BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Louis Vuitton in Romania

    Deschiderea primului Louis Vuitton din tara era programata initial pentru decembrie anul trecut, insa “intrarea in Romania s-a amanat pentru 2008 din cauza unei reorganizari interne”, cum motiva pentru BUSINESS Magazin Konstanze Wachter, directorul de comunicare al Louis Vuitton pentru Europa. Planurile Louis Vuitton pentru Romania au ramas insa aceleasi, dat fiind ca in tot acest timp compania a pastrat cei 200 de metri patrati pe care i-a inchiriat in galeriile comerciale ale hotelului JW Marriott din Capitala, acoperind vitrinele goale cu o panza pe care, alaturi de emblema “LV”, a fost scris mesajul “Coming soon”.

    In aceasta saptamana, francezii deschid in sfarsit magazinul unde vor vinde faimoasele genti de lux prin intermediul unei firme infiintate anul trecut in Romania, aflata in proprietatea firmei Louis Vuitton Malletier, care detine 99%, si a Société des Magasins Louis Vuitton France, cu restul de un procent.

    Pentru producatorul de bunuri de lux Moët Hennessy Louis Vuitton (LVMH), piata din Romania nu este o necunoscuta: Vuitton este cel care a adus lantul Sephora in Romania, in parteneriat cu compania elena Sephora Marinopoulos, lant care numara in prezent 11 magazine. Dar interesul Louis Vuitton pentru Romania confirma inca o data faptul ca piata de lux castiga in atractivitate, in conditiile in care oferta locala de produse de lux se diversifica treptat, cele mai recente deschideri in Bucuresti, dar prin franciza, fiind doua nume cu greutate – Valentino si Mariella Burani.

    “Chiar daca este inca la inceput, retailul de moda de lux din Romania are perspective mai mult decat promitatoare”, constata Gianluca Sirotti, director de export al grupului italian Mariella Burani Fashion Group, care detine 226 de magazine in lume, dintre care 170 in franciza, si are vanzari anuale de circa 700 de milioane de euro. Sirotti spune ca principalul obiectiv al grupului este acum extinderea in tarile est-europene, iar “Romania este prima dintre ele in care deschidem un magazin. Urmeaza, in septembrie, un monobrand in Polonia, dupa ne indreptam catre alte piete, precum Cehia si Ungaria”.

    Primul magazin Mariella Burani (150 mp), deschis pe Calea Victoriei, in urma unei investitii de 500.000 de euro, fara a include si valoarea stocului de marfa, este operat de Alsa Boutiques, care mai importa si brandurile Max Mara, Ermenegildo Zegna, Pal Zileri si La Perla. Contractul de franciza a fost semnat pentru o perioada de zece ani, iar Sirotti se asteapta pana la sfarsitul acestui an la vanzari de pana la 1,5 milioane de euro in magazinul din Bucuresti.

    “Noi vrem sa participam activ la crearea unei <high street>”, sustine Daniel Rosner, managing director in cadrul Alsa Boutiques, justificand de ce sase din cele sapte magazine operate de Alsa Boutiques au fost deschise pe Calea Victoriei. Aceasta artera este intr-adevar un magnet pentru marci renumite la nivel mondial, dar retailerii de lux iau in calcul si alte variante. Bally, spre exemplu, are un magazin pe bulevardul Magheru, Canali a deschis pe Calea Dorobantilor, iar Louis Vuitton a preferat sa-si faca intrarea nu stradal, ci intr-o galerie comerciala pe care o imparte cu nume precum Bang & Olufsen, producatorul de sisteme de sunet de lux, sau Rolex.

    Pe Calea Victoriei, lipit de magazinul Mariella Burani, Alsa Boutiques a deschis saptamana trecuta si un monobrand Marela, din portofoliul Max Mara. Daniel Rosner afirma ca “urmeaza sa mai aducem un brand tot exclusivist, iar de anul viitor incepem sa deschidem spatii de vanzare secundare in provincie”. Alsa Boutiques vrea sa duca brandul Max Mara in alte cateva mari orase din tara, planul pentru urmatorii cinci ani fiind de deschidere a sase sau sapte magazine. Compania a realizat anul trecut o cifra de afaceri de circa 2,5 milioane de euro, iar pentru anul acesta estimeaza vanzari de pana la patru milioane de euro. Desi se declara convins ca brandurile de lux nu au ce cauta in mall-uri, Daniel Rosner ia in calcul si alternativa centrelor comerciale. “Cautam amplasamente, in special stradale, dar Max Mara poate intra si in mall-uri cu o serie de linii de produse”, spune el.

    A deschide un magazin pe Calea Victoriei nu garanteaza insa automat succesul, este de parere Laszlo Forray, directorul diviziei de fashion a Otter Distribution, care detine franciza M Missoni pe piata romaneasca. Distribuitorul brandurilor Otter, Geox si Fila pe piata interna a semnat un acord de franciza pe trei ani cu Valentino Fashion si a deschis primul boutique M Missoni (130 mp) in Baneasa Shopping City, in urma unei investitii de 800.000 de euro. Cel de-al doilea monobrand, programat sa fie deschis in urmatorii trei ani, va fi insa pe o artera comerciala, tine sa precizeze Laszlo Forray, anticipand ca pana atunci si piata de lux va fi mai diversificata.

    Lista marcilor de lux proaspat intrate in Romania nu se incheie aici, chiar daca nu e nici foarte lunga. Primul magazin din afara Italiei al grupului Mengotti, specializat in vanzarea de haine, incaltaminte si accesorii de lux, a fost deschis in martie pe Calea Victoriei, in urma unei investitii de 1,2 milioane de euro. Multibrandul (700 mp) vinde accesorii de lux din colectiile Prada, Valentino, Dolce Gabbana, Versace sau Giorgio Armani. “In functie de cum va merge acest magazin, vom mai deschide si altele. Cel de-al doilea multibrand din Bucuresti va fi probabil pe Lipscani”, spune Adriano Mengotti, presedintele companiei, adaugand ca are in plan sa deschida inca trei magazine in afara Bucurestiului in urmatorii cinci ani. Grupul Mengotti detine azi o retea de 12 magazine in Italia, anul trecut inregistrand vanzari de 30 de milioane de euro.

    Totusi, cea de-a doua piesa de rezistenta a acestui an dupa Louis Vuitton va fi Gucci, brandul italian care si-a fixat pentru 2008 termenul de intrare pe piata din Romania. Este vorba despre doua magazine ce urmeaza sa fie deschise pe Calea Victoriei: un multibrand cu pantofi, genti, curele Boucheron, Yves Saint Laurent si Gucci si un monobrand, destinat exclusiv vanzarii de haine marca Gucci.

    Ce inseamna LVMH

  • Pariurile castigatoare la Bursa

    De cateva saptamani, investitorii de pe Bursa sunt tot mai agitati, pe masura ce scenariul unei reveniri a pietei incepe sa prinda contur.

    Multi dintre cei care si-au pastrat calmul in ultimele noua luni de scadere a pietei sunt foarte aproape sa si-l piarda acum, pe masura ce unele dintre companiile listate incep sa li se arate din ce in ce mai atractive si oportunitatile de castig par mai numeroase. In acest paradis al speculatorilor, granita dintre un castig fabulos si pierdere este de doar cateva minute.

    “Dar daca ne uitam la rapiditatea cu care au crescut unele actiuni, deja putem considera ca intram intr-o zona de risc ridicat. Fiecare noua zi in care pretul creste poate fi si ultima, iar intrarea la cumparare se aseamana cu o ruleta ruseasca unde in fiecare zi se mai adauga un cartus in incarcator”, compara Paul Brendea, analist la societatea de brokeraj Prime Transaction, referindu-se la evolutia actiunilor Azomures si Amonil.

    Sedintele de la Bursa de saptamana trecuta au fost printre cele mai dramatice din ultimul an. Doua noi vedete, Azomures si Amonil, au luat prim-planul, iar outsideri precum Oltchim si Oil Terminal au reusit de asemenea pentru cateva zile sa ia ochii investitorilor cu cresteri substantiale. Pariurile care au adus castiguri unora au adus insa pierderi pentru altii.

    Actiunile producatorului de ingrasaminte chimice Azomures Targu-Mures (AZO) au reusit cea mai spectaculoasa ascensiune din ultimele luni, triplandu-si valoarea in doar trei saptamani. Pentru cei care au fost inspirati sa mizeze la inceputul lunii mai pe aceste titluri, castigul a putut ajunge si la 300%, altii, care le-au descoperit mai tarziu, au putut obtine usor un profit de 150%, insa cei care s-au lacomit sa le cumpere la urma au pierdut chiar 20% intr-o zi.

    In primele doua sedinte ale saptamanii trecute, actiunile Azomures au crescut cu cate 15%, ramanand fara vanzatori. Sedinta de miercuri a debutat la fel, pentru ca in doar cinci minute situatia sa se schimbe radical si de la plus 15% sa ajunga sa se tranzactioneze aproape la minus 15%.

    Astfel, cei care au cumparat in deschidere pe maxim au vazut cum actiunile le-au scazut cu 25% pana la finalul sedintei. A doua zi, actiunile producatorului de ingrasaminte chimice au crescut din nou cu 15%, insa cei care si-au marcat pierderea nu au mai prins aceasta revenire.

    “Evolutiile actiunilor Azomures si Amonil, la care putem adauga si Oltchim, arata cateva lucruri interesante. In primul rand faptul ca exista bani in piata, bani care se activeaza imediat ce se intrevad niste posibilitati de castig. In al doilea rand, o trasatura foarte cunoscuta a bursei romanesti, intrarea investitorilor la cumparare numai dupa o crestere semnificativa”, sustine Brendea.

    Practic, saptamana trecuta investitorii cumparau aceleasi actiuni ca si in urma cu trei saptamani, cand cursul titlurilor Azomures a sarit pentru prima data de 0,2 lei. Rezultatele financiare pe primul trimestru erau cunoscute inca de la acea data, iar intre timp nu a fost anuntata nicio stire care sa justifice avansul accelerat al cursului. Dar daca in urma cu trei saptamani, tranzactiile cu actiuni Azomures nu depaseau 200.000 de euro pe zi, miercurea trecuta, s-au transferat actiuni de peste 1,6 milioane de euro.

    “Lumea nu s-a aruncat la cumparare decat dupa cateva sedinte de cresteri maximale si am observat, pentru a nu stiu cata oara, o trecere uluitor de rapida de la frica la lacomie, doua stari opuse si de regula paguboase”, mai spune Brendea.

    In cazul Azomures sau al Amonil cresterile au fost sustinute de rezultatele bune raportate de cele doua companii in primele trei luni ale anului, pe fondul unui avans puternic al pretului ingrasamintelor chimice la nivel international.

    Indicatorii financiari inca atractivi (cele doua companii au cele mai mici PER-uri de la Bursa) le ofera investitorilor care cumpara chiar si dupa o crestere de 200% a pretului, o oarecare siguranta, cum s-a vazut si saptamana trecuta, cand atat Azomures, cat si Amonil au inregistrat joi cresteri de cate 15%, dupa ce scazusera puternic cu o zi inainte.

    Sunt insa si actiuni care au crescut inexplicabil, fara ca sa existe informatii noi sau motive fundamentale de cresteri, pentru ca apoi sa scada la fel, cum e cazul Oltchim, Oil Terminal sau Turbomecanica. Unii investitori s-au lasat amagiti de cresterile puternice ale acestora si au intrat la cumparare, desi Oltchim si Turbomecanica au raportat pierderi in primul trimestru si nimic nu anunta o schimbare semnificativa in situatiile lor financiare pana la sfarsitul semestrului.

  • A inceput sezonul marilor tranzactii

    "Imi aduc aminte cand tocmai ma mutasem la casa de avocatura Salans, in 2004. Colegii erau deosebit de incantati pentru ca fusesera implicati in tranzactia Europe House. Acum, tranzactii de acest nivel sunt un lucru comun pe piata romaneasca", spune Gabriel Biris, partener in cadrul casei de avocatura Biris Goran.

    Europa House a fost atunci vanduta pentru aproximativ 25 de milioane de euro in a doua jumatate a anului 2003 de catre dezvoltatorul israelian GTC catre fondul de investitii austriac Europolis. Rememorarea momentului din urma cu cinci ani este instructiva ca prim reper pentru o serie de recorduri care au fost doborate rand pe rand, de la vanzarea Opera Center la preluarea a doua cladiri de birouri din cadrul proiectului Sema Parc de catre Europolis sau la vanzarea centrului comercial Polus Cluj, care a reprezentat in ultimul an si jumatate cea mai importanta tranzactie imobiliara din tara, in valoare de 210 milioane de euro.

    Ultimul record a fost stabilit in urma cu aproximativ zece zile, cand casele de avocatura Biris Goran si Nestor Nestor Diculescu Kingstone Petersen (NNDKP) au anuntat achizitia de catre o divizie a Deutsche Bank, pentru 340 de milioane de euro, a ansamblului rezidential Upground si a doua cladiri de birouri situate in acelasi proiect, in nordul Capitalei.

    "Echipa are cateva mii de ore petrecute pe acest dosar, iar cei care au lucrat direct in echipa de negociere au fiecare cate 300-400 de ore petrecute pentru aceasta tranzactie", spune Francisc Pelli, partener in cadrul NNDKP si unul din cei doi coordonatori ai echipei de 12 avocati care a asistat cumparatorul.

    Cele 600 de apartamente si cladirile de birouri, a caror suprafata va depasi 100.000 de metri patrati, vor necesita investitii estimate initial la 260 de milioane de euro de catre reprezentantii dezvoltatorului, Upground Estates, care a fost asistat in tranzactie de o echipa de trei avocati condusa de Gabriel Biris.

    Dincolo de valoare, tranzactia a scos in evidenta si un alt nume mai putin cunoscut de pe piata imobiliara, omul de afaceri grec Ioannis Papalekas. Mai putin cunoscut decat dezvoltatori precum Alexander Hergan (cel care a construit si vandut turnul din piata Charles de Gaulle), Shimon Galon (proiectele Europe House si America House), Gabriel Popoviciu (cel care controleaza alaturi de omul de afaceri Radu Dimofte proiectul Baneasa) sau Stefano Albarosa (presedintele grupului Cefin), Papalekas a ajuns deja sa vanda proiecte cu o valoare de peste 400 de milioane de euro pana acum.

  • Ce are de gand Uniqa in Romania

    "Modelul nostru de extindere este acelasi peste tot, dar e mereu loc sa il adaptam conditiilor locale de pe o piata", declara in urma cu putina vreme Konstantin Klien, presedintele Uniqa.

    In esenta, modelul folosit de austrieci pentru "asaltul" pietelor central- si est-europene presupune achizitia companiilor in mai multe etape, prin parteneriate incheiate cu fostii proprietari. In genere, aleg sa intre pe o piata noua prin achizitia initiala a unei participatii minoritare, "o minoritate semnificativa insa, care sa ne lase sa avem un cuvant de spus", urmata de o colaborare de 3-5 ani cu fondatorul companiei respective.

    In acest timp, detaliaza Klien, Uniqa isi majoreaza constant participatia, pentru ca in final sa ajunga sa preia pachete majoritare, de peste 75%. Acesta este modelul pe care l-au aplicat pe multe dintre pietele est-europene in care au intrat in ultimii opt ani, ca de exemplu, Serbia, Ucraina, Albania sau Bulgaria.

    Asa au intrat si in Romania, in urma cu exact trei ani (in iunie 2005), cand au cumparat 27% din actiunile Astra Asigurari, detinuta de omul de afaceri Dan Adamescu prin intermediul Nova Trade. Pe termen lung, austriecii ar fi urmat sa devina actionari majoritari ai Astra Asigurari, asa cum si-au propus sa faca "maxim pana in 2010", potrivit presedintelui Uniqa, in toate tarile in care se gasesc in situatii similare.

    Dar piata romaneasca le-a oferit austriecilor o ocazie neasteptata de a-si consolida mult mai rapid pozitia. Pentru a evita problemele cu Comisia Europeana in procesul de preluare a companiilor de asigurare detinute de Erste Bank, Vienna Insurance Group (VIG) a scos la vanzare Unita, una dintre cele cinci companii pe care le are in portofoliu.

    La momentul respectiv, Günter Geyer, presedintele VIG, spunea ca sunt intre cinci si zece companii internationale interesate de Unita, iar surse din piata romaneasca nominalizau drept companii interesate asiguratori importanti precum AXA (Franta), Munich Re (Germania), Zurich Financial Services (Elvetia), Generali (Italia) sau PPF (Cehia). Interesul pentru Unita a fost cu atat mai mare cu cat, dupa multiple achizitii din ultimii doi ani, tintele s-au imputinat semnificativ, iar pe o piata cu peste 40 de asiguratori, inceperea unui business de la zero e cu atat mai dificila.

    Se pare insa ca Uniqa a oferit pentru compania romaneasca un pret mai mare decat competitorii sai – estimat, in lipsa cifrelor oficiale, de surse din piata interna la peste 200 de milioane de euro. Unita este unul dintre jucatorii importanti din asigurari, inregistrand anul trecut prime brute subscrise de circa 142 de milioane de euro, din care asigurarile auto au reprezentat circa 80%.

    Pe o piata a asigurarilor ce a insumat anul trecut prime de peste 2,15 miliarde de euro, Unita detine, in aceste conditii, o cota de aproximativ 6,5%. In functie de primele brute subscrise dupa primul trimestru din 2008, compania ocupa locul al patrulea in topul asiguratorilor romani, cu peste 43,4 milioane de euro, dupa Asirom (locul al treilea, cu 64,83 milioane de euro), Omniasig (locul secund, cu peste 91 milioane de euro) si Allianz Tiriac (pe prima pozitie, cu prime brute de 100,27 milioane de euro). Compania are o retea de vanzari formata din peste 40 de sucursale, circa 300 de agentii si lucreaza cu 260 de brokeri si companii de leasing. Anul trecut, Unita a avut aproape 560.000 de clienti (din care 480.000 persoane fizice) si 850 de angajati.

    Astra Asigurari se situeaza, in functie de rezultatele din primele trei luni, pe locul al saselea in topul asiguratorilor, cu prime brute subscrise de 37,8 milioane de euro si o cota de aproximativ 5% din piata romaneasca la finele anului trecut. Prin cele doua companii, austriecii de la Uniqa urca pe locul al patrulea in clasamentul asiguratorilor romani, cu o cota de piata de aproximativ 11,8%.

    O pozitie considerabil mai puternica decat tinta pe care si-o propune, la nivel general, Konstantin Klien pentru tarile in care s-a extins grupul, pe care il conduce incepand cu anul 2002: "Pana in 2010 vrem sa avem o cota de 5% in asigurari generale si de 3% in cele de viata din fiecare piata in care suntem prezenti".

    In Europa, Uniqa are afaceri in 20 de tari, insa pasul spre Europa Centrala si de Est l-a facut destul de tarziu, dupa ce alti competitori de-ai sai incepusera deja, spune austriacul in varsta de 57 de ani. Au inceput in anul 2000, in conditiile in care Uniqa se formase abia in urma cu un an (prin fuziunea mai multor companii austriece) si isi lansase noul brand.

    Exansiunea a vizat, rand pe rand, tari precum Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Croatia (printr-o operatiune greenfield), Bulgaria, Ucraina, Romania, Serbia, Albania, Bosnia. Initial, asiguratorul a patruns pe aceste piete folosindu-se de un parteneriat preferential incheiat cu Raiffeisen, care este de altfel si unul dintre actionarii Uniqa (cu circa 40% din actiuni), iar dupa cativa ani a inceput sa aiba si o strategie de extindere proprie.

    Revenind la achizitia Unita (care se va finaliza pana la sfarsitul lunii septembrie 2008, potrivit estimarilor companiei, dupa obtinerea aprobarilor de la autoritatile de reglementare), este de asteptat ca aceasta sa impuna mult mai vizibil brandul Uniqa pe piata romaneasca.

    "Toate companiile in care detinem pachetul majoritar isi schimba brandul in Uniqa", spune Klien, explicand ca in acest fel se creeaza sinergii in grup, de exemplu in activitatile de promovare sau comunicare. Acest lucru nu este posibil atata vreme cat participatia intr-o companie detinuta este minoritara, explica el motivul pentru care Astra si-a pastrat brandul original, fiind atasata doar mentiunea ca face parte din grupul austriac. Si va ramane asa pentru moment, cel putin pana cand se va clarifica situatia preluarii (sau nu) a cotei majoritare de la Dan Adamescu, omul de afaceri care reprezinta pentru Konstantin Klien "imaginea mediului de afaceri romanesc".

  • Primul indice imobiliar al Capitalei

    Primul indice imobiliar din Romania se publica astazi intr-o perioada in care se vorbeste despre un blocaj al tranzactiilor sau despre caderea preturilor.

    “Ar trebui sa existe o informatie unica pe piata, bazata pe analize si pe informatii reale, nu pe zvonuri sau declaratii neavizate”, spune Ilinca Paun, director al departamentului rezidential din cadrul companiei de consultanta imobiliara Colliers International.

    Compania lanseaza in aceasta saptamana indicele Bucharest Residential Index (BRE-Index), care va include informatii despre numarul de tranzactii imobiliare din Bucuresti in segmentul rezidential, dar si despre preturile medii ale locuintelor din Capitala, atat ale celor vechi, cat si ale celor incluse in ansamblurile rezidentiale noi.

    “Vine Dinu Patriciu si spune ca va pica piata imobiliara, dar el nu are nicio statistica bazata pe o analiza a informatiilor din piata”, afirma Ilinca Paun, referindu-se la declaratiile relativ recente ale omului de afaceri privind o iminenta cadere a pietei de profil.

    Paun adauga ca nu isi doreste sa demonstreze ca numarul tranzactiilor este la fel de mare ca anul trecut sau ca exista cumparatori si la preturile actuale, lansarea indicelui pornind doar de la dorinta de a se realiza o analiza bazata pe informatiile existente.

    Ideea primului indice imobiliar de la noi i-a apartinut lui Bogdan Georgescu, managing director al Colliers International, iar stabilirea metodologiei de calcul si realizarea acestuia au durat opt luni de zile.

    BRE-Index este format din doi indici, unul aferent preturilor locuintelor vechi (O-BRE) si unul pentru locuintele noi (N-BRE), ponderea celor doua unitati variind de la an la an in functie de numarul de tranzactii.

    Spre exemplu, preturile apartamentelor noi au o pondere de 15% in indicele anului 2006, cand tranzactiile cu locuinte noi au fost reduse, segmentul nou urmand sa reprezinte 35% din indicele final pentru anul in curs.

    Ilinca Paun argumenteaza veridicitatea datelor prin metodologia folosita pentru calcularea fiecaruia dintre cei doi indici. “Am impartit fiecare sector in trei zone in functie de amplasare si apoi am calculat ponderea fiecarui cartier ales in segmentul respectiv din Capitala”, explica directorul Colliers cum s-a calculat indicele apartamentelor vechi.

    Tranzactiile in segmentul mediu cu apartamente din zona Colentina-Obor sunt mai numeroase decat tranzactiile cu apartamente similare din alte zone din Capitala, si astfel zona are o pondere mai mare in indicele final.

    S-a ajuns astfel la 1.891 de euro pe metrul patrat construit (inclusiv terasele) pentru locuintele vechi din Bucuresti – pretul mediu din luna aprilie, datele folosite fiind cele incluse in anunturile de vanzare publicate in presa. Pretul este aproape triplu comparativ cu aceeasi luna din 2005, dar mai mic decat in urma cu o luna, aceasta fiind a doua scadere a preturilor apartamentelor vechi din Bucuresti, dupa cea inregistrata in luna februarie.

    Daca pretul mediu al apartamentelor vechi a fost calculat dupa valoarea ceruta de vanzator, la care s-au adaugat 16% reprezentand diferenta dintre spatiul util si spatiul construit, preturile medii ale apartamentelor noi s-au calculat pe baza informatiilor furnizate de catre dezvoltatori in urma vanzarii apartamentelor.

    “Am ales 13 ansambluri rezidentiale in functie de lichiditatea tranzactiilor – minim 10 apartamente vandute, minim 50 de apartamente aflate la vanzare si minim 200 de apartamente incluse in proiect”, explica Ilinca Paun, adaugand ca majoritatea dezvoltatorilor care au furnizat informatii nu se afl a in portofoliul Colliers din punctul de vedere al activitatilor de marketing si vanzare.

    “Cred ca astfel aratam si ca este o analiza obiectiva, nu sunt numai proiectele noastre.” Indicele Colliers va fi publicat intr-o varianta intermediara in fiecare luna si in varianta finala in fiecare trimestru.

    Indicele imobiliar al Colliers este doar primul din cele anuntate, fie si doar la nivel de intentie.
    Atat autoritatile, cat si Uniunea Nationala a Notarilor, Institutul National de Statistica si chiar Banca Nationala au anuntat ca lucreaza la defi nitivarea metodologiilor pentru realizarea unor indici imobiliari.

    “Pe noi ne intereseaza sa avem o statistica oficiala si este normal ca atunci cand o piata se dezvolta foarte puternic sa devina tot mai importanta, mai ales in contextul cresterii volumului de credite ipotecare si imobiliare”, spune purtatorul de cuvant al BNR, Mugur Stet.

    Reprezentantii bancii centrale poarta deja de cateva saptamani negocieri cu reprezentantii Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania. Notarii au venit cu propunerea ca orice tranzactie imobiliara cu o valoare mai mare de 15.000 de euro sa fie realizata doar prin intermediul unei banci, metoda care ar trebui sa duca la diminuarea evaziunii fiscale, dar si la publicarea unor informatii reale privind preturile pe piata imobiliara.

    Mugur Stet considera insa ca declararea unei valori mai mici in cazul unei tranzactii imobiliare poate fi facuta chiar si daca tranzactia s-ar efectua prin virament bancar, vanzatorul si cumparatorul avand chiar si in acest caz posibilitatea de a plati o parte din suma sub forma de numerar.

    “Numarul tranzactiilor cu cash si asupra carora ar putea exista suspiciuni este foarte mic, majoritatea se fac prin credit ipotecar”, considera reprezentantul BNR. Discutiile sunt totusi la inceput, iar elaborarea unei metodologii de calcul si colectarea primelor informatii vor dura cel putin inca cateva luni.

    Colliers a publicat indicele sau pe baza informatiilor colectate de-a lungul ultimilor ani prin intermediului departamentului propriu de cercetare.

  • Gustul capsunelor din Spania

    “Ca firma de consultanta in resurse umane, observam avalansa de cereri de recrutare care ne sunt adresate, iar motivatia tot mai frecventa este ca departamentele proprii de resurse umane nu reusesc sa identifice si sa atraga candidati potentiali”, spune Loredana Vladareanu, senior consultant la Hart Human Resource Consulting. Problema nu e noua si nu e nicidecum specifica pentru Romania. In urma chestionarii a 43.000 de companii din 32 de tari si teritorii, la sfarsitul lunii ianuarie 2008, Manpower a realizat studiul sau anual asupra celor mai cautate meserii si profesii la nivel international, pentru care angajatorii au dificultati in gasirea de candidati; studiul releva ca in medie 31% dintre angajatorii din aceste tari au probleme in acoperirea necesarului de personal. Numai ca Romania ocupa primul loc in studiu, dupa ponderea angajatorilor care spun ca au dificultati in a-si gasi personal.

    Mai exact, 73% dintre angajatorii din Romania raporteaza probleme in recrutarea angajatilor potriviti – mult mai multi decat in Japonia, unde 63% dintre angajatori reclama aceeasi dificultate, Hong Kong (61%), Singapore (57%) sau Australia, unde doar 52% dintre companii spun ca au probleme la angajare. Pentru companiile romanesti, situatia a ramas complicata inclusiv dupa ce au recurs la cresterea salariilor, au introdus noi beneficii extrasalariale si chiar la importul de forta de munca din tarile asiatice, pentru a reduce numarul locurilor vacante. Unele dintre aceste solutii s-au dovedit utile doar temporar, iar muncitorii straini adusi sa lucreze aici au plecat inapoi, fie pentru ca nu se puteau adapta la conditiile de munca autohtone, fie din cauza salariilor prea mici.

    In ceea ce priveste avantajele materiale cu care companiile incearca sa-si atraga noi candidati sau sa-si fidelizeze angajatii, acestea sunt relative, fiindca orice angajator poate fi cu usurinta parasit pentru un altul care pluseaza si ofera fie si doar un pic mai mult. Pretentiile salariale ale potentialilor angajati, indiferent de calificarea si experienta lor, sunt tot mai ridicate, iar reticenta companiilor de a oferi salarii mai mari, chiar si atunci cand sunt in criza de personal, a fost incercata pe pielea lor de majoritatea celor ce au plecat din tara pentru a munci in strainatate pe bani mai multi. “Criza de personal se datoreaza unui cerc vicios intretinut atat de angajatori, cat si de angajati. Niciuna din parti nu creeaza conditiile prin care sa o atraga pe cealalta”, comenteaza Loredana Vladareanu. In plus, “angajatii nu parasesc companiile, ci isi parasesc sefii”, dupa cum spune consultantul de la Hart – cu alte cuvinte, cei mai multi angajati isi parasesc locul de munca nu atat pentru ca prefera un alt domeniu, cat pentru a avea de-a face cu un alt stil de management, mai orientat catre angajati si catre motivarea lor.

    Chiar daca un prim loc intr-un asemenea top precum cel realizat de Manpower ne-ar putea face sa credem ca apogeul crizei de personal a fost deja atins, unii consultanti sunt de alta parere. “Urmatorii ani ar putea aduce un apogeu in aceasta criza, probabil in maximum un an – un an si jumatate poate, cel mult doi, inainte de a se ajunge la o stabilizare a pietei”, sustine Loredana Vladareanu.

    Cei mai multi specialisti in resurse umane pun aceasta situatie pe seama cresterii economice din ultimii opt ani, in special, care a generat mai multe locuri de munca disponibile, dar si pe seama salariilor mici care au stimulat migratia fortei de munca spre tarile dezvoltate din Europa ori spre America – migratie care nu e specifica doar Romaniei, ci multor altor tari in curs de dezvoltare si economii emergente. De asemenea, multi studenti pleaca sa studieze in strainatate si, de cele mai multe ori, nu se mai intorc, generand un exod de talente catre tarile dezvoltate. Conform ultimului studiu Eurostat cu privire la piata muncii din Uniunea Europeana, un numar de 1.052.000 de cetateni romani lucreaza in interiorul UE, iar in perioada 2005-2007 numarul celor plecati s-a dublat, cresterea aferenta ultimului an fiind de 20%. Peste 50% aleg Spania ca tara de destinatie, in timp ce Italia se afla pe locul al doilea, cu 30% din totalul migrantilor. Situatia creata de cei peste un milion de angajati si studenti care au ales sa lucreze in afara Romaniei se completeaza cu noul context demografic, in care rata natalitatii este din ce in ce mai scazuta si care va influenta viitorul pietei muncii. “La fel de important este si faptul ca avem de-a face si cu un sistem de educatie inadecvat contextului globalizarii, din cauza unei corelari reduse dintre tendintele economice mondiale, programele institutiilor de invatamant si strategiile investitorilor in ceea ce priveste calificarile si specializarile necesare in aceasta perioada – ingineri, muncitori cu diverse calificari, specialisti in vanzari, manageri”, spune Camelia Stanculescu, director general al Manpower Romania.

    Fara a avea pretentia ca se poate gasi peste noapte o solutie la criza de personal, unii consultanti din domeniul resurselor umane sustin chiar ca autoritatile ar trebui sa se implice in echilibrarea raportului intre cererea de forta de munca si oferta rezultata din structura sistemului de invatamant. “Planificarea pentru doi-trei ani in avans a necesarului de forta de munca ar trebui sa devina o practica comuna”, spune Nicoleta Boiciuc, senior consultant in cadrul departamentului de consultanta in resurse umane al PricewaterhouseCoopers. Aceasta ar trebui sa fie completata de efortul companiilor de a stabili programe de colaborare cu universitatile pentru promovarea in randul studentilor in ani terminali si initierea de programe de internship. Iar in ecuatie isi vor face loc firmele de training si coaching, care, prin programele pe care le ofera, pot contribui la fidelizarea angajatilor, considera Stanculescu: “Atat angajatorii, cat si angajatii vor trebui sa inteleaga ca abilitatile cu care au intrat pe piata fortei de munca nu vor fi suficiente pentru a-i sustine pe durata intregului ciclu profesional. De aceea, angajatorii trebuie sa investeasca permanent in formarea personalului, iar angajatii sa accepte si sa-si asume aceasta instruire”.

  • Traiasca accesoriile

    Cam 30% in mai putin de un an: atat inseamna accesoriile in vanzarile de produse pentru femei din magazinele Debenhams, operate de Rafar, divizia de fashion a grupului RTC, controlat de omul de afaceri Octavian Radu. Acesta este unul dintre motivele pentru care compania a decis sa importe si Mandarina Duck, un brand italian de posete, genti de calatorie si accesorii vandut in peste 1.000 de magazine pe trei continente. Primul magazin a fost deschis pe 80 mp in Baneasa Shopping City, in urma unei investitii de 100.000 de euro.

    “Accesoriile se vand bine si deocamdata nu sunt suficiente magazine specializate”, explica Ramona Stanciulescu, CEO al Rafar, de ce a semnat contractul de franciza cu grupul italian Finduck, care produce peste un milion de genti pe an si are vanzari anuale de peste 100 mil. euro. Mandarina Duck e al treilea brand care intra in portofoliul Rafar, dupa Debenhams si brandul german Olsen. Alaturi de Mandarina Duck, tot in Baneasa au deschis primul magazin din Capitala si conationalii de la Colours & Beauty, dupa ce si-au facut intrarea anul trecut in tara cu magazinul deschis in Polus Mall din Cluj, dar si turcii de la Assortie, care opereaza deja magazine la Sibiu si in Targu-Mures.

    Sub acelasi acoperis vand si branduri de accesorii “cu vechime” pe piata bucuresteana, precum Parfois, ITACC, La Pink, Dada, Sun Glass Hut sau Accessorize. “Inmultirea acestor magazine demonstreaza ca piata devine mai matura si mai pretentioasa”, considera Nicoleta Baciu, director de franciza la Accessorize Romania. Prezent de un an pe piata, brandul englez vinde genti, posete, bijuterii, curele, palarii, esarfe si alte accesorii prin cinci magazine, urmand ca pana la sfarsitul anului in curs reteaua sa numere cu doua in plus.

    Comertul cu accesorii este o afacere profitabila, “dar numai daca esti atent la ce comanzi, pentru ca altfel investitia poate deveni daunatoare indiferent de notorietatea brandului. Regulile generale ale jocului sunt acelelasi ca si in cazul hainelor”, puncteaza Florin Gherasoiu, directorul firmei Gherasos Concept, care detine franciza pentru brandul francez Lollipops in Bucuresti. Desi recunoaste ca a ales un brand de genti si accesorii tocmai in ideea ca sunt mai simplu de vandut, Gherasoiu n-a mai deschis niciun magazin Lollipops din 2006. “Ne-a luat doi ani ca sa facem cunoscut brandul pe piata”, explica directorul de franciza, completand ca abia acum se gandeste si la extindere. Planurile sale sunt sa deschida inca trei magazine Lollipops in centrele comerciale Lake Park Plaza, Cotroceni Park si Sun Plaza, investitiile necesare fiind de aproximativ 100.000 de euro. Vanzarile primului si singurului magazin Lollipops din Bucuresti au depasit anul trecut 110.000 de euro. Pentru anul in curs, Gherasoiu spera la o crestere de cel putin 50%.

    Indiferent de activitatea de baza, comerciantii de moda trebuie sa fie atenti la tot ce se cere la un moment dat si ar putea fi rentabil. Musette, spre exemplu, o afacere de familie de sase milioane de euro anul trecut, isi imparte in mod egal marfa intre incaltaminte si accesorii. “Gentile pot fi purtate doua-trei sezoane fara probleme. De aceea sunt si mai scumpe decat pantofii”, spune Cristina Batlan, care conduce afacerea alaturi de sotul ei, Roberto.

    Retailerul de incaltaminte si accesorii Aldo a mizat pe un concept nou de magazin pe piata romaneasca; lipit de magazinul de incaltaminte si marochinarie, Aldo a deschis un al doilea magazin destinat exclusiv accesoriilor. Compania numara trei astfel de magazine “compacte”, dupa cum le descrie Bianca Alexandru, director al diviziei de business a Aldo Romania, intre care unul este cel din Baneasa Shopping City. In ceea ce il priveste, Dan Pavel, directorul general al Benvenuti, afirma ca in magazinele din reteaua proprie, care au avut anul trecut vanzari de 9 milioane de euro, segmentul de genti si accesorii a ajuns in prezent la 15-20% din stocul de marfa. In paralel cu retelele Benvenuti si Enzo Bertini, Pavel s-a apucat sa dezvolte si o retea de magazine exclusiv de marochinarie si alte accesorii, sub brandul Oxus. Primul magazin a fost deschis deja la Oradea. “Vom mai deschide unul in Trident Plaza din Constanta si probabil inca unul in Bucuresti”, apreciaza Pavel.

    Accesoriile au o contributie deloc neglijabila si in afacerile retailerului de incaltaminte si marochinarie Leonardo. “Desi a pornit ca o afacere complementara pentru o mai buna valorificare a spatiului de vanzare, azi marochinaria aduce in jur de 6-7% din totalul vanzarilor”, spune Gratian Ivan, directorul comercial al Leonardo. Compania urmeaza sa deschida pana la sfarsitul anului peste 50 de noi magazine Leonardo in Romania, Ungaria, Bulgaria si Moldova. Leonardo estimeaza ca va incheia anul 2008 cu afaceri de 190-200 mil. euro, in crestere cu 30-40% fata de anul trecut.

  • BVB le face cu ochiul investitorilor

    Primele masuri, aprobate de actionarii BVB saptamana trecuta, sunt reducerea cu 10% a comisioanelor de tranzactionare si a comisioanelor aplicate pentru tranzactiile derulate in cadrul ofertelor publice.

    Pentru urmatoarele luni, Bursa mai promite, prin intermediul Depozitarului Central, introducerea conturilor globale pentru actiunile companiilor locale, posibilitatea de a realiza tranzactii cu actiuni imprumutate de la broker (short selling) si chiar facilitarea accesului investitorilor locali la o platforma pe care pot tranzactiona actiuni ale companiilor straine la costuri mai mici decat prin intermediul unor brokeri straini.

    Prin aceste initiative, Bursa incearca sa aduca din nou in piata fondurile straine de investitii, ale caror nemultumiri s-au accentuat in ultimele luni, pe fondul pierderilor pe care acestea le-au inregistrat din cauza crizei internationale.

    Una dintre nemultumiri este legata de comisioanele ridicate, iar cealalta de imposibilitatea brokerilor de a realiza tranzactii prin intermediul conturilor globale, ceea ce impiedica societatile de brokeraj sa-si trateze clientii in mod egal.

    Conturile globale permit ca societatea de brokeraj sa cumpere actiuni pentru toti clientii pe acelasi cont global dupa care sa le distribuie in conturile individuale ale clientilor. In prezent, brokerii nu pot cumpara actiuni decat prin conturile individuale ale clientilor, ceea ce complica accesul pe piata al fondurilor straine de investitii, care lucreaza preponderent prin conturi globale.

    Fondurile straine au fost in ultimii doi ani motorul cresterii Bursei de la Bucuresti, chiar daca ponderea lor in tranzactiile bursiere este de circa 30%. Cumpararile fondurilor de investitii care au stat la baza avansului puternic al actiunilor pana la jumatatea anului trecut au atras si un numar mare de investitori locali pe piata, iar retragerea lor in ultimele luni a determinat o reactie similara din partea investitorilor locali.

    Principala miza pe termen lung pentru conducerea BVB este insa atragerea fondurilor de pensii private romanesti, care ar putea ajunge in cativa ani sa investeasca sume importante pe piata de capital. Potrivit unei prognoze a ING Bank, fondurile de pensii administrate privat ar putea ajunge in trei ani la plasamente de peste 500 de milioane de euro pe piata de capital, iar pana in 2012, investitiile lor ar putea depasi 2 miliarde de euro.

    Sumele ar putea avea un impact semnificativ pe o piata unde capitalizarea actiunilor disponibile la tranzactionare (free-float) este in prezent de circa 8 miliarde de euro. Desigur, asa cum arata si analistii ING, cu siguranta ca o parte din cota de 30% din activele fondurilor de pensii care poate fi investita in actiuni listate va fi investita pe pietele externe, dar BVB incearca inca de pe acum sa pregateasca terenul astfel incat sa atraga cea mai mare parte a banilor fondurilor de pensii.

    Listarea titlurilor de stat, anuntata pentru jumatatea acestui an, este de asemenea o masura care vizeaza in principal fondurile de pensii. Atragerea fondurilor de pensii pe Bursa ar avea un efect pozitiv si pentru ceilalti investitori, deoarece ar incuraja listarile unor companii noi si ar atenua socurile negative in cazul unor crize precum cea din ultimele luni.

    Un exemplu este Bursa din Polonia, unde s-au inregistrat cele mai multe listari in ultimii ani si care a scazut cu numai 15% de la inceputul anului datorita intrarilor constante de capital din partea fondurilor de pensii. Pentru comparatie, indicele BET a scazut cu circa 25% in acest an.

  • Ford scrie un cec pentru Tiriac?

    Aflat in vizita la primul showroom al Ferrari din Romania, deschis luna aceasta in Otopeni, omul de afaceri Ion Tiriac a fost intrebat daca are noutati legate de Mercedes si Ford, doua marci pe care el le-a adus si reprezentat pe piata romaneasca dupa 1990.

    Daca in ceea ce priveste Mercedes-Benz fostul tenisman a spus cu incantare ca in cateva saptamani se va sti sigur unde isi vor amplasa nemtii fabrica anuntata in urma cu mai multe luni pentru Europa de Est, cand a venit vorba de Ford, lucrurile s-au schimbat cu 180 de grade.

    Tiriac a declarat cu jumatate de gura ca “a pierdut importul”, chiar daca pentru acest an compania Romcar, importatorul oficial al marcii americane si parte a Grupului Tiriac, estima afaceri de peste 340 de milioane de euro si vanzari de 26.000 de autovehicule.

    La doar cateva luni dupa ce a finalizat achizitia fabricii de la Craiova, Ford se afla in negocieri cu Ion Tiriac in vederea achizitiei Romcar, potrivit unor surse din piata auto. Mai exact, spun sursele citate, contractul va fi cel mai probabil semnat in urmatoarele trei luni, iar in termen de un an Ford va prelua complet activitatea de import, omul de afaceri urmand sa obtina din vanzarea importatorului aproximativ 10-11 milioane de euro.

    Cu alte cuvinte, Ion Tiriac nu va mai repeta cazul Autorom (fostul importator al Mercedes, companie aflata in portofoliul omului de afaceri roman), cand a reusit sa convinga grupul Daimler sa il ia ca partener (cu 49% din actiuni) in cadrul Mercedes- Benz Romania SRL – o companie infiintata de grupul german pentru a prelua din anul 2007 activitatea de import si distributie a marcilor sale pe piata interna.

    Reprezentantii Ford Europa nu au confirmat informatia, subliniind insa ca negocierile pot avea si alt scop, in afara achizitiei. De altfel, Stephen Odell, actualul director operational al Ford Europa, declarase anterior, in cadrul Salonului Auto de la Geneva din primavara acestui an, ca exista negocieri intre Ford Motor Company si omul de afaceri Ion Tiriac.

    La randul lor, oficialii Tiriac Auto nu au dorit sa comenteze pe baza acestui subiect. Catalin Gavra, directorul general al Romcar, s-a limitat sa spuna ca “Romcar nu a fost achizitionat de catre Ford”. Mai interesant este insa ca nu doar compania care detine importul si distributia Ford este in atentia grupului american, ci si principalii dealeri din Bucuresti sau provincie. Astfel, spun surse din piata auto, Ford a discutat cu dealeri precum Romcar Motors – parte a Tiriac Auto, BDT si Colina Motors, insa preturile solicitate de unii dintre acesti dealeri au fost considerate mult prea ridicate.

    Miscarea nu ar fi o premiera pentru Ford, care in anumite tari controleaza in totalitate dealeri precum Polar Ford (Marea Britanie), care este componenta a Ford Retail Group, potrivit informatiilor de pe site-ul oficial al constructorului american. Intrarea in mod direct a Ford cu o companie proprie de import si distributie se inscrie intr-o tendinta considerata normala de analistii pietei auto, pe masura ce volumul de masini noi vandute a crescut de peste trei ori numai in ultimii cinci ani.

    Fie ca a fost vorba de Renault, Mazda, BMW, Citroën sau Daimler, intrarea pe piata romaneasca s-a produs fie prin achizitia importatorului existent pe piata, fie prin dezvoltarea unei entitati paralele. Primul pas a fost realizat in 1994, cand Daewoo a preluat uzina de la Craiova, unde se producea Oltcit. Daewoo era atunci printre primii investitori care au pariat pe pietele emergente, dar a supraestimat cererea de masini din regiune si a pierdut.

    Al doilea pas, mai mic, a fost la sfarsitul anilor ‘90, cand Porsche Holding (Austria) a preluat de la firmele Midocar si Compexit importul de Volkswagen, Audi, respectiv Skoda. Achizitia de catre Renault a fabricii Dacia in 1999 a facut ca doi ani mai tarziu grupul francez sa cumpere si compania IPSO, fostul importator al marcii, pentru ca in 2003 sa preia si importul marcii Nissan.

    Dar invazia producatorilor auto internationali a pornit abia dupa 2007. “Principalul motiv pentru care ne-am implicat direct pe piata romaneasca este aderarea la Uniunea Europeana”, a spus Carl-Theo Fitzau, general manager al BMW Group Romania, companie care a preluat de la 1 iulie 2007 importul automobilelor marca BMW, reprezentate anterior de Automobile Bavaria, detinuta de omul de afaceri Michael Schmidt.

    Aderarea la UE a fost un factor important si pentru Citroën atunci cand a luat decizia de a se implica direct in activitatea de import a marcii. Citroën Romania a luat locul fostului importator Automotive Trading Services (ATS), detinut de catre premierul Calin Popescu- Tariceanu, acesta devenind principalul dealer al retelei.

    “Contextul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana a favorizat venirea Citroën in Romania, dar nu a fost factorul principal. Implicarea directa a fost determinata de ritmul de crestere a pietei”, povestea Guillaume Croset, directorul general al Citroën Romania, imediat dupa venirea in tara, in vara anului trecut. Intre timp, Croset a fost inlocuit de un alt francez, Didier Gerard. Ceea ce niciunul dintre cei doi sefi ai Citroën nu spune este ca venirea pe piata romaneasca a fost determinata si de rezultatele mai degraba modeste inregistrate de importatorul precedent.

    Este intr-o oarecare masura si cazul japonezilor de la Honda, care au infi intat in octombrie anul trecut o companie proprie – Honda Trading Romania. La baza deciziei au stat, potrivit lui Florin Tudor, country operational manager, nu doar cresterea pietei din ultimii cinci ani si apropiata aderare a Romaniei la UE, ci si “decalajul dintre ritmul de crestere a pietei si cel al cresterii vanzarilor masinilor Honda in Romania”.

    Iar pana in anul 2010 lista producatorilor prezenti in mod direct in Romania se va completa si cu Peugeot, dupa cum declara la inceputul acestui an pentru BUSINESS Magazin Jean-Phillippe Collin, directorul operational al grupului francez. Daca vor urma modelul Renault, de achizitie a actualului importator – compania Trust Motors – sau modelul Citroën, de construire de la zero a unei companii, ramane de vazut.

  • Cum isi apara Wienerberger locul I

    La zece minute de catedrala Sfantul Stefan din Viena, sediul Wienerberger, un zgarie-nori care domina strada cu acelasi nume, are de jur imprejur un imens teren de golf si un lac, precum si o zona de verdeata cam cat parcul Cismigiu.

    Municipalitatea nu s-a putut atinge de teren pentru a-l concesiona dezvoltatorilor imobiliari – este protejat de istoricul locului, fabrica Wienerberger fiind in acel loc de peste 200 de ani.

    Pe atunci, fabrica era in afara Vienei; acum, in acel loc se gaseste parcul de afaceri Wienerberger, in timp ce productia a fost raspandita in toata Europa, intai de vest, mai tarziu si de est, dar si in toata lumea, grupul austriac avand afaceri pe toate continentele.

    Trei dintre cele 253 de fabrici ale grupului sunt in Romania, grupul austriac venind aici in 2003, cand perspectivele Romaniei de a accede la UE se conturasera, iar Wienerberger nu mai avea cum sa ignore Europa Centrala si de Est, pe care directorul executiv Wolfgang Reithofer o numeste “zona de influenta” a companiilor austriece.

    Romania era o piata mare in sine, dar si o parte dintr-un plan mult mai amplu: directorul Wienerberger a desenat Europa ca o retea de fabrici care sa poata alimenta regiunile pe care le vizeaza fara a tine cont de granite. Iar daca acum fabrica din estul Ungariei alimenteaza Banatul, o fabrica ce s-ar putea construi in zona Bacaului ar putea alimenta foarte bine vestul Ucrainei sau Republica Moldova, pentru inceput.

    Dar se va construi vreo fabrica in zona Bacaului? Intr-o discutie in exclusivitate cu BUSINESS Magazin, Wolfgang Reithofer spune ca si acea zona, a nordestului Romaniei, va trebui acoperita cu fabrici, atat pentru ca nu este deservita bine de niciuna dintre cele trei fabrici din tara (concentrate in partea de vest), cat si pentru ca aceasta face parte din planul companiei de extindere spre est.

    “In toate cele 26 de tari in care suntem prezenti suntem primii pe piata, iar aceste pozitii trebuie mentinute prin constructia continua de fabrici, pentru a nu lasa spatiu concurentei”, spune Reithofer, care nu are acum in Romania niciun subaltern austriac, ci doar romani.

    Afacere cu specific local inseamna insa pentru seful Wienerberger (care va conduce compania pana in 2011) nu numai subordonati romani, ci si adaptarea productiei la cerintele specifice ale pietelor; in tarile vestice si nordice (Marea Britanie, Danemarca, Germania, Norvegia sau Belgia), Wienerberger are un numar mult mai mare de fabrici pentru caramizi de fatada, pe cand in Europa Centrala si de Est domina fabricile de caramizi clasice.

    Cat despre Romania, dupa cum spune Reithofer, caramizile nu au fost prea promovate, de aceea deocamdata piata este impartita intre caramizi, care detin 52%din piata, restul pietei fiind al betonului, dar si al altor materiale de constructii.

    Relativa specializare locala a fabricilor se explica prin strategia de a produce in primul rand pentru uzul intern al fiecarei piete in loc de export. Exista si exceptii, atunci cand intr-o tara mica sunt concentrate mai multe fabrici decat are nevoie tara respectiva si atunci surplusul se exporta in tarile invecinate.

    Totul este ca distanta dintre fabrica si punctul de desfacere sa nu depaseasca 200 de kilometri. “Studiile noastre au aratat ca peste aceasta distanta activitatea de productie devine neprofi tabila – este motivul pentru care avem o retea atat de densa de fabrici”, explica Wolfgang Reithofer.

    Austriacul spune ca densitatea fabricilor din Ungaria (23) nu va face necesara constructia unei alte fabrici in zona de vest a Romaniei, justificandu-se mai mult investitii in zona de sud si mai ales de est, atat pentru a livra produse destinate acestor regiuni, dar si pentru conectarea estului Romaniei cu zonele de granita ale Ucrainei si Republicii Moldova.

    Reithofer mai spune ca investitiile planificate in Romania sunt de 100 de milioane de euro pentru urmatorii cinci ani si includ doua sau trei fabrici de caramizi, plus inca una de pavele din beton.

    “Va dura destul timp pana vom construi in Romania o retea de fabrici asemanatoare cu cea din Ungaria. Romania va deveni cu siguranta una dintre tarile de baza in regiune, dar pentru anii urmatori consideram ca sase fabrici de caramizi, plus cate doua de pavele si invelitori pentru acoperisuri sunt suficiente aici”, spune Reithofer.

    Viitoarele fabrici vor fi suficiente chiar si in conditiile exploziei imobiliare din ultimii doi-trei ani, explozie despre care Reithofer spune ca se va potoli in curand. Incetinirea pietei de constructii in general nu va scadea insa afacerile Wienerberger, sustine el: “Acum in Romania se construiesc foarte mult cladiri de birouri si ansambluri de blocuri de locuinte. Dar pe noi cel mai mult ne intereseaza piata de constructii de locuinte individuale, care de-abia acum inainte va incepe sa se dezvolte cu adevarat”.

    Reithofer asimileaza cresterea numarului de case individuale cu dezvoltarea clasei medii a populatiei, iar perioada urmatoare, de asezare pentru investitiile care au venit in ultimii ani, va arata si proportiile exacte in care s-a conturat clasa medie. Seful Wienerberger estimeaza ca economia Romaniei va creste cu peste 5% pe an in urmatorii zece ani, ritm ce se va simti direct proportional in cererea de caramizi.

    Unitatea de masura prin care masoara potentialul unei piete este numarul autorizatiilor de constructie la mia de locuitori. Daca Romania este acum la nivelul de 1,15 autorizatii la mia de locuitori (sunt luate in calcul doar autorizatiile de constructie de la zero a unei case), in Franta raportul a fost in 2007 de 6,74 autorizatii la mia de locuitori.

    “Nu credem ca acest nivel se va dubla in Romania mai devreme de cinci ani, dar credem ca in zece ani vom vorbi de un nivel comparativ cu al Belgiei (5% in 2007 – n.red.)”, spune Wolfgang Reithofer.

    Cresterea cererii va fi asigurata, dupa el, de consolidarea puterii de cumparare, dar si de accesibilitatea mai mare a materialelor de constructii, nu pentru ca acestea ar deveni mai ieftine, ci pentru ca au ajuns mai eficiente, explica Reithofer: “Un inginer de la una din fabricile noastre din Germania a ajuns la concluzia ca trebuie sa facem caramizi mai mari, ceea ce inseamna costuri mai mici. Plus avansul tehnologic”.

    Faptul ca inginerul respectiv si-a putut pune in aplicare propunerea care a redus cu 27% costurile companiei se explica prin faptul ca board-ul nu se implica la nivel decizional in ceea ce fac fabricile; Reithofer spune ca tot ce le cere este sa respecte know-how-ul de baza al companiei si sa aduca profit.

    Pentru 2007 este multumit de afacerile de 60 de milioane de euro din Romania (fata de 45 de milioane in urma cu un an) si este constient ca saltul s-a datorat in mare parte noii unitati de productie de la Cluj, cresterea efectiva a cererii fiind de 2%.

    In acest an, Reithofer asteapta o majorare generala a afacerilor companiei de 7-10%, de aproximativ 8% pentru Romania si de 12-15% pentru piete precum Rusia si Ucraina. “Estul este sansa noastra”, spune Reithofer, punand in balanta faptul ca Germania si alte piete mature le ofera acum sub 3% crestere, multe piete vestice deja au stagnat anul trecut, iar unele chiar au scazut (este si cazul Austriei).

    De aceea nici nu se mai pune problema de investitii de la zero in Europa de Vest; principalele puncte din strategia pentru 2008 pana in 2012 vizeaza constructia de noi fabrici in Rusia si Romania in special, dar si in Bulgaria, Polonia, Croatia si Ucraina, dar si consolidarea unor afaceri achizitionate anul trecut in tari occidentale.

    In 2007, Wienerberger a achizitionat opt fabrici in Europa de Vest, dar a prevazut si extinderi ale capacitatii in alte cinci fabrici tot din acea zona, cu ideea ca orice crestere, oricat de mica, nu trebuie in nici un caz lasata altcuiva.