BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • De ce pleaca Delta din Romania

    "Compania a decis sa renunte la o serie de curse mai putin profitabile", a justificat Corina Enciu, seful filialei Delta Airlines in Romania. Corina Enciu a parasit cu un an si jumatate in urma conducerea biroului local al British Airways pentru a prelua conducerea filialei Delta Airlines, despre care se spunea in urma cu mai bine de un an ca va coordona activitatea companiei in Europa de Est. Nu a apucat sa se intample asa, iar Delta a decis sa renunte momentan la Romania, pastrandu-si insa prezenta in alte tari est-europene, precum Cehia, unde de asemenea a inceput sa zboare din primavara anului trecut.

    “Ca rezultat al cresterii accelerate a pretului petrolului in cursul ultimului an, Delta lucreaza intens la analizarea structurii sale globale, pentru a se asigura ca rutele pe care le opereaza sunt pe cat se poate de eficiente din punctul de vedere al consumului de carburant”, arata o declaratie oficiala a companiei referitoare la decizia inchiderii unor curse.

    Seful biroului Delta din Romania declara insa ca inchiderea cursei nu ar fi definitiva: “Cursa nu va zbura pe perioada iernii, dar va fi reluata vara anului viitor, dat fiind ca vara realizam o valoare adaugata mai mare”. Oficialii companiei confirma faptul ca Bucurestiul este o destinatie cu cerere mai mare pe perioada verii: "Bucurestiul este o piata semnificativ sezoniera, in care am avut o crestere mult mai mare a cererii pe durata verii fata de lunile de iarna". Declaratia oficiala a companiei americane subliniaza ca Delta va continua sa zboare in mai mult de 200 de destinatii in sezonul de iarna, cu avioanele proprii sau in colaborare cu partenerii sai.

    Mentinerea biroului de la Bucuresti poate fi si un plan intern al companiei de a pastra o portita deschisa pentru eventuale vremuri mai bune, mai precis pentru o eventuala ieftinire a petrolului. Biroul Delta in Romania nu se va inchide pe perioada iernii, urmand a vinde in continuare bilete catre New York, dar si pentru alte eventuale rute operate de partenerii Delta in cadrul aliantei aeriene Sky Team, a doua retea globala de parteneriate intre companiile aeriene, dupa Star Alliance, acoperind 841 de aeroporturi si 162 de tari. Partenerii Delta din Sky Team – Aeroflot, AeroMexico, Air France, Alitalia, China Southern, Continental, CSA Czech Airlines, KLM Royal Dutch Airlines, Korean Air si Northwest – vor fi cei prin care oamenii coordonati de Corina Enciu vor vinde bilete de lung curier pentru a pastra clientii castigati in ultimul an. Un avantaj ar fi recenta intrare a TAROM in alianta Sky Team.

    Corina Enciu spune ca decizia celor de la Delta vine pe fondul unor analize privind nu atat gradul de incarcare a aeronavelor, cat mai ales raportul de valoare creat de existenta unui anumit zbor fata de costurile pe care le genereaza o cursa de peste zece ore. Conform Corinei Enciu, problema nu a fost cauzata de gradul de incarcare a aeronavelor, care au functionat cu un grad de incarcare de peste 80% pe perioada verii si de 70% pe perioada iernii, inregistrand in jur de 50.000 de pasageri in perioada iunie 2007 – mai 2008. "Au considerat ca o cursa pe relatia Bucuresti nu se justifica in conditiile costurilor foarte mari si ei cred ca putem mentine clientii cu ajutorul aliantei Sky Team pana la o decizie finala", spune Corina Enciu.

    Delta Airlines a revenit pe aeroportul Otopeni cu zboruri directe catre J.F.Kennedy din data de 8 iunie a anului trecut. Delta a mai operat in Romania din anii ’70 pana in 1998. La acea vreme, compania incepuse un plan de restructurare care a debutat cu inchiderea curselor intereuropene neprofitabile: intre Frankfurt si Atena, respectiv Bucuresti, Istanbul, Varsovia, Moscova si Sankt Petersburg.

    Potrivit vicepresedintelui Delta Air Lines pentru Europa si Asia de atunci, Michael Medlicott, aceste rute erau neprofitabile pentru companie din cauza legislatiei restrictive din statele respective in raport cu operatorii aerieni. Concurentul Delta pentru zborurile catre New York era in acea perioada TAROM, dar operatorul de stat a renuntat la curse in 2003, deoarece cursa aducea cele mai mari pierderi companiei.

    Revenirea zborurilor Delta pe Otopeni anul trecut a facut parte dintr-un proces mai larg de deschideri de curse, compania lansand 14 noi rute de lung curier in primavara lui 2007, printre care Seul si Dubai, pornind din Atlanta, sau Pisa, Praga si Bucuresti, pornind din New York. Dintre acestea, Delta a decis sa renunte doar la Bucuresti, alaturi de Londra Gatwick (Gatwick fiind un aeroport secundar al Londrei). A decis sa inchida insa si o serie de legaturi pe care le opera mai de demult, precum New York spre Lagos (Nigeria) si Orly (aeroport secundar al Parisului), Atlanta spre Edinburgh si Dakar spre Nairobi.

    Bucurestiul este insa singura ruta la care Delta a decis sa renunte fara a exista alta conexiune intre New York si capitala Romaniei. Celalalt zbor la care Delta va renunta tot de la sfarsitul verii (Londra Gatwick – New York J.F.Kennedy) presupune doar renuntarea la o ruta si nu la un oras sau la un aeroport, dat fiind ca Delta va opera in continuare spre J.F.Kennedy de pe Heathrow (aeroportul principal al Londrei), dar si de pe Gatwick catre Atlanta si Cincinnati.

    Iesirea Delta din Romania creeaza oportunitati pentru alti operatori care doresc sa atraga pasagerii de aici pentru a-i duce pe curse de lung curier, cum este Bucuresti-New York. Cursele lung curier reprezinta aproximativ 20% din totalul vanzarilor de pe piata romaneasca, iar spre atragerea clientilor de business care doresc sa zboare pe curse cat mai lungi se orienteaza in special operatorul german Lufthansa si grupul Air France–KLM, aflate in proces de extindere pe piata romaneasca.

     

    Cativa pasi inapoi

  • Ne mutam la Bucuresti

    "Cand am venit pentru prima oara in Romania, in 1993, comertul modern aproape ca nu exista. Am vazut doar cateva supermarketuri in Bucuresti, unul era detinut de un grec, iar restul erau complet dezorganizate", isi aminteste Philippe Lavalard, presedintele grupului CDE France, proprietarul lantului de supermarketuri Interex din Romania.

    La acel moment, a sesizat imensul potential pe care tara il oferea retailerilor, dar prioritatile la nivel international erau altele, asa ca intrarea pe piata romaneasca a fost amanata pana in 2002. In zona, accentul a fost pus pe Polonia si pe Bosnia, cu un potential mult mai mare.

    In 2005, cand s-a intors in Romania, Lavalard a fost uimit de imensa schimbare petrecuta in doar 12 ani. "Tara si-a revenit cu o viteza uimitoare, dar continuu sa cred ca s-a pus prea mare accent pe mediul urban in defavoarea localitatilor de la tara", spune seful CDE. "Daca ne gandim la beneficiile agriculturii si ale industriei, cred ca mediul rural are un potential inca nevalorificat."

    CDE Romania Interex (CDE – La Compagnie de Distribution EuropZenne) este un operator de retail ce face parte din grupul francez IntermarchZ, Groupement des Mousquetaires. Istoria lui a inceput in urma cu aproape patru decenii, cand 75 de distribuitori francezi independenti s-au grupat in jurul lui Jean-Pierre Le Roch sub sigla EX, redenumita IntermarchZ (ITM), Les Mousquetaires de la Distribution. In 2006, grupul era prezent in 10 tari, avea 4.000 de magazine, 46 de baze logistice si o cifra de vanzari de 31,5 miliarde de euro.

    Expansiunea francezilor in zona Balcanilor a inceput in 1999, Interex fiind acum prezent in Serbia, Bosnia si Romania. Primul punct de vanzare din Romania a fost inaugurat in aprilie 2002, la Ploiesti, in urmatorii ani fiind deschise alte 10 magazine, dintre care cel mai recent in acest an, la Barlad. Anul trecut, cifra de afaceri a companiei a fost de aproximativ 98 de milioane de euro, francezii estimand o crestere de pana la 138 de milioane de euro anul acesta, despre care se spera ca va aduce si trecerea pe profit.

    Cei mai mari operatori de supermarketuri din Romania, dupa valoarea vanzarilor, sunt la ora actuala Billa (grupul Rewe, cu afaceri de 1,34 mld. euro in 2007), Mega Image (grupul Delhaize), recent consolidat prin preluarea retelei La Fourmi, si Carrefour, intrat in segmentul supermarketurilor prin achizitia Artima. Desi recunosc ca au intampinat probleme in cei sase ani de cand sunt in Romania, reprezentantii Interex au decis sa investeasca in jur de 110 milioane de euro (fonduri provenite din surse interne ale companiei-mama) in remodelarea vechilor spatii si in deschiderea altor 40 de magazine pana in 2012.

    Investitia medie pentru un magazin variaza de la 2,7 la 4,5 milioane de euro, in functie de costurile cu spatiul (inchiriat sau cumparat), iar suprafata medie este de circa 2.500 mp. Grupul nu exclude extinderea prin cumpararea unei retele romanesti de magazine, insa t decizie finala nu a fost inca luata. Lavalard recunoaste ca si Interex a primit nenumarate oferte de cumparare, dar sustine ca firma nu este de vanzare.

    Din noua strategie a companiei face parte si recenta mutare a sediului central al companiei din Ploiesti la Bucuresti. "Cea mai mare dorinta a noastra este sa deschidem un magazin in Capitala nu mai tarziu de 2009", spune Stanislas Mainfroy, secretar general al Interex Romania. ÒInca nu ne-am decis asupra unei zone din Bucuresti, dar colaboram cu dezvoltatorii pentru a gasi un loc care sa corespunda tuturor criteriilor noastreÓ, explica Philippe Lavalard. Francezii sunt optimisti si cred ca in Bucuresti inca mai exista posibilitati de crestere pe piata.

    Reprezentantii Interex incearca sa explice de ce pana acum n-au izbutit sa realizeze profit prin faptul ca au ajuns pe piata din Romania mai tarziu decat competitorii. "In plus, dificultatile au tinut de cadrul juridic si administrativ, care nu favorizeaza dezvoltarea rapida. Iar cresterea nejustificata a preturilor terenurilor reprezinta un alt factor care franeaza dezvoltarea in general", considera Lavalard.

    Totusi, francezul se declara optimist: "In Franta, eu locuiesc intr-un oras cu 12.000 de locuitori, unde exista doua hipermarketuri, doua supermarketuri si un discounter. Cu siguranta e un mediu saturat, e o consecinta a expansiunii comertului modern, dar sunt sigur ca piata se va autoregla".

    In celelalte tari in care opereaza, Groupement des Mousquetaires reprezinta o grupare independenta, alcatuita din circa 1.200 de proprietari de magazine. Chiar Philippe Lavalard este proprietarul unui spatiu de vanzare in orasul sau natal din Franta. ÒIncercam sa dezvoltam filozofia preturilor mici si sa o exportam in tari suficient de mature din punctul de vedere al comertului intern", sustine el.

  • Petrolul, noxele si francezii

    "Nu putem sa ne comportam ca si cum pretul combustibilului nu ar fi explodat, ca si cum piata ar fi la fel de lejera ca in urma cu zece ani, iar mediul s-ar simti bine." Afirmatia ii apartine lui Jean Cyril Spinetta, presedintele companiei aeriene Air France-KLM, si a fost rostita saptamana trecuta in cadrul unei conferinte care a urmarit sa arate ca sefilor Air France-KLM le pasa de mediu.

    Preocuparea lui Spinetta si a intregii echipe franco-olandeze vine intr-un moment in care compania, ca si toate celelalte grupuri aviatice, este din ce in ce mai afectata de cresterea pretului petrolului si cauta metode de a opri inevitabilele scumpiri ale biletelor de avion. Iar cum consumul mare de carburanti atrage si emisii sporite de noxe, Air France-KLM a gandit un program de investitii prin care sa evite cat mai mult inevitabilul: costurile in crestere abrupta ale carburantilor si problemele legate de comertul cu certificate de carbon (corespunzatoare unei anumite cantitati de emisii de gaze cu efect de sera la care au dreptul companiile). "Acestea doua sunt marile provocari cu care trebuie sa se confrunte companiile aeriene de acum inainte si nu avem cum sa le evitam", spune Spinetta.

    Air France-KLM a intrat in sistemul ETS (European Trading Submissions) in 2004, alaturi de alte companii de aviatie precum British Airways, Lufthansa sau Austrian Airlines, si de atunci participa activ pe piata comertului cu certificate de carbon. ETS, in care sunt incluse companii europene responsabile pentru aproape jumatate din cantitatea de dioxid de carbon emanata la scara UE si aproape 40% din cantitatea totala de gaze cu efect de sera, ii obliga pe participanti sa se incadreze anual in cota de emisii alocata la nivel national, urmand sa-si procure diferenta necesara – ori sa poata profita atunci cand nu-si ating plafonul aprobat – cumparand, respectiv vanzand certificate de carbon pe piata libera la care participa celelalte companii incluse in sistem.

    Costurile cu emisiile de carburanti, mai precis cu achizitionarea certificatelor de carbon, sunt un cost adaugat schemelor de tarife anterioare, nu tocmai confortabil pentru companiile care au decis sa adere la acest sistem. De ce au facut-o? Analistii sunt de parere ca tocmai pentru ca presupune deocamdata un cost relativ redus si ca este benefic pentru imagine. Chiar daca acest cost este redus, oficialii Air France-KLM nu apreciaza deloc faptul ca transportatorii aerieni mari au aderat la acest sistem, pe cand cei regionali sau low-costul nici macar nu au in plan intrarea in acest sistem.

    Problema este accentuata, din punctul de vedere al transportatorilor de linie, in special al Lufthansa si Air France-KLM, cele mai mari companii aeriene europene, ca guvernele nu procedeaza eficient daca obliga doar marile companii sa investeasca in innoirea flotei si reducerea consumului de carburanti, respectiv a poluarii, si nu fac acelasi lucru si pentru companiile mai mici – care cumpara avioane din vechile flote ale marilor companii si astfel polueaza mai mult, fara a plati cote de carbon.

    Modelul afacerilor low-cost, care nu prevede deocamdata intrarea in ETS, presupune si o taxa de carburant, dar percepe si bani suplimentari pentru fiecare bagaj atunci cand cumperi biletul, plus bani suplimentari pentru fiecare kilogram peste cele 25 de kilograme admise. Aceste companii isi administreaza astfel costurile mai bine, dat fiind ca din bilete si alte servicii (de pilda, catering la bord) isi sustin costurile de baza, nu si cele adaugate prin scumpirea carburantilor sau certificatele de carbon.

    In plus, cum spune directorul financiar al grupului franco-olandez, Pierre-Henry Gourgeon, marii transportatori aerieni europeni se vad dezavantajati de concurenta cu operatorii care isi au hub-ul in afara UE si transporta pasageri dintr-o parte in alta a planetei ocolind Europa; sistemul cotelor de carbon ar determina, in opinia lui, o migrare a traficului de la hub-urile aeriene europene la cele din afara continentului, pentru a evita astfel costurile cu certificatele de carbon.

    Discutiile la nivelul UE pentru imbunatatirea sistemului ETS sunt insa in plina desfasurare; pentru urmatoarea faza multianuala pentru care sunt alocate cote de emisii de carbon (actuala faza cuprinde perioada 2008-2012), Parlamentul European a dezbatut inclusiv propunerea de intrare sub incidenta ETS a tuturor zborurilor care vin si pleaca din teritoriul Uniunii Europene.

     

    Discutia lui Jean Cyril Spinetta despre cotele de carbon arata insa si ca, in toata aceasta nebunie a pretului petrolului, Air France-KLM se simte invingatoare. Analistii din toata lumea au spus saptamanile trecute ca nici o companie aeriana nu poate evita socul pretului petrolului, iar Asociatia Internationala a Transportatorilor Aerieni (IATA) a facut un calcul conform caruia fiecare dolar aferent cresterii pretului la petrol creste cumulativ costurile totale ale liniilor aeriene cu 1,6 miliarde de euro.

    In aceste conditii, presedintele Air France-KLM a fost chiar in masura sa pronunte cuvantul "profit" la conferinta de saptamana trecuta: "Air France-KLM nu are cum sa mentina aceeasi politica tarifara ca atunci cand petrolul costa 80 de dolari pe baril, cum era cu patru luni in urma. Facem hedging si folosim instrumente financiare, dar nu vom putea vorbi de profit decat daca petrolul se stabilizeaza la maxim 120 de dolari pe baril".

    Alte companii aeriene, precum British Airways, profitabile, dar orientate catre cursele transatlantice, se deplaseaza rapid spre limita de risc si de daune: "Ne uitam la beneficiul in numerar de la fiecare zbor", a spus saptamana trecuta Willie Walsh, CEO al companiei britanice, care a completat ca isi permite sa mentina actuala politica a companiei "chiar si la 130 de dolari barilul" – numai ca pretul petrolului a depasit deja pragul amintit de el, trecand de 138 de dolari pe baril la bursa de marfuri din New York.

    Jean Cyril Spinetta spune ca inca se bazeaza pe munca de zi cu zi a unei echipe de zece oameni din Air France-KLM care au lucrat cateva luni bune pentru a face hedging pentru 78% din cantitatea de combustibil necesara companiei pana in martie 2009. "Prin aceasta politica de acoperire a necesarului de combustibil cu patru ani in avans, compania a economisit cate 35 de dolari pe baril, atunci cand pretul petrolului a trecut de 120 de dolari", sustine Spinetta.

    Evident, aceasta nu inseamna ca Air France-KLM nu a simtit cresterea pretului petrolului; cum spune directorul financiar Pierre-Henry Gourgeon, compania a constatat deja o reducere a cererii pentru cursele sale de pe rutele transatlantice. Dar aceasta e realitatea pietei, iar companiile aeriene trebuie sa-i faca fata ca sa-si asigure supravietuirea si, in cele mai fericite cazuri, profitul.

     

    Cel mai mic poluator

     

    Femeile si geamantanele lor

  • Cardul cu senzori

    La fel ca turcii, romanii se dovedesc a fi avizi atunci cand vine vorba de a cumpara (orice) tehnologii de ultima ora, spune Tolga Iskir, senior vice-president al Garanti Payment Systems (entitate detinuta de Garanti Bank Turcia, care administreaza businessul de carduri), intr-un interviu acordat in exclusivitate BUSINESS Magazin. Acesta este, de altfel, si motivul principal pentru care turcii de la Garanti Bank (o banca de altfel destul de mica pe piata romaneasca) se pregatesc acum sa lanseze primul card “contactless”, ce incorporeaza o mica antena si permite utilizatorilor sa faca rapid plati de mica valoare, prin simpla apropiere de terminalul de citire.

    La restaurant, la teatru sau la cinematograf, aceasta tehnologie permite clientilor sa plateasca fara a mai da cardul din mana, a mai tasta codul de securitate sau a semna vreo chitanta. In Turcia, acolo unde Garanti Bank a lansat cardurile Pay Pass in urma cu doi ani, in premiera in Europa, sunt in prezent circa 200.000 de utilizatori, “cu precadere tineri, o categorie de clienti spre care ne vom indrepta atentia si in Romania”, cum spune Iskir. Ca o extensie a acestui card, bancherii turci au fost si primii europeni ce au lansat, in cursul anului trecut, primul ceas echipat cu tehnologia contactless MasterCard PayPass – pe care consumatorii trebuie doar sa il treaca prin fata cititorului de card, in acelasi fel cum ar face cu un card de credit, pentru a fi naliza o tranzactie.

    Pentru platile mai mici de 15 euro nu se mai solicita codul PIN si nici semnarea chitantei – “si in acest fel tranzactiile sunt mult mai expeditive”. Pentru reusita unui astfel de program insa, adauga vicepresedintele Garanti Payment Systems, “cel mai important este sa reusesti sa atragi comerciantii potriviti” – respectiv pe acei comercianti unde viteza de derulare a tranzactiei este foarte importanta. In Turcia, banca a instalat cititoare Pay Pass in magazine cum sunt fast food-ul Burger King, cafenelele Starbucks, cinematografele Cinebonus, aeroportul Atatürk sau compania de ferryboat-uri din Istanbul.

    In Romania, unde banca planuieste sa lanseze astfel de carduri “cel mai tarziu pana in primavara anului viitor”, exista deja mai multe locuri unde astfel de cititoare ar putea fi instalate imediat, potrivit lui Iskir. “Nu vrem sa ratam sa aducem primii aceasta tehnologie in Romania”, adauga el, increzator ca, desi investitia este destul de ridicata pentru banca, nu e “nici un dubiu ca romanii vor gusta aceasta modalitate de a-si face platile”. Pentru clienti, costul unui astfel de card este in Turcia cam cu 2 euro mai ridicat decat al unui card obisnuit, insa pe piata romaneasca, cel putin intr-o prima faza, el ar putea fi oferit gratuit actualilor clienti de card de credit. “E o decizie de marketing, pe care trebuie inca sa o mai analizam”, spune bancherul turc, dar cele cateva zeci de mii de carduri de credit pe care le are Garanti Bank in Romania “nu ar fi un cost atat de mare de suportat pentru noi”.

    In Romania, Garanti Bank a intrat tarziu in segmentul de retail, timp de aproape zece ani avand servicii exclusiv pentru marile companii. In prezent, dupa ce in toamna anului trecut a decis sa atace si piata clientilor persoane fi zice, banca are in jur de 40 de sucursale, dar in urmatorii doi ani ar trebui sa ajunga la 150 de puncte de lucru, potrivit bancherului turc. Lansarea businessului de retail si-a facut aproape imediat simtite efectele: la fi nele primului trimestru din 2008, banca anunta o crestere de 50% a activelor administrate, pana la 327 de milioane de euro.

    Sucursala a GarantiBank International N.V., cu sediul in Olanda (detinuta de Garanti Turcia), banca romaneasca va trece curand si prin alte transformari. In 2005, General Electric Consumer Finance (GECF), una dintre cele sase companii specializate din cadrul General Electric (GE) si grupul Dogus, unul dintre cele mai mari conglomerate din Turcia, au semnat un contract in urma caruia fi ecare detine 25,5% din actiunile GarantiBank. La finele lui 2007 GE Money a transferat 49,9% din actiunile celor trei companii detinute in Romania catre Dogus Group. In curand, spune Iskir, Garanti Bank va solicita si o licenta bancara in Romania (urmand sa functioneze ca o fi liala locala a grupului) “si vom fuziona aceste businessuri sub aceeasi umbrela”. Deocamdata, cele trei companii detinute de GE Money vor trece printr-un proces de rebranding, potrivit planurilor anuntate de compania americana. “E greu de spus care va fi brandul final”, comenteaza bancherul turc; “va fi o decizie de marketing, care se va lua insa mai tarziu, in urmatorii ani”.

    Revenind insa la prezent, principala arma cu care turcii de la Garanti Bank dau lupta pentru clientul roman este un card de credit mai special, care a avut succes in Turcia, dar este inca la inceput aici. In noiembrie anul trecut au lansat in Romania primul card de credit multibrand cu cip, un instrument cu care clientii obtin bonusuri intre 1% si 2% pentru fi ecare tranzactie efectuata la comerciantii inclusi in acest program de parteneriate. Cu bonusurile colectate intr-o perioada de 12 luni, posesorii cardului pot mai apoi sa cumpere gratuit in oricare magazin din reteaua de parteneri. “Programul este abia la inceput, atat din punctul de vedere al retelei de parteneri, cat si al vanzarii”, spune vicepresedintele Garanti.

    De la lansare si pana in prezent au fost emise in jur de 10.000 de astfel de carduri, adauga el, insa in termen de trei ani numarul lor ar trebui sa ajunga la 500.000. Pe ce se bazeaza in aceste planuri? Pe doua lucruri, explica Tolga Iskir. In primul rand, anticipeaza el, “piata cardurilor se va schimba profund in Romania in urmatorii 2-3 ani”, in conditiile in care programele tot mai tentante lansate de banci in materie de carduri (oferind tot mai multe tipuri de benefi cii, pe langa functiile clasice) ii vor face pe romani sa adopte cu mai mare larghete cardul de credit, in defavoarea celui de debit.

    Pentru a da doar cateva exemple, in toamna anului trecut Raiffeisen Bank anunta ca are in portofoliu 230.000 de carduri de credit, Credit Europe – 170.000 de carduri de credit active, iar la inceputul acestui an BCR anunta in jur de 180.000. Al doilea argument pe care il aduce in discutie Iskir se refera la evolutia cardului in Turcia: pana in prezent au fost emise 5 milioane de asemenea carduri (dintr-un total de 11,4 milioane), in conditiile in care banca are un total de 6,2 milioane de clienti.

    In programul de bonusuri sunt incluse peste 1.200 de mari magazine, de unde clientii pot acumula bonusuri atunci cand platesc cu cardul si in care le pot ulterior cheltui. Potrivit lui Iskir, un consumator mediu efectueaza anual 67 de operatiuni cu cardul Bonus si cheltuie lunar in jur de 400 de dolari. In aceste conditii, fi ecare posesor de Bonus Card colecteaza anual, in Turcia, intre 50 si 100 de dolari bonus. Reusita programului i-a facut pe turci sa extinda gama de produse sub acest brand, lansand ulterior si carduri premium, preplatite, pentru studenti si pentru oameni de afaceri.

    Din 2003 au inceput sa licentieze si alte banci locale pentru a se putea folosi de programul lor de bonusuri; pana in prezent au fost incheiate trei astfel de parteneriate (cu Denizbank, fi liala turca a belgienilor de la Dexia, cu TEB, detinuta de BNP Paribas si cu o banca locala, Sekerbank). In total, aceste parteneriate au mai adus circa un milion de noi carduri in programul Bonus Card, ceea ce a sporit puterea de negociere a bancii cu comerciantii. “In Romania nu suntem insa nici pe departe acolo unde ne dorim”, spune Iskir, explicand ca pentru moment nici infrastructura de vanzari a bancii nu este sufi cient de dezvoltata pentru a putea genera o crestere accelerata. “Dar lucrurile se schimba rapid, asa cum se schimba si intreaga piata”, adauga bancherul turc, care a facut tarte si din echipa ce a pregatit terenul pentru aceasta lansare in Romania.

  • Sub umbrela Tiriac

    Catalin Gavra intra pentru prima data in contact cu grupul de firme al omului de afaceri Ion Tiriac in 1994, cand devenea unul dintre primii angajati ai Romcar, importatorul Ford, imediat dupa ce a absolvit facultatea de transporturi. Aproape 14 ani mai tarziu, Gavra ajunge sef peste intreaga divizie auto a lui Ion Tiriac, care vinde pe piata locala nu mai putin de 10 marci de masini.

    "Multa vreme a existat o confuzie cu privire la ceea ce inseamna Tiriac Auto. La nivel de grup se doreste acum definirea mult mai clara a unei structuri de retail", spunea saptamana trecuta pentru BUSINESS Magazin Catalin Gavra, chiar in ziua in care era anuntat oficial ca director general al Tiriac Auto.

    "Functia presupune preluarea conducerii asupra dealerilor de automobile, dar nu si a importatorilor. Multa vreme Tiriac Auto a fost perceput ca o divizie care includea si importatori si retail", explica Gavra, cel care a condus in ultimii trei ani compania Romcar, dupa plecarea in 2005 a celui care construise de la zero aceasta afacere, Viorel Niculescu.

    Intr-adevar, divizia auto a grupului de firme al omului de afaceri Ion Tiriac a fost construita pe doi piloni – import si retail, dar separarea celor doua activitati nu a fost o prioritate, avand in vedere cresterea exploziva a pietei auto.

    Insa pe fondul intrarii in mod direct in Romania a marilor producatori de masini – fie prin construirea unei structuri de la zero (ca in cazul Honda, Citroen, Mazda sau BMW), fie prin preluarea importatorului local (Renault) sau stabilirea unui parteneriat cu acesta (DaimlerChrysler) – tot mai multi dintre jucatorii de anvergura din domeniul auto se concentreaza pe activitatea de retail.

    Pe langa Tiriac Auto, care acum inglobeaza 14 companii care reprezinta 10 branduri (Mercedes-Benz, Chrysler, Jeep, Dodge, smart, Mitsubishi, Hyundai, Ford, Jaguar si Land Rover) de anul trecut a fost infiintata si Porsche Inter Auto (divizia responsabila pentru activitatea de retail din cadrul Porsche Holding, cel mai mare importator de masini de pe piata locala).

    Dincolo de extinderea pana anul viitor de la 67 la 80 de amplasamente in care isi desfasoara activitatea dealerii grupului, strategia lui Gavra in calitate de sef al diviziei Tiriac Auto include si ceea ce el numeste mall-uri auto.

    "Cand vorbim de un mall auto, ne referim la integrarea intr-o locatie a cat mai multor marci reprezentate de companie. In mall-ul din Bucuresti, primul nostru proiect de acest fel, care va fi finalizat spre sfarsitul anului 2009 sau inceputul anului 2010, vom regasi cel mai probabil toate cele zece marci", adauga Gavra. El spune ca acest proiect va fi construit in partea de vest a Capitalei, la iesirea spre Pitesti.

    Dar afacerile cu masini ale lui }iriac nu inseamna doar dealeri auto, fie ei monobrand (Romcar Motors – Ford sau M Car Distribution – Mitsubishi) sau multibrand (Casa Auto).

    In proprietatea omului de afaceri roman se afla si companii precum Romcar (importatorul Ford), M Car Trading (Mitsubishi), Hyundai Auto Romania (Hyundai) si Premium Auto (Land Rover si Jaguar), insa managerii acestor companii vor raporta in mod direct Ancai Ioan, care a preluat din anul 2005 conducerea executiva a afacerilor lui Ion Tiriac. Tot in portofoliul lui Tiriac se afla si 49% din actiunile Mercedes-Benz Romania, un joint-venture cu grupul german Daimler. Compania a preluat de anul trecut activitatea de import pentru marci precum Mercedes sau smart, activitate ce fusese anterior detinuta de compania Autorom, controlata de omul de afaceri.

    Scenariul nu se va repeta insa si in cazul Romcar, spun surse din piata auto, deoarece producatorul american Ford este interesat sa preia in totalitate activitatea importatorului local, dupa ce a devenit in acest an proprietarul fabricii de la Craiova.

    "Daca ne uitam la ce se intampla pe piata auto – Mercedes-Benz, Honda, BMW, Citroen -, exista un trend care indica faptul ca activitatea de import este preluata de catre producatori. In cazul in care Ford va dori sa preia importul, va exista un ‘notice’. Iar de la acest moment, va exista o perioada de un an. Iar o astfel de notificare nu a venit inca", a spus Gavra.

    Pana atunci, Romcar si-a bugetat pentru acest an o cifra de afaceri de 340 de milioane de euro si vanzari de 26.000 de autovehicule. Insa pe Catalin Gavra il va interesa la fel de mult si atingerea obiectivului de vanzari pentru Hyundai, Mercedes sau Mitsubishi.

  • Nu-i pentru cine se pregateste

    TCE, divizia de logistica a grupului RTC, va inghiti, asadar, Curiero. Desi noua firma – ce se va numi RTC Logistica – se plaseaza tot pe locul al treilea in topul firmelor de curierat, dupa Fan Courier si Cargus. "In termeni de cifra de afaceri ajungem foarte aproape de primii doi jucatori", declara Octavian Radu, adaugand ca "avand un rulaj de 26 de milioane de euro, intram in liga celor care rezista pe termen lung". Dupa fuziunea propriu-zisa, compania va fi controlata de doi actionari principali: RTC va detine 70% din actiuni, restul de 30% fiind impartite intre asociatii firmei Marchesa SA, care detine acum 99,9% din actiunile Curiero, si George Cosmin Coman, cu restul de 0,1%.

    Unificarea afacerilor, ce va fi incheiata in cel mult doua luni, dupa ce isi va da acordul Consiliul Concurentei, presupune costuri doar pentru RTC. "Este o tranzactie care se materializeaza intr-o majorare de capital de trei milioane de euro. Nimeni nu pleaca cu banii acasa", precizeaza Radu, adaugand ca ratiunea unui asemenea pas a tinut de dificultatile financiare cu care s-a confruntat Curiero in ultima vreme, inregistrand datorii de aceeasi valoare cu majorarea de capital.

    Cu datorii cu tot, proprietarul RTC spune ca a avut o logica in momentul cand s-a decis sa preia Curiero: "|n curierat cresti sau mori. Nu e cale de mijloc. Iar noi eram necompetitivi pe piata". |n opinia proprietarului RTC, pentru a fi competitiva, o firma de curierat trebuie sa sustina chirii si rute la un nivel de cost de cel putin un milion de euro pe an. "Pentru o firma mica de curierat, cum ar fi Roexpres (care a dat faliment), costurile fixe reprezentau 20-30% din rulaj. Pentru TCE sau Curiero, aceste costuri ajungeau intre 7-10% din rulaj. Acum costurile ni se reduc la doar 3-4% din rulaj, atat cat au primele doua firme de curierat din Romania", apreciaza Octavian Radu, care pana nu de mult era hotarat sa vanda TCE Logistica, firma care anul trecut a inregistrat afaceri de 11 milioane de euro, de doua ori mai putin decat competitori precum Fan Courier (31,5 milioane de euro) sau Cargus (29,7 milioane de euro).

    Dupa discutii cu mai multi investitori care au pus pe masa oferte de cumparare care nu l-au multumit, Radu a decis ca nu vrea sa renunte total la compania sa si a gasit ca are mai multe sanse de castig de pe urma unei achizitii. "{i eu, si Bogdan Carcu eram actionari la cate o firma care nu avea un viitor clar. De aici si mesajul de vanzare. Pe urma ne-am gandit ca daca aducem volume suplimentare si ne apropiem rulajul de al celorlalti, s-ar putea sa rezistam. Celor de la Curiero le-a ajuns oricum cutitul la os."

    La ce se refera Octavian Radu cand spune ca lui Curiero i-a ajuns cutitul la os? "Aveam costuri fixe mari. Am vrut crestere cu orice pret, dar fondurile pe care le-am avut au fost limitate si, tot acoperind pierderile din urma, s-a terminat pusculita", raspunde Bogdan Carcu. In plus, procedura de insolventa in care a intrat compania in martie, din cauza pierderii unui proces cu un furnizor, a accentuat criza si "a creat o problema suplimentara ce ne-a impins sa grabim negocierile in vederea unei fuziuni".

    Primele discutii concrete privind o posibila uniune intre TCE si Curiero au avut loc luna trecuta, la cateva saptamani dupa ce Bogdan Carcu a confirmat intentia de asociere strategica cu Asesoft, care ar fi urmat sa dea 7 milioane de euro pe un pachet de 25% din actiunile Curiero. Carcu recunoaste insa ca daca ar fi intrat in parteneriat cu grupul controlat de omul de afaceri ploiestean Sebastian Ghita, "infuzia de capital cu care venea Asesoft ar fi fost doar o rezolvare temporara a problemelor pe care le are Curiero" – pe cand, prin aceasta fuziune, spune Carcu, cele doua companii se vor completa "excelent" si impreuna "vor continua sa se dezvolte bazandu-se si pe resursele cu care vine RTC in spate".

    Punerea impreuna a celor doua firme li s-a parut rentabila tuturor actionarilor. Activitatile Curiero si TCE Logistica sunt complementare: Curiero face posta si curierat, in vreme ce 60% din rulajul total al TCE reprezinta segmentul de cargo (LTL – less than truckloading). Miscarea este una asteptata sa genereze "venituri mai mari si o crestere cu mult mai puternica decat am fi fost capabili sa obtinem pe cont propriu", spune Octavian Radu.

    Daca lucrurile merg bine, Radu se asteapta ca anul viitor sa aduca un profit de trei milioane de euro, din care cel putin un milion de euro ca rezultat al sinergiilor. Cele doua companii au acum, insumat, o cifra de afaceri de 26 de milioane de euro (Curiero – 15 milioane de euro, TCE – 11 milioane) si o cota de piata de aproape 20%. "Fuziunea inseamna, de fapt, un proces de eficientizare. Vom pune presiune pe elemente cum sunt profitul si costurile", precizeaza actionarul majoritar.

    In ce masura ar mai fi interesat acum Octavian Radu sa vanda compania de curierat? "Noua firma va fi si mai buna de vanzare", raspunde omul de afaceri. Acest lucru se datoreaza, dupa el, faptului ca daca pana acum cele doua firme valorau intre 5 si 10 milioane de euro fiecare, odata cu fuziunea negocierile se vor purta in termeni complet diferiti. Radu estimeaza acum RTC Logistica la o valoare de piata de 40-50 de milioane de euro, "Cu un potential de a ajunge la un rulaj de 100 de milioane de euro in patru sau cinci ani, daca tinem cont de ritmul mare de crestere al pietei de 20-30%".

    Piata de curierat, impartita intre jucatori internationali precum TNT, DHL, UPS sau FedEx si zeci de companii romanesti mari, medii si mici, este estimata sa ajunga anul acesta la 240 de milioane de euro. Valul de fuziuni sau achizitii din primele patru luni ale anului in curs arata ca in curierat fortele se regrupeaza.

    Fuziunea dintre TCE si Curiero vine la o luna dupa ce compania germana DHL a cumparat Cargus, americanii de la UPS au preluat controlul Trans Courier Service (TCS), furnizorul lor de servicii in Romania din 2000, iar GeoPost, divizia de curierat a Postei franceze, a cumparat 80% din actiunile Pegasus.

  • Teoria relativitatii bursei

    "E o coincidenta ciudata: avem un program mai lung si tranzactii mai mici, dar cred ca situatia se va remedia. Investitorii deocamdata lipsesc, dar cand vor reveni se vor vedea si avantajele prelungirii programului de tranzactionare", spune Laurentiu Floroiu, directorul de tranzactionare al EFG Eurobank Securities.

    Stirile negative care vin din nou dinspre pietele internationale, in principal cea americana, dar si interesul redus al investitorilor, care sunt mai mult cu gandul la Campionatul European de Fotbal (EURO2008) sunt, in opinia brokerilor, principalele motive pentru apatia de pe Bursa. Valoarea medie a tranzactiilor zilnice de pe Bursa in primele patru sedinte ale saptamanii trecute nu a depasit 8 milioane de euro, in conditiile in care rulajul mediu din acest an a fost de circa 11,2 milioane de euro.

    In aceste conditii, media tranzactiilor orare a fost in aceasta perioada de circa 1,3 milioane de euro pe ora, la jumatate fata de rulajul mediu de 2,8 milioane de euro inainte de prelungirea programului. Lipsa investitorilor a determinat si corectii la nivelul cotatiilor, inditele BET al celor mai importante zece companii de pe bursa pierzand 4%, in timp ce SIF-urile au scazut in medie cu 5%. "Din pacate, prelungirea programului de tranzactionare nu a adus si volume mai mari. Probabil ca e vorba si de o letargie a investitorilor, in conditiile in care nu sunt stiri de natura sa anime piata. Din acest motiv nu cresc nici preturile, nici volumele", sustine Marcel Murgoci, director de operatiuni la societatea de brokeraj Estinvest din Focsani.

    Apatia de pe Bursa vine dupa o revenire semnificativa a pietei in luna mai, mai ales dupa publicarea rezultatelor pe primul trimestru ale companiilor listate. Momentul favorabil a atras investitii straine nete de 36 de milioane de euro in mai. |nceputul lunii iunie a fost marcat insa de scaderi pe pietele externe care s-au simtit imediat si pe Bursa de la Bucuresti.

    "N-am simtit nicio schimbare odata cu prelungirea programului de tranzactionare. S-a instalat din nou apatia pe piata, dupa ce in ultimele luni am crezut ca se va schimba ceva pe fondul rezultatelor la trei luni. Investitorii urmaresc mai mult ce se intampla cu petrolul si dolarul, iar cat timp ne uitam la ce fac europenii si americanii, nu cred ca o sa se schimbe ceva in bine", considera Marius Veltan, directorul general adjunct al Carpatica Invest. Asadar, simpla prelungire a programului de tranzactionare nu inseamna nimic atat timp cat investitorii raman departe de piata.

    "Turbulentele internationale au afectat cumparatorii. Prelungirea programului de tranzactionare nu duce automat la o crestere puternica a volumelor de tranzactionare. A fost o perioada de optimism sustinuta de stirile pozitive din tara, care a dus la cresteri importante in piata, insa acum au venit stirile din State care au provocat scaderi", explica si Rares Nilas, directorul societatii de brokeraj BT Securities.

    Lasand la o parte conjuctura nefericita din ultima saptamana, brokerii sustin insa ca prelungirea programului de tranzactionare la Bursa va avea efecte pozitive pentru piata. "Consider ca e de bun augur aceasta schimbare si este timp ca piata sa reactioneze pozitiv. Practic, desi volumele n-au crescut per total, s-au observat unele schimbari: nu se mai fac tranzactii multe la 13:30, se fac mai multe pe la ora 15:00, cand investitorii au stiri mai multe de pe pietele externe", spune Marcel Murgoci.

    Prin prelungirea programului de tranzactionare, Bursa de la Bucuresti a urmarit in primul rand alinierea la programul majoritatii burselor internationale, care au programe de tranzactionare de cel putin sase ore. Spre exemplu, la Bursa din Viena sedinta de tranzactionare tine de la ora 9:00 la 18:00 (ore locale). Lichiditatea la Viena este insa de cateva zeci de ori mai mare, tranzactiile zilnice depasind 300 de milioane de euro.

    "In acest fel, investitorii beneficiaza de conditiile necesare pentru a reactiona la stirile financiare importante la nivel global, care, in general, devin publice inainte de ora 16:00, ora Romaniei. Apreciem ca extinderea orarului de tranzactionare va determina cresterea eficientei, competitivitatii si accesibilitatii pietei bursiere si va stimula lichiditatea generala a pietei si atragerea de noi investitori", spune Stere Farmache, presedintele si directorul general al BVB. Listarea actiunilor Erste Bank la Bucuresti a fost unul dintre factorii care au grabit prelungirea programului de tranzactionare de la BVB, in conditiile in care s-a pus problema ca investitorii care tranzactioneaza actiuni Erste la Bucuresti sa poata lua decizii in timp real in functie de stirile care apar pe Bursa din Viena.

    Cu toate acestea, nici tranzactiile cu actiuni Erste Bank nu au crescut saptamana trecuta, mentinandu-se in jurul valorii de 400.000 de euro pe zi. |n comparatie, pe Bursa din Viena, tranzactiile cu actiuni Erste au depasit 75 de milioane de euro pe zi.

  • Si totusi se lanseaza

    “Poate ca luna mai a fost cam ultima pana in septembrie pentru lansarea unui proiect care sa aiba succes, pentru ca vine Campionatul European de Fotbal, vine vara, cand interesul este mai scazut”, spune Romeo Cazanescu, directorul Conarg Real Estate, companie care a finalizat ansamblul Quadra Place din Bucuresti si care dezvolta in prezent ansamblul Rasarit de Soare.

    Acest cel mai recent proiect al Conarg a fost lansat in primavara, aproximativ jumatate din cele aproximativ 1.000 de apartamente ale ansamblului fiind vandute in prima luna de la lansare. Perioada inceputului de an, caracterizata de un “blocaj al tranzactiilor”, dupa cum o descria recent Ionut Bordei, directorul departamentului rezidential al companiei de consultanta imobiliara CBRE Eurisko, pare sa nu fi paralizat deci planurile dezvoltatorilor, care au continuat sa isi lanseze proiectele in ciuda “starii de asteptare a cumparatorilor”.

    Dezvoltatorii imobiliari spun ca nu au luat in calcul amanarea lansarilor pana la toamna sau pana la calmarea pietei afectate de criza financiara internationala. “Eu nu cred ca cineva care are creditul deja aprobat va alege sa astepte cateva luni si sa stea in continuare cu mama sau cu soacra doar fiindca spune Dinu Patriciu ca va pica piata”, sustine omul de afaceri George Padure, referindu-se la declaratiile de acum cateva luni ale oficialului Rompetrol, potrivit carora e de asteptat un recul al pietei imobiliare din cauza crizei internationale si a supraincalzirii in materie de preturi. Padure a lansat proiectul Sigma Residence & Gardens, un ansamblu rezidential cu 1.500 de apartamente in Capitala, si spune ca se bazeaza si pe experienta anterioara, adica pe ansamblul Metropolis, ale carui 273 de apartamente s-au vandut in perioada martie-octombrie 2007, “prima luna de vanzari ale Sigma Residence & Gardens decurgand bine”.

    Reprezentantii companiilor de consultanta imobiliara spun ca nu au recomandat amanarea lansarii unui proiect rezidential, in ciuda conditiilor neprielnice din primele luni ale anului. “Lansarea proiectelor sau inceperea vanzarilor sunt strict legate de obtinerea autorizatiilor si de viteza cu care partenerii dezvoltatorilor pot livra in timp util serviciile de care acestia au nevoie pentru a incepe promovarea proiectului”, sustine Simina Istrate, senior residential consultant in cadrul Colliers International. Dupa parerea ei, un proiect cu o amplasare buna si dezvoltat de o companie puternica nu va fi afectat de reducerea cererii in ultimele luni, amintind ca numai in acest an au fost lansate sase proiecte al caror agent exclusiv este Colliers, comparativ cu unul singur in perioada similara a anului trecut.

    Un studiu al companiei imobiliare arata ca pe intreg parcursul anului trecut au fost lansate 18 ansambluri rezidentiale in Bucuresti, cu mai mult de 200 de locuinte, comparativ cu 17 proiecte in urma cu doi ani. In primele luni ale acestui an, pe langa cele doua ansambluri mentionate mai sus au fost aduse pe piata alte cateva proiecte de dimensiuni mari, printre care Sunset Residences (peste 2.100 de apartamente) dezvoltat de catre grupul maghiar Ablon, Confort City (1.580 de apartamente) – proiectul fratilor Negoita, Lacul Morii (420 de apartamente) sau Global City Residential (381 de apartamente in prima faza).

    “Toamna se lanseaza foarte multe proiecte rezidentiale, motiv pentru care nu ne-am gandit la amanarea lansarii proiectului pentru aceasta perioada”, spune Belen Rodriguez, marketing manager al CP Grupo. Dezvoltatorul spaniol a lansat recent primul sau proiect de aici, Lakeland Residence din Bucuresti, care va presupune o investitie de 25 de milioane de euro pentru construirea a 144 de apartamente. Rodriguez considera ca vara reprezinta o perioada buna pentru lansarea unui ansamblu rezidential, potentialii clienti fiind mai relaxati si putand sa analizeze mai bine ofertele existente pe piata.

    Inceputul verii reprezinta si perioada aleasa de dezvoltatorul proiectului Green Lake (637 de locuinte), Quality Living Developers Romania, care va lansa in perioada urmatoare un nou proiect rezidential – Waterfront. Tot in urmatoarea perioada ar urma sa fie lansate cateva proiecte ale Adama, a caror constructie a si inceput, potrivit oficialilor, care adauga ca perioada lansarii nu a fost determinata de conditiile din piata, ci de “construirea unui nou brand care sa inglobeze toate proiectele companiei”.

    Organizatorii targului de apartamente Condominium spun insa ca ritmul de lansare a proiectelor rezidentiale a incetinit in acest an comparativ cu anul precedent, o explicatie fiind imputinarea terenurilor foarte bune pentru dezvoltari imobiliare. “Insa daca cineva obtine toate creditele si avizele, nu va sta cu terenul degeaba, va incepe investitia indiferent de perioada”, spune Felicia Iordache, unul din organizatorii targului, care se bazeaza, ca si consultantii imobiliari, pe cererea mare de locuinte din Bucuresti si din restul tarii.

    Ionut Bordei de la CBRE Eurisko insista, la randul lui, ca ramane calm fata de scaderea numarului de tranzactii pentru ca “este vorba de un blocaj artificial, atat timp cat clienti exista”. Dupa el, daca nu vor mai exista cumparatori o perioada lunga de timp, doi-trei ani – “sa nu se vanda nimic, nu sa se vanda mai putin” – abia in acel moment se va putea vorbi de o criza in adevaratul sens al cuvantului “si nu se va mai construi nimic”.

    In tot cazul, unii consultanti considera ca toamna care urmeaza va fi o perioada mult mai buna decat cea actuala pentru noile proiecte rezidentiale, sezonul de primavara fiind aproape incheiat. “Sunt sanse reduse sa avem noutati pentru perioada imediat urmatoare, desi urmeaza sa obtinem avizele. Vom lansa insa cu siguranta inca doua noi proiecte pana la finalul acestui an, probabil la toamna”, afirma directorul Conarg Real Estate.

  • Drumul de la afacere la corporatie

    Unii isi incep afacerea intr-o garsoniera, cu capital imprumutat de la prieteni, altii pleaca in afaceri pe cont propriu din pozitii de manageri. Si intr-un caz, si in altul, antreprenorii au insa rareori parte de la bun inceput si de banii, si de cunostintele de management necesare pentru ca business-ul lor sa poata trece de la stadiul de mica afacere la corporatie – sau, in alte cazuri, de la stadiul de companie de anvergura locala la cel de afacere care sa aiba relevanta si in afara granitelor.

    Pentru ca acest lucru sa se intample este nevoie de bani si de know-how. Bancile si bursa pot oferi finantarea, nu insa si expertiza de care are nevoie antreprenorul si pe care de obicei i-o pot oferi fondurile de private equity. Sunt insa antreprenorii romani pregatiti sa se deschida in fata fondurilor de private equity?

    “In Romania s-a schimbat foarte mult capitalul uman, managementul mai exact, de-a lungul ultimilor zece ani. Ceea ce incercam acum este sa identificam cand anume antreprenorii romani vor fi pregatiti sa devina CEO. In Polonia, trecerea de la family business spre corporate business a durat aproximativ zece ani”, explica Robert Conn, cofondatorul companiei de investitii Innova Capital, cu investitii de peste 35 de milioane de euro pe piata romaneasca. La randul sau, Horia Manda, managing partner la Balkan Accession Fund (BAF), afirma ca “numarul de tranzactii din ultimii cinci ani ne arata ca au loc schimbari in mentalitatea antreprenorilor”.

    Principalele tinte ale fondurilor de private equity sunt antreprenorii care detin fraiele afacerii, companii unde departamentele de middle si executive management sunt slab conturate sau chiar inexistente. Private equity-ul este o intreprindere riscanta tocmai pentru ca este conditionata de managementul companiei in care se face investitia – cu alte cuvinte, de cat de pregatita este conducerea, care de cel mai multe ori este aceeasi cu proprietarul afacerii, sa creasca profitul si cu peste 30% pe an, pe parcursul a trei sau cinci ani, cat dureaza prezenta fondului de private equity in companie. “Noi vrem sa impunem principiile de guvernare corporatista, si este destul de greu de gasit un management profesionist care sa adopte aceste lucruri. Uneori este nevoie sa aducem profesionisti din afara”, marturiseste Ion Florescu, director la Reconstruction Capital II (RCII) cu investitii pana in prezent de peste 75 de milioane de euro in companii romanesti.

    Francisc Bodo, fost director de investitii la compania spaniola de private equity GED, vorbeste despre faptul ca in mentalitatea antreprenorilor romani se simte influenta spiritului otoman. Inchiderea si lipsa de transparenta cu care acestia intampina investitorul de private equity isi gaseste explicatia si in faptul ca, dupa el, suntem inca la prima generatie de antreprenori. Ce au fondurile de private equity si antreprenorii nu? “Faptul ca punem presiune pe management, ca dam tinte ce trebuie atinse intr-un interval determinat de timp, si nu doar finantare, duce la o crestere a profitului si a eficientei”, afirma Bodo.

    Un fond de private equity nu cumpara niciodata fara sa stie cand anume va vinde; are intotdeauna in vedere daca peste patru sau cinci ani va exista cerere pe piata pentru compania pe care intentioneaza sa o cumpere. Dintr-o suta de companii analizate se concretizeaza doar cateva tranzactii, fiind aleasa doar cele care prezinta potentialul de multiplicare de cel putin patru sau cinci ori a banilor investiti. In general, perioada de investitii intr-o companie este cuprinsa intre trei si cinci ani, cu posibilitatea de extindere pana la sapte sau opt ani, in functie de evolutia pietei si performantele companiei. “In ultimii ani insa piata a devenit tot mai dinamica, companiile se dezvolta intr-o ritm mai alert, fapt care va determina probabil cicluri de investitii mai rapide”, spune Doina Popescu, directorul pentru Romania al AIG Capital Partners. Piata ofera insa putine companii de investit fondurilor de private equity. In Romania sunt putine sectoare “fierbinti”, care sa atraga atentia investitorilor de private equity. Se vorbeste tot mai des astazi despre imobiliare, serviciile financiare, materialele de constructii, pentru ca sunt piete care au cunoscut o crestere accelerata si implicit au devenit interesante. Astfel incat fondurile au ajuns sa se uite la aceleasi companii, ceea ce i-a determinat pe antreprenori sa ridice tot mai mult pretul de intrare in actionariatul firmelor lor.

    “Asteptarile antreprenorilor locali sunt destul de ridicate in ceea ce priveste valoarea companiei si pretul de vanzare”, spune Doina Popescu, in timp ce Conn de la Innova Capital estimeaza ca activele romanesti sunt cu pana la 15% mai scumpe decat cele din Polonia si Cehia. Dupa Francisc Bodo, asteptarile nerealiste ale antreprenorilor au facut ca 2006 si 2007 sa fie ani cu volume reduse de investitii de tip private equity. “Opinia mea este ca daca piata se stabilizeaza, Romania poate genera aproximativ 500 de milioane de euro pe an investitii de private equity”, estimeaza el. Prezenta fondurilor de private equity a urcat anul trecut pana la un volum de investitii de 250 de milioane de euro. In ceea ce priveste volumul pentru anul acesta, managerii din private equity spun ca va trece de 300 de milioane de euro cu usurinta. O parte dintre antreprenori au inceput sa sesizeze reducerea disponibilului de finantare, pe de o parte din cauza scaderii cotatiilor la bursa, pe de alta parte din cauza scumpirii creditelor bancare. Reactia fondurilor de private equity la cresterea pretului companiilor romanesti este de a investi in sectoare unde nu exista concurenta, in “mine de aur” neexplorate inca de investitori. “Ne orientam spre domenii si situatii care nu sunt concurentiale”, afirma Florescu de la RCII. In cazul RCII, exemplele sunt compania de factoring Top Factoring, achizitionata anul trecut, grupul de servicii medicale Romar, Antares Hotels, cumparat la inceputul acestui an, sau producatorul de lactate Albalact.

  • Ce-i de facut intr-o lume nebuna

    De la 1.500 de kilometri de Bucuresti, din inima turistica a Vienei, unde isi are biroul seful Erste Bank, etapele prin care trece piata bancara romaneasca par evidente si previzibile. Aproape fara exceptie, fiecare raspuns pe care il da Andreas Treichl la intrebarile BUSINESS Magazin face referire la experientele traite de-a lungul ultimilor ani intr-una sau alta dintre celelalte piete central si est-europene unde Erste este prezenta.

    Cat de agresiva poate fi concurenta fata de o banca ce trece printr-o restructurare si ce efecte poate sa aiba aceasta concurenta? In 2001, cand Erste Bank a intrat pe piata din Cehia cumparand Ceska Sporitelna, a pierdut in sase luni 9% din cota de piata in zona creditelor ipotecare, pentru ca restul bancilor au fost mult mai agresive, isi aminteste Treichl. “Le-am lasat o vreme, apoi am venit pe piata cu ceva intru totul nou si bum!, s-au dus”, adauga el, precizand ca in prezent banca detine 33% din piata creditelor ipotecare. Dar se mai poate recastiga cota de piata pierduta, intr-un sistem bancar in care toti jucatorii inventeaza aproape zi de zi ceva nou? “Lucruri nebunesti se pot face usor ca sa castigi procente, am facut-o si noi in Ungaria, pentru a ajunge de la 2% la 5% cota de piata”, muta Treichl argumentatia mai aproape de Romania. Faptul ca se foloseste de asemenea comparatii atunci cand vorbeste despre piata romaneasca (pe care o studiaza, dupa propriile spuse, de mai bine de opt ani) este explicabil, in conditiile in care cea mai mare parte din businessul grupului se desfasoara in afara Austriei. In 2007, de exemplu, 74% din profitul net al grupului a provenit din Europa Centrala si de Est.

    Predictibilitatea isi are totusi limitele ei, asa cum piata romaneasca si BCR isi au specificul lor. Chiar daca liniile generale ii sunt clare (“curand terminam restructurarea, si apoi ne concentram exclusiv pe crestere”), exista inca nuante pe care Treichl asteapta sa le vada. Daca “innebuneste competitia”, atunci BCR va continua sa piarda cota de piata, spune austriacul, dar e o pierdere asumata in schimbul unei strategii sanatoase, care sa ii permita o crestere pe termen lung. Pe parcursul unui proces de restructurare ce a vizat fiecare departament al bancii si fiece linie de business, intr-un sistem bancar cu peste 40 de banci cu strategii de crestere agresiva, cota de piata a BCR s-a diminuat constant, de la 26% in urma cu doi ani, sub 24% in prezent. Cei care castiga acum sunt mai ales “cei mici”, spune Treichl, nominalizand printre castigatori bancile grecesti si pe conationalii de la Volksbank. Alpha Bank, Bancpost si Piraeus Bank sunt toate banci extrem de active in ultimul an, fiecare reusind sa isi majoreze semnificativ bilanturile. Filiala grupului elen EFG Eurobank (Bancpost), de exemplu, a anuntat in martie o crestere a activelor cu aproape 70% fata de aceeasi perioada a anului precedent si o majorare a volumului de credite cu 79%, pana la 3,41 miliarde de euro. Piraeus Bank Romania a reusit in 2007 o crestere a activelor de aproape 200% fata de anul precedent, pana la 2,9 miliarde de euro, iar la sfarsitul primului trimestru din 2008 a trecut pragul de trei miliarde de euro. Volumul de credite administrate de banca elena a crescut cu 237% in decembrie 2007 fata de decembrie 2006, depasind 2,3 miliarde de euro. “Grecii vor acum sa castige cota de piata si pentru asta fac lucruri nebunesti”, spune Treichl, adaugand ca, atunci cand si-au dorit cresterea cu orice pret (pe piata ungara, de exemplu, pe care au intrat inca din 1997 si detin in prezent circa 9% din segmentul de retail), au adoptat pentru o vreme o strategie similara.

    Seful Erste Bank comenteaza si strategia austriecilor de la Volksbank, banca ce a inregistrat in ultimii ani si cea mai rapida evolutie. Pe seama cresterii volumului de credite acordate persoanelor fizice, Volksbank a reusit sa depaseasca la active Banca Transilvania (jucatorul numarul patru in top la finele lui 2007), cu un total de peste 4 miliarde de euro. “Volksbank este un instrument periculos, iar Banca Transilvania este intr-o pozitie foarte dificila acum, pentru ca nu are fonduri in moneda straina”, isi analizeaza Treichl competitorii. Volksbank International, actionarul bancii din Romania, este detinut majoritar de mai multe banci cooperatiste austriece, lucru ce il face pe Treichl sa sustina ca “ei nu au actionari, asa ca daca fac bani sau nu e irelevant”. De unde vine insa pericolul? “Strategia cresterii agresive presupune crearea de bani artificiali pentru clientii de retail, dar nimeni nu le explica si riscul care vine odata cu acesti bani.” De exemplu, un credit in yeni japonezi cu dobanda de 10% poate fi mai apoi convertit in lei si plasat in depozite cu 12-14%, explica austriacul, “dar principiul gresit aici este ca nu ar trebui ca banca sa vanda produse pe care clientul nu le intelege 100%”.

    In ultima vreme, tot mai multe banci romanesti au inceput sa ofere credite in franci elvetieni si yeni, asa-numitele monede exotice, tocmai pentru ca dobanda afisata este mai mica decat la imprumuturile in euro sau lei. In prezent, din totalul imprumuturilor acordate gospodariilor, circa 11% (echivalentul a 2,38 miliarde de euro) este in valute exotice si 44% in lei, respectiv in euro, potrivit statisticilor BNR.

    “In Romania poti vinde orice care costa 2,99, dar daca il vinzi cu 3,01, pierzi garantat”, puncteaza Treichl ironic, adaugand ca BCR nu se va implica sub nici o forma intr-o astfel de lupta, preferand sa piarda cota de piata. Cu atat mai mult cu cat, estimeaza el, la finele acestui an 16% din totalul creditului in Romania va fi in monede exotice, “asa ca orice cota de piata am avea noi, nu va pleca de la o baza de 100%, ci doar de la 84%”. Acelasi lucru se intampla si la BRD, continua austriacul, in timp ce conationalii de la Raiffeisen “sar” abia acum in acest tren, cu credite in yeni. “Am vorbit cu domnul Stepic (presedintele Raiffeisen International – n.red.) de curand si l-am intrebat daca a innebunit cu totul.”