BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • De ce nu merg utilitatile in Bucuresti

    Saptamanile trecute, in BUSINESS Magazin a aparut un articol despre prima generatie de locatari ai noilor complexuri imobiliare, cei ce se vor muta in casa noua si al caror grad de satisfactie va influenta viitoarele dezvoltari imobiliare. Gradul de satisfactie de care e vorba depinde insa si cat de des le va pica reteaua electrica sau cat de des se vor opri gazele. Cum fac fata, asadar, companiile de utilitati dezvoltarii imobiliare rapide?

    „Fac fata greu“, este de parere Andreas Baude, directorul general al Veolia Apa Nova, concesionarul serviciilor publice de apa si canalizare din Capitala. Andreas Baude considera ca problemele vor aparea in special in partile orasului care se dezvolta brusc si dezordonat, precum zona de nord a Bucurestiului: „Zone precum Pipera sau comunele limitrofe, in care se construieste mult, vor intampina probleme cu utilitatile, deoarece nu s-au dezvoltat logic“. Explicatia lui Jean Constantinescu, analist al pietei energetice si presedinte al Institutului pentru Conservarea Energiei (IRE), este ca e greu ca actualele retele de utilitati sa faca fata cererii actuale, „mai ales atunci cand sunt diferente climatice“, iar principalele probleme tin de continuitatea asigurarii utilitatilor. „Cu atat mai greu va fi odata cu cresterea permanenta a numarului de clienti“, spune Constantinescu.

    Continuitatea (mai exact lipsa de continuitate) a serviciilor este insa numai consecinta cu care consumatorii se confrunta cand cade curentul, cand se opreste gazul sau apa calda. Cand clientii furiosi suna la call-center, furnizorii occidentali intrati pe piata romaneasca prin privatizari isi amintesc ca au stiut inca de cand au achizitionat respectivele companii ca presiunea care apasa asupra retelelor si asa invechite si suprasolicitate ale Bucurestiului va deveni problema lor.

    Pentru ca, asa cum stie de fapt toata lumea, Bucurestiul are cel mai mare ritm de crestere la consumul de utilitati din toata tara. La energie electrica, cel putin, Jean Constantinescu spune ca este „o mare greseala“ ca Agentia Nationala de Reglementare in domeniul Energiei si Guvernul fac strategia energetica pe baza cresterii medii a consumului populatiei din toata tara: „Cresterea medie a consumului de energie electrica, raportata pentru anul trecut, a fost undeva la 1,6% la nivel national, iar in Bucuresti a fost de aproape 7%“. Iar aceasta are relevanta pentru consumatorul final, deoarece furnizorii de energie si de gaze investesc in retele sumele provenite din tariful de distributie, dupa cum spune Jean Constantinescu – tarif care este decis prin strategie in baza unei cresteri medii a consumului. Asadar, consum subestimat, incasari mai mici din bugetele de distributie si sume mai mici de investit in imbunatatirea retelelor – acesta e lantul vicios care leaga contorul din apartament de Palatul Victoria.

    Totusi, fiecare dintre cei responsabili cu utilitatile au bugetele pentru investitii pregatite. Dar sunt ele suficiente? „Facem tot ce putem cu resursele disponibile“, raspunde diplomatic Andreas Baude, directorul Veolia Apa Nova. Strategia francezilor, prezentata cand au semnat contractul de concesionare a serviciilor de apa si canalizare cu Primaria Capitalei, a fost ca in primii cinci ani de contract (intervalul 2000-2005) sa se ocupe de contorizarea apartamentelor, de calitatea apei si de continuitatea serviciului, iar pana in 2010 sa se ocupe de dezvoltarea retelei.

    Asadar, daca in 2000 suma alocata extinderii retelei nu depasea 20% din buget, in 2007 a reprezentat 65% din bugetul anual de 25 de milioane de euro, iar acest procent va fi mentinut in urmatorii trei ani, spune Baude. Nu numai procentul va fi acelasi, mai estimeaza francezul, ci si suma va fi aproximativ aceeasi, deoarece cifra de afaceri a companiei va tinde sa se mentina la 120 de milioane de euro (nivelul din 2007) si in urmatorii trei-patru ani. „Oamenii au inceput sa reduca din consumul de apa, pentru ca si-au dat seama ca e scumpa, iar consumul s-a injumatatit, de la 450 de litri pe zi de persoana in 2000 la 220 de litri pe zi de persoana acum“, spune Baude, care spera ca pana in 2011 consumul sa se stabilizeze, pentru a putea face si planuri de crestere pentru companie.

    In contextul scaderii consumului, si mentinerea acestei cifre de afaceri poate fi dificila. Insa Andreas Baude se bazeaza pe doua sanse pe care piata i le poate oferi: reducerea pierderilor (prin imbunatatirea retelelor si prin lichidarea legaturilor clandestine la retele) si constructia continua de locuinte noi. „Spre deosebire de alte companii de utilitati care au depasit de mult capacitatea de baza a retelei, noi avem acum posibilitatea tehnica de a alimenta 3 milioane de consumatori, fata de 1,67 milioane, cati avem acum“, explica Andreas Baude.

    Ca sa ajunga la noii consumatori, Baude estimeaza ca ar trebui sa construiasca anual aproape 80 de kilometri de retea pe an pentru a alimenta viitoarele spatii rezidentiale si industriale care se dezvolta in jurul Capitalei. Deocamdata insa, ritmul de crestere a retelei este de 50-60 de kilometri pe an, ceea ce inseamna, conform unul calcul facut de seful Apa Nova, alimentarea a 2.500 de noi locuinte si a 150.000 de consumatori pe an.

  • Managerii nomazi

    Pentru Andrei Panculescu, actualul director al companiei de consultanta financiara si dezvoltare imobiliara Westhill, cei aproape sase ani cat a lucrat la Connex (MobiFon, actualmente Vodafone) au fost cei mai frumosi ani din cariera. Dupa Connex a schimbat mai multe companii, dar si mai multe domenii – a lucrat in publicitate, a fost director executiv al companiei de echipamente electronice Roel, director general al furnizorului de copiatoare Xerox, iar din septembrie 2005 a preluat functia de director general al firmei de consultanta imobiliara Eurisko. Un an mai tarziu a fost recrutat de Westhill pentru a se ocupa de operatiunile din Romania.

    Pentru un manager, mutarea dintr-o industrie in alta nu este atat de grea cum pare, deoarece atunci cand vorbim de functii din ierarhia superioara a unei companii, s-ar parea ca nu studiile si specializarile conteaza atat de mult, ci abilitatea de a conduce. „Important e sa stii sa fii manager si sa ai experienta de manager. E mai important decat pregatirea profesionala propriu-zisa. Exceptie fac, poate, domeniile super-nisate, unde experienta in domeniu este la fel de importanta“, este de parere George Butunoiu, actionarul firmei de executive search George Butunoiu Consulting, care in ultimii ani a contribuit la randul lui la cresterea numarului de mutari ale managerilor de la o firma la alta. Este un punct de vedere cu care managerii sunt de acord in general, desi recunosc ca se simt mai bine in domeniul unde sunt specializati si unde au dobandit experienta. „Eu sunt de profesie inginer, dar lucrez in domeniul financiar-bancar de 16 ani si ma ocup de fondurile de pensii de zece ani. Este adevarat ca primeaza calitatile de manager, insa mie asta imi place sa fac si nu cred ca mi-as schimba domeniul, chiar daca mi s-ar oferi aceasta posibilitate“, spune Radu Vasilescu, directorul de pensii al ING Asigurari de Viata. El a fost implicat in dezbaterile pe marginea introducerii legii pensiilor private, initiate in anul 2000.

    Adrian Stanciu, partener in cadrul firmei de consultanta Ascendis, spune ca sunt doua tipuri de personalitati predispuse la schimbare: fie cei care din punctul de vedere al temperamentului sunt buni la a incepe un lucru, dar nu si la a-l duce la bun sfarsit, pentru ca se plictisesc repede de un anumit proiect, fie tinerii nerabdatori sa creasca in cariera. „Am cunoscut tineri care simt ca daca stau mai mult de doi ani pe un post, isi rateaza cariera. Daca faci un pas de cariera la fiecare trei ani, sa zicem, in aprope 10-12 ani ti-ai atins plafonul, cu cea mai mare probabilitate. Ce vei face in urmatorii 25? Cum te vei adapta atunci?“, comenteaza Stanciu.

    Marius Ghenea, presedintele Fit Distribution, companie care detine magazinele online PC Fun si Electro Fun, crede ca sunt manageri care iubesc schimbarea, fiindca isi pierd prea repede interesul si motivatia, dar si altii care se feresc pur si simplu de procesul de plafonare. „Parerea mea este insa ca in principiu un manager care iubeste schimbarea are un potential mai bun de performanta decat unul care se teme de schimbare“, spune Ghenea.

    Cotituri dese in cariera au loc insa si in cazul celor ce nu tin neaparat sa se mute de la o companie la alta. „Un motiv de schimbare ar putea fi si neintelegerile aparute la un moment dat cu actionarii sau cu investitorii, dar si diferentele de cultura, de limba, de pregatire. Acest motiv este des intalnit in organizatiile internationale mari“, spune directorul Westhill. In aceste conditii, migratia este incurajata de concurenta intre companii pentru atragerea managerilor buni si ieftini: „Cred ca inca mai avem o criza de specialisti, dar companiile prefera sa poarte aceasta batalie pentru preluarea managerilor, pentru ca aducerea unui expat ar fi mult prea costisitoare“, adauga Radu Vasilescu.

    In ultimii 13 ani, Vasilescu a trecut prin trei mutari, fiecare la interval de sase ani. In 1994 a venit la Citibank, pentru ca in 2000 sa se mute la Alpha Bank, iar din 2006 este directorul de pensii al ING Asigurari de Viata. Ce l-a determinat sa faca aceste schimbari? „Pentru mine a fost vorba intotdeauna de perspectivele pe care mi le oferea fiecare noua companie si de posibilitatile de dezvoltare, pentru ca de fiecare data cand faci o asemenea mutare, trebuie sa te gandesti mai intai daca ti-ai epuizat potentialul de dezvoltare in compania din care pleci. As minti insa daca nu as mentiona ca un criteriu foarte important in acceptarea unui nou loc de munca a fost motivarea salariala.“

    Intr-o companie mare, motivatia salariala poate insemna o crestere si de peste 50% a salariului de baza, fara a mai lua in calcul si beneficiile suplimentare. Marius Ghenea insa nu crede ca salariul conteaza atat de mult. In momentul de fata, compania sa se afla in proces de recrutare pentru pozitii de management, iar el sustine ca are cazuri de manageri care parasesc un pachet salarial mai mare ca sa vina sa lucreze la el. „Sunt oameni care dupa ce au atins deja o pozitie financiara sigura si confortabila, prefera sa vina sa lucreze pe bani mai putini pentru un proiect care ii atrage, decat sa lucreze pe foarte multi bani la un proiect neinteresant, sau intr-o companie condusa politic, sau sa fie fortati sa lucreze cu un consiliu de administratie de slaba calitate“, spune Ghenea.

    La randul lor, angajatorii dispun de mijloace de a limita libertatea de miscare a managerilor, fiind semnate in mod standard clauze de neconcurenta si clauze de nesolicitare. Conform clauzei de neconcurenta, managerul nu are voie sa se angajeze ulterior la o companie care activeaza in acelasi domeniu de activitate, iar clauza de nesolicitare inseamna ca managerul nu are voie, daca pleaca, sa recruteze dintre angajatii actuali personal pentru compania unde se muta. Aceste clauze limiteaza intr-o oarecare masura migrarea la concurenta, insa stimuleaza tocmai migrarea „in diagonala“ a managerilor, catre companii din cu totul alte domenii de activitate.

    Bancherul Dorel Piti, care incepand din august conduce divizia de retail a Millennium Bank, considera ca mobilitatea managerilor e legata in principiu de dinamica generala a economiei. „Tot mai multe companii se extind, tot mai multe companii noi apar in peisaj, ceea ce creeaza nevoia de a avea manageri pregatiti sa gestioneze cresterea. Cei care sunt foarte bine pregatiti se pot regasi pe un nivel de unde nu mai au unde sa creasca in propria organizatie si atunci aleg sa se mute.“

    In domeniul lui, aproape fiecare banca din top 10 continua sa-si extinda afacerile, iar in ultimii doi ani au fost deschise nu mai putin de 2.000 de noi unitati bancare. „Exista o goana generala dupa bancheri care sa gestioneze activitatile la nivel de sucursala“, spune Piti, adaugand ca la fel de mult se cauta si oameni pentru nivelurile de top si middle management, capabili sa-i organizeze si sa-i controleze pe bancherii din sucursale si pe tinerii angajati, „pentru ca o astfel de dinamica accelerata induce deseori importante riscuri operationale“.

  • Romania a ajuns sa produca 20 mil. anvelope

    Oliver Breitmeyer, unul dintre expatii care lucreaza de mai multi ani in Timisoara, este nevoit in fiecare dimineata sa plece mai devreme de acasa pentru a ajunge la biroul sau la ora obisnuita. „Imi aduc aminte cum era acum 2-3 ani: in fiecare dimineata cand veneam la serviciu aveam drumul liber. Acum sunt ambuteiaje mereu“, spune Breitmeyer, care nu pare insa prea afectat de acest fapt. Motivul este foarte simplu: locul sau de munca este fabrica de anvelope a grupului german Continental, unde ocupa functia de director financiar, post din care inmultirea partenerilor de trafic are intotdeauna un revers bun – cresterea vanzarilor de masini presupune si o majorare a vanzarilor de anvelope.
    Punctul de plecare al fabricarii de anvelope in Romania a fost in vara anului 1998, cand conducerea Continental AG, al patrulea producator mondial de profil, a decis sa construiasca de la zero o noua fabrica. O echipa de experti a companiei a vizitat mai multe tari in cautarea celui mai bun amplasament – Polonia, Cehia, Slovacia, Bulgaria si tarile baltice, in final fiind aleasa Romania. „Esentiale in luarea deciziei au fost infrastructura, fiindca productia era destinata la inceput exclusiv exportului, forta de munca bine calificata si numarul anual de absolventi de universitati tehnice“, explica Ildiko Kovacs, directorul de relatii publice al Continental, avantajele pe care Timisoara le-a prezentat fata de celelalte variante luate in calcul.
    Aceste avantaje, carora li s-au adaugat cresterea cererii pe plan mondial, dar si dezvoltarea pietei interne, au facut ca productia fabricii de la Timisoara sa creasca de la 1,2 milioane de anvelope in 2000 la un nivel aproximat de 13 milioane anul trecut. Un tablou pe care toate companiile de profil care au decis sa produca in Romania il estimau, dupa cum spune si Jean-Marc Gebhart, presedintele Michelin pentru Romania. „Piata a evoluat asa cum am prevazut; este scenariul cel mai apropiat fata de ceea ce ne-am propus la acea vreme“, spune Gebhart, glumind pe seama faptului ca volumul de anvelope comercializate „ar putea forma un munte de cauciucuri“. Michelin, liderul industriei pe plan mondial, a preferat intrarea pe piata romaneasca prin achizitionarea a doua fabrici ale grupului Tofan. Valoarea tranzactiei a fost estimata la aproximativ 80 de milioane de dolari, suma la care s-au adaugat ulterior investitii in valoare de 220 de milioane de euro – compania a construit la Zalau si o fabrica de cord metalic, element de baza in producerea anvelopelor.
    Fie ca a fost vorba de o investitie de la zero sau de preluarea unor uzine deja existente, marii producatori au avut destule momente dificile, mai ales la inceput. „Am fost foarte surprinsi sa descoperim ca oamenii erau foarte putin atenti in ceea ce priveste propria lor securitate. Nu a fost o orientare naturala a personalului si nici acum nu a devenit asa, desi am redus cu 15-20% numarul accidentelor de munca“, spune presedintele Michelin Romania. Jean-Marc Gebhart isi mai aminteste ca in materie de productivitate angajatii erau concentrati asupra indeplinirii unor norme „in loc sa se preocupe de ceea ce ar putea sa faca cel mai bine pe postul pe care erau“. Productivitatea companiei a crescut insa in timp, pentru 2007 fiind estimata o productie de aproximativ patru milioane de anvelope.
    Cresterile de productie au avut nevoie de investitii considerabile, continental spre exemplu, investind pana acum in unitatea de la Timisoara aproximativ 185 de milioane de euro. „Vom investi in fiecare an in Continental Automotive Products aproximativ 20-25 de milioane de euro“, spune Oliver Breitmeyer, referindu-se la divizia responsabila de productia anvelopelor la Timisoara. Compania germana nu a mizat pe Romania doar pentru productia de anvelope, fiind prezenta pe piata si prin diviziile Contitech, care produce tubulatura pentru sistemele auto de aer conditionat si curele de racire, si Automotive Systems, care produce sisteme electronice de siguranta, activitati ce au urcat valoarea totala a investitiilor la 250 de milioane de euro.
    Grupul italian Pirelli a ales si el sa construiasca de la zero o fabrica de anvelope la Slatina, in urma unei investitii de 170 de milioane de euro. „Strategia noastra de dezvoltare presupune ca Romania sa devina cartierul general al Pirelli in Europa de Est, deoarece consideram ca Romania este cea mai apropiata tara estica de Europa de Vest, nu numai din punct de vedere geografic, cat si din punct de vedere cultural“, spune Enrico Malerba, CEO al Pirelli Tyres Romania. Grupul italian va investi alte 25 de milioane de euro intr-o noua fabrica, in judetul Gorj, care va produce filtre antipoluante, prima de acest fel a Pirelli. Compania mai detine, tot la Slatina, si 80% dintr-o fabrica de cord metalic, restul de 20% revenind germanilor de la Continental.
    Cum s-a ajuns in sapte ani ca productia sa creasca de aproximativ 10 ori, pana aproape de nivelul de 20 de milioane de anvelope pe an, anvelope care echipeaza modelele unor producatori ca General Motors, Toyota, Ford, Volkswagen sau chiar Ferrari? Toti sefii din Romania ai marilor producatori cu care BUSINESS Magazin a discutat mentioneaza in primul rand avantajele Romaniei (pozitionarea geografica, forta de munca ieftina si potentialul regiunii de dezvoltare) care au facut ca fabricile de aici sa capete importanta in afacerile grupurilor la nivel mondial. In al doilea rand, desi nu reprezinta decat aproximativ 10% in medie din vanzarile marilor producatori, piata interna de anvelope a crescut exponential, chiar daca mai incet decat cea a vanzarilor de masini.

  • IKKS vine pe piata din Romania

    "In perioada Sommet-ului Francofoniei din 2006, le povesteam francezilor ce agitatie este la Bucuresti. Asa am aflat ca bunicul directorului de dezvoltare cu care negociam a fost profesor de romana“, spune Cristina Lupu, directorul general al Azteca CLC Group, companie care detine franciza IKKS pentru Romania.

    Nu ca o astfel de descoperire ar fi usurat negocierile; negocierile au durat aproximativ un an si a fost destul de greu sa-i convinga pe francezi ca Romania poate sa fie o piata interesanta pentru ei in privinta hainelor pentru adulti, sustine Cristina Lupu, marturisind ca a discutat, in acelasi timp, cu mai multe branduri – printre care unul de lenjerie si inca vreo doua – trei de imbracaminte si incaltaminte, care intr-un final i-au raspuns, „intr-un limbaj foarte politicos“, ca Romania nu se afla pe harta planurilor lor de dezvoltare pentru urmatorii cinci ani.

    Compania a semnat contractul de franciza cu producatorul francez pe o perioada de cinci ani, cu optiune de prelungire. Primul spatiu de vanzare al IKKS va consta in 90 de metri patrati, inchiriati la parterul mall-ului Baneasa Shopping City, unde se vor vinde haine si accesorii pentru femei, iar investitia in magazin a fost de circa 250.000 de euro.

    „A trebuit sa aducem din Franta de la mobilier, parchet sau corpuri de iluminat pana la manechine si inclusiv pungi“, adauga Lupu.

    Grupul francez, care vinde peste 50 de milioane de produse in fiecare an si are vanzari anuale de peste 600 de milioane de euro, nu este la prima tentativa de a intra pe piata romaneasca pe acest segment. Zannier cunoaste destul de bine piata de aici de imbracaminte pentru copii, dupa ce in urma cu 11 ani a deschis in Capitala primul magazin marca Z, tot prin franciza.

    Lantul Z, adus in tara de Sonya Mod, numara acum 11 magazine. Din portofoliul aceluiasi grup, in urma cu trei ani a ajuns in Romania si brandul Catimini, cu haine si imbracaminte de lux pentru copiii de pana la 12 ani.

    Cu ce argumente au fost convinsi insa acum reprezentantii Zannier? „Explozia de mall-uri, care creste numarul spatiilor de inchiriat, bugetul din ce in ce mai mare pe care il aloca pentru haine consumatorii, plus faptul ca piata de moda de aici nu ofera inca diversitate“, afirma Lupu.

    A contat mult si intrarea Romaniei in Uniunea Europeana. „S-au eliminat taxele vamale, formalitatile si platile de TVA in vama, iar asta ajuta, in conditiile in care vrem sa avem in Romania preturi similare cu cele din Franta“, sustine directorul Azteca CLC Group.

    Importante sunt si perspectivele. Un studiu al ResearchandMarkets.com estimeaza ca in urmatorii trei ani spatiile de inchiriat din Romania vor fi de cinci ori mai multe decat in prezent, ajungand la aproximativ 3,5 milioane de metri patrati.

    Strategia francezilor de a deschide magazin intr-un mall o aplica mai toti retailerii internationali de imbracaminte care vizeaza Romania. Baneasa Shopping City, programat sa fie deschis in martie, va avea printre chiriasi branduri precum Peek & Cloppenburg, Baltika, Next, Stradivarius, Bershka, Oysho, Oviesse, Hervis sau New Yorker.

    „La capitorul vanzari nu ne-am facut asteptari prea mari“, recunoaste Lupu, subliniind ca in primul an va investi in brand pentru a-l face cunoscut. Dar in urmatorii trei ani ar urma sa se mai deschida inca patru magazine IKKS in Bucuresti, plus alte doua in Cluj si Constanta. „Incepand cu al doilea magazin, vrem sa aducem pe piata romaneasca si colec- tia IKKS pentru copii“, precizeaza Cristina Lupu.

    Cine este IKKS

  • Turismul de business tine hotelurile

    In afara de cateva evenimente precum competitia FIA GT, Festivalul George Enescu si concertul Rolling Stones, aproape toti oaspetii de la hotelurile din Bucuresti au fost turisti de afaceri, spune Paul Marasoiu, presedinte al firmei de consultanta hoteliera Peacock Hotels Global Management.

    La volumul asigurat de cazarile turistilor de business, de aproximativ 200 de milioane de euro in acest an, dupa estimarea analistului, se adauga aproape doua treimi din piata de evenimente – organizarea de evenimente, conferinte, reuniuni si seminarii tinute de companii.

    Piata turismului de business va atinge la sfarsitul acestui an 300 de milioane de euro, dupa cum estimeaza Traian Badulescu, secretarul general al Asociatiei Nationale a Agentiilor de Turism (ANAT). Cifra ar putea fi mai mare daca oficialii ANAT si ai altor asociatii profesionale se vor decide sa includa in turismul de business piata de team-building-uri, care ar putea ajunge in 2008 spre 200 de milioane de euro.

    „Este o intentie a noastra, deoarece team-building-urile sunt generate de dezvoltarea mediului de afaceri, dar inca nu am ajuns la o concluzie privind includerea lor la calculul pietei turismului de business“, spune Marasoiu. Team-building-urile reprezinta pentru agentiile de turism o zona de afaceri cu mare potential de dezvoltare, care a inceput sa creasca din 2000 cu doua cifre pe an; de la 9.000 de persoane care au mers intr-o excursie organizata de firma in 2001, s-a ajuns la 600.000 de plecari in astfel de excursii in 2007.

    „Se foloseste ca indicator termenul de plecare in locul numarului de persoane, deoarece in companiile unde se obis- nuieste recompensarea in acest fel a angajat ilor, acestia merg in aproximativ doua excursii pe an“, spune Roxana Balcescu, director executiv al agentiei de turism CMB Travel.

    De obicei, explica ea, este vorba de doua vacante de weekend, una in tara si una in strainatate. „Cele mai solicitate sunt destinatiile aflate aproape, precum Grecia, Turcia sau Bulgaria, dar si weekenduri care sa cuprinda evenimente, precum concerte ale unor artisti renumiti sau meciuri“, mai spune Balcescu.

    Una peste alta, plimbarile pe care companiile le cumpara pentru angajati si care sunt privite ca bonusuri reprezinta o parte importanta a pietei de turism (aproximativ 20% din totalul biletelor vandute), iar adaugarea lor la volumul turismului de afaceri ar dubla aproape valoarea acestei piete.

    De obicei, pentru activitatile tip teambuilding, companiile se uita catre o agentie de turism specializata (precum Travel Events sau Incentive Insight) ori spre agen- tiile de turism cu care lucreaza de mai mult timp pentru achizitia de bilete de avion. „De cele mai multe ori, companiile pe care le avem in portofoliu pe segmentul de ticketing (vanzarea de bilete de avion) ne-au cerut pachete de servicii pentru organizarea de excursii pentru angajati sau colaboratori – si tot din randul acelorasi oameni, angajatii companiilor, ne vin foarte multe solicitari si pentru concediile personale“, explica Nicolae Demetriade, directorul agentiei Happy Tour.

    Asadar, calatoriile oamenilor de afaceri nu reprezinta business doar pentru hotelieri si organizatorii de conferinte sau team-building-uri, ci pe ele se bazeaza si serviciile conexe, industrii precum cea aviatica sau a agen- tiilor de turism, dar si afaceri mai mici ca aceea de inchiriere de masini. Din vanzarea biletelor de avion, care a fost o afacere de 350 de milioane de euro in 2007, traiesc atat companiile aeriene prezente in Romania, cat si o mare parte a agentiilor de turism.

    Ticketing-ul reprezinta aproximativ 25% din intreaga piata de turism din Romania, iar majoritatea agentiilor importante de turism il considera un bun instrument pentru cresterea veniturilor.

    Din afacerea Happy Tour, care este cea mai mare agentie de turism din Romania dupa cifra de afaceri, ticketing-ul reprezinta 60% din cifra de afaceri de 47 de milioane de euro in 2007, iar pentru urmatoarele agentii din clasamentul dupa cifra de afaceri (precum Aerotravel Lufthansa City Center, Nova Touring Eurolines sau Paralela 45), ticketing- ul reprezinta aproximativ 20-30% din cifra de afaceri.

    „Vanzarea de bilete de avion este foarte importanta mai ales pentru asigurarea unui volum constant al afacerilor in perioadele mai putin alerte pentru turism, precum toamna sau primavara, cand lumea nu prea merge in vacanta, dar oamenii de afaceri calatoresc mult“, explica Roxana Balcescu.

    Cei mai importanti, deocamdata, pentru asigurarea unui volum constant al pietei turismului de afaceri sunt oamenii de afaceri straini. Anul trecut, aproape 2 milioane de turisti straini au ajuns in Romania (mai multi cu 400.000 fata de 2006) si s-au cazat in hotelurile din Bucuresti si din tara, arata statisticile ANAT, iar pentru doua treimi dintre ei scopul calatoriei a constat in intalniri de afaceri, participare la conferinte, evenimente oficiale, team-building-uri ori traininguri.

    „Procentual vorbind, 85% dintre oaspetii nostri sunt oameni de afaceri din strainatate, care petrec in medie 2-3 nopti intr-o astfel de calatorie. In aceste conditii, noi estima m ca incasarile de anul acesta sa fie cu aproximativ 10% mai mari decat cele de anul trecut“, spune Gratiela Badicu, director de marketing al hotelului Howard Johnson.

    Hotelierii se declara multumiti de ritmul de sosiri, precum si de gradul de ocupare de 75% asigurat de acest trafic.

  • Dragos Cinca trece la imobiliare

    Era doar o chestiune de timp. "Putem considera ca acest plan al retragerii are cel putin trei ani in spate… cam sapte, ca sa zic asa. Dar de trei ani e conturat mai clar", spune Dragos Cinca, fondatorul afacerii Flamingo si cel care a luat cele mai importante doua decizii ale companiei, inghitirea Flanco si listarea la bursa.

    Timpul retragerii a venit pentru Cinca la prima sedinta de board de dupa implinirea varstei de 40 de ani, la inceputul lui ianuarie. La 22 ianuarie, data intalnirii actionarilor care avea ca principal obiect stabilirea catorva elemente ale strategiei Flamingo pentru anul acesta, anuntul lui Cinca probabil nu a surpins pe niciunul dintre ei.

    Ziua a trecut fara ca pretul actiunilor sa sufere vreo modificare, iar urmatoarea, cea in care a fost emis un comunicat oficial catre BVB ce anunta numirea lui Dragos Simion, secundul lui Cinca, ca presedinte al grupului, a adus chiar 3,6 procente in plus cotatiei. Nu e rau, in conditiile in care majoritatea titlurilor listate se aflau in acele zile in cadere libera.

    Prima decizie a lui Dragos Cinca – nu presedintele Flamingo si nici macar investitorul – este sa plece timp de cinci saptamani intr-o calatorie in care va vizita cateva tari din emisfera sudica, inclusiv India. Turistul Cinca imbina totusi, de regula, utilul cu placutul. Spune ca atunci cand ajunge intr-o alta tara se gandeste cel putin la doua variante: sa investeasca intr-o afacere locala sau sa importe conceptul, adaptandu-l la Romania.

    Destinatiile lui preferate sunt Japonia si Statele Unite, prima pentru ca este atat de diferita, iar a doua pentru ca se simte cel mai apropiat de lumea de acolo. Tot de ultima destinatie se leaga si urmatorul sau proiect, cel mai mare de pana acum: in a doua jumatate a anului viitor vrea sa inaugureze un cartier de case in valoare totala de 100 de milioane de euro, care sa imite stilul urbanistic al cartierelor de case de la periferia marilor orase americane.

    Case cu gazon, alei largi si zone de verdeata ar urma sa fie construite dincolo de granita de nord a Bucurestiului, pe un teren despre care prefera sa pastreze inca discretia. "Intr-un oras ca Chicago, poate chiar 80% din locuitori traiesc in case de la periferie, desi lucreaza in centrul orasului. Accesul din periferie in centru se face prin trenuri rapide sau masini", spune Cinca. Proiectul imobiliar este al doilea dezvoltat de Cinca dupa unul pilot in care cateva case, in valoare de 2 milioane de euro, au fost deja livrate, intr-o alta zona insa.

    Dezvoltarile imobiliare vor fi facute prin intermediul Future Real Estate, companie condusa de sotia omului de afaceri, Luminita Cinca, si care il mai are drept actionar si pe Dragos Simion, recent numitul presedinte al retelei de comert cu electronice si electrocasnice Flamingo. Proiectul este acum in stadiul de cautare a companiilor cu care va colabora, neaparat americane, dar si a bancii care va asigura cea mai mare parte a finantarii.

    "Probabil ca vom lucra si cu alti investitori, dar finantarea nu este o problema in imobiliare cand e vorba de proiecte bune", spune Dragos Cinca, aducand trei argumente. In primul rand, Cinca spune ca acest concept american de cartier este cu totul nou in Romania, fiindca nu are concurenta intre dezvoltatorii prezenti deja, in majoritate europeni.

    "Noi o sa tintim segmentul medium-high din Bucuresti, persoane cu venituri de 2.000 de euro lunar care isi vor permite un nivel un pic mai ridicat de urbanism, de spatii verzi, un nivel de inaltime mai redus si o intimitate mai ridicata.”

    In al doilea rand, in segmentul imobiliar rezidential exista in continuare loc de crestere, dupa ce pana acum segmentul spatiilor comerciale a fost zona de maxima oportunitate. De altfel, omul de afaceri e de parere ca anul acesta vom avea primele falimente in zona de comercial, invocand exemplul celor catorva mall-uri inchise in Cehia anul trecut.

    Iar publicul-tinta definit de Cinca e reprezentat de o parte dintre cei 700.000 de proprietari de apartamente in blocuri vechi din Bucuresti care vor vrea sa aleaga "the American way", vanzand locuintele din oras: "Daca din acesti 700.000 in 10 ani convertim macar 10% la case, ar fi o piata destul de consistenta".

    Cinca analizeaza in acest moment daca afacerea Future Real Estate, cum se va numi proiectul, va fi controlata printr-o structura superioara, de holding. Un alt doilea holding ar putea coordona celelalte investitii ale sale, de private equity.
    Nu vrea sa faca public pentru moment numarul firmelor implicate in aceasta a doua activitate, dar spune ca sunt afaceri care in principal vor sprijini business-ul de imobiliare; o ramura in care ar vrea sa investeasca este, de exemplu, recrutarea fortei de munca, impreuna cu activitati de training.

    Toate acestea au in comun un lucru: nu au adus pana acum niciun ban fondatorului Flamingo, fiind in stadii incipiente, si toate sunt finantate dintr-o singura sursa. "Sursa finantarilor mele e cunoscuta, respectiv vanzarea de actiuni Flamingo; nu am avut nicio diversificare din acest punct de vedere", spune acum cel ce a ramas membru in board-ul Flamingo – singura functie oficiala pe care o pastreaza. Anul trecut au existat doua etape succesive de vanzare de actiuni, iar portofoliul lui Cinca s-a redus pana la 25%, valoare pe care o considera ca reflectand implicarea lui de acum in companie.

    Concediaza scurt intrebarea privitoare la momentul cand isi va diminua din nou numarul de actiuni pentru a-si finanta planurile de investitor, spunand ca nu este de actualitate, dar revine spunand ca mai degraba s-ar putea gandi la cumpararea de actiuni Flamingo, anul viitor.

    Dar replica lui Cinca trebuie vazuta mai degraba prin subiectivismul fondatorului retelei Flamingo, care a renuntat de mai bine de un an la functia executiva in grup, aducand un ceh, Jiri Rizek, cu experienta unuia dintre marii retaileri europeni, Dixons.

    Intr-un orizont de timp de cinci ani spune ca tocmai acesta e si cursul natural pentru Flamingo – asocierea cu un grup care sa-i largeasca orizonturile. Iar Rizek a reusit in acest an, de cand a venit, sa schimbe asteptarile pietei in privinta afacerii conduse de el. Profitul de 500.000 de euro, dupa un an de pierderi, e un exemplu.

  • Creatorul Univers’all iese din afaceri

    Intrebati de ce nu vand, multi oameni de afaceri argumenteaza ca le-ar lipsi adrenalina din viata de business. Altii prefera, dimpotriva, sa vanda pentru ca afacerea pe care au crescut-o, si de care cei mai multi se declara la fel de atasati ca si de propriul copil, ar putea inflori mai frumos sub conducerea altora.

    Mai dur este insa esecul. "Insuccesul Univers’all n-a fost deloc o experienta placuta si a lasat urme adanci", declara pentru BUSINESS Magazin Razvan Petrovici, omul de afaceri ce a controlat lantul de supermarketuri Univers’all. Acesta este de fapt principalul argument, alaturi de "cateva probleme de familie", pentru care omul de afaceri isi inchide acum si ultimele conturi cu zona de business din Romania. Afacerile conexe celei cu supermarketuri –francize sau investitii in domeniul imobiliar – i-au asigurat pana acum nu numai un loc in peisajul romaneasc al afacerilor, ci si o "aterizare" sigura, dupa ce Univers’all s-a prabusit in toamna lui 2006.

    La vremea la care stirea despre declinul Univers’all ajunsese deja publica, Petrovici se arata mai degraba amarat, insa deloc demoralizat; dimpotriva, "cocea" la rece cateva idei noi, tot in retail, zona care i se parea cea mai atractiva. Dupa un an si mai bine, planurile s-au schimbat radical, iar acum spera doar sa incheie „toate exiturile” din participatiile pe care le mai are pe piata romaneasca.

    Mai presus de orice, vrea sa vada incheiata povestea lichidarii Univers’all, care este blocat in stare de insolventa si trece acum prin proceduri greoaie. Din cele 14 spatii pe care le avea reteaua de supermarketuri, "mai avem de valorificat inca trei spatii", spune Petrovici – magazinele din Sfantu Gheorghe, Sighisoara si Timisoara. Chiar daca cel din urma nu este un spatiu in proprietatea Univers’all, "am incheiat un contract de inchiriere si nu am vandut drepturile". Cu toate acestea, acolo functioneaza acum un alt magazin (al retelei Spar) "si acest lucru trebuie clarificat, la fel ca si altele".

    Vanzarea spatiilor sau a contractelor de inchiriere pentru cele trei spatii a fost blocata de declansarea de catre creditori a procedurii de insolventa in luna mai a anului trecut, pentru ca altminteri procesul s-ar fi incheiat deja, spune Petrovici. El argumenteaza prin faptul ca toate celelalte spatii (11 supermarketuri si patru magazine de dimensiuni mai mici, sub marca Uni’all) au fost preluate de alte retele in numai cinci luni.
    Procedurile ar putea dura, in varianta optimista, inca sase luni sau, in scenariu pesimist – trei-patru ani, "daca nu sunt sustinut". Sustinerea ar insemna, in opinia lui Petrovici, un consens al tuturor partilor implicate – intre care adunarea generala a actionarilor, adunarea creditorilor si judecatorul sindic – asupra solutiilor pe care le ofera reprezentantii Univers’all.

    Deocamdata se poarta discutii si pe marginea sumei totale a datoriilor, despre care Petrovici spune ca se invart in jurul a 7 milioane de euro, dar ca exista voci care sustin ca aceasta valoare este fie mai mare, fie mai mica. "Totul ar putea fi rezolvat insa foarte simplu, pentru ca valoarea comerciala a companiei era mult mai mare la vremea intrarii in insolventa. Asta a fost si intentia: sa oprim cresterea datoriilor inainte de a ajunge la o suma prea mare", sustine Petrovici. Cauza principala a complicatiilor este, dupa el, faptul ca datoriile sunt foarte fragmentate: nu exista un creditor majoritar – "cel mai mare are cam 3-4% din masa credala". Fara a spune in mod direct, omul de afaceri lasa de inteles ca tocmai aceste tergiversari si complicatii in clarificarea situatiei creata de Univers’all il determina sa reduca acum "cat se poate de mult si cat se poate de repede toate operatiunile de pe piata romaneasca".

    Din acelasi motiv, si-a redus si participatiile pe piata imobiliara, sustine el, fara a da insa niciun detaliu. Este convins ca renuntarea la plasamente imobiliare a fost o decizie inspirata, pentru ca "am presimtit tavalugul ce va sa vina. Regresul din ultimele doua luni este doar inceputul". Totusi, analistii din piata imobiliara contrazic perceptia lui Petrovici, sustinand ca 2008 este pur si simplu un an al stabilizarii, in sensul domolirii cresterii de preturi. Un studiu Colliers arata, spre exemplu, ca pentru apartamentele in ansambluri rezidentiale noi preturile vor creste in acest an intr-un ritm de circa 15% fata de 2007, cand s-a inregistrat o medie de 1.500 de euro/mp.

    Petrovici nu a dorit nici sa faca o estimare a averii pe care o detine, spunand doar ca "nu sunt nici un om bogat, dar nici sarac". Dar in conturile sale intra si banii rezultati din retragerea din investitiile pe care grupul GFS, umbrela afacerilor sale, le avea pe piata de francize. Prin compania Etap, grupul GFS a operat mai multe magazine in sistem de franciza pentru marci de imbracaminte si de lenjerie, precum Celio sau Etam, comercializate in mall-uri – ca Plaza Romania si Bucuresti Mall – si in centre comerciale ca Unirea.

    In privinta vanzarii, omul de afaceri mai are insa experienta cedarii activitatii de import si distributie de bauturi alcoolice, in vara anului 2005, catre compania concurenta Sollers. La acel moment, desi divizia de import si distributie de bauturi a GFS avea in portofoliu marci ale liderului mondial Diageo (Johnny Walker, Baileys, Smirnoff, J&B), grupul controlat de Petrovici era doar pe locul al treilea in piata, cu mult in urma principalilor competitori, Allied Domecq si Pernod Ricard (care ulterior au fuzionat la nivel mondial). Dupa incheierea tranzactiei, a carei valoare nu a fost dezvaluita, Petrovici afirma ca aceasta miscare ii va permite sa se concentreze mai mult pe activitatea de retail.

    Afacerile cu duty-free-uri, lansate in 1998, s-au stins de la sine la inceputul anului trecut, odata cu integrarea in Uniunea Europeana. |n 2006 insa, grupul GFS mai avea inca magazine in sistem de franciza, la granita estica si de nord a tarii. Anul 2005, cand grupul numara nu mai putin de 22 de magazine la frontiera, a fost ultimul an in care grupul GFS a fost "complet", iar vanzarile firmelor ce-l alcatuiau au depasit 100 de milioane de euro.

    Greu de crezut in acest context – chiar si pentru Petrovici – ca isi poate insusi conditia de fost om de afaceri. Odata incheiate procedurile prin care trece acum societatea Univers’all, statutul de afacerist i-ar putea face din nou cu ochiul. Astfel ca fostul patron al Univers’all cocheteaza cu ideea de a face afaceri „pe piete la moda, care se ridica acum". Care anume? Deocamdata zice doar ca nu vrea sa le nominalizeze, „ca sa nu dea idei si altora”.

  • Saptamana agitata la bursa

    Sedinta de miercuri a fost ziua minimelor la BVB, toti indicii ajungand la valori aferente anului 2006. BET a coborat pana la 7.425 puncte, dar a recuperat peste in ultimele doua zile 6,5% pentru a incheia saptamana la 7.915 puncte. Indicele compozit BET-C a atins 5.150 de puncte la limita inferioara de miercuri, si a recuperat mai bine de sase procente pana la 5,472 puncte. O revenire mai puternica a fost inregistrata de BET-FI, care a atins un minim de 58.426 puncte, dar a urcat aproape 12% in ultimele doua sesiuni de tranzactionare, ajungand la 65.330 puncte. De la inceputul anului, BET a coborat 19,4%, BET-C 17,9%, iar BET-FI 17%.

    Capitalizarea BVB a evoluat in acelasi mod. Miercuri a atins o limita inferioara de 66,7 miliarde lei (17,7 miliarde euro), a recuperat joi si vineri nu mai putin de 7,8 miliarde lei, ajungand la valoarea de 74,5 miliarde lei (19,8 miliarde euro). Valoarea capitalizarii a fost ajutata si de listarea la Categoria I a BVB a companiei Transgaz Medias din 24 ianuarie, joi, cand a inceput si tranzactionarea pe piata spot a actiunilor TGN. Capitalizarea Transgaz se ridica la aproape 900 milioane euro.

    Saptamana a fost bogata si in evenimente financiare importante. Valul de stiri privind o posibila recesiune a economiei americane a crescut pana a devenit un veritabil tsunami, obligand conducerea Federal Reserve (Banca Centrala a SUA) sa intervina inainte de termen pentru a linisti piata financiara. Federal Reserve a decis reducerea cu 0,75% a dobanzii de referinta pentru a da posibilitatea institutiilor financiare sa se refinanteze mai ieftin. Dobanda de numai 3,5% este asteptat sa mai coboare 0,25 – 0,5 procente si luna viitoare.

    Bursele au reactionat imediat si au inceput recuperarea pierderilor. Dow Jones Industrial Average (DJIA) a trecut pe plus cu 2,2% (inainte de inchiderea sedintei de vineri) fata de saptamana precedenta. Fata de inceputul anului, DJIA a pierdut 6,8 procente. Principalul indice al zonei euro, DJ STOXX 50, nu a reusit sa recupereze prea mult din pierderi si a incheiat saptamana cu un minus de 5,3%. La fel si indicele german DAX, care s-a depreciat inca 6,7% in cursul saptamanii. Fata de inceputul anului DJ STOXX consemneaza o depreciere de 14%, iar DAX de 15,4%.

    O stire importanta a aparut joi, anuntata de banca Societe Generale. A doua banca franceza dupa valoarea activelor a facut publica o frauda de 4,9 miliarde euro, rezultata din operatiunile cu contracte la termen ale unui trader din Paris. Banca a acoperit integral pierderea printr-o majorare de capital social in valoare de 5,5 miliarde euro, subscrisa integral de bancile americane JP Morgan si Morgan Stanley. Actiunile Societe General listate la bursa pariziana au pierdut patru procente in sedinta de joi.

    Titlurile Bancii Romane pentru Dezvoltare, al carei actionar majoritar este Societe Generale, nu au fost afectate de problemele din Franta. In cursul zilei de joi, dupa ce au reluat tranzactionare, titlurile s-au apreciat 1,5%, iar in ultima sedinta a saptamanii au urcat 3%.

    Volumul mare de tranzactionare din utimele zile da sperante investitorilor pentru o mentinere a corectiei pozitive si in cursul saptamanii viitoare. Brokerii si analistii se feresc sa mai faca estimari asupra trendului pe termen scurt, majoritatea declarand ca directia s-ar putea intoarce dupa publicarea rezultatelor financiare ale companiilor pentru anul 2007. Cele mai multe reportari vor fi publicate in cursul lunii viitoare.

    Afla si ponturile bursiere

  • Terapia Ranbaxy se simte mai bine

    Vanzarile locale ale Ranbaxy, care a achizitionat in primavara lui 2006 fabrica clujeana Terapia, au crescut anul trecut cu 21%. O influenta importanta a avut-o cresterea cu 23% din trimestrul al patrulea.

    Terapia Ranbaxy si-a revenit astfel dupa un al treilea trimestru foarte slab pentru piata farmaceutica din Romania in general, care, in conturile companiei, s-a tradus intr-o stagnare fata de aceeasi perioada a lui 2006. „Trimestrul trei a fost prost luna de luna“, explica Dragos Damian, directorul general al producatorului de medicamente. „Iulie a fost foarte cald, in august au fost concediile, iar in septembrie a inceput povestea cu preturile“, explica el. In septembrie, Ministerul Sanatatii isi anunta intentia de a reduce preturile medicamentelor comercializate in Romania, in medie cu 15%. Masura a fost amanata de mai multe ori, nu inainte de a-si pune amprenta pe vanzarile producatorilor, dat fiind ca „nimeni nu voia sa mai cumpere, gandindu-se ca marja de profit ii va scadea puternic daca preturile vor fi mai mici dupa cateva saptamani“, dupa cum explica anul trecut reprezentantul unui distribuitor de medicamente.

    In ultimele trei luni ale anului, piata si-a revenit, iar Terapia Ranbaxy a profitat si de lansarea unor noi produse. „Partea buna este ca am lansat toate produsele pe care planificasem sa le introducem anul acesta (in 2007 – n.r.)“, spunea, la finele anului trecut, Dragos Damian intr-o discutie cu BUSINESS Magazin. Terapia Ranbaxy a primit autorizatii de punere pe piata pentru mai mult de 20 de noi produse.

    Rezultatele din Romania au contribuit cu circa 7,5% la vanzarile globale ale producatorului indian, care au depasit 1,6 miliarde de dolari, in crestere cu 20% fata de 2006. Ranbaxy este unul dintre cei mai mari producatori mondiali de medicamente generice (produse farmaceutice care utilizeaza substante active a caror perioada de protectie a expirat).

    Dat fiind segmentul pe care activeaza, previziunile pentru 2008 ale Terapia Ranbaxy sunt optimiste. „Premisele pentru 2008 sunt ca piata de generice va creste mai repede decat restul“, estimeaza Dragos Damian. El mizeaza pe un avans al intregii piete de 15% in lei. „Genericele, prin competitie, accesibilitate si lansarea de noi produse, vor creste cu peste 20%“.

    Dar acest procent este totusi mic raportat la ambitia Ranbaxy de a deveni lider intre furnizorii de medicamente, fie ele generice sau originale. La cateva luni dupa ce a preluat (in primavara lui 2006) Terapia, Malvinder Singh – directorul executiv al grupului – spunea ca „va face tot ce este necesar pentru a ajunge numarul unu pe piata“.

    Potrivit ultimelor raportari transmise de compania de cercetare de piata Cegedim, Ranbaxy detinea, la sfarsitul trimestrului al treilea, o cota de 5%, valoare care plasa firma pe locul 7 in piata romaneasca, in conditiile in care primul loc este detinut de GlaxoSmithKline (GSK), cu 7,8%.

    Dupa investitii de circa 20 de milioane de dolari in ultimii doi ani in facilitatile de la Cluj-Napoca, Ranbaxy transfera in Romania productia mai multor medicamente, care vor fi apoi exportate in toata Europa. „Capacitatea de impachetare din Cluj-Napoca este de patru ori mai mare decat toata piata farmaceutica din Romania“, spune Damian. Chiar si declaratiile de intentie par sa se mai fi temperat, atat timp cat vizarea pozitiei de lider s-a transformat in „consolidarea pozitiei pe piata“.

  • Constructorii de machete

    Intr-o casa veche situata langa statia de metrou Timpuri Noi functioneaza compania Spot Design. Are opt angajati, din care doi sunt actionarii si cinci lucreaza in regim de colaborare, iar cifra de afaceri pe al doilea semestru din 2006, practic in primele sase luni de functionare, a fost de aproape 17.000 de euro. Desi dimensiunile nu ar recomanda-o ca pe o companie importanta, Spot Design isi imparte cu alte cateva companii de dimensiuni similare o piata aflata intr-o continua crestere: cea a realizatorilor de machete expozitionale. „Nu am simtit niciodata o privire de sus din partea dezvoltatorilor imobiliari, desi proiectele pentru care noi facem machete valoreaza sute de milioane de euro“, spune Laura Talmaciu, care a fondat compania impreuna cu Alexandru Cristal. Cei doi au absolvit Facultatea de Arhitectura si Urbanism si au 25, respectiv 26 de ani. „Am inceput sa facem machete prin anul al treilea, le faceam pentru studentii din anii terminali care aveau nevoie de ele la sustinerea licentei. Dupa aceea am realizat cateva machete pentru ansambluri rezidentiale impreuna cu un profesor si anul trecut ne-a venit ideea de a incepe pe cont propriu“, continua Laura Talmaciu.

    Investitia initiala a fost de circa 30.000 de euro, suma obtinuta prin intermediul unor credite de nevoi personale. Cu acesti bani a fost achizitionat un laser folosit pentru taierea placilor de PVC, din care se realizeaza casele sau blocurile care compun ansamblul pe macheta. „Primul client important a venit dupa cateva luni, au gasit informatii despre noi pe internet, au venit la noi, le-am explicat ce putem face si a iesit bine in final“, spune Alexandru Cristal. Pretul unei machete variaza in functie de scara la care este realizata si de numarul de elemente, de la cateva sute la cateva mii de euro, cele mai complexe – pentru proiecte de dimensiuni mari precum Baneasa sau Cosmopolis – fiind comercializate cu peste 10.000 de euro.

    Cum numarul proiectelor rezidentiale anuntate a crescut foarte mult in ultimii doi ani, segmentul rezidential a ajuns sa detina peste 80% din cifrele de afaceri ale companiilor care realizeaza machete, dupa cum spune si Cristian Vizdei, coproprietar, alaturi de sotia sa, al companiei Arhi Atelier. „In general se lucreaza cam o luna la o macheta, depinde de cat de complexa este. Daca este necesar, avem angajati si in regim de colaborare“, explica Vizdei. Compania, care are in prezent sase angajati permanenti si inca 10 in regim de colaborare, a fost infiintata in 2003, dupa ce actionarii acesteia au lucrat in cadrul unui birou de arhitectura individual. „Initial lucram pentru arhitecti, eu fac machete din anii ’90. Spre exemplu, mai voia cate un secretar de stat o macheta pentru un hotel sau o cladire administrativa“, isi aminteste Vizdei.

    Primele comenzi din zona rezidentiala au venit prin intermediul arhitectilor si al proiectantilor care lucreaza pentru dezvoltatori, iar acum s-a creat deja o relatie intre dezvoltatori si agentii imobiliare pe de o parte si constructorii de machete pe de alta parte, dupa cum spune Alexandru Cristal. „Vor fi proiecte rezidentiale mult timp de acum incolo, nu imi fac probleme ca vom ramane fara clienti“, comenteaza el.

    Cererea pentru machete a crescut in ultimii doi ani, incat dezvoltatorii au ales sa faca comenzi in strainatate – fie in tara de origine pentru dezvoltatorii straini, fie in China, care este o alternativa mai ieftina si uneori mai rapida, avand in vedere ca Spot Design a refuzat, spre exemplu, comenzi din lipsa de timp. „Noi nu am luat nicio comanda de aproape doua luni, dar si acum lucram pentru comenzile primite anterior“, spune Vizdei, adaugand ca desi Romania poate fi mai scumpa decat China, o macheta realizata in Germania costa de zece ori mai mult. „Cele mai mari costuri le avem cu manopera: aproximativ 80%. Chiar daca este o afacere, am ca angajati prieteni, si imi place sa creasca alaturi de mine. De aceea au salarii mari, de 1.000 de euro“, afirma coproprietarul Arhi Atelier, companie care a avut anul trecut o cifra de afaceri de putin peste 100.000 de euro, potrivit datelor sale. Un astfel de nivel de salarii este explicat prin dificultatea de a gasi oameni care sa poata lucra corect machetele si sa fie interesati sa ramana pe termen lung pe astfel de posturi. Cei de la Spot spun, de pilda, ca dintre fostii lor colegi de facultate, n-au putut gasi nici unul care sa intruneasca ambele cerinte. In aceste conditii, Cristian Vizdei spune ca rata de profitabilitate a firmei este de 10%, insa „dupa ce imi platesc si mie salariul“. Profitul celor de la Spot Design este insa mai mare, dupa declaratiile lor, depasindu-l pe cel mediu al dezvoltatorilor pentru care realizeaza machetele: 50%. „Initial nu am privit-o ca pe un business, dar a devenit intre timp. Este putin probabil insa sa ne imbogatim din asta“, adauga Laura Talmaciu.