BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Adesgo pune un picior in Bulgaria

    In 2002, cand israelienii de la Argaman Industries LTD au cumparat Adesgo, o companie aproape de faliment, s-au speriat de starea deplorabila a fabricii. Astazi, Raanan Sobol, presedintele Adesgo, spune: “E cea mai buna afacere pe care am facut-o in toata cariera mea”.

    Patronul grupului israelian are motive sa declare asa ceva: cu aceiasi 450 de angajati preluati in 2002, investitii in echipament si know-how, Adesgo a evoluat de la o cifra de afaceri de 2,5 milioane de dolari in 2002 la 21 de milioane de dolari in 2007, potrivit datelor furnizate de companie, iar dintre toate fabricile detinute de israelieni, aflate in Iordania, Egipt, India, China si Vietnam, cea din Bucuresti este acum cea mai profi tabila.

    Acum insa proprietarii planuiesc o alta miscare: mutarea partiala din Bucuresti. Asa cum s-a intamplat si in alte tari, odata cu intrarea in UE, aplicarea unor politici severe de mediu ii obliga pe proprietarii de fabrici sa le mute din orase in zone industriale. "Ne gandim sa mutam anumite componente ale fabricii din Bucuresti; este vorba in principal de departamentul de vopsitorie", spun reprezentantii Adesgo. Vorbind despre dificultatea gasirii fortei de munca in domeniu, seful de la Adesgo marturiseste ca exista sanse foarte mari ca mutarea sa se faca nu in imprejurimile Capitalei, asa cum se speculase anterior, ci in Bulgaria, unde forta de munca inca este mai ieftina decat cea din Romania.

    Insa chiar daca vor face aceasta mutare, israelienii nu se vor retrage cu totul din Bucuresti; Sobol spune ca vor fi dezvoltate spatiile administrative pe care compania le are aici, aceasta fiind destinatia vechii cladiri a Adesgo din zona Tineretului. Decizia celor de la Adesgo se inscrie intr-o tendinta careia i se aliniaza multe fabrici din tara. De curand, Vel Pitar a anuntat decizia de a muta fabrica intr-o zona industriala din sudul Bucurestiului.

    Si alte companii din tara, cum ar fi Napolact, Pasmatex sau Tricotaje Somesul, au decis sa se mute din orase. Insa, dincolo de necesitatea respectarii normelor UE, alti doi factori determina fabricile sa ia astfel de decizii. Pe de o parte, castigurile obtinute din vanzarea la preturi mai mari a terenurilor din orase si cumpararea unor terenuri mai ieftine in alte zone; pe de alta parte, forta de munca dificil de gasit si din ce in ce mai costisitoare din orase.

    Aceasta ultima explicatie face ca destinatiile fabricilor afl ate in orase sa nu mai fie neaparat zonele industriale extraurbane, ci alte tari. In afara de Adesgo, si Colgate- Palmolive si-a anuntat de curand intentia de a muta fabrica de la Brasov in Polonia.

    “Avantajele pentru proprietarii de fabrici situate in Bucuresti care opteaza pentru relocare in afara orasului sunt diferenta mare de pret intre terenul care se vinde si terenul pe care il cumpara pentru relocare, prin aceasta operatiune proprietarii obtinand profituri foarte mari, si posibilitatea de a obtine autorizatia de functionare de la mediu mult mai usor decat daca si-ar mentine activitatea in oras”, spune Ionut Petcu, consultant in cadrul departamentului de terenuri, Colliers International.

    Petcu detaliaza ca este din ce in ce mai greu sa se obtina reinnoirea autorizatiei de functionare de la agentia de mediu, pentru activitati poluante in interiorul orasului, in apropierea cartierelor traditionale. De asemenea, majoritatea fabricilor din oras sunt construite inainte de 1989 si nu sunt concepute pentru activitatea care se desfasoara in prezent in cladirile respective, facand astfel productia destul de dificila sau nepermitand o utilizare eficienta a spatiilor.

    Odata cu relocarea, spatiile de productie se pot configura dupa nevoile activitatii desfasurate in prezent. “Dezavantajele sunt date doar de transportul in comun, care nu este la fel de bun pentru fabricile aflate din afara orasului”, completeaza Ionut Petcu. Un alt factor care determina fabricile sa aiba in vedere mutarea in afara granitelor tine de infrastructura si de birocratie.

    “Pentru noul amplasament al fabricii Pasmatex am reusit, dupa trei ani de la cumpararea terenului, sa obtinem autorizatia de imprejmuire si sper sa primim si autorizatia de constructie. Avem probleme cu accesul defi nitiv de intrare din drumul national, pentru ca nu se stie ce solutie se va adopta pe termen lung pentru reteaua de drumuri. Consider esentiala pentru mutarea industriei in afara oraselor o buna colaborare cu institutiile statului, cele centrale, cele descentralizate si administratia locala”, este de parere Maria Grapini, patronul producatorului de textile si confectii Pasmatex din Timisoara.

    Doru Mladin, presedintele Organizatiei Patronale din Pielarie si Incaltaminte (O.P.PINC), e de parere ca nu legislatia in armonizare cu cea din UE (“inca destul de permisiva”) e principala cauza a relocarilor, ci situatia pietei imobiliare. “Si in sectorul de pielarie-incaltaminte, fabrici importante odinioara au inchis portile sau si-au relocat productia in zone industriale, pentru a face loc afacerii imobiliare”, spune el.

    Desi reprezinta un fenomen normal, fiindca o zona industriala va oferi intotdeauna conditii si costuri mai bune de operare, relocarea in zonele industriale are destule dezavantaje. “Problema la noi este ca stabilirea si delimitarea acestor zone industriale nu se face intotdeauna de catre autoritatile locale in baza unui plan coerent, gandit din toate punctele de vedere, inclusiv cu planul asigurarii utilitatilor publice necesare si a accesului facil pentru logistica industriala”, adauga Mladin.

    Concluzia ar fi ca zona dezvoltarilor industriale are perspectiva unei dezvoltari haotice, la fel cum s-a intamplat cu constructiile rezidentiale. Ce se intampla insa pe locurile parasite de fabrici in orase? Cum am vazut, interesul companiilor industriale de a vinde terenurile e legat de posibilitatea castigurilor pe o piata imobiliara inca profitabila.

    Fabrica de textile Tricotaje Somesul a vandut un teren de 18.000 mp din zona centrala a Clujului, cu 12 milioane de euro, companiei britanice Dawnay Day, care va construi pe acest amplasament un mall si o cladire de birouri, prin intermediul dezvoltatorului Atrium Centers. Investitia britanicilor va fi de 85 de milioane de euro. In cartierul Drumul Taberei din Bucuresti, grupul spaniol Gran Via a cumparat pentru 42 de milioane de dolari fosta fabrica Tricodava de la fondul de investitii Broadhurst, urmand ca pe terenul respectiv sa construiasca un ansamblu rezidential de 2.000 de locuinte, alaturi de spatii comerciale si de birouri, investitia totala fiind de 200 de milioane de euro.

    Mai rare sunt cazurile cand companiile aleg sa-si dezvolte singure o politica de investitii imobiliare, cum e cazul ModaTim Timisoara, producator de confectii care isi va muta activitatea de productie in afara orasului, iar pe terenul respectiv va construi un proiect imobiliar propriu. ModaTim va construi in total cinci cladiri de birouri, dintre care prima, cu o suprafata inchiriabila de 7.500 mp, a fost deja termi nata toamna trecuta, cu o investitie de opt milioane de euro. Pentru finantarea proiectului, compania a luat un credit de 28 mil. euro de la banca austriaca Investkredit Bank, parte a grupului Volksbank.

  • Benzina pe cont propriu

    “Nu puteam astepta sfarsitul procesului de reorganizare a Rafo Onesti si decizia actionarilor referitoare la vanzarea sau nu a retelei de benzinarii”, spune Werner Bolek, country manager al grupului austriac Grizzly, companie care a intrat in Romania in mai 2007 avand ca principal obiectiv un contract pentru inchirierea si ulterior achizitia lantului de 45 de benzinarii ale Rafo.

    Principalul motiv pentru care Werner Bolek si colegii sai au luat aceasta decizie este faptul ca situatia actuala a rafinariei de la Onesti nu poate permite stabilirea unui termen pentru o tranzactie, fiind momentan in reorganizare judiciara. Situatia Rafo era neclara si in octombrie 2007, cand Grizzly a semnat cu Rafo un contract de inchiriere a statiilor; pe atunci, Rafo era in asteptarea unui nou termen la care creditorii urmau sa ceara falimentul, ceea ce s-a si intamplat in ianuarie 2008, cand rafinaria si-a oprit din nou activitatea.
    “Grizzly a vazut benzinariile Rafo ca o buna oportunitate de a intra pe piata romaneasca de retail de carburanti, insa nu suntem destul de rabdatori sa asteptam momentul cand Rafo va putea vinde active”, spune country managerul Grizzly, care a condus pana saptamana trecuta administrarea retelei de 45 de benzinarii (contractul a luat sfarsit la 31 mai 2008).

    In perioada cat au administrat reteaua Rafo, austriecii au facut un test de rebranding al unei benzinarii (la Afumati), dar si-au facut si o imagine despre valoarea si necesarul de investitii pentru lantul de benzinarii. Astfel, daca valoarea estimata este de aproximativ 1 milion de euro per statie, Bolek estimeaza ca fiecare din aceste statii are nevoie de aproximativ 300.000 euro investitii pentru a putea concura pe piata. Deoarece intelegerea cu Rafo a cazut, din aceasta saptamana si pentru o perioada deocamdata nedeterminata, Werner Bolek va conduce operatiunile pe care Grizzly si le-a propus pentru Romania: “Ne-am asezat la masa cu expertii nostri si am redesenat planurile pentru piata romaneasca, de la care asteptam sa devina principala noastra piata in afara Austriei”. Operatiunile asupra carora s-au hotarat sunt comert cu petrol si distributie a bauturilor energizante.

    Pe piata comertului cu carburanti, Grizzly va folosi bugetul pregatit pentru modernizarea benzinariilor Rafo in dezvoltarea unui lant propriu de benzinarii: “Este vorba despre o serie de noi statii pe care le vom dezvolta in parteneriat cu dezvoltatori internationali din domeniul retailului si al dezvoltarilor imobiliare, cu care purtam momentan discutii”, spune Werner Bolek. Noile statii nu vor fi investitii de la zero, Bolek intentionand sa cumpere statii de la benzinari particulari.

    “Pentru primul an avem un buget de pana la 10 milioane de euro, din care am dori sa cumparam cinci-sase benzinarii bine localizate, pe sosele de centura sau aproape de centrele comerciale”, spune Werner Bolek, precizand ca acestea vor purta numele Grizzly si vor comercializa toate tipurile de carburanti, inclusiv GPL.

    Lansarea unui lant de benzinarii ar fi o premiera pentru Grizzly, care opereaza doar statii GPL (50 de statii proprii in Polonia, plus aproximativ 100 de francize). “Aventura cu Rafo a fost un test dur, insa ne-a ajutat sa cunoastem piata romaneasca si ne-am dat astfel seama ca un lant de statii exclusiv pentru GPL nu are sens in Romania”, spune Bolek. Cu statii GPL in Romania, Grizzly ar fi intrat pe o piata de aproximativ 400 mil. euro, unde activeaza trei operatori importanti: Petrom Gas (detinuta de Petrom Group, care a asimilat Shell Gas, ajungand la o cota de piata de 25%), Crimbo Gas (afacerea vanduta de Cristian Borcea, actionarul grupului Dinamo, grupului olandez SHV cu 50 de milioane de euro) si Butan Gas (controlata de omul de afaceri Constantin Dragan, care a atins o cota de piata de 25% printr-o serie de mici achizitii). Dat fiind ca Grizzly prefera intrarea pe piata benzinariilor, evaluata la 7 mld. euro, va intra in lupta cu grupuri internationale precum OMV, KazMunaiGaz, MOL si Lukoil. “Cred ca aceste mari grupuri au cam terminat planurile de expansiune si acum isi consolideaza pozitiile”, motiveaza Bolek. Country managerul Grizzly mai spune insa ca are nevoie de un business solid si profitabil: “Pentru viitor, este de ajuns sa vedem reteaua Grizzly in top zece al lanturilor de benzinarii din Romania”.

    Compania este deocamdata pe ultima suta de metri cu lansarea in Romania a produsului care face obiectul de activitate al altei divizii a grupului Grizzly – bauturile energizante. “Grizzly Power este o afacere solida in Austria, Germania si Polonia, iar adu¬cerea ei in Romania se intampla intr-un moment in care aceasta piata este in crestere accentuata”, spune Werner Bolek.

    Conform planului de afaceri al Grizzly, Romania ar trebui sa devina cea mai solida piata pentru vanzarile de Grizzly Power pana la mijlocul anului 2009, vanzarile asteptate din vara 2008 pana in vara 2009 fiind estimate la 10 milioane de doze. “Este o tinta usor de atins, deoarece piata din Romania este acum de 75 de milioane de doze pe an (sau valoric undeva in jur de 15 de milioane de euro), iar o piata saturata va insemna 300 de milioane de doze pe an”, estimeaza Bolek. Red Bull Romania si Coca-Cola, cu brandul de energizant Burn, sunt la ora actuala cei mai importanti furnizori din piata bauturilor energizante, iar Red Bull este lider, cu aproape 70% cota de piata.

    Werner Bolek nu ii considera pe liderii pietei o problema nici in cazul benzinariilor, nici in al bauturilor energi¬zante: “Fiind un grup cu activitati diverse, nu tintim sa fim lideri, ci sa avem profit”. N

    Trei Grizzly

  • Avioanele lui Tender ataca in linie

    “Nu ne grabim sa sarim la etapa zborurilor regulate”, spune Bogdan Dimitrescu, director adjunct al Jetran Air, companie care in urma cu doua saptamani a fost preluata de Grupul Tender pentru suma de 45 de milioane de dolari (28 de milioane de euro).

    Dimitrescu foloseste cuvantul “etapa”, deoarece pana acum compania a avut ca activitate principala inchirierea aeronavelor, intai in wet-lease (inchirierea aeronavelor cu tot cu echipaj si celelalte servicii, pentru a opera in numele companiei care preia aeronava) catre companii straine de aviatie, iar din acest an in regim charter, operand pentru prima oara sub brand propriu atat din Romania, cat si din strainatate. “A fost o dezvoltare pas cu pas, iar piata de wet-lease, spre care ne-am indreptat initial, ne-a oferit cresterea afacerilor si ne-a sustinut planurile pentru a opera acum in nume propriu, iar mai tarziu ca o companie de linie”, spune Bogdan Dimitrescu.

    Pentru o companie care activeaza din 2002 in Romania, Jetran este foarte putin cunoscuta din cauza faptului ca a lucrat predominant cu companii din strainatate carora le-a inchiriat aeronavele. Jetran a devenit ceva mai vizibila abia odata cu anuntul facut in urma cu doua saptamani privind vanzarea catre grupul omului de afaceri Ovidiu Tender. Tranzactia reprezinta o premiera pentru piata autohtona, fiind prima vanzare a unei companii aeriene (exceptie facand start-up-urile din jurul anilor 2000).

    Operatorul national TAROM sau low-cost-ul Blue Air au fost de vanzare de mai multe ori in anii trecuti, dar intentiile de achizitie nu s-au concretizat, principalul motiv fiind dificultatile cu care se confrunta in general aviatia europeana, legate in special de costul carburantilor si de aglomerarea pietei.

    “In ultimii ani, investitorii strategici care sa cumpere o companie de aviatie au fost tot mai rari, pe de o parte pentru ca piata s-a complicat foarte mult, iar pe de alta parte pentru ca s-au dezvoltat mult aliantele, iar astfel operatorii au putut avea legatura cu orice alta piata”, spune Szabolcs Nemes, consultant in cadrul Roland Berger Romania. Achizitiile unor companii de aviatie pe plan international au loc in cazul unor operatori care vor cu orice pret acapararea unei cote cat mai importante dintr-o anumita piata, cum este cazul grupului franco-olandez Air France-KLM sau al micului operator italian Air One, care au vanat mult timp compania nationala italiana Alitalia, aflata in mari dificultati financiare, sau in cazul unor investitori de tip holding, care isi adauga aviatia ca nou domeniu de activitate pentru a-si completa structura sau a crea unele sinergii.

    Din aceasta ultima categorie face parte tranzactia prin care grupul Tender a cumparat Jetran, Ovidiu Tender declarand deocamdata ca a cumparat compania pentru ca era de vanzare: “Actionarul majoritar american avea nevoie de lichiditati in contextul crizei creditelor, iar noi vom vedea ce vom face pe viitor cu noua achizitie, care oricum este un business profitabil”. Cand vorbeste de business profitabil, Ovidiu Tender nu se refera la aviatie in general, ci la Jetran in special, care a avut profit inca din primul an de functionare, dupa cum spune Bogdan Dimitrescu, directorul adjunct al companiei.

    “Unul dintre principalele motive pentru care compania a avut profit este faptul ca nu a fost expusa in mod direct la fluctuatiile pietei de aviatie, la problemele legate de costuri ale combustibilului sau ale aglomerarii pietei, deoarece veniturile sale au fost si sunt atrase prin contracte de inchiriere, fie in wet-lease, fie in regim charter”, comenteaza Szabolcs Nemes. Acesti factori de risc ar putea avea impact asupra profitabilitatii companiei atunci cand compania ar incepe operarea de curse regulate. In cazul operarii curselor regulate insa, o scadere a profitului ar putea fi compensata de o crestere a cifrei de afaceri (anul trecut, compania a facut afaceri de 25 de milioane de euro, iar pentru acest an estimeaza cel putin 35 de milioane de euro).

    De asemenea, compania mai are un atu: este singurul operator local de chartere care nu are si curse regulate si singurul operator care pastreaza o aeronava de rezerva. In Romania, turoperatorii care organizeaza curse charter inchiriaza de obicei aeronavele de la companiile de linie (TAROM, Carpatair) sau de la cele low-cost (Blue Air), insa de multe ori orarul charterelor este influentat negativ de faptul ca trebuie sa “strecoare” zborurile charter intre cursele lor de linie.

    Inainte de a fi cumparata de Tender Group, principalele rezultate la o cautare pe internet a Jetran Air aratau ca aceasta companie ar fi fosta Acvila Air sau fosta Angel Airlines – ambele companii de aviatie cu actionariat romanesc, care au iesit de pe piata la inceputul anilor 2000. Singurul lucru care ar lega Jetran de aceste companii este numele lui Gheorghe Valceanu, fost actionar in acele companii, dar si in altele, precum Carpatair, si actualmente actionar minoritar si la Jetran. Iar in perioada in care aceste doua companii au disparut de pe piata a aparut Jetran.

  • Cautati clientii pe plaja

    “Modelele Baia Yachts acopera un segment de nisa pe piata ambarcatiunilor – sunt iahturi de viteza cu motor de peste 1.000 de cai putere si sistem inovator de propulsie rotativa, dar se incadreaza in acelasi timp si in categoria de lux. Daca ar fi sa facem o analogie, suntem clasa AMG a companiei Mercedes sau poate chiar Ferrari”, sustine Avram Avramov, director de vanzari al ICS, care reprezinta iahturile Baia in estul Europei.

    Avramov spune ca majoritatea clientilor apeleaza la leasing pentru a cumpara o astfel de barca. Cele trei iahturi expuse – Atlantica ’78, Azzura ’63 si One ’43, care costa 4 milioane de euro, respectiv 2 milioane si 560.000 de euro, vor ramane permanent in marina Sunny Day. “Mai asteptam si modelul Italia ’70, premiat anul trecut la Cannes Boat Show. Unul dintre cele trei iahturi s-a vandut deja, iar in Romania avem un potential client, o companie”, adauga Avramov.

    Iahturile Cantieri di Baia au o traditie de un sfert de secol si sunt produse exclusiv in Italia. In afara de motor si aparate tehnologice, totul, de la fibra de carbon pana la laminari, se realizeaza “in-house”. Construirea unei barci dureaza intre 8 si 12 luni, in functie de modelul iahtului si de personalizarile cerute de clienti.

    Prima piata unde s-au impus ambarcatiunile au fost SUA, “unde s-au vandut in jur de 150 de modele, iar unele dintre ele au aparut in filme precum , filmat in Miami, sau in reclame la bauturi. Acum cea mai profitabila piata pentru noi este Grecia, urmata de Hong Kong si Dubai”, spune Mario Borselli, director de vanzari al Baia Yachts, compania producatoare a iahturilor Cantieri di Baia. Cifra de afaceri a firmei s-a ridicat la 50 de milioane de euro in 2007, iar pentru anul acesta se preconizeaza 60 de milioane de euro. Marja de profit a companiei dupa plata taxelor si impozitelor este de 4% din cifra de afaceri, iar 2% din vanzari sunt alocati publicitatii, conform datelor oferite de companie.

    “Cheltuim peste un milion de euro anual pentru publicitate. Cred ca cea mai buna cale de a-ti face numele cunoscut in mediile de oameni cu foarte multi bani este sa fi prezent in resorturi din Sardinia, Saint Tropez, Bodrum, locuri in care acesti oameni vin sa-si petreaca vacanta”, afirma Borselli, care adauga ca a ales si marina din Sunny Day Resort ca “showroom”, pentru ca e de parere ca “multi oameni de afaceri si companii din Romania, Ungaria si Bulgaria au sau vor avea posibilitatile financiare de a achizitiona un iaht de lux”.

    In Romania, piata ambarcatiunilor de agrement este estimata pentru acest an la circa 40 de milioane de euro, in crestere cu 30% fata de anul trecut. La ultima editie a Romanian Boat Show, de la inceputul lunii trecute, cea mai mare expozitie de iahturi si barci de agrement, au fost expuse ambarcatiuni in valoare totala de aproape 40 de milioane de euro, din care valoarea vanzarilor a ajuns la aproximativ 20 de milioane. Cele mai scumpe iahturi expuse au fost un Pershing 46 si un Sunseeker 43, la preturi de circa un milion de euro fiecare.

    In decembrie trecut, la targul Luxury Show din Bucuresti, importatorul Unicomp a reusit sa vanda un iaht de un milion de euro (Princess 43), iar Neptun Yacht a vandut un Azimut 75 in valoare de 3,5 milioane de euro si inca patru Azimut 43 in valoare de 860.000 de euro.

  • Jolidon isi umple sacosele in UE

    La inceputul lui 2007, Jolidon, una dintre foarte putinele companii romanesti care s-au extins in strainatate, cumpara pachetul majoritar al producatorului italian de lenjerie Emmeci. Anul acesta, tot la inceput, a doua achizitie pe piata italiana a vizat chiar principalul concurent local al Emmeci – Lilly, o companie cu o retea de distributie in peste 30 de tari si o productie anuala de peste sase milioane de articole de lenjerie. Inainte insa cu cateva saptamani sa semneze achizitia cu distribuitorul si exportatorul italian, Jolidon a cumparat si pachetul majoritar de actiuni al fabricii Tricotaje Ineu, infiintata in 1990, in urma privatizarii fostei sectii Ineu din cadrul intreprinderii Tricoul Rosu din Arad.

    Ultimele doua achizitii ale Jolidon inseamna cresterea capacitatilor locale de productie cu 30% si completarea portofoliului cu inca trei branduri de lenjerie – Lilly, Eclizia si Kelitha, plus cateva mii de clienti ai Lilly Italia. “Impreuna cu firme cu experienta putem forma un grup puternic pe piata lenjeriei internationale, desi avem doar 15 ani de existenta”, explica omul de afaceri clujean Gabriel Cirlig, proprietarul Jolidon, seria achizitiilor pe care le face si in tara si in strainatate.

    Daca dincolo de granite urmareste notorietatea brandurilor, in tara proprietarul Jolidon cauta fabrici care sa-i permita sa mareasca productia de lenjerie si costume de baie.

    Ce avea Tricotaje Ineu si nu avea Jolidon? “Experienta de peste 30 de ani in corsetarie. Fabrica avea nevoie de ajutorul nostru financiar, iar noi aveam nevoie de capacitate de productie mai mare”, afirma Cirlig. Fabrica aradeana, care a inregistrat in 2006 afaceri de circa 2,5 milioane de euro, potrivit datelor raportate la Ministerul Finantelor, va creste cu 30% productia lunara a Jolidon, pana la 700.000 de articole. In ultimii patru ani, Jolidon a devenit actionarul majoritar al altor trei companii. Prima pe lista de achizitii a fost Argos in 2004. Potrivit propriilor aprecieri, dupa tranzactie Jolidon si-a adjudecat peste 40% dintr-o piata a lenjeriei care trecuse de 100 de milioane de euro.

    Doi ani mai tarziu, in contextul unei piete interne in scadere si al aprecierii leului fata de euro, care s-au resimtit in veniturile realizate din exporturile facute de Jolidon, Cirlig a cumparat si firma de textile LCS Conf, adaugan¬du-si in portofoliu si marca Falla, sub care producea anterior fosta Flacara. In 2007, prin cumpararea pachetului majoritar al producatorului de lenjerie Emmeci, au intrat sub umbrela grupului Jolidon doua branduri italiene: Infiore si Chiaro di Luna.

    “Tot timpul facem achizitii”, spune Cirlig, lasand sa se inteleaga ca va mai cumpara si alte companii. Deocamdata insa principala lui preocupare este deschiderea de noi magazine. In proces de amenajare sunt acum magazine proprii la Brasov, Constanta, Braila si Bacau, urmand ca pana la finele lui 2008 Jolidon sa mai deschida in tara inca 14 noi magazine, in urma unor investitii de circa 1,5 milioane de euro.

    In total, Jolidon opereaza o retea de 119 magazine, dintre care 71 in tara, trei in Ungaria, 35 in Italia si 10 boutique-uri in Franta, in sistem de franciza. Lantul de zece magazine din Franta se va dubla pana la sfarsitul anului in curs. In paralel, clujenii iau in considerare si intrarea pe piata de confectii cu magazine sub brandul Falla. Compania are deja un spatiu de vanzare la Cluj, deschis la sfarsitul anului trecut, iar in perioada urmatoare va deschide inca un magazin Falla la Brasov. “Tatonam piata si probabil ca in viitor vom dezvolta si latura aceasta mai mult. Pentru inceput preferam spatiile din magazinele universale”, precizeaza Gabriel Cirlig.

    Intrarea Jolidon in comertul cu haine nu este o premiera in randul producatorilor de lenjerie si costume de baie. Iulia Dobrin, creatoarea brandului ID Sarrieri, vinde haine si accesorii de lux prin trei magazine The Place. La fel si Pasmatex, producator de pasmanterie, vinde lenjerie intima, categorie care a ajuns sa detina 35-40% din totalul productiei. Cu filiale in Ungaria, Franta si Italia, noua branduri de lenjerie in portofoliu (Jolidon, Prelude, Argos, Infiore, Chiaro di Luna, Lilly, Eclizia si Kelitha) si doua marci de confectii (Flacara si Falla), Gabriel Cirlig estimeaza pentru anul acesta o crestere a cifrei de afaceri cu peste 30% fata de anul precedent, ceea ce ar insemna aproximativ 80 de milioane de euro. Magazinele proprii detin in prezent circa 40% din totalul vanzarilor Jolidon, care anul trecut au ajuns la 60 mil. euro.

    Dar prin dezvoltare, Cirlig intelege nu numai extinderea retelei de magazine, ci si a celei de distributie si intrarea pe noi piete. O zona care a atras atentia clujenilor este Rusia, “unde crestem, dar deocamdata nu cu magazine proprii, ci doar cu distributie, mai ales ca acum putem pune la calcul si reteaua de distributie a firmei Lilly”, explica presedintele Jolidon.

    Are in plan Jolidon sa-si extinda reteaua de vanzari si peste granitele Europei? “Ne intereseaza in special piata europeana. Inca n-am ajuns la nivelul de maturitate care sa ne permita sa atacam o piata ca aceea a Americii”, raspunde Cirlig.

    Cinci in unu

  • Louis Vuitton in Romania

    Deschiderea primului Louis Vuitton din tara era programata initial pentru decembrie anul trecut, insa “intrarea in Romania s-a amanat pentru 2008 din cauza unei reorganizari interne”, cum motiva pentru BUSINESS Magazin Konstanze Wachter, directorul de comunicare al Louis Vuitton pentru Europa. Planurile Louis Vuitton pentru Romania au ramas insa aceleasi, dat fiind ca in tot acest timp compania a pastrat cei 200 de metri patrati pe care i-a inchiriat in galeriile comerciale ale hotelului JW Marriott din Capitala, acoperind vitrinele goale cu o panza pe care, alaturi de emblema “LV”, a fost scris mesajul “Coming soon”.

    In aceasta saptamana, francezii deschid in sfarsit magazinul unde vor vinde faimoasele genti de lux prin intermediul unei firme infiintate anul trecut in Romania, aflata in proprietatea firmei Louis Vuitton Malletier, care detine 99%, si a Société des Magasins Louis Vuitton France, cu restul de un procent.

    Pentru producatorul de bunuri de lux Moët Hennessy Louis Vuitton (LVMH), piata din Romania nu este o necunoscuta: Vuitton este cel care a adus lantul Sephora in Romania, in parteneriat cu compania elena Sephora Marinopoulos, lant care numara in prezent 11 magazine. Dar interesul Louis Vuitton pentru Romania confirma inca o data faptul ca piata de lux castiga in atractivitate, in conditiile in care oferta locala de produse de lux se diversifica treptat, cele mai recente deschideri in Bucuresti, dar prin franciza, fiind doua nume cu greutate – Valentino si Mariella Burani.

    “Chiar daca este inca la inceput, retailul de moda de lux din Romania are perspective mai mult decat promitatoare”, constata Gianluca Sirotti, director de export al grupului italian Mariella Burani Fashion Group, care detine 226 de magazine in lume, dintre care 170 in franciza, si are vanzari anuale de circa 700 de milioane de euro. Sirotti spune ca principalul obiectiv al grupului este acum extinderea in tarile est-europene, iar “Romania este prima dintre ele in care deschidem un magazin. Urmeaza, in septembrie, un monobrand in Polonia, dupa ne indreptam catre alte piete, precum Cehia si Ungaria”.

    Primul magazin Mariella Burani (150 mp), deschis pe Calea Victoriei, in urma unei investitii de 500.000 de euro, fara a include si valoarea stocului de marfa, este operat de Alsa Boutiques, care mai importa si brandurile Max Mara, Ermenegildo Zegna, Pal Zileri si La Perla. Contractul de franciza a fost semnat pentru o perioada de zece ani, iar Sirotti se asteapta pana la sfarsitul acestui an la vanzari de pana la 1,5 milioane de euro in magazinul din Bucuresti.

    “Noi vrem sa participam activ la crearea unei <high street>”, sustine Daniel Rosner, managing director in cadrul Alsa Boutiques, justificand de ce sase din cele sapte magazine operate de Alsa Boutiques au fost deschise pe Calea Victoriei. Aceasta artera este intr-adevar un magnet pentru marci renumite la nivel mondial, dar retailerii de lux iau in calcul si alte variante. Bally, spre exemplu, are un magazin pe bulevardul Magheru, Canali a deschis pe Calea Dorobantilor, iar Louis Vuitton a preferat sa-si faca intrarea nu stradal, ci intr-o galerie comerciala pe care o imparte cu nume precum Bang & Olufsen, producatorul de sisteme de sunet de lux, sau Rolex.

    Pe Calea Victoriei, lipit de magazinul Mariella Burani, Alsa Boutiques a deschis saptamana trecuta si un monobrand Marela, din portofoliul Max Mara. Daniel Rosner afirma ca “urmeaza sa mai aducem un brand tot exclusivist, iar de anul viitor incepem sa deschidem spatii de vanzare secundare in provincie”. Alsa Boutiques vrea sa duca brandul Max Mara in alte cateva mari orase din tara, planul pentru urmatorii cinci ani fiind de deschidere a sase sau sapte magazine. Compania a realizat anul trecut o cifra de afaceri de circa 2,5 milioane de euro, iar pentru anul acesta estimeaza vanzari de pana la patru milioane de euro. Desi se declara convins ca brandurile de lux nu au ce cauta in mall-uri, Daniel Rosner ia in calcul si alternativa centrelor comerciale. “Cautam amplasamente, in special stradale, dar Max Mara poate intra si in mall-uri cu o serie de linii de produse”, spune el.

    A deschide un magazin pe Calea Victoriei nu garanteaza insa automat succesul, este de parere Laszlo Forray, directorul diviziei de fashion a Otter Distribution, care detine franciza M Missoni pe piata romaneasca. Distribuitorul brandurilor Otter, Geox si Fila pe piata interna a semnat un acord de franciza pe trei ani cu Valentino Fashion si a deschis primul boutique M Missoni (130 mp) in Baneasa Shopping City, in urma unei investitii de 800.000 de euro. Cel de-al doilea monobrand, programat sa fie deschis in urmatorii trei ani, va fi insa pe o artera comerciala, tine sa precizeze Laszlo Forray, anticipand ca pana atunci si piata de lux va fi mai diversificata.

    Lista marcilor de lux proaspat intrate in Romania nu se incheie aici, chiar daca nu e nici foarte lunga. Primul magazin din afara Italiei al grupului Mengotti, specializat in vanzarea de haine, incaltaminte si accesorii de lux, a fost deschis in martie pe Calea Victoriei, in urma unei investitii de 1,2 milioane de euro. Multibrandul (700 mp) vinde accesorii de lux din colectiile Prada, Valentino, Dolce Gabbana, Versace sau Giorgio Armani. “In functie de cum va merge acest magazin, vom mai deschide si altele. Cel de-al doilea multibrand din Bucuresti va fi probabil pe Lipscani”, spune Adriano Mengotti, presedintele companiei, adaugand ca are in plan sa deschida inca trei magazine in afara Bucurestiului in urmatorii cinci ani. Grupul Mengotti detine azi o retea de 12 magazine in Italia, anul trecut inregistrand vanzari de 30 de milioane de euro.

    Totusi, cea de-a doua piesa de rezistenta a acestui an dupa Louis Vuitton va fi Gucci, brandul italian care si-a fixat pentru 2008 termenul de intrare pe piata din Romania. Este vorba despre doua magazine ce urmeaza sa fie deschise pe Calea Victoriei: un multibrand cu pantofi, genti, curele Boucheron, Yves Saint Laurent si Gucci si un monobrand, destinat exclusiv vanzarii de haine marca Gucci.

    Ce inseamna LVMH

  • Pariurile castigatoare la Bursa

    De cateva saptamani, investitorii de pe Bursa sunt tot mai agitati, pe masura ce scenariul unei reveniri a pietei incepe sa prinda contur.

    Multi dintre cei care si-au pastrat calmul in ultimele noua luni de scadere a pietei sunt foarte aproape sa si-l piarda acum, pe masura ce unele dintre companiile listate incep sa li se arate din ce in ce mai atractive si oportunitatile de castig par mai numeroase. In acest paradis al speculatorilor, granita dintre un castig fabulos si pierdere este de doar cateva minute.

    “Dar daca ne uitam la rapiditatea cu care au crescut unele actiuni, deja putem considera ca intram intr-o zona de risc ridicat. Fiecare noua zi in care pretul creste poate fi si ultima, iar intrarea la cumparare se aseamana cu o ruleta ruseasca unde in fiecare zi se mai adauga un cartus in incarcator”, compara Paul Brendea, analist la societatea de brokeraj Prime Transaction, referindu-se la evolutia actiunilor Azomures si Amonil.

    Sedintele de la Bursa de saptamana trecuta au fost printre cele mai dramatice din ultimul an. Doua noi vedete, Azomures si Amonil, au luat prim-planul, iar outsideri precum Oltchim si Oil Terminal au reusit de asemenea pentru cateva zile sa ia ochii investitorilor cu cresteri substantiale. Pariurile care au adus castiguri unora au adus insa pierderi pentru altii.

    Actiunile producatorului de ingrasaminte chimice Azomures Targu-Mures (AZO) au reusit cea mai spectaculoasa ascensiune din ultimele luni, triplandu-si valoarea in doar trei saptamani. Pentru cei care au fost inspirati sa mizeze la inceputul lunii mai pe aceste titluri, castigul a putut ajunge si la 300%, altii, care le-au descoperit mai tarziu, au putut obtine usor un profit de 150%, insa cei care s-au lacomit sa le cumpere la urma au pierdut chiar 20% intr-o zi.

    In primele doua sedinte ale saptamanii trecute, actiunile Azomures au crescut cu cate 15%, ramanand fara vanzatori. Sedinta de miercuri a debutat la fel, pentru ca in doar cinci minute situatia sa se schimbe radical si de la plus 15% sa ajunga sa se tranzactioneze aproape la minus 15%.

    Astfel, cei care au cumparat in deschidere pe maxim au vazut cum actiunile le-au scazut cu 25% pana la finalul sedintei. A doua zi, actiunile producatorului de ingrasaminte chimice au crescut din nou cu 15%, insa cei care si-au marcat pierderea nu au mai prins aceasta revenire.

    “Evolutiile actiunilor Azomures si Amonil, la care putem adauga si Oltchim, arata cateva lucruri interesante. In primul rand faptul ca exista bani in piata, bani care se activeaza imediat ce se intrevad niste posibilitati de castig. In al doilea rand, o trasatura foarte cunoscuta a bursei romanesti, intrarea investitorilor la cumparare numai dupa o crestere semnificativa”, sustine Brendea.

    Practic, saptamana trecuta investitorii cumparau aceleasi actiuni ca si in urma cu trei saptamani, cand cursul titlurilor Azomures a sarit pentru prima data de 0,2 lei. Rezultatele financiare pe primul trimestru erau cunoscute inca de la acea data, iar intre timp nu a fost anuntata nicio stire care sa justifice avansul accelerat al cursului. Dar daca in urma cu trei saptamani, tranzactiile cu actiuni Azomures nu depaseau 200.000 de euro pe zi, miercurea trecuta, s-au transferat actiuni de peste 1,6 milioane de euro.

    “Lumea nu s-a aruncat la cumparare decat dupa cateva sedinte de cresteri maximale si am observat, pentru a nu stiu cata oara, o trecere uluitor de rapida de la frica la lacomie, doua stari opuse si de regula paguboase”, mai spune Brendea.

    In cazul Azomures sau al Amonil cresterile au fost sustinute de rezultatele bune raportate de cele doua companii in primele trei luni ale anului, pe fondul unui avans puternic al pretului ingrasamintelor chimice la nivel international.

    Indicatorii financiari inca atractivi (cele doua companii au cele mai mici PER-uri de la Bursa) le ofera investitorilor care cumpara chiar si dupa o crestere de 200% a pretului, o oarecare siguranta, cum s-a vazut si saptamana trecuta, cand atat Azomures, cat si Amonil au inregistrat joi cresteri de cate 15%, dupa ce scazusera puternic cu o zi inainte.

    Sunt insa si actiuni care au crescut inexplicabil, fara ca sa existe informatii noi sau motive fundamentale de cresteri, pentru ca apoi sa scada la fel, cum e cazul Oltchim, Oil Terminal sau Turbomecanica. Unii investitori s-au lasat amagiti de cresterile puternice ale acestora si au intrat la cumparare, desi Oltchim si Turbomecanica au raportat pierderi in primul trimestru si nimic nu anunta o schimbare semnificativa in situatiile lor financiare pana la sfarsitul semestrului.

  • A inceput sezonul marilor tranzactii

    "Imi aduc aminte cand tocmai ma mutasem la casa de avocatura Salans, in 2004. Colegii erau deosebit de incantati pentru ca fusesera implicati in tranzactia Europe House. Acum, tranzactii de acest nivel sunt un lucru comun pe piata romaneasca", spune Gabriel Biris, partener in cadrul casei de avocatura Biris Goran.

    Europa House a fost atunci vanduta pentru aproximativ 25 de milioane de euro in a doua jumatate a anului 2003 de catre dezvoltatorul israelian GTC catre fondul de investitii austriac Europolis. Rememorarea momentului din urma cu cinci ani este instructiva ca prim reper pentru o serie de recorduri care au fost doborate rand pe rand, de la vanzarea Opera Center la preluarea a doua cladiri de birouri din cadrul proiectului Sema Parc de catre Europolis sau la vanzarea centrului comercial Polus Cluj, care a reprezentat in ultimul an si jumatate cea mai importanta tranzactie imobiliara din tara, in valoare de 210 milioane de euro.

    Ultimul record a fost stabilit in urma cu aproximativ zece zile, cand casele de avocatura Biris Goran si Nestor Nestor Diculescu Kingstone Petersen (NNDKP) au anuntat achizitia de catre o divizie a Deutsche Bank, pentru 340 de milioane de euro, a ansamblului rezidential Upground si a doua cladiri de birouri situate in acelasi proiect, in nordul Capitalei.

    "Echipa are cateva mii de ore petrecute pe acest dosar, iar cei care au lucrat direct in echipa de negociere au fiecare cate 300-400 de ore petrecute pentru aceasta tranzactie", spune Francisc Pelli, partener in cadrul NNDKP si unul din cei doi coordonatori ai echipei de 12 avocati care a asistat cumparatorul.

    Cele 600 de apartamente si cladirile de birouri, a caror suprafata va depasi 100.000 de metri patrati, vor necesita investitii estimate initial la 260 de milioane de euro de catre reprezentantii dezvoltatorului, Upground Estates, care a fost asistat in tranzactie de o echipa de trei avocati condusa de Gabriel Biris.

    Dincolo de valoare, tranzactia a scos in evidenta si un alt nume mai putin cunoscut de pe piata imobiliara, omul de afaceri grec Ioannis Papalekas. Mai putin cunoscut decat dezvoltatori precum Alexander Hergan (cel care a construit si vandut turnul din piata Charles de Gaulle), Shimon Galon (proiectele Europe House si America House), Gabriel Popoviciu (cel care controleaza alaturi de omul de afaceri Radu Dimofte proiectul Baneasa) sau Stefano Albarosa (presedintele grupului Cefin), Papalekas a ajuns deja sa vanda proiecte cu o valoare de peste 400 de milioane de euro pana acum.

  • Ce are de gand Uniqa in Romania

    "Modelul nostru de extindere este acelasi peste tot, dar e mereu loc sa il adaptam conditiilor locale de pe o piata", declara in urma cu putina vreme Konstantin Klien, presedintele Uniqa.

    In esenta, modelul folosit de austrieci pentru "asaltul" pietelor central- si est-europene presupune achizitia companiilor in mai multe etape, prin parteneriate incheiate cu fostii proprietari. In genere, aleg sa intre pe o piata noua prin achizitia initiala a unei participatii minoritare, "o minoritate semnificativa insa, care sa ne lase sa avem un cuvant de spus", urmata de o colaborare de 3-5 ani cu fondatorul companiei respective.

    In acest timp, detaliaza Klien, Uniqa isi majoreaza constant participatia, pentru ca in final sa ajunga sa preia pachete majoritare, de peste 75%. Acesta este modelul pe care l-au aplicat pe multe dintre pietele est-europene in care au intrat in ultimii opt ani, ca de exemplu, Serbia, Ucraina, Albania sau Bulgaria.

    Asa au intrat si in Romania, in urma cu exact trei ani (in iunie 2005), cand au cumparat 27% din actiunile Astra Asigurari, detinuta de omul de afaceri Dan Adamescu prin intermediul Nova Trade. Pe termen lung, austriecii ar fi urmat sa devina actionari majoritari ai Astra Asigurari, asa cum si-au propus sa faca "maxim pana in 2010", potrivit presedintelui Uniqa, in toate tarile in care se gasesc in situatii similare.

    Dar piata romaneasca le-a oferit austriecilor o ocazie neasteptata de a-si consolida mult mai rapid pozitia. Pentru a evita problemele cu Comisia Europeana in procesul de preluare a companiilor de asigurare detinute de Erste Bank, Vienna Insurance Group (VIG) a scos la vanzare Unita, una dintre cele cinci companii pe care le are in portofoliu.

    La momentul respectiv, Günter Geyer, presedintele VIG, spunea ca sunt intre cinci si zece companii internationale interesate de Unita, iar surse din piata romaneasca nominalizau drept companii interesate asiguratori importanti precum AXA (Franta), Munich Re (Germania), Zurich Financial Services (Elvetia), Generali (Italia) sau PPF (Cehia). Interesul pentru Unita a fost cu atat mai mare cu cat, dupa multiple achizitii din ultimii doi ani, tintele s-au imputinat semnificativ, iar pe o piata cu peste 40 de asiguratori, inceperea unui business de la zero e cu atat mai dificila.

    Se pare insa ca Uniqa a oferit pentru compania romaneasca un pret mai mare decat competitorii sai – estimat, in lipsa cifrelor oficiale, de surse din piata interna la peste 200 de milioane de euro. Unita este unul dintre jucatorii importanti din asigurari, inregistrand anul trecut prime brute subscrise de circa 142 de milioane de euro, din care asigurarile auto au reprezentat circa 80%.

    Pe o piata a asigurarilor ce a insumat anul trecut prime de peste 2,15 miliarde de euro, Unita detine, in aceste conditii, o cota de aproximativ 6,5%. In functie de primele brute subscrise dupa primul trimestru din 2008, compania ocupa locul al patrulea in topul asiguratorilor romani, cu peste 43,4 milioane de euro, dupa Asirom (locul al treilea, cu 64,83 milioane de euro), Omniasig (locul secund, cu peste 91 milioane de euro) si Allianz Tiriac (pe prima pozitie, cu prime brute de 100,27 milioane de euro). Compania are o retea de vanzari formata din peste 40 de sucursale, circa 300 de agentii si lucreaza cu 260 de brokeri si companii de leasing. Anul trecut, Unita a avut aproape 560.000 de clienti (din care 480.000 persoane fizice) si 850 de angajati.

    Astra Asigurari se situeaza, in functie de rezultatele din primele trei luni, pe locul al saselea in topul asiguratorilor, cu prime brute subscrise de 37,8 milioane de euro si o cota de aproximativ 5% din piata romaneasca la finele anului trecut. Prin cele doua companii, austriecii de la Uniqa urca pe locul al patrulea in clasamentul asiguratorilor romani, cu o cota de piata de aproximativ 11,8%.

    O pozitie considerabil mai puternica decat tinta pe care si-o propune, la nivel general, Konstantin Klien pentru tarile in care s-a extins grupul, pe care il conduce incepand cu anul 2002: "Pana in 2010 vrem sa avem o cota de 5% in asigurari generale si de 3% in cele de viata din fiecare piata in care suntem prezenti".

    In Europa, Uniqa are afaceri in 20 de tari, insa pasul spre Europa Centrala si de Est l-a facut destul de tarziu, dupa ce alti competitori de-ai sai incepusera deja, spune austriacul in varsta de 57 de ani. Au inceput in anul 2000, in conditiile in care Uniqa se formase abia in urma cu un an (prin fuziunea mai multor companii austriece) si isi lansase noul brand.

    Exansiunea a vizat, rand pe rand, tari precum Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Croatia (printr-o operatiune greenfield), Bulgaria, Ucraina, Romania, Serbia, Albania, Bosnia. Initial, asiguratorul a patruns pe aceste piete folosindu-se de un parteneriat preferential incheiat cu Raiffeisen, care este de altfel si unul dintre actionarii Uniqa (cu circa 40% din actiuni), iar dupa cativa ani a inceput sa aiba si o strategie de extindere proprie.

    Revenind la achizitia Unita (care se va finaliza pana la sfarsitul lunii septembrie 2008, potrivit estimarilor companiei, dupa obtinerea aprobarilor de la autoritatile de reglementare), este de asteptat ca aceasta sa impuna mult mai vizibil brandul Uniqa pe piata romaneasca.

    "Toate companiile in care detinem pachetul majoritar isi schimba brandul in Uniqa", spune Klien, explicand ca in acest fel se creeaza sinergii in grup, de exemplu in activitatile de promovare sau comunicare. Acest lucru nu este posibil atata vreme cat participatia intr-o companie detinuta este minoritara, explica el motivul pentru care Astra si-a pastrat brandul original, fiind atasata doar mentiunea ca face parte din grupul austriac. Si va ramane asa pentru moment, cel putin pana cand se va clarifica situatia preluarii (sau nu) a cotei majoritare de la Dan Adamescu, omul de afaceri care reprezinta pentru Konstantin Klien "imaginea mediului de afaceri romanesc".

  • Primul indice imobiliar al Capitalei

    Primul indice imobiliar din Romania se publica astazi intr-o perioada in care se vorbeste despre un blocaj al tranzactiilor sau despre caderea preturilor.

    “Ar trebui sa existe o informatie unica pe piata, bazata pe analize si pe informatii reale, nu pe zvonuri sau declaratii neavizate”, spune Ilinca Paun, director al departamentului rezidential din cadrul companiei de consultanta imobiliara Colliers International.

    Compania lanseaza in aceasta saptamana indicele Bucharest Residential Index (BRE-Index), care va include informatii despre numarul de tranzactii imobiliare din Bucuresti in segmentul rezidential, dar si despre preturile medii ale locuintelor din Capitala, atat ale celor vechi, cat si ale celor incluse in ansamblurile rezidentiale noi.

    “Vine Dinu Patriciu si spune ca va pica piata imobiliara, dar el nu are nicio statistica bazata pe o analiza a informatiilor din piata”, afirma Ilinca Paun, referindu-se la declaratiile relativ recente ale omului de afaceri privind o iminenta cadere a pietei de profil.

    Paun adauga ca nu isi doreste sa demonstreze ca numarul tranzactiilor este la fel de mare ca anul trecut sau ca exista cumparatori si la preturile actuale, lansarea indicelui pornind doar de la dorinta de a se realiza o analiza bazata pe informatiile existente.

    Ideea primului indice imobiliar de la noi i-a apartinut lui Bogdan Georgescu, managing director al Colliers International, iar stabilirea metodologiei de calcul si realizarea acestuia au durat opt luni de zile.

    BRE-Index este format din doi indici, unul aferent preturilor locuintelor vechi (O-BRE) si unul pentru locuintele noi (N-BRE), ponderea celor doua unitati variind de la an la an in functie de numarul de tranzactii.

    Spre exemplu, preturile apartamentelor noi au o pondere de 15% in indicele anului 2006, cand tranzactiile cu locuinte noi au fost reduse, segmentul nou urmand sa reprezinte 35% din indicele final pentru anul in curs.

    Ilinca Paun argumenteaza veridicitatea datelor prin metodologia folosita pentru calcularea fiecaruia dintre cei doi indici. “Am impartit fiecare sector in trei zone in functie de amplasare si apoi am calculat ponderea fiecarui cartier ales in segmentul respectiv din Capitala”, explica directorul Colliers cum s-a calculat indicele apartamentelor vechi.

    Tranzactiile in segmentul mediu cu apartamente din zona Colentina-Obor sunt mai numeroase decat tranzactiile cu apartamente similare din alte zone din Capitala, si astfel zona are o pondere mai mare in indicele final.

    S-a ajuns astfel la 1.891 de euro pe metrul patrat construit (inclusiv terasele) pentru locuintele vechi din Bucuresti – pretul mediu din luna aprilie, datele folosite fiind cele incluse in anunturile de vanzare publicate in presa. Pretul este aproape triplu comparativ cu aceeasi luna din 2005, dar mai mic decat in urma cu o luna, aceasta fiind a doua scadere a preturilor apartamentelor vechi din Bucuresti, dupa cea inregistrata in luna februarie.

    Daca pretul mediu al apartamentelor vechi a fost calculat dupa valoarea ceruta de vanzator, la care s-au adaugat 16% reprezentand diferenta dintre spatiul util si spatiul construit, preturile medii ale apartamentelor noi s-au calculat pe baza informatiilor furnizate de catre dezvoltatori in urma vanzarii apartamentelor.

    “Am ales 13 ansambluri rezidentiale in functie de lichiditatea tranzactiilor – minim 10 apartamente vandute, minim 50 de apartamente aflate la vanzare si minim 200 de apartamente incluse in proiect”, explica Ilinca Paun, adaugand ca majoritatea dezvoltatorilor care au furnizat informatii nu se afl a in portofoliul Colliers din punctul de vedere al activitatilor de marketing si vanzare.

    “Cred ca astfel aratam si ca este o analiza obiectiva, nu sunt numai proiectele noastre.” Indicele Colliers va fi publicat intr-o varianta intermediara in fiecare luna si in varianta finala in fiecare trimestru.

    Indicele imobiliar al Colliers este doar primul din cele anuntate, fie si doar la nivel de intentie.
    Atat autoritatile, cat si Uniunea Nationala a Notarilor, Institutul National de Statistica si chiar Banca Nationala au anuntat ca lucreaza la defi nitivarea metodologiilor pentru realizarea unor indici imobiliari.

    “Pe noi ne intereseaza sa avem o statistica oficiala si este normal ca atunci cand o piata se dezvolta foarte puternic sa devina tot mai importanta, mai ales in contextul cresterii volumului de credite ipotecare si imobiliare”, spune purtatorul de cuvant al BNR, Mugur Stet.

    Reprezentantii bancii centrale poarta deja de cateva saptamani negocieri cu reprezentantii Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania. Notarii au venit cu propunerea ca orice tranzactie imobiliara cu o valoare mai mare de 15.000 de euro sa fie realizata doar prin intermediul unei banci, metoda care ar trebui sa duca la diminuarea evaziunii fiscale, dar si la publicarea unor informatii reale privind preturile pe piata imobiliara.

    Mugur Stet considera insa ca declararea unei valori mai mici in cazul unei tranzactii imobiliare poate fi facuta chiar si daca tranzactia s-ar efectua prin virament bancar, vanzatorul si cumparatorul avand chiar si in acest caz posibilitatea de a plati o parte din suma sub forma de numerar.

    “Numarul tranzactiilor cu cash si asupra carora ar putea exista suspiciuni este foarte mic, majoritatea se fac prin credit ipotecar”, considera reprezentantul BNR. Discutiile sunt totusi la inceput, iar elaborarea unei metodologii de calcul si colectarea primelor informatii vor dura cel putin inca cateva luni.

    Colliers a publicat indicele sau pe baza informatiilor colectate de-a lungul ultimilor ani prin intermediului departamentului propriu de cercetare.