BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Bucuriile crizei imobiliare

    Incercarile companiilor de a-si reduce costurile au devenit vizibile, in ultimele luni, si pe segmentul spatiilor de birouri, renegocierea devenind cuvantul de ordine, mai ales pentru companiile care au semnat contractele de inchiriere la inceputul anului trecut, spre exemplu, cand piata se afla la niveluri record.

    Consultantii imobiliari sustin insa ca scaderile de chirii nu sunt semnificative, putini chiriasi obtinand un tarif mult mai bun pentru spatiul pe care il ocupa deja. In acest context, o optiune demna de luat in seama este reprezentata de relocarea activitatii intr-o alta cladire de birouri.”Primul pas al unei companii este sa incerce sa isi reduca costurile prin renegocierea chiriei. Dar ce te faci cu taxele de administrare, cand cladirea consuma foarte mult? Ce faci cand nu poti sa recompartimentezi spatiul asa cum doresti?”, se intreaba Catalina Jigman, head of global corporate services in cadrul companiei de consultanta imobiliara CBRE Eurisko. Optiunea companiilor ar fi astfel, in opinia consultantului, sa isi relocheze activitatea intr-un alt spatiu, momentul actual fiind foarte favorabil unei astfel de decizii. Cel mai important argument este legat de reducerea tarifelor de inchiriere; daca pentru proiectele existente, cu un amplasament bun, se poate obtine un nivel mai redus, proiectele noi, care urmeaza sa se finalizeze in acest an sau care au fost finalizate recent, au chirii semnificativ mai mici decat in trecut.

    Acest fapt a dus chiar la o noutate pe segmentul de inchiriere a spatiilor de birouri din Capitala – existenta unor spatii disponibile pentru mutare imediata in zona Piata Victoriei, considerata a fi centrul de business al orasului.

    La fel ca si in segmentul rezidential, unde brokerii vorbesc despre o crestere a interesului cumparatorilor fara o majorare a numarului de tranzactii, si in cazul cladirilor de birouri se intampla un fenomen similar: companiile care cauta un spatiu nou sunt deocamdata intr-un stadiu de explorare a optiunilor, decizia luandu-se mult mai greu comparativ cu perioada anterioara. “Multi asteapta sa vada incotro se indreapta piata. Faptul ca au scazut chiriile cu 20% intr-o perioada scurta reprezinta un semn pentru anumiti chiriasi ca tarifele pot sa scada si mai mult”, mai spune consultantul CBRE Eurisko.

    Cele mai avantajate si interesate companii in acest moment de o posibila relocare sunt cele de dimensiuni mari, care, ca si in cazul centrelor comerciale, au un statut de ancora a proiectului. Practic, dezvoltatorii sunt deja mai dispusi sa faca anumite concesii chiriasilor care doresc o suprafata mare, acestia fiind determinanti in atingerea unui grad de pre-inchiriere satisfacator pentru obtinerea unei finantari bancare si, implicit, pentru demararea proiectului.

    Posibilitatile de negociere ale companiilor vor fi si mai mari avand in vedere cresterea ratei de neocupare a spatiilor de birouri din Capitala. Dupa mai multi ani in care procentul birourilor goale a fost estimat la circa 2% pentru cladirile de clasa A, rata de neocupare s-a dublat anul trecut, la patru procente, un studiu recent al DTZ Echinox estimand un nivel de 8% pentru acest an si de 13% pentru 2010.

    Anul trecut au fost finalizati circa 250.000 de metri patrati de spatii noi, clasa A, piata de inchirieri ridicanduse la 240.000 mp, potrivit estimarilor facute de Horatiu Florescu, fost sef al departamentului de inchirieri din cadrul companiei de consultanta imobiliara Colliers International. “Cred suprafata totala de birouri care se va inchiria in acest an va fi la jumatate fata de anul trecut, deci 100.000 – 120.000 de metri patrati”, estima recent Florescu.

    Mai multe informatii despre cele mai importante tendinte din piata imobiliara si despre proiectele rezidentiale, de mall-uri si cladiri de birouri din Bucuresti si provincie puteti afla din suplimentul “Piata imobiliara – Iesirea din criza?”, editat de BUSINESS Magazin, care va aparea pe piata in aceasta luna.
     

  • Turismul de afaceri, un pariu pierdut?

    Primul an in portofoliul fondului de investitii GED a fost complicat pentru Happy Tour. Agentia a fost cat pe ce sa piarda pozitia de lider al pietei de turism, si-a schimbat managementul si organizarea, iar peste toate acestea a venit si reducerea bugetelor de calatorii. Reducere care a reusit din primele luni ale anului sa injumatateasca piata.

    De fapt, s-au indeplinit destul de putine din asteptarile lui Gabriel Ionescu, directorul general al Happy Tour recrutat de GED Eastern Fund II pentru a conduce un viitor grup de agentii de turism lider absolut pe piata. Planurile GED din momentul recrutarii lui Gabriel Ionescu se faceau imediat dupa preluarea liderului agentiilor de turism, Happy Tour (in decembrie 2007, intr-o tranzactie estimata la 10 milioane de euro), care ar fi trebuit sa¬ fie urmata de alte achizitii de pe piata de turism de business. Intre timp, planurile GED s-au schimbat, iar fondul de investitii a declarat pentru BUSINESS Magazin ca “in momentul de fata nu avem in vedere (sa achizitionam – n.r.) nicio companie de turism romaneasca” si ca “in sase luni ne asteptam sa finalizam una sau doua tranzactii noi, niciuna legata de industria turismului”.

    Planurile spaniolilor de la GED la achizitia Happy erau de a creste in urmatorii 3-5 ani mai repede decat piata (care avea la momentul tranzactiei cresteri de 20% pe an) si de a consolida pozitia de lider prin achizitia altor agentii si integrarea lor in structura Happy, avand pregatit in acest scop un buget de 15 milioane de euro. “Ei (GED – n.r.) nu si-au modificat planurile initiale de achizitii, iar cand asta se va intampla, va avea loc o consolidare a businessurilor, o fuziune cu compania noupreluata”, spune Gabriel Ionescu.

    Primul sau obiectiv la Happy a fost reorganizarea companiei dupa modelul corporatist, Happy Tour fiind anterior o afacere de familie fondata in 1996 de Nicolae si Carmen Demetriade. “A fost intai o tranzitie a actionariatului, apoi a managementului si acum a stilului de lucru, a modelului organizational. Inainte era ticketing, turism extern, turism intern. Acum avem corporate travel, MICE (meetings, incentives & corporate events – activitati dedicate companiilor – n.red.) si leisure”, explica Ionescu, care a restructurat intai departamentul financiar, apoi a creat o echipa comerciala, specializata in servicii cu clientii. Directorul general spune ca vor urma introducerea unui sistem de management al informatiei, apoi se vor cheltui cateva sute de mii de euro pentru marketing si apoi se va trece la restructurarea portofoliului de clienti (“daca din 100 de clienti, cu trei ai o relatie contractuala care nu e in favoarea ta, de ce ai mai continua-o?”).

    La inceputul acestui an, Gabriel Ionescu estima ca afacerile Happy vor creste in acest an cu 5%, bazandu-se pe faptul ca agentia are servicii noi, ca au fost reinnoite contracte care erau pe punctul de a se finaliza in urmatoarele luni, dar si pe faptul ca au fost semnate contracte noi. Gabriel Ionescu admite ca au fost si companii care au renuntat la serviciile Happy Tour, dar ca, per total, numarul de contracte noi a fost mai mare decat cele la care s-a renuntat. Numarul de clienti-companii este acum in jur de o mie, potrivit lui Ionescu, dintre care peste 300 au avut un buget de calatorii de minim 50.000 de euro in 2008. Este drept, admite directorul general, contractul nu iti aduce garantia ca sumele prevazute se vor si consuma. Industriile in care activeaza clientii mari ai agentiei sunt farma, IT, FMCG (bunuri de larg consum), energie, constructii, agricultura, auto. Printre clienti se numara si Medicover, compania din domeniul serviciilor medicale pe care Ionescu a condus-o, vreme de trei ani si jumatate, inainte de a veni la Happy Tour.

    Nici asteptarile pe care le avea fata de cifra de afaceri nu i s-au indeplinit lui Gabriel Ionescu. La Happy, ca de altfel la mai toate agentiile de profil, criza s-a simtit in incasari inca de anul trecut: Happy Tour a avut afaceri de 51 de milioane de euro, crescand cu aproape 5%, sub estimarile de 54 de milioane de euro de la inceputul anului. Profitul a fost insa in crestere fata de 2007 (cand cifra de afaceri a fost de peste 49 de milioane de euro, la un profit de circa 1,8 mil euro). Ionescu spera sa atinga pragul de 54 milioane de euro in acest an, dar cert este ca nu se mai poate vorbi de crestere la nivelul acestui an, iar majorarea de 5% a afacerilor Happy Tour, estimata de Ionescu la inceputul anului 2009, s-a transformat acum in scadere. “In luna martie a mai rasarit putin soarele, dar fata de martie 2008, rezultatul e inca mic. Piata de travel a tot scazut, incepand cu luna octombrie, pana inclusiv in februarie. Mi-e greu sa cred ca a doua jumatate a anului va putea compensa scaderea inregistrata in prima parte”, spune Ionescu, care estimeaza ca in primele trei luni ale anului piata de business travel a scazut cu 35-50%, si cam la acelasi nivel se situeaza si evolutia afacerilor Happy Tour.

    Ion Antonescu, Marshal Turism: Cam toate firmele taie din cheltuielile cu deplasarea, unele pana la zero

  • Singur pe Tampa

     

    Ne-am intalnit cu Dan Camarzan, proprietarul grupului de companii Kronvest din Brasov, in pub-ul de la parterul primului bloc pe care l-a construit in Brasov. Europe Residence a fost primul proiect imobiliar dezvoltat de Dan Camarzan, care a intrat in afaceri in urma cu 10 ani, cand a inceput sa dezvolte un proiect pentru Organizatia Natiunilor Unite. Proiectul se rezuma la introducerea unor date in calculator, acesta fiind si atuul pe care l-a avut atunci Dan Camarzan – calculatorul pe care tocmai i-l facuse cadou mama sa. “Cand am terminat proiectul pentru Organizatia Natiunilor Unite, am continuat cu niste mici proiecte de software care s-au dezvoltat ulterior intr-o firma de dezvoltare soft”, povesteste Camarzan, care a denumit compania Simple Words. In 2002, dupa o serie de oferte pentru proiecte de outsourcing software, Camarzan a mai infiintat o firma, ITProvision, iar in 2006 a reunit activitatile de software intr-o noua firma, Diginesis (unde Camarzan detine 60% din actiuni, iar alti doi actionari, care conduc operatiunile, cate 20% fiecare).
     
    La sfarsitul anului trecut, Dan Camarzan era pe punctul de a vinde compania Diginesis si ar fi renuntat la compania cu care a intrat in afaceri pentru a se putea concentra pe celalalt segment de interes al sau, imobiliarele, in care a tot investit din 2005 incoace.
     
    Diginesis a fost in 2008 tinta unei oferte de preluare, iar Camarzan aproape batuse palma cu belgienii de la Protime pentru 2 milioane de euro, cand cumparatorii s-au razgandit. “Protime, care este principalul client al Diginesis (Protime externalizeaza catre Diginesis productia de software – n.red.), a considerat ca trebuie sa isi conserve lichiditatile si sa produca in continuare in outsourcing, chiar daca este mai scump pentru ei”, spune Camarzan, caruia acum nu ii pare atat de rau ca nu a vandut – mai ales ca firma este inca pe profit, continua sa dezvolte si alte programe in afara celor vandute de Protime si, mai ales, este intr-un domeniu care ar putea sa nu fie foarte afectat de criza. Mai ales ca principalul produs al Diginesis – un soft de resurse umane folosit de 1,6 milioane de utilizatori, dupa cum arata datele de pe site-ul Protime – a avut cresteri ale vanzarilor in ultimele luni.

     
    De fapt, dupa cum spune Camarzan, din tot grupul Kronvest doar firma de constructii are acum probleme serioase. Si nu doar un singur tip de probleme: furnizorii nu fac platile la timp, contractele s-au redus cu mai bine de jumatate fata de discutiile pentru acest an, ceea ce a dus la o restructurare si la decizia de a renunta la subcontractori (care a insemnat de fapt concedierea a 400 de angajati, dintre care cei mai multi erau angajati ai subcontractorilor), iar cifra de afaceri va scadea cu cel putin 50% fata de anul trecut, cand atinsese aproape 30 de milioane de euro. “Cert este ca aceasta firma fusese proiectata sa lucreze project based (lucru pe proiecte) si s-a transformat in ultimele luni in production-based (lucru doar pe proiectele proprii)”, spune Dan Camarzan. Kronvest Construct a construit in ultimii patru ani in jur de 125.000 de metri patrati, dintre care 100.000 de metri patrati pentru dezvoltarile Kronvest.
     
    Dezvoltarile incepute in 2005 au mers in alt ritm, recunoaste Camarzan: “Am inceput ca un TGV si acum ne miscam ca un personal”. Insa Dan Camarzan este totusi recunoscator ca inca proiectele lui se mai misca. Dupa acel prim bloc pe care l-a construit (Europe Residence), omul de afaceri a intrat intr-un parteneriat public privat cu Primaria Brasovului, prin care a primit un lot de teren de zece hectare la poalele muntelui Tampa pentru constructia unui cartier de blocuri, numit Tampa Gardens. Proiectul a inceput in urma cu doi ani, iar primii locatari au inceput sa se mute in decembrie 2008, dupa cum spune Camarzan. In schimbul pamantului, Camarzan va ceda primariei 20% dintre apartamentele din proiectul care totalizeaza 2.500 de apartamente.

     
    “Apartamentele vor fi predate primariei la finalizarea fiecarei faze a constructiei, direct proportional cu numarul apartamentelor construite in faza respectiva”, spune Camarzan, tinand sa precizeze ca durata constructiei acestui proiect va fi de aproximativ opt ani. Primii locatari care s-au mutat au cumparat apartamente in prima faza a proiectului, care cuprinde doua blocuri cu 256 de apartamente, iar cei care au cumparat in al treilea bloc (care va reprezenta partea a doua a proiectului) se vor putea muta in mai, dupa cum spune dezvoltatorul.
     
    Dan Camarzan nu a fost singurul dez­voltator imobiliar care a primit pamant in concesiune pentru constructia de locuinte, spune Alexandru Gabor, viceprimar al Brasovului. “Au fost patru loturi pentru care s-au incheiat parteneriate publice private, dar deocamdata doar doua companii dintre cele care au luat loturile mai construiesc, iar doua au renuntat”, spune Alexandru Gabor. Viceprimarul mentioneaza ca cei doi dezvoltatori care au renuntat aveau teren tot in cartierul Racadau, la poalele muntelui Tampa – “deocamdata, vom mai discuta cu ei, daca mai sunt interesati, iar daca nu, vom face din nou o licitatie”. Alexandru Gabor nu stie motivele pentru care au amanat constructiile cei doi dezvoltatori (intre care erau si austriecii de la Koch & Partners, care aveau un proiect de 1.800 de apartamente), dar banuieste ca amanarea a fost legata de criza de lichiditati.

    Dan Camarzan: “Nu numai ca nu pot risca sa construiesc mai mult decat pot vinde, dar nici nu mai am cu ce sa construiesc”

  • Marirea si decaderea unui broker

     

    Petru Prunea, 63 de ani, este cunoscut de toata lumea drept un lider autoritar si o personalitate puternica. O stiu cel mai bine angajatii sai de la Broker, care ajunsesera in ultimii ani sa fumeze in baile sediului central al firmei din Calea Motilor nr. 119 din Cluj-Napoca ca niste elevi de liceu, dupa ce el a instituit interdictia de a se mai fuma in cadrul institutiei.
     
    Firma pe care a fondat-o si pe care a condus-o din 1994 a fost zguduita la inceputul anului de cel mai mare scandal de pe piata de capital de dupa 2000, dupa ce s-a descoperit ca sefa agentiei din Deva a Broker a fraudat clientii societatii cu aproape un milion de euro. A urmat un amplu control al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare (CNVM), autoritatea de supraveghere a pietei de capital, in urma caruia au fost descoperite nereguli si la alte sucursale ale Broker, fapt care a condus la cele mai drastice sanctiuni dictate pana acum la Bursa: amenzi in valoare totala de 843.000 de lei (200.000 de euro) pentru societate si 22 dintre angajatii sai si suspendarea pentru cinci ani a lui Prunea de pe piata de capital.
     
    Cum a ajuns Petru Prunea, care a dezvoltat una dintre cele mai mari afaceri de pe bursa, cu circa 10.000 de clienti si 15.000 de actionari, sa fie tras la raspundere pentru astfel de ilegalitati? Colaboratorii sai sustin ca totul a fost determinat de dorinta lui de a controla totul si de faptul ca nu a delegat din responsabilitati odata cu cresterea firmei.
     
    “Daca domnul Prunea era inspirat si colabora mai mult cu membrii consiliului de administratie in luarea deciziilor, poate nu se ajungea aici”, sustine Anton Ionescu, 68 de ani, al treilea actionar al Broker, care controleaza 4,16% din capitalul companiei. El a preluat functia de presedinte al Broker in luna martie, dupa o “lovitura de palat” in care, impreuna cu alti membri ai consiliului de administratie, la randul lor actionari semnificativi ai firmei, l-a inlaturat pe Prunea de la carma societatii.

     
    “Prunea s-a considerat stapanul absolut al firmei, voia sa controleze tot si poate de aici i s-au tras cele intamplate. La inceput nu au fost probleme, dar ele au aparut pe masura ce firma a crescut. Cand deja sunt sute de salariati, foarte multi bani si toata puterea sta in mana unui singur om apar probleme”, explica Ionescu. El spune ca a intrat in actionariatul Broker in 2005, dupa ce si-a incheiat cariera politica de deputat, in care a fost pentru o scurta perioada, in 1998, si ministru al transporturilor in guvernul Radu Vasile. “Il cunosteam pe Petru Prunea de multi ani, fiind colegi in perioada cat am fost decanul Facultatii de Constructii de la Universitatea Tehnica din Cluj. M-a bucurat ideea unei colaborari, pentru ca era unul dintre primii care au facut pasul de la socialism la economia capitalista cu aceasta societate de brokeraj”, rememoreaza Ionescu primul contact cu Broker.
     
    Chiar si cei care au fost cu Prunea de la inceput, de cand a infiintat firma, sustin ca in timp colaborarea s-a schimbat, pe masura ce afacerea s-a extins si, odata cu ea, si influenta lui Prunea pe piata de capital. Ioan Cartis, 73 de ani, este principalul actionar al Broker, cu 8,22% din actiuni. El isi aminteste cum a facut primii pasi pe piata de capital, chiar la indemnul lui Prunea.
     
    “Prin 1993, Petru Prunea a avut ideea infiintarii unei societati de valori mobiliare. Mi-a prezentat ideea si am acceptat, deoarece aveam cunostinte despre domeniu si anticipam o dezvoltare buna, in perspectiva infiintarii Bursei de Valori.”

     
    El spune ca inceputul a fost caracterizat prin mult entuziasm, iar printre actionari se numarau medici, ingineri si profesori universitari, el insusi fiind fost rector al Universitatii Politehnice din Timisoara. Baza de plecare a fost solida, insa pe parcurs relatiile dintre principalii actionari au devenit tensionate.
     
    “Oamenii se mai schimba, nu mai comunica, nu mai colaboreaza la fel, isi arata si alte laturi ale personalitatii care poate nu erau vizibile la inceput”, spune Cartis, care a fost membru in consiliul de administratie al Broker din 1994 pana in martie 2009, cand s-a retras din cauza unor probleme de sanatate.
     
    Petru Prunea sustine ca a tinut tot timpul cont de parerile actionarilor, “atunci cand acestea au fost de bun-simt”, insa considera ca este singurul dintre membrii consiliului de administratie in masura sa conduca Broker, din punctul de vedere al experientei pe piata de capital, dupa aproape 14 ani in care afacerea a crescut aproape continuu.

    Petru Prunea: “Societatea noastra e o societate de egali, asa scrie si pe usa. Deciziile se iau in comun. "

    Adrian Caramiha, broker: "Daca activitatea Broker era intru totul in limitele legii, nu cred ca CNVM avea de ce sa se lege”

    Adrian Caramiha, fost director general adjunct al Broker Cluj: “Nu cred intr-o formula de management cu oameni din interior, care au fost formati si au lucrat alaturi de un presedinte sanctionat in acest fel"

  • Cine are nevoie de ozon

     

    Despre vanzarea companiei farmaceutice Ozone s-a tot discutat in ultima jumatate de an, fara ca vreun zvon sa fie confirmat pana acum. Ramane insa certitudinea ca discutiile continua, confirmata inca de oficialii companiei: “analizam mai multe variante”. Afirmatia vine din partea Ruxandrei Nastase, directorul general al filialei Ozone din Romania, intr-un prim interviu acordat presei dupa confirmarea zvonurilor despre vanzarea Ozone din vara anului trecut. Cantareste mult cuvintele, se fereste sa infir­me sau sa confirme vreuna din ipotezele aparute in ultima vreme, dar tine sa precizeze ca “este un proces care poate avea mai multe moduri de finalizare”. Fara a oferi si alte detalii, Nastase declara doar ca nu doreste sa comenteze pe marginea speculatiilor, pentru ca “sunt echipe de profesionisti implicate in investigarea optiunilor”. Vara trecuta, actionarii Ozone au angajat banca de investitii Rothschild pentru a le oferi consultanta in procesul de vanzare; inca nu se stie daca va fi vorba despre o vanzare (in forma integrala ori pe bucati) sau “despre altceva”.
     
    Una dintre variantele de “altceva” luate in calcul este integrarea in A&D Pharma, conform unei prime declaratii de presa facute acum o luna de un executiv al companiei pe aceasta tema. “Acum analizam cifrele si, daca vom ajunge la concluzia ca integrarea are sens, vom face o oferta”, a spus atunci Dimitris Sophocleous, CFO-ul A&D Pharma, in cadrul conferintei in care se anuntau rezultatele pe 2008. Ozone este controlata de Ludovic Robert, Michel Eid, Roger Akoury si Walid Abboud, aceiasi actionari care detin si pachetul majoritar de actiuni al A&D Pharma si al fondului de investitii Gemisa. Cei patru actionari, primul de origine franceza si ceilalti libanezi, au demarat afacerea Ozone in 2001, ca un producator de medicamente generice sub contract de manufacturing, colaborarea cu A&D Pharma (care opereaza pe segmentul de distributie si retail) devenind astfel fireasca. Despre varianta intregrarii celor doua companii s-a vorbit tot mai des, mai ales dupa ce informatiile neoficiale indicau faptul ca actionarii cereau intr-o prima faza 80 de milioane de euro pentru vanzarea grupului Ozone, valoare care mai apoi a scazut, tot neoficial, la 30 de milioane de euro. Chiar si asa, vestile despre negocieri concrete au intarziat sa apara. De aceea, in eventualitatea in care nu se va realiza nicio vanzare, integrarea ar putea fi o varianta de rezerva.
     
    Dupa o serie de zvonuri care dadeau ca aproape sigura vanzarea Ozone catre companii ca Nycomed sau Valeant, de-a lungul ultimei jumatati de an in­tre­barea care s-a pus tot mai des a fost ce sanse sunt ca in actualul context de incertitudini economice sa fie realizata o astfel de tranzactie. “Criza a generat si surprize”, spune Nastase, referindu-se la tranzactiile de anul acesta care au schimbat configuratia pietei farma pe plan mondial. Seria acestora a fost deschisa de Pfizer, care a cumparat cu 68 de miliarde de dolari producatorul Wyeth (reprezentat in Romania de Romastru Trading) si continuata cu tranzactia de 41 de miliarde de dolari dintre Merck Sharpe & Dohme si Schering Plough (ambele prezente si pe piata autohtona). “Cand toata lumea se astepta sa nu mai fie achizitii, uitati ce s-a intamplat cu Pfizer si Wyeth”, declara sefa Ozone Romania, care crede ca astfel de miscari in piata sunt mai greu de anticipat in perioade de criza economica. In paranteza fie spus, Pfizer se afla deja la al treilea val de expirari de patente la medicamente, pierderi care nu pot fi acoperite prin produse proprii, ceea ce a facut aceasta achizitie si mai necesara.
     
    Printre numele vehiculate in contextul celor interesati de achizitia Ozone se afla si LaborMed, o companie romaneasca controlata de fondul de investitii Advent Intenational, investitor de private equity din zona Europei Centrale si de Est. De numele Advent International se leaga doua tranzactii importante de pe piata farma: exit-ul din producatorul de medicamente Terapia Cluj (preluat mai apoi de indienii de la Ranbaxy) la un pret de 324 de milioane de dolari, adica de sapte ori mai mare decat cel de achizitie dupa numai trei ani, si investitia de peste 100 de milioane de euro in producatorul si distribuitorul farma LaborMed initiata anul trecut. Contactati de BUSINESS Magazin, reprezentantii companiei nu au facut niciun comentariu despre acest subiect, dar intr-o declaratie facuta anterior pentru Ziarul Financiar, fondul de investitii s-a aratat deschis achizitiilor.
     
    “Vom sprijini companiile din portofoliu (cele mai importante fiind LaborMed Bucuresti, Ceramica Iasi si Düfa Deutek – n. red.) sa isi administreze lichiditatile cu atentie si vom incerca sa identificam oportunitati pentru acestea, cum ar fi achizitia unor competitori”, a declarat atunci Sebastian Tcaciuc, director in cadrul biroului din Romania al Advent. O pozitie confirmata anterior de Stephen Stead, CEO-ul LaborMed, care a declarat ca vizeaza diversificarea portofoliului si achizitii in regiune. Analistii din domeniu afirma ca tranzactia Ozone-LaborMed ar putea fi plauzibila. Care ar fi argumentele? Este vorba, in primul rand, despre o complementaritate a celor doua portofolii – LaborMed este axat mai mult pe Rx-uri (medicamente eliberate pe baza de prescriptie medicala), cu o prezenta puternica in cardiologie, pe cand Ozone are o pozitie puternica pe piata OTC-urilor (medicamente eliberate fara prescriptie medicala), pe segmente precum analgezicele. Sau, mai pe scurt, aceasta complementaritate s-ar putea traduce printr-un portofoliu reunit complex care ar putea aduce vanzari de peste 60 de milioane de euro, adica o cota de piata confortabila de 3% (cea mai mare lupta din piata farma se da intre jucatorii cu “felii” de 1-2% din piata totala) si un loc in clasamentul primelor 10 companii de profil din Romania.

    Cititi in continuare de ce managerul Ozone se fereste sa dezvaluie valoarea vanzarilor din afara farmaciilor

  • Unora le place criza

     

    Preturile mici au marginalizat cumva in anii trecuti produsele cosmetice romanesti, pe care consumatoarele cu venituri din ce in ce mai mari nu erau tentate sa le cumpere. In 2009, pretul ar trebui sa fie atuul lor, spune Elena Cremenescu, fondatoarea producatorului Elmiplant, in prezent detinut de grupul grecesc Sarantis. Elena Cremenescu spera ca aceasta criza ii va deschide noi porti de afirmare pe piata, referindu-se in special la faptul ca, sub presiunea devalorizarii monedei nationale, multinationalele vor creste preturile in lei, ceea ce ii va determina pe unii clienti sa se orienteze catre cosmeticele fabricate in Romania, mai ieftine. Elmiplant are pregatita si o strategie pentru criza – ale carei principale puncte vizeaza produse noi (pe segmentul ingrijirii tenului si corpului), ca parte a planurilor de dezvoltare a afacerii de dupa preluarea de catre Sarantis, dar si reducerea costurilor la materiile prime, prin renegocierea cantitatilor comandate “la pachet cu grupul grec”. Prin lansarile de anul acesta, numarul produselor grupului va creste de la 80 la peste 100, printr-o investitie de jumatate de milion de euro. Aceste lansari vin impreuna cu alte avantaje pe care le-a avut Elmiplant dupa ce a fost cumparata de Sarantis (intr-o tranzactie de 6,5 milioane de euro de la sfarsitul lui 2007).
     
    “Pentru noi, pana atunci, si prezenta in hipermarketuri era o foarte mare cheltuiala, aveam la acea vreme mii de clienti care nu ne mai plateau, si asa am decis sa vand ca sa ma linistesc”, povesteste Elena Cremenescu, director general adjunct al companiei. Fondatoarea Elmiplant prevede pentru 2009 un avans al afacerilor de 25-30%, in ritmul tendintei deja inregistrate in ianuarie si februarie. “Pare mult, dar ne bazam pe toate produsele pe care le vom relansa si pe bugetul de publicitate alocat, de 15% din cifra de afaceri”, explica Elena Cremenescu. Anul trecut, compania a inregistrat o cifra de afaceri de 3,6 milioane de euro, in crestere cu 16%, dar “sub asteptari”, din cauza unor probleme de distributie cauzate de tranzitia care a urmat dupa achizitia de catre Sarantis. “In primele patru luni (ale lui 2008 – n.red.) nu prea am vandut in hipermarketuri si asta s-a simtit la vanzari, dar dupa aceea a mers extraordinar”, detaliaza Cremenescu.
     
    Pe de alta parte, sistemul de distributie al grecilor deschide si alte oportunitati pentru Elmiplant. Este vorba despre export, care genereaza 7% din cifra de afaceri prin vanzarile in Canada, Republica Moldova si Israel, o lista pe care in curand ar putea sa intre si alte tari. “Sarantis are distributie in cel putin zece tari din Europa Centrala si de Sud-Est si daca numai in trei din tarile acestea incercam sa exportam macar o gama de produse, deja nu cred ca mai avem loc in spatiul actual de productie”, spune Cremenescu. Probabil ca primele tari abordate de Elmiplant prin intermediul Sarantis, dupa cum dezvaluie Elena Cremenescu, vor fi Bulgaria, Serbia si Macedonia, ale caror piete de cosmetice sunt asemanatoare cu piata locala.
     
    Tot crestere, dar de 10% (pana la 2,75 milioane de euro), vede pentru acest an si un alt jucator local de pe piata cosmeticelor, Gerocossen, ai carui actionari admit insa ca marjele de profit ajung acum la 13%, fata de 20-25%, cat erau anul trecut. Si Stanca Cismaru, director al Gerocossen, spera destul de mult de la export, care a ajuns la 5-7% din cifra de afaceri a companiei. In 2008, Gerocossen a intrat pe noi piete, iar acum exporta in Maroc, Italia, Kuweit, Elvetia si Spania, de la care asteapta cel putin o mentinere a vanzarilor. Mai conservatori, reprezentantii celui mai mare producator local, Farmec vad o crestere de 5% a afacerilor in 2009, de la cele 24,4 milioane de euro realizate anul trecut, pe fondul actualei crize economice. Mariana Sinitaru, marketing specialist al companiei, spune ca industria cosmeticelor este mai putin expusa efectelor crizei, intrucat consumatorul nu este dispus sa renunte la ingrijrea zilnica, chiar daca se va observa o schimbare in comportamentul de consum al acestuia in sensul migrarii catre produsele mai accesibile ca pret. Potrivit informatiilor puse la dispozitia BUSINESS Magazin de reprezentantii producatorului, Farmec si-a mentinut anul trecut ritmul de crestere, atingand cote de piata comode: 30,3% pe segmentul produselor destinate curatarii, 25,7% pentru produsele de ingrijire a fetei (dintre care o cota de 15% este adusa de laptele Doina) si 9% la cele de ingrijire a corpului.
     
    Dincolo de mentinerea acestor cote, un punct important pe lista “de facut” a anului acesta este consolidarea brandului Gerovital, pentru care Farmec detine drepturi integrale incepand cu iunie 2008. La acea data, producatorul clujean a cumparat, contra sumei de 1,2 milioane de euro, drepturile de utilizare asupra marcilor (nu si retetele de preparare a produselor) care contin cuvintele Gerovital, Aslan, Ana Aslan, GC sau combinatii ale acestora de la Gerovital Cosmetics. Miza tranzactiei sta in faptul ca Gerovital reprezinta 18% din cifra de afaceri a producatorului clujean si, de aceea, compania si-a propus ca anul acesta sa imbunatateasca si sa promoveze aceasta marca. Planurile de crestere, chiar si cu doua cifre in acest an, nu ar duce piata producatorilor locali mai aproape de marii importatori, care domina piata de profil. Acum, afacerile companiilor locale nu ating nici 10% din intreaga piata – estimata la 800 de milioane de euro pentru anul trecut. Iar daca Gerocossen, Elmiplant si Farmec fac parte din plutonul mediu, in zona afacerilor mici, de sute de mii de euro, 2009 ar putea fi mult mai dur. Viorica Petrescu, directorul executiv al Organizatiei Patronale a Industriei Cosmetice, crede ca fabricile mari vor rezista crizei, dar cele mai mici vor fi in pericol de a-si restrange activitatea si, mai apoi, sa intre in faliment. Pe o piata care ar putea stagna in acest an, aceste falimente ar permite tocmai asezarea cotelor in crestere ale celor care raman. 
     

     

  • Planurile retailerilor de fashion in 2009

    Companiile din industria de imbracaminte si incaltaminte considera ca anul acesta vor concura pe o piata a carei valoare va reveni undeva la nivelul din 2006. Chiriile mari pentru spatiile comerciale si incetinirea consumului, ca efect al crizei, sunt principalele probleme cu care se confrunta cei din domeniu, mai ales brandurile cu mai putina sustinere financiara. Incepand din 2006, piata a crescut cu cel putin 15% in fiecare an, ajungand anul trecut la un nivel de doua miliarde de euro. Acum insa, astfel de cresteri au devenit imposibile.

    “Din cauza situatiei economice actuale nu cred ca vom mai putea vorbi de extinderi agresive”, declara Adrian Cazu, directorul magazinelor de incaltaminte si marochinarie Benvenuti, care se gandeste la stoparea planului de dezvoltare si la reducerea numarului de angajati cu aproximativ 20%. “Vor exista relocari de magazine, schimbari in configuratia chiriasilor din centrele comerciale, probabil ca vor mai aparea magazine ale unor retaileri internationali care nu au fost prezenti pana acum sau au fost slab reprezentati, dar boom-ul dezvoltarii pe orizontala in Romania se apropie de final”, apreciaza Cazu. In prezent, compania lui, care are 300 de angajati, administreaza 34 de magazine, dintre care 31 Benvenuti, doua Enzo Bertini si un Oxus.

    Harta extinderilor a fost pusa in cui, cu doar cateva insemnari: singurele magazine care se vor deschide sunt cele pentru care s-a semnat deja un contract cu dezvoltatorii de malluri si prin urmare nu pot fi anulate. “Ce pot spune sigur este ca luna viitoare deschidem al optulea magazin in Buzau”, spune Mihai Sindrilaru, directorul general al retelei de magazine de imbracaminte New Yorker Romania. “Suntem pregatiti sa lansam alte 2-3 pana la sfarsitul anului, dar nu stim ce fac dezvoltatorii, daca proiectele anuntate pentru acest an se vor finaliza. Proiectele s-au amanat pentru anul viitor – poate pana la urmatoarea transa de finantare, iar unele s-au oprit.” Sindrilaru, al carui plan de extindere in 2007, cand retailerul a patruns in Romania, era remarcabil de agresiv – 50 de unitati pana in 2012 – este de parere ca retele ca New Yorker, care au intrat in ultimii doi ani in Romania, sunt dornice sa deschida, dar nu mai gasesc spatii comerciale adecvate.

    Pentru centrele comerciale finalizate in proportie de 50%, banca acorda finantare pentru a fi sigura ca isi recapata banii, insa pentru mallurile unde constructia a ajuns la 20% sau 30%, fondurile sunt blocate. De asemenea, exista si cazuri in care unele malluri nu au clienti, pentru ca nu corespund standardelor impuse de brandurile respective in ce priveste amplasarea sau mixul de chiriasi, crede directorul New Yorker. El spera ca lucrurile vor intra pe un fagas normal in momentul cand bancile vor relaxa creditarea – “dar nu cred ca anul acesta”.

    Mai sunt comercianti, ce-i drept internationali si cu o sustinere financiara consistenta din partea companiilor-mama, care nu tin cont nici de previziunile pesimiste, nici de tendinta pietei. Sunt astfel in carti zeci de magazine care urmeaza sa fie deschise pentru fiecare retailer in parte – C&A, Inditex sau Decathlon. La inceputul acestui an, cei de la C&A au estimat ca vor deschide 15 magazine in tara pana in 2010, sfarsitul acestui an urmand sa-i prinda cu cel putin cinci. Dupa prima unitate deschisa la inceputul lui aprilie in centrul comercial Militari Shopping Center din Capitala, sunt programate alte trei magazine in Buzau (Aurora Mall) si in Bucuresti (Cotroceni Park si Sun Plaza).

    Cei ce nu depind decat de lansarile de centre comerciale, avand insa asigurat bugetul de extindere, sunt in principal retele care au intrat direct in Romania, printre acestia numarandu-se Deichmann, Takko sau LPP (care a adus brandurile Reserved si Cropp Town). Ce au in comun toti acestia? Milioane sau chiar zeci de milioane de euro pentru noi deschideri.

    Chiar daca sunt mult mai atente in privinta proiectelor pe care le aleg, unele tintind doar mallurile bine cotate, companiile mari raman anul acesta speranta dezvoltatorilor care inca “se mai tin pe picioare”, mai ales ca ele detin si brandurile cele mai cautate de clientii romani.

    Inditex, care comercializeaza articole de imbra caminte sub branduri ca Zara, Pull & Bear, Bershka sau Stradivarius, a accelerat in ultimul an expansiunea, ajungand in prezent la 29 de unitati in marile orase ale tarii. Cand toti retailerii spuneau pas centrelor comerciale nou lansate, spaniolii de la Inditex au deschis patru magazine in Iulius Mall Timisoara. Iar acum, cand nimeni nu mai viseaza la pasarea de pe gard, Inditex o si vede in propriile-i maini, odata cu urmatoarele deschideri in Cotroceni Park si Bucuresti Mall, plus magazinul Zara de la parterul centrului comercial Unirea Shopping Center din Bucuresti.

    Si Decathlon ramane pe pozitii, mizand mai ales pe lipsa concurentei puternice pe piata articolelor sportive, unde si-au facut loc pana acum si Hervis sau Intersport. La inceputul anului, conducerea Decathlon anunta 40 de magazine in urmatorii zece ani, chiar daca pana acum nu mai are semnat niciun alt contract in afara de cel pentru magazinul din Militari Shopping Center.

    Putini sunt insa jucatorii locali care mai viseaza la zeci de magazine in conditiile actuale. Jolidon, producatorul de lenjerie intima creat de omul de afaceri Gabriel Carlig, a anuntat ca va mai deschide 25 de magazine, dintre care 10 in Italia si restul in Romania.

    Aflati in continuare cat a investit Rafar, divizia de fashion a grupului RTC, in ultimele luni

    Mai multe informatii despre cele mai importante tendinte din piata imobi liara si despre proiectele rezidentiale, de mall-uri si cladiri de birouri din Bucuresti si provincie puteti afla din suplimentul “Piata imobiliara – Iesirea din criza?”, editat de BUSINESS Magazin, care va aparea pe piata in aceasta luna.

  • De ce nu-si mai fac concediul romanii in Turcia

    Cel mai pesimist scenariu al lui Aleksey Hinkov, directorul agentiei Tez Tour, este cel de scadere in volum a pietei de chartere in acest an cu pana la 15%. Estimarea lui Hinkov nu este data doar din “mirosirea” pietei, ci din modul in care a inceput anul. Interesul pentru vacante a scazut din ianuarie, imediat dupa Revelion, cand, pe fondul crizei economice internationale, au fost anulate toate charterele: “In perioada 17 ianuarie- 14 martie am fost nevoiti sa intrerupem zborurile, pentru ca nu aveam clienti. De fapt, in aceasta perioada, in Romania nu s-a facut niciun charter, situatie fara precedent”, spune Hinkov. In anii trecuti, in perioada de dupa sarbatori, erau aproximativ 10-15 zboruri pe saptamana, in special catre Egipt si Tunisia. Din 14 martie, mai spune Hinkov, “zborurile sunt pline, dar sunt pline cu oferte speciale”.

    Uimiti de reactia inceputului de an, agentii au venit pesimisti la Targul de Turism al Romaniei, care a avut loc la Bucuresti la sfarsitul lunii martie. Pesimismul lor s-a intalnit insa acolo cu destinatii noi de vacanta, pe langa cele existente deja de anul trecut, cu ofertele pe alocuri mai scumpe si cu agitatia mare de la standuri, care le-a mai adus rosul in obraji, desi nu se stie pentru cat timp. “Exista o scadere reala pe piata”, spune si Dan Goicea, directorul agentiei de turism Cocktail Holidays, care asteapta o reducere cu minim 20% a charterelor in 2009. “Speram sa nu fie mai mare de atat. Totusi, exista foarte multe firme care au momente de curaj si atunci incep sa arunce cu charterele pe piata. Dupa care, evident, neavand suportul pietei, incep sa renunte la ele. Linia se va trage insa dupa targ, cand se va afla si raspunsul consumatorilor.”

    Goicea are si el doua destinatii noi pentru acest an – insulele Gran Canaria si Kos – si spera la o cifra de afaceri cu 10% mai mare fata de 2008, cand a avut incasari de 12 milioane de euro. Cand face aceste estimari, se bazeaza pe experienta anilor trecuti, spunand ca nu a retras pana acum niciun charter dintre cele pe care si le-a propus. Cu tot cu destinatiile noi, Cocktail Holidays va opera in aceasta vara noua zboruri, in aceeasi formula de parteneriat cu agentia Prestige Tours, condusa de Mircea Vladu. Goicea, care a avut 15.000 de turisti pe cele sapte destinatii operate in sezonul estival 2008, mizeaza pe un volum usor mai mare in 2009 si are asteptari mari de la clientii fideli.

    Managerul nu exclude insa varianta neindeplinirii obiectivelor sau “un reglaj” al ofertei cu cererea mai mica decat asteptarile: “Per total va exista o scadere, sa vedem unde se va regasi aceasta. Poate pe parcurs vom mai reduce si noi activitatea, vom face reglajele cand vine si raspunsul de la client; noi nu am redus numarul de curse, dar am pregatit si pachete mai ieftine”. Tot scadere vede si Aleksey Hinkov – care a avut 35.000 de turisti in 2008, dintre care 29.500 au mers in Turcia, iar restul in Egipt. Hinkov nu exclude posibilitatea ca cererea in scadere sa afecteze vanzarile companiei si recunoaste ca cerererile pentru early-booking (rezervari facute din timp) din acest an au scazut cu 10-15% fata de aceeasi perioada din 2008: “Lumea asteapta acum ofertele last-minute, e mai greu decat anul trecut, cand rezervarile au decurs foarte bine”.

    Asteptarile sunt in continuare mari pentru perioada de early-booking, care anul trecut a adus un sfert din incasarile companiei, si pe sistemul propriu de rezervari online, care in 2008 depasea 300 de inregistrari pe zi. Desi pe o piata imprevizibila, oficialul Tez Tour isi propune crestere pentru 2009: atingerea unei cote de piata de peste 30% pe Turcia (fata de 20% cat a inregistrat anul trecut), iar asta in conditiile in care spune ca numarul total de turisti care vor calatori in acest an din Romania in Turcia prin intermediul charterelor va ramane la acelasi nivel din 2008, adica putin peste 100.000. “Noi nu mizam pe turisti noi catre Turcia, ci pe cotele de piata ale celorlalte agentii care opereaza chartere”, spune Hinkov.

    J’Info Tours: “Charterul e produsul ideal in criza, pentru ca e convenabil si flexibil (poti oferi servicii de la 2 la 5 stele)”

  • Un viitor pentru Romania

     

    Teoreticienii si analistii ii au pe Michael Porter sau pe Robert Reich, politicienii au programele economice ale partidelor, intreprinzatorii isi au propriile strategii si propriile viziuni, iar jurnalistii iau cate un pic din fiecare. Multi repeta ca actuala criza economica ar trebui sa fie un prilej de reflectie, de recuperare a unor reforme nefacute la timp si de planuri pentru ce vom face dupa criza. Putem spera ca din teorii si programe, din experienta de pana acum si din articole de presa sa obtinem o strategie realizabila de dezvoltare a Romaniei dupa criza? Ce domenii ni se potrivesc, cine ar trebui sa le identifice si ce ar trebui facut?
     
    Mai toti oamenii de afaceri cu care a discutat BUSINESS Magazin vorbesc de necesitatea unei strategii nationale de dezvoltare, unde cuvantul de ordine sa fie consecventa. Iar principalele sectoare de dezvoltare sunt, dupa cum poate deja intuiti, agricultura, tehnologia informatiei si turismul, sustinute de o infrastructura solida si de un invatamant de calitate.
     
    Cum ar trebui sa se ajunga la o asemenea lista de pariuri castigatoare e insa o discutie lunga. La una din extremitati, cea care sustine exclusiv rolul fortelor libere ale pietei, se situeaza Dinu Patriciu, directorul general al Rompetrol, un adept ferm al politicilor liberale: “Daca am elibera de constrangeri mediul economic, oportunitatile s-ar naste pe cale naturala”, afirma miliardarul Patriciu, singurul roman ramas in topul Forbes al celor mai bogati oameni.
     
    Mai multi sunt oamenii de afaceri ce considera necesara implicarea statului in stabilirea unor directii economice de urmat, evident in parteneriat cu mediul de afaceri. “Soarta Romaniei sta in curajul cu care guvernul, de orice culoare ar fi el, si-ar asuma restructurarea din temelii a serviciilor si afacerilor publice”, sustine Marius Stancescu, presedintele Riff Holding International, companie de servicii de afaceri. “Exista nenumarate modele in state dezvoltate, avem doar nevoie de cineva care sa se documenteze si sa aplice modelul”, considera el. Altfel, daca nu se produce o schimbare de directie, viitorul economic al Romaniei isi va arata in urmatorii zece ani “impotenta incurabila”. Chiar impinsi inainte de mecanismele integratoare ale UE, daca niciun guvern nu-si va asuma riscul unor schimbari fundamentale si nu va reusi sa determine folosirea eficienta a resurselor publice, vom ramane mereu “ruda cea saraca venita in vizita la oras”, conchide Stancescu.
     
    O colaborare intre politic si economic este socotita ideala si de Florin Talpes, directorul executiv al producatorului software BitDefender. Ideala nu in sensul ca e de dorit, dar si pentru ca pana acum nu s-a realizat. “Guvernele Romaniei de pana acum au dovedit o mare neutralitate fata de domeniile viitorului. Iar mediul politic nu cred ca favorizeaza constructiile de strategii pe termen mediu-lung si de executie consecventa a acestor strategii”, spune Talpes.
     
    Creatorul BitDefender, antivirusul socotit cel mai cunoscut produs software romanesc, spune ca asezarea unei economii solide este un proiect ce necesita intre 8 si 12 ani si care cere in prealabil viziune. “Or, schimbarile politice au loc la mai putin de 4 ani, iar acestea duc la inlocuirea tuturor functionarilor publici, pana la nivel de directori de scoli.” Aceasta inseamna discontinuitatea strategiilor, imposibilitatea Romaniei de a avea consecventa in politici, altele decat cele impuse de organismele din care facem parte, UE sau NATO. “Dar nici UE, nici NATO nu vor impune Romaniei sa isi defineasca domeniile economice in care sa devina un brand puternic”, spune Talpes.
     
    Tot de constanta vorbeste si Cosmin Alexandru, director asociat al firmei de consultanta in branding Brandivia, dar pe o perioada mai mare, de 15-20 de ani. “Majoritatea problemelor Romaniei sunt consecinta lipsei unei elite culturale, economice si politice. Doar o elita bine educata si cu o experienta relevanta poate conduce Romania intr-un context international foarte exigent si competitiv”, sustine Cosmin Alexandru. Si el crede in necesitatea unui proiect national care sa alinieze scopurile si resursele individuale. “In lipsa lui vom ajunge, ca natiune, doar unde ne vor duce intamplarea sau interesele altora. Suntem intr-o succesiune perpetua de crize la care imaginam si aplicam doar solutii pe termen scurt, care nu fac decat sa mute problemele dintr-un loc in altul al societatii.” Nevoia de schimbare se face simtita si la nivelul companiilor. Andreea Vass, consilier economic al prim-ministrului Emil Boc, vorbeste de translatia dinspre “imprumuturi pentru investitii” spre “economii pentru export”. Sub influenta crizei , modelul de afaceri tinde sa devina mai conservator, se orienteaza spre resursele proprii de crestere ale companiilor si mai putin spre credite.
     
    La nivel fundamental, crede avocatul Catalin Baiculescu, Romania va trebui sa faca ce n-a facut pana acum, sa se concentreze pe industrie. “Ar trebui sa mai lasam deoparte serviciile, care au luat-o mult inaintea industriei. Productia a ramas in urma, nu s-a dezvoltat cu absolut nimic. Trebuie sa avem din nou productie, marfuri care sa poata fi vandute cu plusvaloare. Numai lohnul nu stiu daca ne mai trebuie”, spune Baiculescu, comanaging partner la firma de avocatura Musat & Asociatii.

    Alexandru Costin, Adobe Romania: "Romania este bine pozitionata pentru a deveni furnizorul de masini de buget redus in Europa"

    Andreea Vass, consilier al primului- ministru: "Agricultura necesita cel putin doi-trei ani de restructurari masive pentru a deveni exportator net"

    Adrian Stanciu, Human Synergistics: "Din pacate, statul nostru e complet incoerent si incapabil sa urmeze orice fel de strategie pe termen lung"

    Dinu Patriciu, Rompetrol: “Politicile economice ale decidentilor politici nu mai sunt importante, o tara trebuie sa devina prietenoasa cu mediul de afaceri"

    Catalin Baiculescu, Musat & Asociatii: “Trebuie sa ajungem in stare ca, in ciuda perioadei de criza, sa dam un anume confort unor oameni care mai vor sa investeasca"

  • Avocatii au pus ochii pe provincie

     

    Doru Bostina, coordonatorul cabinetului Bostina si Asociatii, este unul dintre putinii avocati care au pariat pe potentialul pietelor din provincie. Pentru majoritatea caselor de avocatura, orasele mai mici nu au parut atractive, fie pentru ca serviciile de care era nevoie acolo erau prea simple pentru a-i interesa, fie pentru ca efortul financiar presupus de extinderea in teritoriu era prea mare. “Cei care s-au cramponat de cliseul ca marile tranzactii au loc doar la Bucuresti n-au fost indeajuns de atenti”, spune Bostina intr-o discutie cu BUSINESS Magazin. Din topul celor mai mari zece cabinete romanesti, doar trei – Tuca Zbarcea & Asociatii (TZA), Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP) si Bostina si Asociatii opereaza birouri si in provincie.
     
    Cu 15 birouri locale, care acopera toate regiunile importante, Bostina si Asociatii este lider in ce priveste extinderea in teritoriu, inceputa de acum cativa ani, cand putini avocati priveau dincolo de granitele Capitalei. “Ar fi trebuit sa deschida ochii si sa vada cate firme mari si medii au renascut dupa privatizare sau dupa recesiunea dintre 1997 si 2002”, spune Bostina. In cazul sau, circa 10% din cifra de afaceri din ultimii doi ani a fost realizata de birourile din teritoriu; putin, la prima vedere, dar “este foarte posibil ca actuala criza sa diversifice si sa majoreze cererea de servicii de consultanta juridica de business in provincie”.
     
    Motivele pentru care iesirea din granitele Capitalei se poate dovedi un loz castigator pentru avocati, chiar daca pe termen scurt este neprofitabila, incep cu faptul ca in Bucuresti, centrul celor mai mari afaceri, industriile cele mai profitabile pentru avocati sunt momentan inghetate. Avocatura din marile orase, pe de alta parte, este mai ales una “de instanta”, desfasurandu-se preponderent in salile de judecata si foarte putin in segmentul de consultanta. “In mod natural, in lipsa cererii, in provincie a aparut un decalaj fata de Bucuresti in dezvoltarea abilitatilor de consultanta si a tehnicilor specifice acesteia”, spune Adriana Gaspar, partener senior al NNDKP si coordonatorul biroului din Timisoara. De aceea, crede Gaspar, unii clienti prefera sa fie consiliati la Bucuresti in legatura cu operatiunile lor din teritoriu. Pe de alta parte, tocmai aici e punctul de interes: in perioada actuala, practici precum litigiile, recuperarea de creante sau activitatile de reorganizare (a caror expertiza se afla in instanta) compenseaza arii care nu mai merg bine acum: imobiliarele, finantarile sau fuziunile si achizitiile. In aceste conditii, nu este de mirare ca firmele din tara si avocatii de acolo sunt tot mai atractive pentru marile cabinete bucurestene.
     
    In al doilea rand, provincia are cateva avantaje ce vor conta tot mai mult pentru companiile care cauta sa isi optimizeze costurile. Adriana Gaspar enumera avantaje precum o forta de munca bine calificata si mai ieftina decat in Capitala sau disponibilitatea si pretul terenurilor (care nu a crescut in acelasi ritm cu cel din Bucuresti). “Aceste regiuni continua sa fie o alternativa reala pentru optimizarea costurilor de productie in expansiunea sau in relocarea operatiunilor in zona Europei de Sud-Est”, spune Gaspar. In mod evident, pentru casele de avocatura cu birouri in zonele respective, crearea unor noi companii inseamna un potential de business pe care nu il mai gasesc chiar la tot pasul. Un al treilea argument, dar poate si cel mai important, tine de deschiderea mai mare pentru discutii a firmelor de avocatura din provincie, de care avocatii bucuresteni pot acum sa profite pentru a incheia parteneriate avantajoase. Cum asocierea cu o casa mare poate fi pentru firmele mici o garantie ca vor depasi cu bine perioada de criza, orgoliile personale trec mai usor in plan secundar. Razvan Gheorghiu-Testa, avocat asociat in cadrul Tuca Zbarcea & Asociatii (noul lider al pietei dupa cifra de afaceri), spune ca pana de curand erau putine cabinete de avocatura din provincie deschise unei asocieri. Majoritatea acceptau cel mult colaborari punctuale cu firmele din Bucuresti, dar asta se intampla cand economia “duduia” si toata lumea avea de lucru. Un aspect interesant de urmarit in perioada urmatoare va fi, spune Gheorghiu-Testa, masura in care cabinetele locale au fost afectate de criza si, pentru a supravietui, vor alege sa fuzioneze, sa fie preluate sau sa se asocieze cu altele. “Primim foarte multe CV-uri de la avocati din provincie, titulari de cabinete individuale, semn ca unii dintre ei au inceput sa simta efectele acestei crize.”
     
    TZA a intrat in urma cu doi ani pe piata de avocatura din Ardeal, printr-un parteneriat cu biroul Nistorescu, Somlea & Asociatii. Din 2007, acesta este bratul de la Cluj al firmei bucurestene, de altfel singurul birou din teritoriu, care se ocupa de aproape toata zona Ardealului. “Colaborarea a inceput inca din anul 2002, insa am asteptat cinci ani pentru a crea o entitate juridica, deoarece la momentul respectiv piata clujeana nu era pregatita pentru acest tip de servicii”, declara Milena Nistorescu, asociat la Nistorescu, Somlea & Asociatii. Dimensiunea pietei de afaceri din Bucuresti ramane considerabil mai mare decat in orice alt oras si, ca atare, avocatura de business din provincie trebuie sa se adapteze unor oportunitati mai restranse, spune Nistorescu, “cautand sa puncteze la capitolul mobilitate si eficienta”.
     
    De curand, pe piata din Cluj a avut loc una dintre cele mai importante tranzactii din ultima vreme, vanzarea hotelului Rimini Plaza, venita dupa mai multe luni in care afacerile au fost blocate sau amanate. In aceasta tranzactie, prin care omul de afaceri Gheorghe Fatol a vandut hotelul de patru stele catre o companie controlata de Arpad Paszkany, avocatii vanzatorului au fost Nistorescu, Somlea & Asociatii. “Negocierile au durat doar o luna”, afirma Nistorescu, explicand ca tranzactia a fost rapida pentru ca a beneficiat “de o confluenta clara de interese”.

    Aflati in continuare cat costa sa trimiti unul sau doi avocati de cateva ori pe saptamana pana la Cluj, Suceava sau Timisoara.