BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Poate vreti sa angajati un broker

    La 24 de ani, Victor lucreaza deja ca trader de trei ani. Nimeni si nimic nu l-au putut pregati pentru ce s-a intamplat anul acesta pe Bursa. Criza, termen despre care s-a obisnuit sa citeasca ca student doar in manualele de la ASE, a trait-o prin cotatiile tot mai mici ale actiunilor, in panica si disperarea clientilor care l-au asaltat cu telefoane. “A fost un an greu, pentru mine cel mai greu din perioada in care am lucrat ca trader. In acest an piata a avut foarte putine zile de crestere, oferind brokerilor foarte putine ocazii de a face tranzactii pe profit”, marturiseste Victor Stan, trader la societatea de brokeraj Estinvest din Focsani.

    Atras de mirajul castigurilor consistente si de adrenalina din ringul bursier, Victor intrase in piata in 2005, cand bursa parea ca nu se mai opreste din ascensiune. Randamente de doua pana la trei cifre, profituri colosale, comisioane deloc modeste si multa satisfactie la finalul unei sedinte de tranzactionare. Anul 2008 avea sa ii arate insa fata nevazuta a pietei bursiere. “Putini sunt cei care se asteptau la asemenea corectii”, spune el.

    Corectiile, panica si numarul (considerat de brokeri) ridicol de mic de tranzactii bursiere l-au facut pe Victor Stan – alaturi de alte zeci de brokeri sa ia decizia, voluntar sau nu, de a iesi din piata. “Decizia de a parasi piata de capital am luat-o in vara acestui an, iar contractul de munca cu Estinvest l-am incheiat efectiv acum aproape trei luni. De atunci, am ramas colaborator al Estinvest ca agent delegat pastrand clientii”, povesteste Victor Stan. Aproape 60 de brokeri au fost concediati intre 24 noiembrie si 5 decembrie, cu o luna inaintea sarbatorilor de iarna, din cauza crizei financiare care a redus drastic profiturile societatilor de brokeraj si valoarea tranzactiilor bursiere.

    Societatile de brokeraj au renuntat definitiv la o parte din brokeri, in timp ce pe altii i-au pastrat ca agenti delegati (brokerul isi pastreaza portofoliul de clienti, lucrand pe baza de mandat fara carte de munca). Astfel, brokerul poate incasa in continuare comisioane din tranzactiile clientilor, daca acestea exista, si, in acelasi timp, sa caute alt loc de munca. “Bineinteles, ca agent delegat, comisionul din tranzactiile clientilor este o alta sursa de venit, deloc de neglijat in aceste vremuri”, spune Stan.

    Nu doar cei proaspat intrati in piata au decis sa puna capat colaborarii cu societatile de brokeraj. Adrian Caramiha, unul din “caii de cursa lunga” ai pietei de capital, tranzactioneaza pe cont propriu pe bursele locale si internationale, dupa ce a plecat in februarie de la societatea de brokeraj Broker Cluj, unde a fost director general adjunct. “Sunt liber profesionist, cu toate acestea stau tot timpul in apropierea bursei. Investesc pe toate pietele de capital. Nu pot sa spun ca am marcat profit, dar am reusit sa imi conserv capitalul in aceasta perioada, in special din plasamentele pe care le-am facut pe pietele internationale”, spune Caramiha.

    Va reveni in piata, dar nu acum, ci poate la sfarsitul anului viitor, cand pietele isi vor mai reveni. “Nu vreau sa fiu optimist si sa spun ca pietele isi vor reveni in a doua jumatate a anului viitor, ci realist. Optimisti erau si cei de pe Titanic”, crede Caramiha. Lucian Isac, directorul general al societatii de brokeraj Estinvest din Focsani, spune ca cel putin jumatate dintre brokerii care au ales sa plece din piata anul acesta vor reveni pentru ca s-au obisnuit “sa castige si sa aiba un anumit stil de viata si de munca”. “Nu putini sunt cei care au acuzat brokerii ca nu au motive sa se planga de criza, pentru ca si pe scaderi se pot marca profituri. Nu de scaderi ne plangem, ci de lipsa de lichiditate. Cand piata nu face volum, atunci brokerii nu fac bani, nu neaparat atunci cand scade”, argumenteaza Isac.

    Zilele in care volumele de tranctionare pe Bursa de Valori Bucuresti ating valori de doar doua milioane de euro sunt tot mai numeroase. “Pentru a va face o idee despre cat castiga o societate de brokeraj in aceasta perioada, luati rulajul de pe Bursa, care nu trece de 2 milioane de euro, si impartiti la 1 sau 2 procente, cat e comisionul de tranzactionare, si mai apoi la 70, cat este numarul societatilor de brokeraj din piata”, explica Isac. Pentru sucursala unei societati de brokeraj lucreaza in medie trei sau patru brokeri, cu un maxim de opt agenti de servicii financiare.

    Una dintre cele mai drastice restructurari pe final de an a fost facuta de societatea de brokeraj Estinvest, care a inchis 14 agentii si sucursale din teritoriu si a concediat 13 agenti de servicii financiare si 3 reprezentanti ai compartimentului de control intern. Urmeaza societatea Ventrust din Targu-Mures, care a concediat 11 brokeri, dar si Nova Invest, de unde au fost disponibilizati 7 brokeri. Ce vor face acesti brokeri odata desprinsi de ringul bursier? “Brokerul este un vanzator. Nu va mai vinde actiuni sau derivate, ci alte produse din sectorul financiar, precum asigurari sau credite. Desi nici aceste sectoare de activitate nu sunt ferite de efectele crizei”, crede Adrian Caramiha.

    Consultanta si asigurarile reprezinta si raspunsul lui Isac de la Estinvest. “O parte dintre brokerii de la agentiile noastre au ramas cu portofoliul de clienti, altfel ca pot inregistra venituri si din comisioanele de tranzactionare”, adauga el. Pe de alta parte, Marius Trif, director general la societatea de brokeraj Carpatica Invest din Sibiu, recunoaste ca veniturile fara precedent incasate in 2007 ar trebui sa compenseze pierderile din acest an. “Cei care au plecat acum si au renuntat la portofoliul de clienti vor avea mari probleme in a se reintoarce, pentru ca intre client si broker exista o legatura ce nu poate fi intretinuta decat prin contacte directe, indiferent cat de performanta este platforma de tranzactionare online”, spune Trif.

    Despre legatura dintre broker si client vorbeste si Diana Manescu-Bogdan, broker cu experienta si director de tranzactii la societatea Trend din Bacau. “Anul acesta am fost psiholog si broker in acelasi timp. Trebuie sa ii explici clientului care este situatia si de ce sunt atat de abrupte corectiile. Trebuie sa vinzi daca acest lucru ii linisteste pe clienti. Am vorbit foarte mult timp la telefon. M-au sunat clienti cu care nu am mai vorbit de ani de zile. Cel mai mult am vorbit o ora cu un client pana s-a inchis automat telefonul. Cu cei care vin direct la sediul nostru stam de vorba si pana la doua-trei ore, cat este necesar ca ei sa inteleaga ce se intampla cu piata”, povesteste Diana Manescu-Bogdan.

    Luna octombrie a fost cea mai grea pentru brokerul din Bacau. Societatile de investitii financiare (SIF-uri) au scazut doar in acea luna cu 56,4%, ducand astfel deprecierea pe zece luni la nivelul record de 85,9%. Indicele BET, care include cele mai lichide zece companii listate la Bursa, s-a prabusit cu 32,6% in octombrie si cu 70,8% in primele zece luni. Indicele BET-C, care refl ecta evolutia tuturor companiilor listate la Bursa, a pierdut 32,9% in octombrie si 67,4% in primele zece luni. “Dar acum ne-am calit si suntem mai pregatiti”, crede Diana Manescu- Bogdan si odata cu ea si ceilalti brokeri care mai tranzactioneaza pe bursa.

  • Mobila se intoarce spre cei saraci

    Decizia de deschidere a unui prim outlet, in centrul comercial de profil Fashion House de pe autostrada Bucuresti-Pitesti, poate parea neobisnuita pentru Mobexpert, cel mai puternic grup din industria autohtona a mobilei. Intr-un magazin de tip outlet se vand produse din colectiile anterioare la pret redus – or, Mobexpert se adreseaza prin excelenta segmentului mediu si mediu-inalt al veniturilor. Se incearca deci prin acest nou magazin abordarea categoriilor de potentiali clienti cu venituri mai modeste?

    Bogdan Staicu, directorul de retail al companiei, raspunde ca nu este vorba despre vreo noua pozitionare pe piata, ci doar de un format introdus pentru a prelungi accesul clientilor la produse din colectiile mai vechi, deja inlocuite in magazinele din retea. Produsele din outlet au preturi cu 30% pana la 70% mai mici fata de cele initiale. De fapt, prin noul magazin, un format cunoscut mai ales in comertul de imbracaminte si incaltaminte, Mobexpert se apropie de industria de fashion – si aici se vorbeste despre colectii de sezon, despre tendinte si despre o perimare rapida a modelelor de mobilier si de decoratiuni.

    O astfel de evolutie coincide cu intensificarea concurentei din piata de retail, mai ales dupa intrarea de noi mari grupuri internationale care, in contextul cresterii puterii de cumparare in Romania, au stimulat sofisticarea gusturilor clientilor si o conectare la tendintele occidentale din domeniu. “Ca proces, putem vorbi de o similaritate cu industria modei; aici, schimbarea colectiilor de primavara-vara cu cele de toamna-iarna e intotdeauna urmata de un destocaj masiv, prin care colectiile vechi sunt propuse la vanzare la preturi mult mai mici”, explica Bogdan Staicu. Faptul ca in primavara s-a decis deschiderea outletului a urmarit deci, spun oficialii grupului, ca odata cu lansarea noii colectii din toamna, sa accelereze ritmul de innoire a produselor din retea.

    “Vom da astfel posibilitatea celor care nu urmaresc neaparat noutatea sa aiba acces la aceste produse la preturi reduse”, adauga directorul de retail al Mobexpert. Totusi, ideea in sine a outletului nu este complet noua, pentru ca exista deja inca din 2001, de cand s-a deschis hipermagazinul din Pipera, o zona de discount in fiecare din cele opt hipermagazine din reteaua Mobexpert. Fiecare din aceste zone are o suprafata de aproximativ 200 de metri patrati (outletul cel nou are 275 de metri patrati), unde clientii pot cumpara produse mai ieftine din colectii mai vechi. Despre ce fel de produse este vorba? Intrucat colectiile se schimba la fiecare sase luni, prototipurile, capetele de serie, cele care si-au epuizat valoarea de noutate sau cele care nu au inregistrat vanzari conform asteptarilor (indiferent ca este vorba despre articole din import sau provenind din productia proprie) vor fi gasite in oferta outletului.

    Pentru inceput insa, data fiind suprafata destul de limitata a magazinului, retailerul se axeaza pe o oferta dedicata decoratiunilor interioare (covoare, tesaturi, lampi, tacamuri, lenjerie, sticlarie, ceramica, tablouri), iar acestea vor ramane preponderente in portofoliu chiar daca pe viitor se urmareste si introducerea la vanzare a mobilierului de casa si birou. “Consider ca decoratiunile reprezinta un segment cu mare potential de dezvoltare si pot deveni un motor de crestere a vanzarilor”, apreciaza Staicu, adaugand ca, in prezent, decoratiunile reprezinta in jur de 20% din vanzarile unui hipermagazin din retea (20% dintr-o valoare care poate atinge aproape 35 de milioane de euro – cifra de afaceri a magazinului din zona Pipera, care are cele mai mari vanzari din grup, asa cum apare pe site-ul Ministerului de Finante).

    Iar tendinta arata o crestere a ponderii decoratiunilor, odata cu orientarea ofertei Mobexpert catre zona produselor de lifestyle. Cresteri ale incasarilor din decoratiuni au inregistrat si alti actori importanti din piata mobilei.

    Din incasarile de aproape 100 de milioane de euro realizate de magazinul IKEA din zona Baneasa in perioada septembrie 2007-august 2008, vanzarile de decoratiuni si accesorii au insemnat circa 40 de milioane de euro. In contextul in care in perioada de toamna si iarna incasarile comerciantilor de mobila intra pe o panta descendenta, pentru a urca din nou in primavara, in functie de suisurile si coborasurile pietei imobiliare, decoratiunile constituie acum cel mai bun palier de competitie. Iar lupta pentru buzunarul cumparatorului devine cu atat mai acerba in preajma sarbatorilor de iarna – ne putem face o idee numai navigand pe site-urile marilor comercianti sau rasfoindu-le brosurile.

    Modelul outletului din Romania ar putea fi exportat si in celelalte piete unde Mobexpert este prezent – in Bulgaria si in Serbia, dar oficialii grupului declara ca nu iau in calcul deschiderea de noi astfel de unitati, “cel putin atat timp cat nu exista inca structura capabila sa le integreze, asa cum a fost cazul in Bucuresti, cu Fashion House” (este vorba de niste centre comerciale care sa poata integra magazine de tip outlet). Intr-o discutie anterioara cu BUSINESS Magazin, Dan Sucu, proprietarul grupului, preciza oricum ca extinderea retelei in regiune depinde de dezvoltarea imobiliara din aceste tari, nu de dorintele Mobexpert.

    De altfel, nici pentru Romania nu sunt bugetate investitii in noi outleturi in urmatorii doi ani, sustin reprezentantii companiei, motivand ca zonele de discount deja existente in magazinele Mobexpert, care functioneaza intr-un mod asemanator cu outletul, pot acoperi de fapt cererea pentru produsele de marca la preturi reduse.

  • Se intoarce roata

    Cine are nevoie de niste bani cu imprumut pentru a-si acoperi o nevoie imediata are nevoie de ei fie ca e criza sau nu, spune Anca Bidian, director executiv al Kiwi Finance, justificand faptul ca sunt inca multi care ar vrea sa ia acum un credit de consum. Mai ales ca se apropie sarbatorile de iarna, iar in asemenea perioade oamenii sunt tentati sa consume mai mult.
     
    Astfel ca, daca pe piata finantarilor imobiliare e greu de crezut ca decembrie va aduce vreun suflu nou (mai ales ca abia la anul BNR ar putea reevalua conditiile de creditare, iar bancherii inca isi mai anali­zeaza sursele de finantare pe termen lung), pentru creditul de consum ar trebui sa urmeze o perioada de efervescenta. In teorie, cel putin, pentru ca in practica decembrie a venit anul acesta pe tacute, fara nimic din avalansa de oferte promotionale cu care bancherii au obisnuit in ultimii patru-cinci ani. Singurele anunturi care mai anima piata sunt cele ce vizeaza atragerea de economii de la populatie, pentru a substitui macar partial finantarea externa ce se restrange. In aceste conditii, unde se pot indrepta cei ce au nevoie de imprumuturi de mica valoare? “Sunt inca destule banci, dar mai ales institutii financiare nebancare, dispuse sa crediteze consumul”, spune Anca Bidian, notand ca din portofoliul celor 16 parteneri cu care lucreaza, cam jumatate se inscriu in aceasta categorie. In aceste conditii, apreciaza ea, pentru un imprumut de 3.000-4.000 de euro, cat este valoarea medie a creditului de consum, ofertele nu lipsesc, iar costurile nu au crescut foarte mult fata de perioadele precedente. Lucrurile se schimba insa cand vine vorba despre creditele de nevoi personale garantate cu ipoteca, in cazul carora, spune Bidian, dobanzile au crescut spre 14-15% la finantarile in euro, fata de 10%, cat erau cu putina vreme in urma.
     
    Tot la capitolul finantari pentru nevoile imediate, dar ceva mai pretentioase decat creditul de consum, cardurile de credit par a fi o solutie interesanta pentru tot mai multi bancheri. “S-ar parea ca cererea e in crestere”, afirma de curand Ion Dragulin, director al Directiei de Stabilitate Financiara din BNR. Durata lunga de viata a unui astfel de credit, pe parcursul careia banca percepe permanent comisioane si dobanzi, tentatia clientilor de a cheltui bani pe care de fapt nu ii au, dar si “iluzia costului mic” sunt cateva dintre motivele ce-l fac pe Dragulin sa aprecieze ca, pentru bancheri, “cardul de credit este un business excelent”. Notabil, de altfel, ca putinele oferte lansate in ultima vreme de bancheri pentru zona de finantare s-au referit la carduri de credit. Pentru a da doar cateva exemple, Alpha Bank a lansat saptamana trecuta un card de credit in lei, cu limita de imprumut de 5.000 de euro, in timp ce GarantiBank a lansat la sfarsitul lunii noiembrie primul card de credit cu tehnologie PayPass din Romania. Asimilat multa vreme imprumutului obisnuit pentru consum, cardul are insa functii diferite, fiind un produs destinat cu precadere platilor la comercianti si mai putin accesului la numerar.
     
    Revenind insa la tabloul mai larg, cu precadere in randul institutiilor financiare nebancare (IFN), de la companiile de leasing sau consumer finance si pana la bancile populare, sunt multi jucatori ce s-au pozitionat strategic pentru a castiga cota de piata in aceasta perioada tulbure, spune directorul brokerului de credite. Astfel ca, desi in genere finantarile acordate de IFN sunt mai scumpe decat cele din sistemul bancar, ele pot reprezenta in conditiile actuale o nisa spre care s-ar putea indrepta tot mai multi romani in cautare de credite. Sectorul IFN este foarte dinamic, observa de curand Florin Georgescu, prim-viceguvernatorul BNR, notand ca din punctul de vedere al activelor administrate, IFN reprezinta laolalta “cam cat a treia banca din sistem”. Mai precis, ponderea activelor IFN este de 10% din totalul activelor sistemului bancar si reprezinta circa 6,5% din PIB, comparativ cu doar 2,2% in urma cu cinci ani. In prima jumatate a anului, creditele acordate de institutiile financiare nebancare au crescut cu 45%, iar ponderea in totalul finantarilor acordate populatiei s-a majorat de la 13,6% in 2007 la 16%, potrivit statisticilor BNR. De notat ar fi insa si faptul ca, in totalul finantarilor acordate de IFN, creditul de consum reprezinta putin peste o cincime, in timp ce leasingul reprezinta circa 70%.
     
    In acest context, companiile care pot acorda imprumuturi rapid, fara sa ceara (prea multe) garantii, cu costuri uriase, dar “la vedere”, nu au cum sa nu-si gaseasca clienti. Pentru Provident Financial Romania, de exemplu, blocajul din sistemul bancar este o oportunitate ivita pe neasteptate, pentru a creste mai agresiv decat isi propusese in planurile initiale, spunea de curand Stephen Rice, directorul general al companiei, intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin. Deservind clienti cu un venit lunar minim disponibil de 270 de lei per solicitant (in principal din randul muncitorilor, al pensionarilor, dar si al doctorilor si al profesorilor cu venituri mici, dupa spusele lui Rice), britanicii de la Provident anticipau un final de an “foarte incarcat din punct de vedere al vanzarilor”.
     
    Impinse in ultimii ani intr-un con de umbra, casele de ajutor reciproc (sau “roata”, cum este mai bine cunoscut sistemul) reintra si ele in atentie. Circa 3.000 de astfel de societati cumuleaza active de aproximativ jumatate de miliard de euro, potrivit estimarilor lui Florin Georgescu. Fara a concura direct cu bancile, casele de ajutor reciproc au, in contextul actual, si un rol de protectie sociala, nota Georgescu, in conditiile in care pot asigura credite si pentru persoanele ce nu au acces la sistemul bancar. Sistemul pleaca de la un concept simplu de economisire-creditare intr-un cerc inchis de membri. Pentru a putea obtine un imprumut de la CAR, solicitantul trebuie sa devina membru, in schimbul unei taxe cuprinse intre 10 si 30 de lei, si sa economiseasca sume de bani pe masura posibilitatilor de care dispune. Pentru fondul social, asa cum se numeste acest “depozit”, CAR plateste o dobanda de circa 11% pe an – neimpozabila, fiind vorba despre o activitate sociala, potrivit lui Florin Simion, directorul executiv al Federatiei Caselor de Ajutor Reciproc din Romania (FEDCAR). Ulterior, membrii pot obtine imprumuturi de pana la 3.000 de lei, cu perioade de rambursare intre o luna si patru ani si dobanzi cuprinse intre 19 si 22%.

  • N-aveti un post liber?

    “Acum ai din ce alege”, sintetizeaza Daniela Necefor, managing partner al firmei de executive search Total Business Solutions (TBS), situatia din ultimele luni. Cine se incumeta acum sa faca angajari are toate sansele sa puna mana pe oameni buni si foarte buni, carora sa le ofere pa­che­te salariale sensibil mai mici decat ar fi oferit acum un an. Cu toate acestea, este o miscare pe care putine companii isi permit sa o mai faca acum, cand cuvinte precum “instabilitate”, “disponibilizari” sau “reduceri de costuri” sunt la ordinea zilei. “Mai avem cativa clienti din infrastructura si FMCG care cauta oameni. In rest, companiile sunt destul de rezervate la capitolul angajari, in acest moment, indiferent de nivelul posturilor”, precizeaza Necefor. Deja pretentiile salariale pe care le arata managerii care isi cauta o alternativa pentru actualul loc de munca au scazut cu aproximativ 30%, iar situatia se va mentine, cel mai probabil, si anul viitor, cand majorarile salariale nu se vor gasi pe lista de prioritati a companiilor.
     
    Faptul ca firmele isi reduc costurile renuntand la noi angajari sau la majorari salariale, dar si pericolul inchiderii unor firme sau unitati ale acestora au creat panica nu numai in randul maselor de angajati, ci si la nivelurile superioare. Numai la sfarsitul lunii octombrie, numarul somerilor din Romania a crescut cu 11.271 de persoane fata de luna anterioara, iar companiile si sindicatele anunta ca valul de disponibilizari va continua masiv si la anul. Doar la nivelul judetului Cluj vor fi disponibilizati 4.000 de angajati in total pana la sfarsitul anului. In Brasov s-au anuntat deja 3.000 de disponibilizari pana la sfarsitul anului, in Sibiu 700, in Timis 2.000, iar in Oradea 1.000.
     
    Desi primii care sunt trimisi acasa sunt angajatii care nu ocupa pozitii-cheie si fac parte din personalul de entry level, din zona de productie sau personal auxiliar, nu sunt scutiti nici cei de pe treptele ierarhice superioare. “La nivel de management, primii care vor fi disponibilizati sunt cei din middle management, mai ales din departamentele de PR, HR sau unele persoane din vanzari”, prevede Daniela Necefor. Acesti manageri au inceput sa caute solutii alternative pentru a preveni o eventuala disponibilizare. Nu doar pentru ca le e teama ca isi vor pierde locul de munca actual, ci si pentru ca sunt constienti ca o concediere este, indiscutabil, o pata neagra in CV. “Atunci cand selectam un manager si vrem sa il plasam undeva este foarte important sa fim atenti si la motivele pentru care el nu mai lucreaza in fosta companie. In general, daca vezi ca un om a fost concediat, te gandesti ca nu este foarte competent si atunci il eviti. Oricum, din experienta, pot sa spun ca un manager care a fost concediat are sanse foarte mici sa se mai angajeze undeva pe o pozitie similara. Mai ales in perioada asta”, crede Necefor.
     
    Asa incat s-a creat o situatie fara precedent: managerii au ajuns sa asalteze head-hunterii si sa se arate dispusi sa-si paraseasca locul de munca in orice moment, chiar pentru un altul care sa nu fie la fel de bine platit, dar care sa ofere stabilitate. “Am manageri buni de la companii foarte mari care ma suna, imi trimit CV-ul si imi cer sa ii am in vedere daca apare ceva”, spune Razvan Soare, senior consultant in cadrul Stanton Chase. De asemenea, a devenit la fel de comuna si situatia in care head-hunterii sunt cautati fie de expati, fie de romani care vor sa se repatrieze. “Nici aici lucrurile nu sunt roz, dar parca arata un pic mai bine decat in alte tari. Din pacate, acum trebuie sa ii refuz, pentru ca in acest moment nu am ce face cu ei. In plus, foarte multi dintre acestia sunt oameni care vor pleca din Romania imediat ce lucrurile se indreapta in afara, iar companiile nu vor pe cineva temporar. Or, eu nu imi permit ca peste un an sa fac «replacement»”, completeaza Razvan Soare, facand referire la faptul ca fiecare contract pentru un asemenea post contine o clauza prin care este garantata calitatea si continuitatea noului angajat. Daca acesta este concediat sau pleaca in primele sase luni sau un an de la angajare, costurile aducerii unui inlocuitor sunt suportate de cel ce a garantat pentru managerul care paraseste compania, adica de cel care l-a plasat.
     
    Este, din acest punct de vedere, o perioada riscanta pentru head-hunteri: orice pas pe care il fac poate fi foarte riscant. Dupa cum poate fi si foarte avantajos, daca reusesc sa atraga persoanele potrivite si daca pot convinge companiile sa-si asume respectivele costuri. Realitatea este ca, in acest moment, companiile angajatoare se lasa destul de greu convinse, mai ales cele din domeniile care au avut de suferit – banci, imobiliare sau auto. “Sunt oameni din real estate care, daca ii sunam anul trecut, nici nu mi-ar fi raspuns la telefon pentru mai putin de 5.000 de euro, iar acum ma suna si s-ar angaja si pe 1.500-2.000 de euro, fara probleme”, enunta Soare. In ultimele luni au aparut si alte schimbari in comportamentul managerilor, care pana acum aveau atitudinea unor mici zei carora totul le era permis.
     
    “Spre exemplu, nu mai avem interviuri in timpul zilei. Daca pana acum plecau oricand de la birou pentru a-si rezolva si probleme care nu tineau de serviciu, acum nu isi mai permit aceasta. Nu vor sa fie vazuti ca pleaca in timpul programului si, in general, nu mai fac niciun lucru care le-ar putea periclita pozitia in companie”, constata managing partnerul de la TBS.

  • kika=IKEA+Mobexpert

    “Ne place IKEA si IKEA ne place pe noi”, spune Paul Koch, managing director al Kika, parte a grupului Kika/Leiner, atunci cand este intrebat de concurenta. Un raspuns pe care il da ori de cate ori i se pune aceasta intrebare, adica destul de frecvent, daca este vorba despre zona Europei Centrale si de Est, acolo unde cei doi retaileri se intrec umar la umar pentru pozitia de lider.

    “In Austria, Kika si IKEA coexista de peste trei decenii, iar clientii, in functie de nevoi, il aleg pe unul sau pe celalalt”, explica Koch. Afirmatia sa se sustine, cel putin partial, intrucat cei doi comercianti nu sunt, pe anumite paliere, competitori directi; suedezii sunt axati pe segmentul redus al preturilor, pe cand Kika este generalist, oferind mobilier atat de tip “do-it-yourself”, mai ieftin, cat si “de marca”, mergand pana la lux. Un model de business despre care Dan Sucu, proprietarul Mobexpert, spunea inca de cand austriecii si-au facut publice intentiile pentru Romania ca “i-a trecut timpul”, argumentand ca viitorul retailerilor de mobila este specializarea pe nise.

    Din moment ce in Romania inca nu se poate vorbi de o piata a luxului semnificativa ca pondere sau bine definita, Mobexpert este cap de lista cand vine vorba de concurenta Kika, dupa cum recunosc si oficialii austrieci. Desi spun ca este prematur pentru a face un pronostic cu privire la evolutia magazinului nou-deschis in Bucuresti, sefii Kika ar putea castiga pentru retailerul austriac o pozitie importanta prin decoratiuni si accesorii, care reprezinta 30% din gama de produse a Kika.

    Un exemplu in acest sens este chiar IKEA care a avut, in perioada septembrie 2007-august 2008, vanzari de decoratiuni si accesorii de 40 de milioane de euro dintr-un total de aproape 100 de milioane de euro realizate de magazinul din Baneasa. Reprezentantii Kika nu au fost mai deschisi nici in privinta cifrei de afaceri pe care spera sa o realizeze cu magazinul din Bucuresti, desi in primavara, cand au anuntat oficial planul de extindere a retelei, avansau valori de 30-50 de milioane de euro ca vanzari pentru o unitate de dimensiunile celei nou-deschise.

    Este vorba despre un magazin de 27.000 de metri patrati (suprafata construita, din care 15.000 de metri patrati pentru vanzare) situat in parcul comercial West Park de pe autostrada Bucuresti- Pitesti, care a necesitat o investitie totala de 31 de milioane de euro. Ca o comparatie, magazinul IKEA din zona Baneasa, deschis in martie anul trecut, are cu 1.000 de metri patrati mai putin si a presupus o investitie mai mica, de 25 de milioane de euro.

    Daca oficialii IKEA prognozau atingerea pragului de rentabilitate (break even) dupa primul an de functionare, cei de la Kika au precizat doar ca investitiile din Romania sunt de lunga durata si ca nu se asteapta la o recuperare rapida a acestora; pentru perioada 2010-2011, ei au anuntat deschiderea a inca trei magazine in tara, la Oradea, Constanta si Timisoara, pentru care se vor aloca cel putin 30 de milioane de euro (magazinele viitoare vor fi de dimensiuni mai reduse, de pana la 10.000 de metri patrati suprafata de vanzare).

    Un plan de extindere ce va ramane in picioare in ciuda crizei financiare, pe care Koch nu o vede ca pe o amenintare, ci, din contra, ca pe o sansa, deoarece Kika beneficiaza de lichiditati “foarte mari”. Nu inseamna ca aceasta criza financiara nu va avea si efecte negative. “Pot fi unu-doi ani de dificultati”, afirma seful Kika. Pana atunci, urmeaza o perioada favorabila, experienta austriecilor din tarile vecine indicand ca vanzarile merg cel mai bine in perioada octombrie-decembrie. Ceea ce va urma dupa sarbatorile de iarna, de care toti retailerii vor incerca sa profite, este greu de anticipat, dar previziunile jucatorilor din domeniu nu sunt foarte optimiste, in ton cu ceea ce se intampla si in celelalte industrii.

    Recent, Cornel Oprisan, retail manager al IKEA Romania, afirma ca desi deocamdata nu se observa o scadere a vanzarilor la mobila, este de asteptat, incepand cu luna februarie a anului viitor, o schimbare in comportamentul consumatorilor, o “reprioritizare a cheltuielilor.” In acest context lupta preturilor va deveni cu atat mai acerba, cu cat este de asteptat ca oamenii sa consume “mai rar si mai putin”, dupa cum aprecia si Dan Sucu.

    Poate tocmai de aceea, IKEA a anuntat o scadere de preturi de 10-25% pentru 500 de produse din cele 8.000 din magazin, aplicabila celor mai vandute articole de mobilier, iar Kika si-a propus ca la inaugurare sa impresioneze prin preturile mici, dar si prin oferta de mobila produsa local. “Inca mai avem un nume in piata de mobila”, afirma Alexandru Creanga, country managerul Kika Romania, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin din vara, atunci cand compania era in cautare de furnizori.

    Retailerul austriac colaboreaza inca de la intrarea pe piata ungara cu producatori romani. In prezent, numarul acestora este de “cinci-zece”, dupa cum spun oficialii Kika, iar valoarea mobilei romanesti vandute pe piata globala de austrieci anul trecut a fost de 50 de milioane de euro. Nu este deloc putin, mai ales ca multi dintre producatorii locali s-au plans de reducerea dramatica a comenzilor pentru export.

  • De trei ori prudenta

    “Oamenii stau in niste apartamente mici si urate.” Astfel argumenteaza directorul Globe Trade Center Romania, Shimon Galon, increderea pe care o are in segmentul rezidential in ciuda scaderii numarului de tranzactii si a stagnarii sau chiar a reducerii inregistrate de preturile apartamentelor noi. Rezidentialul a ajuns, de altfel, sa reprezinte cea mai mare pondere in investitiile dezvoltatorului din Romania. Cele trei proiecte lansate pe piata, FeliCity Residentials, Rose Garden si Garden of Eden, vor avea nevoie in total de investitii estimate deocamdata la circa 430 de milioane de euro.
     
    Galon sustine ca anul in curs a fost mai bun decat 2007 in ciuda scaderii semnificative a numarului de tranzactii. “Numarul apartamentelor vandute catre utilizatorii finali a fost mai mare anul acesta, dar nu a putut compensa disparitia investitorilor. Pe de alta parte, veniturile din 2008 sunt mai bune”, spune Galon, explicand ca preturile la care vinde catre utilizatorii finali sunt mai mari decat cele pe care le-a obtinut in momentul vanzarii catre investitori, respectiv catre cumparatorii care achizitioneaza mai multe apartamente cu scopul de a le revinde ulterior cu profit.
     
    Preturile apartamentelor din primele doua proiecte rezidentiale ale GTC, Rose Garden si FeliCity, au fost majorate in ultimul an, dezvoltatorul acoperindu-si in mare parte investitia prin vanzarea a peste jumatate din cele aproximativ 2.000 de locuinte, cat insumeaza proiectele. Spre exemplu, in cazul Rose Garden, cel mai avansat proiect rezidential al GTC Romania, preturile au fost majorate in ultimul an cu aproximativ 25%, la 1.900 de euro pe metrul patrat plus TVA. GTC a atras in dezvoltarea celor doua proiecte si compania imobiliara Deutsche Bank Asset Management, care detine participatii in cadrul ambelor proiecte, asigurand astfel o parte din finantarea necesara.
     
    Daca prezentul nu este la fel de bun precum trecutul, Shimon Galon se foloseste de viitor pentru a explica lansarea unui al treilea proiect rezidential, Garden of Eden, proiect care va avea un numar de apartamente cat primele doua: “Economia va creste in continuare, iar oamenii vor avea nevoie de locuinte noi. Intr-un oras ca Bucuresti, in fiecare an sunt finalizate cateva mii de apartamente; diferenta este enorma fata de alte orase din Europa”.
     
    Prima faza din Garden of Eden, care include 210 apartamente, se va finaliza in 2010, anul viitor urmand sa aduca finalizarea primului proiect rezidential al GTC, Rose Garden, dar si a proiectului de birouri City Gate, prevazut sa fie terminat in ultimul trimestru din 2009. Birourile au reprezentat pana acum specialitatea dezvoltatorului, care a vandut primele doua cladiri, Europe House si America House, pentru aproape 150 de milioane de euro, vanzarea ultimei stabilind si un record in ceea ce priveste randamentul scazut pe care investitorul l-a acceptat. Cu cat randamentul de investitie este mai redus, cu atat pretul obtinut de vanzator este mai bun, America House fiind achizitionata anul trecut la un randament de 5,6% de catre o divizie a grupului financiar francez Natixis.
     
    Randamentele pentru posibilii cumparatori au crescut insa in acest an cu circa doua procente pe toate cele trei segmente – spatii de birouri, centre comerciale si spatii logistice, potrivit unui studiu intocmit de catre CB Richard Ellis la nivel regional. Urmatoarele luni ar urma, in opinia consultantilor imobiliari, sa aduca o continuare a cresterii randamentelor de investitii, ceea ce se traduce prin preturi mai mici oferite pentru proprietatile imobiliare aflate la vanzare. “Pe segmentul cladirilor de birouri, preturile proprietatilor aflate la vanzare sunt deocamdata in continuare ridicate”, constata Mihai Roman, managing partner al biroului local al fondului austriac Europolis, fond care a achizitionat Europe House in 2003, intr-o tranzactie estimata la peste 26 de milioane de euro. In tot cazul, Shimon Galon considera ca segmentul spatiilor de birouri prezinta cele mai mari oportunitati in acest moment, cu conditia insa ca amplasamentele proiectelor dezvoltate sa fie cat mai centrale: “Piata de birouri din Bucuresti va merge bine mult timp de acum incolo, sunt multe companii care se dezvolta si care au nevoie de spatiu”. City Gate, care va avea spatii inchiriabile de 40.000 de metri patrati, este dezvoltat in parteneriat cu Bluehouse si amplasat in Piata Presei Libere, in fata centrului expozitional Romexpo. Cele doua cladiri care compun proiectul au fost inchiriate deja in proportie de peste 80%, potrivit ultimelor informatii disponibile, companii precum Microsoft sau casa de avocatura Salans numarandu-se printre chiriasii viitori ai proiectului.
     
    Contextul general al segmentului de birouri nu se profileaza a fi favorabil; consultantii imobiliari estimeaza ca gradul de neocupare a spatiilor de birouri din Bucuresti se va majora anul viitor la circa 5%, de la aproximativ 3% in prezent, ca efect al crizei financiare. “Un dezvoltator care credea ca va inchiria 15.000 de metri patrati la anul se insala, va inchiria cel mai probabil 10.000 de metri; companiile sunt mai precaute acum”, spune Catalina Jigman, head of global corporate services in cadrul CBRE Eurisko. Ea considera insa ca intarzierea sau amanarea unor proiecte ar urma sa mentina ridicata cererea de spatii de birouri, in contextul in care necesarul este estimat la circa 1,9 milioane de metri patrati spatii de birouri clasa A, de circa doua ori mai mult decat in prezent.

  • Din ce in ce mai rau

    “Direct sau indirect, criza financiara internationala afecteaza pe toata lumea”, reflecteaza Joseph Seroussi, un sudanez care face afaceri in Romania de mai bine de 40 de ani, la gandul ca, in mai putin de o luna, comenzile de lohn i-au scazut cu cel putin 20%. “Acum impactul pare mic, dar se va simti serios prin somaj si mai putin export”, continua proprietarul J&R Enterprises, companie de confectii pe care a infiintat-o in 1990 si care exporta 95% din productie.
     
    Concret, cele trei fabrici ale J&R – Ikos Conf si Norada din Odorheiul Secuiesc si Serconf din Botosani – vor lucra acum 800.000 de costume, fata de un milion, cat era comanda initiala a clientilor externi, plus inca 1,2 milioane de perechi de pantaloni, cu 800 de bucati mai putin decat anul trecut. “Este prima data cand colaboratorii diminueaza cantitatile. De obicei voiau mai mult”, subliniaza Seroussi, explicand ca actuala criza financiara vine pe fondul celei a materiilor prime, a scumpirii utilitatilor si a invaziei de produse ieftine din Asia. Numai ca pana acum nu se punea problema ca n-ar avea pentru cine sa produca, ci mai degraba ca nu avea suficienti angajati care sa lucreze in fabrici. Acum, fabricile folosesc doar 40% din capacitatile de productie, iar numarul de angajati a scazut pana la 5.900, avand in vedere ca in ultimii doi ani au plecat de la fabricile J&R Enterprises in jur de 2.000 de angajati, conform lui Seroussi. Prin urmare, si incasarile grupului au scazut cu aproape 40% in ultimii patru ani, ajungand anul trecut la circa 42 de milioane de euro, potrivit datelor de la Ministerul Finantelor.
     
    Privind retrospectiv, lipsa fortei de munca ramane cea mai mare problema din industrie, pe care o recunosc toti producatorii. Cifrele Federatiei Patronatelor din Industria Usoara (FEPAIUS) arata ca, de doi ani incoace, productia industriala a scazut cu circa 26% si aproape 80.000 de salariati au fost trecuti pe lista disponibilizarilor sau au plecat de buna voie. “Paradoxal, contextul economic actual va avea si un efect pozitiv, in sensul stabilizarii personalului, din cauza ca s-au inchis multe din fabrici, in special cu actionariat strain, orientate strict pe export. Iar angajari nu mai face nimeni”, arata Sorin Chiriac, directorul general al producatorul de confectii Caremil Roman. Una din fabricile inchise recent din lipsa de comenzi este Toscano din Turda, care lucra lunar peste 10.000 de perechi de incaltaminte destinate exportului, in special in Italia. Toti cei 105 angajati au fost disponibilizati.
     
    Caremil, o companie care directioneaza la export 90% din productia lunara de 70.000 de articole de confectii (bluze, fuste, pantaloni sau rochii), se numara printre primele afectate de restrangerea comenzilor. “Cantitatile au scazut cu 20% in februarie si martie si la jumatate in lunile octombrie si noiembrie. Prin urmare nu am mai avut nici comenzi pentru firmele care subcontractau de la noi”, spune Sorin Chiriac, explicand ca in aceste conditii fabrica a trebuit sa lucreze pentru piata interna intr-un procent mai mare decat de obicei. Caremil detine marca Senso, pe care o vinde prin 15 magazine proprii. “Incercam sa castigam aici o cota cat mai mare de piata”, sustine Chiriac, care intentioneaza sa mai deschida inca doua magazine pana la sfarsitul anului in curs si sa le relocheze pe cele care nu au traficul si vanzarile asteptate. Cand vine vorba de noi magazine in 2009, Chiriac nu se lanseaza insa in estimari. “Greu de spus ce si cum din cauza dificultatilor de finantare. Strict din surse proprii nu putem deschide mai mult de trei magazine”, recunoaste directorul Caremil. Revenind la vanzarile pe pietele exter­ne, Chiriac se linisteste la gandul ca “in decembrie si ianuarie suntem acoperiti suta la suta. Este pentru prima data in cei 12 ani de functionare cand vom lucra la capacitate maxima”.
     
    Compania, care a inregistrat in primele noua luni ale anului in curs afaceri de 2,6 milioane de euro, este controlata in procent de 50% de Bogdan Toporas Pitigoi, restul actiunilor fiind impartite in mod egal intre sotii Sorin si Cristina Chiriac. Cei trei par­te­neri detin impreuna si fabrica de tricotaje Smirodava, care produce lunar 30.000 de pulovere, jachete, veste sau com­pleuri, pe care le exporta tot in procent de 90%. Comenzile de tricotaje au scazut cu circa 30%, ca urmare si a cresterilor de preturi pe care a trebuit sa le opereze com­pania “din cauza majorarii salariului minim si a scumpirii utilitatilor”, motiveaza mana­gerul. In primele noua luni din 2008, fabrica de tricotaje a rulat 1,8 milioane de euro.
     
    Cel putin cateva luni de acum incolo vor avea de lucru si cei 2.200 de angajati care lucreaza la Braiconf Braila, asigura directorul general Anca Nisioi. Compania exporta 80% din productia lunara de 250-300.000 de camasi barbatesti si bluze de dama in Germania, Franta, Danemarca, Suedia sau Italia, iar restul productiei este vanduta in tara printr-o retea de 16 magazine administrate direct de Braiconf. “In strainatate, vanzarile de imbracaminte au scazut. Ne asteptam si noi sa avem sur­prize de genul acesta”, admite Nisioi, precizand ca deja unul din clientii externi
    si-a redus cu 80% cantitatea comandata initial. Braiconf, care lucreaza lohn pentru peste 20 de companii externe, si-a bugetat afaceri de circa 13,6 mil. euro pentru 2008. Chiar daca sustine ca nu i-au scazut comenzile de la clientii straini, Laszlo Dobra, directorul Secuiana, cel mai mare producator de pantaloni din tara, se declara convins ca acoperirea pietei interne poate contrabalansa regresul pietei de exporturi. Cei 700 de angajati ai fabricii Secuiana produc lunar 65-70.000 de perechi de pantaloni. Pentru 2008, compania, care exporta 80% din productie, are semnate contracte de lohn de 4,5 milioane de euro. Piata interna a ajuns sa detina in prezent putin peste jumatate din totalul vanzarilor Secuiana, care anul trecut au ajuns la 6,7 milioane de euro.

  • Ilustrate de la Brebu

     

    Schita cu pricina ar fi trebuit sa includa un showroom, o noua cladire de birouri si poate o fabrica in Rusia, “daca nu venea molima”, spune Rizea. Molima la care se refera este criza financiara, care l-a facut mult mai prudent in pronosticurile pentru anul viitor. Dupa ani in care s-a putut lauda cu cresteri anuale de 30% si marje de profit peste cele medii din industrie, seful Lemet spera in 2009 la o crestere de doar 15% fata de anul acesta, ceea ce inseamna incasari in jurul a 30 de milioane de euro, cu tot cu TVA.
     
    O incetinire a ritmului atrasa de limitarea accesului la credite, dupa cum explica Rizea, adaugand ca “acum nu mai intra in magazine cei care intreaba daca pot lua mobila cu credite, ci doar cei care isi permit sa o cumpere cu banii jos”.
     
    Poate ca una dintre solutiile pentru a impulsiona vanzarile ar fi inghetarea preturilor, pentru ca “mai bine dau marfa la un tarif fix decat sa ramanem cu ea pe stoc”, dupa cum spune omul de afaceri.
     
    Criza financiara nu este singurul motiv pentru scaderea cererii, intrucat, asa cum se intampla in fiecare an odata cu inceperea postului Craciunului, vanzarile intra pe o panta descendenta. “Toata lumea spune ca piata imobiliara da tonul in cea a mobilei, dar eu cred ca nu este adevarat”, spune Rizea, in timp ce deschide un dosar ticsit cu grafice; unele sunt din articole de ziar, iar altele – statistici oficiale. Din multimea lor alege graficul vanzarilor la mobila in decursul unui an, asa cum reiese din dinamica inregistrata de fabrica sa din Brebu, pe care il compara cu alte doua – un grafic al dinamicii constructiilor si celalalt al casatoriilor.
     
    Concluzia la care ajunge este ca vanzarile merg cel mai bine in perioada iulie-noiembrie, atunci cand se fac si cele mai multe nunti. Iar ceea ce urmeaza este o perioada de “hibernare” a incasarilor, care coincide cu cea a iernii si care s-ar putea prelungi pe fondul crizei; nimeni nu stie exact cu cat si nici ce efecte va avea. Un lucru pare sigur insa: restrangerea creditelor inseamna cumparari mai rare si mai reduse valoric, dupa cum aprecia Dan Sucu, seful Mobexpert, cel mai puternic grup din industria mobilei, intr-o discutie recenta cu BUSINESS Magazin. De aceeasi parere este si Rizea, care mai crede ca “industria mobilei ar trebui sa reziste daca s-ar micsora volumul de importuri”. E o afirmatie facuta din pozitia confortabila a unui producator care se bazeaza prea putin pe importuri – fabrica Lemet exporta cel mult 5% din productia totala. O pondere mica, daca este sa luam in calcul faptul ca dupa Revolutie putini au fost producatorii care si-au putut sustine afacerile exclusiv din vanzarile realizate in tara.
     
    Singura sansa de supravietuire pentru fabricantii care nu s-au bucurat nici de magazine proprii de prezentare, nici de o retea extinsa de distributie si nici de un nume rasunator pe piata interna a fost, dupa 1989, sa se orienteze catre cea externa, in special tarile ex-sovietice si vestul Europei, iar multi dintre ei lucreaza si astazi exclusiv pentru export.
     
    “Acum cativa ani, toata lumea ne intreba de ce nu facem si export, pentru ca pe atunci se credea ca daca un producator nu vinde in afara tarii e mai putin valoros”, isi aminteste seful Lemet. “Dar eu vreau sa-mi fac afacerile in Romania, pentru ca este o piata mare, inainte ca Uniunea Europeana sa-si fi dat seama de asta.”
     
    Pentru ca exportul nu a fost niciodata un obiectiv principal, atentia antreprenorului s-a axat pe dezvoltarea retelei de distributie, care in momentul de fata a ajuns sa fie cea mai extinsa din Romania, numarand peste 150 de magazine partenere, dintre care 103 magazine sub brandul Lem’s, operate in sistem de franciza. Planuri sunt si pentru extinderea brandului in Bulgaria, acolo unde Lemet colaboreaza cu 14 magazine partenere, dar si in Ungaria, unde compania detine deja o reprezentanta si un magazin Lem’s. Un model de business suficient de interesant pentru ca anul acesta Alexandru Rizea sa adune intr-un dosar toata corespondenta cu cei care au vrut sa-i cumpere afacerea. Pe coperta dosarului, care nu are niciun titlu, este desenat un semafor aprins pe culoarea galbena – “nici rosu, nici verde”, spune el. Despre ofertanti afirma doar ca “sunt mai multe firme si fonduri de investitii” carora le-a dat acelasi raspuns – “in anul 2008, Lemet nu va fi cotata la bursa si nici nu va negocia vanzarea sau fuziunea”. Dar nici in 2009, se grabeste sa completeze. Care sunt motivele pentru un refuz atat de ferm? Lemet este o afacere de familie si asa va si ramane, spune Rizea; sotia sa, fiul, fiica si nora lucreaza deja de ani buni in cadrul companiei.
     

     

  • Cum sa resuscitam creditul

    Desi intre comunitatea bancara si banca centrala “exista un dialog permanent”, dupa cum spune Radu Gratian Ghetea, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor (ARB), explicatiile pe care le dau cele doua parti situatiei de pe piata creditului si solutiile pentru deblocarea finantarilor par desprinse din doua piese diferite.

    Prin vocea lui Ghetea, bancherii sustin ca regulamentul mai dur pentru creditarea populatiei, pe care trebuie sa il aplice incepand cu luna octombrie, e de vina pentru blocarea finantarilor imobiliare. Foarte putini clienti se mai califica pentru un astfel de credit, o situatie ce s-ar cuveni schimbata, pe motiv ca stoparea imprumuturilor ipotecare poate duce la o prabusire a activitatii de dezvoltare imobiliara.

    Iar continuarea activitatii de constructie, in general, este in viziunea bancherilor un panaceu pentru ca economia romaneasca sa continue sa creasca si in conditiile internationale actuale extrem de dure. Printre masurile propuse BNR (in cadrul unui program mai vast ce implica si Ministerul Finantelor si Economiei si Guvernul), bancherii solicita nu numai relaxarea normelor de creditare, dar si introducerea deductibilitatii la imprumuturile ipotecare, argumentand ca, din moment ce in Romania acesta reprezinta sub 10% din totalul creditului neguvernamental, este departe de a fi un pericol.

    “Abia din rezultatele pe noiembrie vom vedea efectul normelor noi”, a venit replica lui Florin Georgescu, prim-viceguvernatorul BNR, la seminarul EU-Cofile, organizat saptamana trecuta de Alpha Bank, BNR si ARB. Reducerea creditarii in luna octombrie (cu 0,6% fata de luna precedenta, o premiera dupa multi ani de crestere continua), nu a fost cauzata de normele de creditare, pentru simplu motiv ca 90% dintre banci au lucrat tot pe baza vechiului regulament.

    O reevaluare a conditiilor de creditare va exista, adauga Georgescu, dar se va intampla cel mai devreme in ianuarie, odata ce vor fidisponibile si statisticile pentru luna decembrie. Evaluarea noului regulament de creditare era oricum programata sa aiba loc dupa primele trei luni de aplicare, dar “s-ar parea ca nu sunt cele mai reprezentative”, spune presedintele ARB.

    Octombrie a fost, in opinia lui Ghetea, varful de influenta al crizei internationale in sistemul bancar romanesc, care s-a manifestat prin “dobanzi aberante”. Admitand si “unele greseli facute de catre banci in momentele de criza”, Ghetea spune ca s-a ajuns la aceasta reducere a creditarii si din cauza “unor aspecte mai mult subiective decat obiective”.

    Explicatia pe care o da Nicolae Cinteza, directorul Directiei de Supraveghere din BNR, faptului ca “bancile au un stoc mare de cereri de credit pe care nu vor sa le onoreze” nu are insa nimic subiectiv. In primul rand, justificarea unei incetiniri a creditului din cauza noului regulament nu se sustine, considera Cinteza, pentru ca bancile care au aplicat noul regulament in octombrie pot finumarate pe degetele de la o mana.

    Mai apoi, chiar daca in cazul creditelor in franci elvetieni sau dolari, gradul de indatorare maxim permis a scazut destul de mult, la cele in lei reducerea este de doar 4%. La creditele in euro, persoanele cu venituri mari resimt o scadere a gradului maxim de indatorare de circa 6%, in timp ce pentru clientii cu venituri de 400-500 de euro, gradul maxim de indatorare poate sa scada cu pana la 14%. Calculele bancii centrale difera insa mult de cele avansate de jucatorii din piata, care vorbesc despre scaderi de 30-40%. 

    “Am comparat noii indicatori ai fiecarei banci cu valorile raportate de ei ca fiind media efectiva pe care o practica”, adauga Ion Dragulin, director al Directiei de Stabilitate Financiara din BNR. Toate aceste medii sunt mult sub plafonul fixat de regulament, afirma el, astfel ca nu putem spune ca prin acest regulament se limiteaza creditarea.

    “Vocalismul bancherilor are un alt substrat”, sustine Cinteza, iar grija lor este ca au creditat dezvoltatori imobiliari care in momentul de fata nu au asigurata vanzarea. Sunt constructori pe care bancherii i-au creditat cu larghete atunci cand locuintele se vindeau ca painea calda, dar care acum nu mai pot sa vanda.

    Din moment ce au credite de recuperat de la acesti dezvoltatori, bancherii au tot interesul sa poata continua la turatie maxima creditarea imobiliara a persoanelor fizice, ceea ce ar asigura vanzarea apartamentelor ramase pe stoc. Lipsa finantarii pe termen lung este motivul real pe seama caruia directorul din BNR pune faptul ca bancherii au strans la maxim baierele creditului.

    Posibilitatea ca grupurile straine din care fac parte cele mai multe banci din Romania sa aiba probleme de lichiditate pune sub semnul intrebarii prelungirea, dar si stabilitatea liniilor de finantare, acordate pana acum subsidiarelor cu atata larghete. “Romania este influentata pentru ca are un sistem financiar care in mare parte este dependent de finantare externa”, aprecia Michael Massourakis, economistul-sef al grupului elen Alpha Bank, in cadrul aceluiasi seminar.

    Si, atata timp cat pietele financiare internationale vor continua sa ramana inchise, bancilemama vor avea dificultati in a finanta economia romaneasca, aprecia economistul grec. In opinia sa, din acest motiv, ritmul de crestere a creditului se va reduce abrupt in 2009 la 15%, dupa ce anul in curs se va incheia cu o majorare de 20%, urmand ca in 2010 sa creasca din nou la 21%. Dependenta bancilor romanesti de sursele de finantare externa apare cu atat mai evidenta prin prisma actionariatului lor multinational.

    Din cele 42 de institutii financiare din tara, 36 au capital majoritar strain si aproape 88% din activele siste mului bancar romanesc sunt detinute de institutii cu capital majoritar strain, potrivit lui Florin Georgescu. Pana una-alta, nu exista situatii in care bancile-mama sa fi stopat liniile de creditare pentru sucursalele din Romania, spune directorul Directiei de Stabilitate din BNR, iar sursele plasate de acestea – din care bancile romanesti au acordat cu larghete credite pe termene lungi, plecand de la premisa ca sunt bani siguri – s-au tot reinnoit pana acum.

    “Acum sunt insa sub semnul intrebarii”, spune Cinteza, explicand ca nici o banca din lume nu se gandeste, in setea actuala de lichiditate, cum sa isi plaseze banii, ci mai degraba cum sa isi conserve lichiditatea. Daca banca mama are probleme, “s-ar putea sa aleaga sa nu mai rostogoleasca aceste linii de credit”.

    Potrivit lui Cinteza, la sfarsitul lunii octombrie, aproape 90% din pasivele externe ale bancilor romanesti (25,11 miliarde de euro in total) proveneau de la banca-mama. O problema apare in privinta maturitatilor pe care au fost atrase aceste surse, in conditiile in care circa 41% din pasive sunt pe termen scurt – “deci e posibil ca intr-un an 41% din 25 de miliarde de euro sa plece”.

    Faptul ca o importanta parte a finantarii interne pentru companii si populatie e sprijina de surse externe este “ingrijorator” si in viziunea lui Ion Dragulin. Creditarea va fitot mai dependenta de atragerea de resurse interne, daca finantarea externa se restrange, numai ca substitutia surselor de finantare nu e usor de realizat.

    Atragerea de economii de la populatie, pentru care bancherii se lupta acum aruncand in ring dobanzi uriase, nu are insa loc peste noapte, astfel ca este de asteptat ca aceasta modificare sa fie dublata si de o scadere a activitatii de creditare. “Reducerea diferentei dintre credite si depozite este un fenomen de durata”, puncteaza Dragulin. Pentru bancheri, problemele nu se opresc aici: urmare a activitatii din trecut, dar si privind in viitor, lucrurile par a fi destul de complicate.

    Pe de o parte, bancherii centrali semnaleaza deja o deteriorare ingrijo ratoare a portofoliilor de credite. Exuberanta ultimilor ani isi spune cuvantul, se pare. Comparativ cu decembrie 2003, in septembrie anul curent creditele sunt de 6,8 ori mai mari, iar depozitele de circa 4 ori mai mari, potrivit lui Florin Georgescu.

    Pana in octombrie, ritmurile de crestere erau uriase; spre exemplu, la sfarsitul lunii septembrie creditul neguvernamental marca o majorare de 50,5% fata de perioada similara a anului trecut. La finele lui octombrie, cresterea anuala a incetinit la 44,8% iar soldul creditului neguvernamental a ajuns la 193,06 miliarde de lei (circa 53 de miliarde de euro). Pe acest fond, restantele populatiei au crescut ingrijorator in primele noua luni, atrage atentia Cinteza.

    Din totalul restantelor, aproape 75% provin din credite de valori mici, sub 20.000 de lei, in conditiile in care acestea reprezinta mai putin de un sfert din totalul creditelor acordate populatiei. Pentru creditele cu valoare de peste 20.000 de lei si cu intarzieri la plata mai mari de o zi, statistica BNR consemneaza un sold al principalului de plata de 6 miliarde de lei si o suma a restantelor de 215 milioane de lei.

    Potrivit estimarilor BNR, restantele mai mari de 90 de zile s-ar putea plasa la aproape 182 milioane de lei, nivel care incepe sa fie “ingrijorator”, in opinia lui Cinteza. Ingrijorator este insa si ceea ce se intrevede la orizont: in contextul perioadei dificile care urmeaza, cu reduceri de activitate a companiilor si disponibilizari de oameni, prudenta bancherilor nu poate decat sa sporeasca.

    Numai ca, daca vrei sa continui sa ai oua de aur, atunci n-ai cum sa iti omori closca, spune Nicolae Cinteza, referindu-se la necesitatea ca bancherii sa fie “flexibili” in relatia cu dezvoltatorii imobiliari, finantati cu larghete in ultimii ani, dar cazuti in dizgratie pe masura ce pe piata imobiliara au aparut problemele.

    Rationamentul se poate extinde la intreaga piata a creditelor: finantarile pentru populatie (“closca” ce a facut din sistemul bancar una dintre cele mai exuberante si profitabile industrii ani la rand) nu au cum sa ramana in acest blocaj. O prelungire a blocajului ar face inutile cele aproape 6.500 de sucursale in care bancherii au investit milioane de euro, dar si mare parte in cei 71.500 de salariati pentru atragerea carora s-au luptat la baioneta, ajungand sa plateasca cele mai consistente salarii din economie.

    Cel putin pentru moment, “din discutiile purtate cu ARB si cu cativa conducatori de banci nu a rezultat ca ar avea programe de restructurare severa a retelei bancare sau a numarului de angajati”, spune Florin Georgescu. Care sunt perspectivele, in aceste conditii? Ion Dragulin apreciaza ca unul dintre segmentele cu potential “optimist” ramane in continuare populatia, “care are in continuare nevoie de creditare”.

    Calitatea portofoliilor va creste, spune Dragulin, pentru ca actualul regulament de creditare este mai exigent si tine cont de de riscuri. Tot la capitolul oportunitati, bancherul include si intreprinderile mici si mijlocii, in conditiile in care in prezent doar 15% dintre ele apeleaza la banci pentru a-si asigura finantarea, iar creditul pentru IMM reprezinta doar 12% din pasive.

    Pentru incurajarea acestui segment, bancherii au propus Ministerului Economiei si Finantelor subventionarea dobanzii la credite, mai ales in conditiile in care IMM ar putea fiputernic afectate de criza economica, a afirmat presedintele ARB, Radu Ghetea. In tot contextul intunecat de pe piata financiara romaneasca, se vede totusi o lumina la capatul tunelului, conchide Ion Dragulin. Chiar daca, din anumite unghiuri macar, e greu de observat.

  • Aveti grija cat consumati

    “Recomandam consumatorilor cumpatare”, suna recomandarea apasata a lui Mihai Meiu, directorul Asociatiei Nationale pentru Protectia Consumatorului (ANPC), referindu-se la dificultatea oamenilor de a trece rapid de la un model de consum bazat pe asteptari de crestere a economiei si a salariilor la unul bazat pe prudenta.

    Cu prilejul unui forum de teme de retail organizat saptamana trecuta de agentia Mediafax, Meiu a anuntat ca ANPC a creat un site (www.bugetulfamiliei.ro) cu informatii, sfaturi si chiar oferte de consiliere online pentru cei ce incearca sa-si gestioneze propriul buget in conditii de criza. Insistenta lui Meiu pentru prudenta in privinta cheltuielilor de consum a fost sustinuta si de ceilalti participanti la forum.

    “Romania a ajuns intr-o etapa in care putem vorbi de supraconsum”, a declarat Liviu Voinea, directorul Grupului de Economie Aplicata, adaugand ca exista riscul ca oamenii sa se dovedeasca prea optimisti chiar si in actualele conditii de incertitudine: “Daca romanului i-a crescut salariul cu 25-30% pe an, a crezut ca va fi la fel si in urmatorii 25-30 de ani, ceea ce cu siguranta nu se va intampla”.

    La anul, afirma Voinea, oamenii vor trebui sa se gandeasca bine inainte de a cumpara un produs, fiind recomandabila trecerea la categorii mai ieftine sau o reducere pur si simplu a consumului. In acest context, cat de mult vor fi afectati comerciantii?

    “Cred ca marile retele isi vor revizui expansiunea in 2009, insa aceasta nu tine doar de reducerea consumului, ci si de imposibilitatea lor de a obtine finantare. Isi vor mentine planurile poate doar cei care beneficiaza de autofinantare”, a declarat Alexandru Vlad, vicepresedinte al Asociatiei Marilor Retele Comerciale din Romania (AMRC) si director general al operatorului Selgros.

    “Daca va bazati pentru 2009 pe rezultatele din ultimii opt ani, faceti o mare greseala”, le spune Liviu Voinea comerciantilor, comentand faptul ca, in special dupa 2000, cifrele de afaceri ale comerciantilor au crescut foarte mult, ajungandu-se ca in prezent, intre primele 100 de companii din Romania, aproape o treime sa fie din domeniul comertului.

    Cu precadere ultimii doi ani au fost foarte buni pentru comertul din Romania, a carui valoare a ajuns la aproape 40 de miliarde de euro anul trecut. Anul acesta, Metro a decis sa reia expansiunea, la trei ani de la deschiderea ultimului sau magazin, iar Carrefour a atins cel mai mare ritm de expansiune, 10 magazine noi deschise in 2008, in paralel cu remodelarea fostelor magazine Artima, acum supermarketuri Carrefour Express.

    Pentru anul viitor insa, planurile operatorilor de retail vor ficu siguranta afectate de cele ale dezvoltatorilor imobiliari, una din categoriile cele mai lovite acum de dificultatea de a obtine finantare. “In urmatorii doi-trei ani vom asista la o scadere drastica a consumului”, e de parere Dragos Cabat, presedintele Asociatiei Romane a Analistilor Financiari (CFA Romania).

    In acest context, spune Cabat, e nevoie de o reducere drastica a marjelor de profit in comert, dar si de o adaptare a spatiilor de vanzare la noile conditii de piata. “Ramane de vazut cine va inchiria spatiile ce vor ramane”, adauga Cabat pe un ton pesimist. Pe termen scurt, comerciantii raman totusi optimisti, mai ales ca se apropie sarbatorile.

    Delia Cucu, directorul reprezentantei Metro Grup in Romania, a citat recentul studiu al Deloitte bazat pe un sondaj care releva ca 45% dintre romani cred ca vor cheltui in perioada sarbatorilor de iarna mai mult fata de anul trecut. Mult mai putin optimist se arata Alexandru Vlad, care e convins ca pana la sarbatori situatia se va inrautati: “Cred ca pentru sarbatori se va schimba substantial cosul de cumparaturi al romanilor”.