrarea in Ucraina. „OMV va intra in Ucraina via Petrom, dar numai dupa ce terminam ce am inceput deja in Romania, Turcia si Georgia“, explica Gerhard Roiss intr-o discutie cu BUSINESS Magazin in cadrul OMV Media Summit, de saptamana trecuta.

    Planul suna cam asa: trei ani de investitii in rafinariile Petrom din Romania, in paralel integrarea afacerilor din Turcia si castigarea unei pozitii cat mai bune in Georgia. In timp ce deseneaza niste sageti pe o hartie, Roiss detaliaza ca in Georgia OMV vizeaza intrarea pe cat mai multe segmente din piata, dupa ce tocmai au inceput acolo distributia de carburanti pentru industria aviatica. Cele mai mari sperante ale OMV merg insa spre piata turca, unde compania austriaca a intrat anul trecut prin achizitia cu 1,1 miliard de euro a unui pachet de 34% din actiunile Petrol Ofisi, compania care controleaza 30% din piata. „In Turcia, este foarte important sa integram afacerile, concentrandu-ne pe proiectul rafinariei din Ceyhan si pe explorare, pentru a fi parte dintr-o companie integrata“, spune Roiss, precizand ca principalele contractari si strategia pentru piata turca vor avea loc in aproximativ doi-trei ani. Petrol Ofisi este lider pe piata turca in ceea ce priveste sectorul de downstream (retail de benzina), cu 3.584 de benzinarii. „Trebuie sa avem toate motoarele pornite in anii urmatori, cand piata din Turcia va inflori incredibil“, explica Roiss.

    In paralel cu aceste proiecte, Gerhard Roiss spune ca va continua transformarea Petrom, „unul dintre cele mai grele proiecte in care ne-am implicat pana acum“. Si Wolfgang Ruttenstorfer, liderul grupului petrolier OMV, spune ca planul de transformare a Petrom in lider regional a avut o intarziere cauzata de situatia reala a companiei, gasita in teren: „Am ajuns sa investim peste un miliard de euro anual in Petrom, mai ales pe partea de rafinare. Situatia gasita pe acest segment a fost mult sub asteptarile noastre“.

    Transformarea rafinariei Petrobrazi, „o chestie imensa ca responsabilitate si investitii“, dupa cum spune Roiss, necesita investitii de peste 1 miliard de euro pana in 2010. „Investitia in Petrobrazi trebuie neaparat facuta, o data pentru ca este atat de veche incat cad bucati din ea, iar pe de alta parte pentru ca este una dintre cele mai ineficiente rafinarii in care am intrat vreodata“, spune Roiss.

    Acesta argumenteaza prin faptul ca Petrobrazi consuma pentru necesarul propriu aproximativ 18% din petrolul care intra pe poarta rafinariei, in timp ce o rafinarie OMV din Austria consuma aproximativ 3-5%. Conform indicelui Solomon, indice international recunoscut pentru masurarea eficientei in rafinarii si care are patru trepte de performanta, rafinariile OMV din Austria sunt pe prima pozitie, iar Petrobrazi nu poate fi evaluata in functie de acest indice, explica Roiss. „Dupa finalizarea investitiei la Petrobrazi, speram ca rafinaria va putea fi evaluata pe a treia pozitie conform indicelui Solomon – asta ne-ar face foarte fericiti“, spune Roiss. Ineficienta nu vine doar din instalatiile invechite, explica directorul de strategie a OMV, ci si din faptul ca Petrobrazi produce un mix de produse pentru care cererea e in scadere (pacura si foarte multa benzina), precum si faptul ca este o rafinarie foarte intinsa, cu suprafata de aproximativ patru kilometri patrati, de doua ori mai mare decat a centrului Vienei. Conform prezentarii facute de OMV, zece unitati din cadrul rafinariei sunt in curs de demolare, iar alte grupuri vor urma sa apara. „Proiectul pentru Petrobrazi prevede compactarea rafinariei, renuntarea la cat mai mult din spatiul inutil pe care il ocupa, dar nu putem sa o demolam si sa o reconstruim, asa ca vom innoi totul asa cum se poate“.

    Pentru moment, cum lucrarile efective de modernizare la Petrobrazi vor incepe in 2008, focusul momentan in Romania este finalizarea investitiei de marketing care presupune modernizarea tuturor statiilor Petrom. Circa 90% din acest proces a avut loc deja (modernizare insemnand atat trecerea la sistemul „full agency“, cu retea de dealeri, cat si aducerea la standardul Petrom V sau Petrom Standard). „Pe langa modernizare, dorim sa mai construim cam 40-50 de statii Petrom, precum si 9 depozite de carburanti“, spune Roiss. Intre timp, cele 109 depozite ale Petrom construite inainte de 1989, vor fi demolate si scoase din circuit, „deoarece sunt si prea multe, si vechi, si ineficiente, iar in lumea moderna 9 depozite pot face treaba a 109“, zambeste Roiss.

    Depozite mai urmeaza sa fie construite si in Bulgaria, unde recent a fost inaugurat unul la Sofia, iar un altul mai urmeaza in prima parte a anului viitor. „Sunt necesare cat mai multe depozite pentru stocarea combustibililor adusi din Romania“, spune Roiss, precizand ca acesta este poate cel mai important mod in care Petrom si-a crescut influenta in regiune si puterea financiara. „Acum, Petrom alimenteaza pe de-a intregul o retea de aproape 700 de benzinarii in Romania, Bulgaria, Serbia si Republica Moldova“, spune Roiss, vizibil multumit de una din cifrele anuntate la acest summit, anume faptul ca vanzarile in benzinariile Petrom au crescut cu 50% fata de anul trecut: „Este o crestere foarte buna si pot spune ca am beneficiat si de ajutorul oamenilor care lucreaza in benzinarii ñ tineri, deschisi si foarte inteligenti -, dar cred ca principalul motiv pentru aceasta crestere nu sunt oamenii, ci sistemul de benzinarie dezvoltat de OMV“.

    Romania, Bulgaria, Serbia si Republica Moldova nu sunt insa singurele tari unde Petrom duce acum carburanti: „Transportam de anul trecut pe mare carburanti din Romania si in reteaua Petrol Ofisi, mai ales benzina, iar probabil tot cu vaporul vom duce produse si in Ucraina, cand Petrom va intra pe aceasta piata – cel mai probabil initial pe retail“.

    Roiss precizeaza insa ca aceasta nu se va intampla mai devreme de trei ani.