BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Smithfield isi incearca norocul la noi

     

    Intalnirea reporterului BUSINESS Magazin cu americanii de la Smithfield a avut loc in seara zilei alegerilor prezidentiale din SUA. Erau departe de agitatie si votasera cu cateva saptamani in avans. O unda de ingrijorare li se citea insa in priviri la gandul starii de spirit a concetatenilor lor de acasa. “In magazine e ca a doua zi dupa Anul Nou”, spune Gregory Schmidt, directorul de operatiuni internationale al Smithfield Ferme, ilustrand astfel scaderea dramatica a consumului in SUA.

    “Oamenii care pana de curand alegeau unde vor sa locuiasca pentru ca apoi sa caute o slujba sunt acum bucurosi daca mai au un loc de munca.” In aceste conditii, concentrarea pe piata central-estica a Europei poate fiun colac de salvare pentru americani, dupa cum lasa ei sa se inteleaga. Desi Romania este tara in care Smithfield a hotarat sa investeasca cel mai mult (800 de milioane de dolari, dupa cum declarau in 2004 – peste un miliard, dupa ultimele calcule), pana acum norocul nu prea a fost de partea lor.

    Pesta porcina izbucnita cu mai bine de un an in urma la cateva din fermele detinute de compania americana in Romania le-a redus la jumatate matca (numarul de scroafe) si le-a adus pierderi mult mai mari decat cele 28 de milioane de lei (aproximativ 7,6 milioane de euro la cursul actual al BNR) pe care le cer statului roman drept despagubire, arata Bogdan Mihail, directorul general al Smithfield Ferme in Romania.

    Nici in Polonia, cealalta tara din Europa in care compania americana a investit in ferme de porci, lucrurile nu au mers prea bine, compania fiind nevoita sa-si inchida una din fabrici din cauza unor probleme de igiena descoperite de catre autoritati. In Romania, Smithfield a intrat in 2004, prin achizitionarea combinatului timisorean ComTim. La acel moment, cele 800 de milioane de dolari pe care le aveau de cheltuit aici ii dadeau pe cei de la Smithfield drept unii dintre castigatorii perioadei de crestere economica din aceasta zona a Europei.

    Intre timp, americanii au investit circa 600 de milioane de dolari (in jur de 380 de milioane de euro), declarand ca isi vor depasi estimarile initiale in doi-trei ani, la peste un miliard de dolari, in urma scaderii valorii dolarului. In prezent, grupul activeaza in Romania prin trei linii de business: Smithfield Ferme (cuprinzand 35 de ferme de porci in judetele Timis si Arad), Pirin Agri (achizitii de terenuri agricole) si Smithfield Prod (abatoare si distributie a carcaselor de porc prin Frigofer Tulcea si Agroalim Distribution).

    Asadar, un model de afaceri integrate, la care se va adauga, se pare, si un parteneriat cu producatorul de mezeluri Campofrio, avand in vedere tranzactia realizata in urma cu cateva luni de cele doua companii-mama la nivel international. Cu afaceri de 100 de milioane de euro anul trecut in Romania si pierderi de peste zece milioane din cauza pestei porcine, americanii sunt insa optimisti ca se vor intoarce pe profit cel tarziu in primul trimestru al lui 2009.

    “Pe termen scurt, vrem sa incheiem proiectele pe care le avem in curs si sa ne consolidam echipa”, spune Gregory Schmidt. “Urmatorul pas e sa realizam contracte cu fermierii locali pentru cresterea porcilor, asa cum avem in alte tari.” Intr-adevar, atat in Polonia, cat si in SUA, activitatea Smithfield se bazeaza pe acest sistem: fermierilor locali le sunt incredintati porci pentru a-i creste, compania asigura nutretul animalelor, iar apoi ii cumpara odata ce acestia sunt la greutatea de taiere.

    Acest sistem este convenabil si pentru fermieri, deoarece ei sunt proprietarii fermelor si beneficiaza totodata de un venit stabil, dar si pentru cei de la Smithfield, care se pun astfel la adapost de fluctuatia preturilor pentru utilitati. Introducerea acestui sistem in Romania, programata pentru urmatorii ani, necesita insa o sursa de finantare, ceea ce in conditiile crizei economice ar putea sa-i faca pe americani sa-si amane planurile.

    “Productia din Romania este foarte importanta pentru a asigura materie prima companiei-mama, mai ales in contextul parteneriatului cu Campofrio”, spune Schmidt, referindu-se la faptul ca Smithfield este prezent in Europa cu productie doar in Romania si in Polonia. In Polonia afacerea este insa mai mare decat in Romania, avand in vedere si ca acolo compania americana este prezenta deja de opt ani. Schmidt recunoaste ca spera ca Romania sa ajunga la acelasi nivel cu Polonia, insa deocamdata aici proiectele sunt putin in urma.

    “Pe termen lung, ne dorim ca productia din Romania sa o depaseasca pe cea din Polonia”, sustine el. Tot pe termen lung, cel mai important obiectiv al celor de la Smithfield pare a fiacela de a exporta carne de porc din Romania. Planul este foarte indraznet din cel putin doua motive: in primul rand, tara noastra are deocamdata interdictie la export pana va fieradicat complet pericolul pestei porcine, iar in al doilea rand, aproximativ 70% din necesarul de consum al Romaniei este importat.

    “In primul rand ne dorim sa acoperim necesarul din Romania si apoi ne vom gandi la export”, declara Bogdan Mihail, directorul Smithfield Ferme Romania. Smithfield reprezinta aproximativ o treime din productia interna. Alte ferme mari de porci sunt in Romania la Pascani (Kosarom), Peris Ilfov (Romsuintest) si la Braila (Caruz), toate trei cu afaceri cumulate de aproximativ 80 de milioane de euro, conform calculelor noastre.

    “In prezent, piata neagra este infioratoare”, arata Sorin Minea, presedintele Asociatiei Romane a Carnii, actionar si director general al companiei Angst. La nivel de producatori, piata este in orice caz foarte fragmentata, primii cinci “mezelari” (Cris-Tim, Caroli, Aldis, Elit si Scandia) avand doar 38% din volumul pietei de profil, potrivit companiei de cercetare de piata MEMRB. Minea nu crede ca Romania are vreo sansa la export in urmatorii doi ani cel putin, cu toate ca Smithfield si-ar dori sa vanda in tarile vecine peste un an.

    “Nu ne gandim sa exportam neaparat porci vii sau carcase”, a declarat Bogdan Mihail. Planul americanilor, dupa cum a explicat directorul de operatiuni internationale al companiei, e sa atace pietele vecine prin exportul de “specialitati” de porc, in functie de preferintele de consum ale tarii respective. “Daca ungurilor le plac ficatul sau rinichii de porc, asta vom exporta acolo”, exemplifica el. “Din Polonia putem sa exportam in Germania si in alte tari vecine”, completeaza Anthony Ewing, directorul diviziei FNC (fabrici de nutreturi combinate).

    Pentru moment, considera el, legislatia este unul din principalii factori care ingreuneaza iesirea la export. “Vor mai trece cativa ani pana sa exportam, insa acesta este principalul nostru obiectiv”, subliniaza el. “Americanii sunt fantastic de agresivi”, comenteaza Minea strategia celor de la Smithfield, aratand ca singura modalitate a acestora de a penetra tarile vecine o reprezinta segmentul economic de consum, prin exportul in cantitati uriase.

    Am vizitat impreuna cu americanii de la Smithfield cea mai noua investitie a grupului (in valoare de 30 de milioane de euro), o fabrica de nutret combinat in localitatea aradeana Vinga. Foarte mandri de greenfield-ul de aici, distins cu un premiu in SUA, americanii s-au abtinut sa comenteze rezultatele alegerilor, recunoscand insa ca sunt ingrijorati pentru viitorul tarii lor. “Nu cred ca exista vreo industrie care sa nu fie afectata de criza financiara. Pe termen scurt, accesul nostru la capital va fiafectat, iar noi avem nevoie de capital pentru a ne dezvolta afacerile”, spune directorul de operatiuni internationale al Smithfield.

    Schmidt adauga ca, desi anul acesta recolta de cereale a fost foarte buna, ceea ce a injumatatit pretul fata de anul trecut, au existat multe lichidari ale afacerilor din domeniul zootehnic din SUA, ceea ce face cu atat mai importante operatiunile companiei in Europa si cu precadere in Romania, unde vor sa creeze nu doar cea mai mare filiala a Smithfield din Europa, dar si, mai important, cea mai profitabila.

    De cealalta parte, a producatorilor de mezeluri, amenintarea crizei nu se intrezareste prea clar, acestia fiind siguri ca nu va scadea consumul, dimpotriva, mai ales ca la noi consumul este aproximativ de trei ori mai mic fata de media europeana (1,5 kg de mezeluri per capita fata de 4,5-5 kg in Europa si SUA). “La ora actuala nu exista niciun pericol pentru industria carnii de porc in Romania. Evolutia pretului la carne este cea scontata, dar pretul ar putea creste in urmatorii ani din cauza crizei energetice”, e de parere Sorin Minea.
    Cu toate acestea, exista foarte multi proprietari care vor sa “scape” de afacerile cu mezeluri in Romania, pentru ca, spune el, “in 2008 nu va putea vorbi nimeni despre profit in aceasta industrie”.


     

  • Moda de peste Prut

    “In planul nostru de dezvoltare, Chisinaul reprezinta al doilea mare oras, dupa Bucuresti, din punctul de vedere al investitiilor in deschideri de noi magazine”, afirma Ramona Stanciulescu, director executiv al Rafar, explicand ca un oras cu 700.000 de locuitori nu putea fiignorat de afacerile in plina ascensiune ale firmei care in doar doi ani a ajuns sa importe 12 francize, cu una in plus fata de cate branduri a adunat in noua ani de activitate Solmar Grup, cel mai vechi retailer pe piata, care detine printre altele franciza Mango in Romania.

    Dupa ce a deschis mai intai o reprezentanta la Chisinau, divizia de fashion a RTC se pregateste sa deschida, in MallDova, centrul comercial construit de turcii de la Anchor, sase magazine: al cincilea Debenhams din retea, cel de-al doilea magazin pentru brandurile Olsen si Sacoor Broders, plus trei noi francize. Rafar importa, de luna aceasta, in Romania si marcile Forever 18 (young fashion), Bijoux Terner (accesorii) si J.Press (lenjerie si ciorapi), adaugandu-le celorlalte branduri pe care le are deja in portofoliu – Debenhams, Olsen, Mandarina Duck, Sacoor Brothers, Kanz & Pablosky, Bally, Bruno Magli si Fratelli Rossetti.

    “Cand am inceput sa discutam cu diverse branduri, am facut o harta si am pus pe verticala segmentele de varsta, iar pe orizontala nivelul de pret al produsului. Am cautat sa avem diversitate din toate punctele de vedere. Ideea e sa acoperim toate golurile de pe piata, nu sa ne concuram intern”, explica directorul executiv al Rafar ratiunea de la baza deciziei de a opera magazine pe toate segmentele de preturi.

    “Daca scade bugetul consumatorilor pentru haine, e posibil sa se faca translatari de la brandurile mai scumpe la cele mai ieftine.” Dintre francizele recent aduse in tara, Stanciulescu spune ca cei mai usor de convins au fost nemtii de la Forever 18, un brand prezent in peste 60 de magazine in Germania, Polonia, Austria si acum si in Romania. Nemtii stiau deja ca Romania poate sa fie o piata interesanta pentru ei in privinta hainelor pentru adolescente si avusesera discutii si cu un alt potential partener, dar pana la urma au ales sa semneze un contract de franciza pe cinci ani cu Rafar.

    Daca printre competitorii afacerii Rafar in ansamblu se numara retele precum Marks & Spencer, Peek & Cloppenburg, Massimo Dutti, Steilmann, Ikks, Dada sau Bags & More, reteaua Forever 18 va concura cu magazinele New Yorker, Teranova, Fox sau Kenvelo. New Yorker, de exemplu, principalul competitor si la nivel international al Forever 18, administreaza deja patru magazine, la Cluj, Sibiu, Bacau si Targu-Mures.

    In comertul cu lenjerie si ciorapi, Rafar a intrat prin preluarea firmei care detinea distributia pe Romania a brandului unguresc J.Press. “Pe Bijoux Terner noi i-am contactat. Este un concept nou pentru piata din Romania, prin faptul ca vine cu un pret unic: 55 de lei”, spune Ramona Stanciulescu. Afacerea Bijoux Terner, inceputa in Florida in urma cu 24 ani, a ajuns azi la o retea de peste 500 de magazine in aeroporturi, gari, vase de croaziera, hoteluri si cazinouri din 60 de tari.

    In afara de MallDova, unde investeste circa trei milioane de euro in noile spatii de vanzare, planurile Rafar pentru luna aceasta vizeaza deschiderea a inca cinci magazine, cu suprafete intre 50 si 1.600 de metri patrati la Oradea, in Lotus Center (Debenhams, Forever 18, J. Press si Bijoux Terner) si la Bucuresti, in Liberty Center (Kanz & Pablosky si Forever 18), extensia Plaza Romania (Debenhams) si in Fashion House Outlet (primul multibrand Rafar Brands).

    Pentru investitiile din tara, Rafar cheltuieste alti peste cinci milioane de euro. Extinderea este asteptata sa dubleze cifra de afaceri a Rafar pana la 12-13 milioane de euro in 2008. La sfarsitul anului, reteaua Rafar ar urma sa numere 22 de magazine, pe o suprafata totala de peste 13.000 mp. Compania are in vedere aducerea a “doua- trei branduri noi pe an, plus deschiderea a cate doua magazine pentru fiecare marca in parte”, conform Ramonei Stanciulescu.

    Totodata, vrea sa creasca numarul marcilor premium si de lux din portofoliu, dupa ce Rafar a preluat, in iulie anul acesta, francizele Bally, Fratelli Rossetti si Bruno Magli pentru Romania de la firma Top Retail.
    “Magazine Bally nu mai deschidem. E suficient unul. E posibil insa sa-l mutam de pe Magheru pe Calea Victoriei”, spune Stanciulescu. In cazul magazinului Catwalk, care comercializeaza celelalte doua branduri premium, Rafar intentioneaza sa completeze oferta si cu alte marci. “Primul magazin nou il vom deschide in prima parte a anului viitor.” In fine, se mai profileaza si aducerea unui brand de make-up pentru clientii cu venituri medii, a unuia de bijuterii si “a altor cateva branduri de lux”. Dar toate la timpul potrivit.

  • Sport extrem la BVB

    Preturile mici la care au ajuns actiunile listate la Bursa, dar si oscilatiile de pret care au atins cote maxime, ofera investitorilor posibilitatea de a obtine castiguri spectaculoase intr-un timp extrem de scurt, insa riscurile unor pierderi enorme sunt la fel de mari. Volatilitatea medie zilnica pentru ultimele 20 de sedinte de tranzactionare, unul dintre indicatorii care masoara riscul investitiilor pe Bursa, a atins maxime istorice in ultima luna pentru majoritatea actiunilor listate.

    In cazul indicelui BETFI, care urmareste evolutia celor cinci SIF-uri, valoarea acestui indicator, care masoara amplitudinea medie a cresterilor sau scaderilor zilnice, se apropie de 8,5%, fata de un nivel mediu de circa 2%, in perioada septembrie 2005 – septembrie 2008. Acest indicator este insa doar o confirmare a ceea ce se vede de aproape doua luni pe Bursa, cand au fost zile cu scaderi de 15% urmate de sedinte de cresteri cu 15%.

    De altfel, cele mai mari patru scaderi zilnice ale indicelui BET-FIde la lansarea acestuia in 2000 au fost inregistrate in octombrie, iar primele trei cresteri zilnice s-au inregistrat in aceeasi perioada. Volatilitatea se manifesta si pe parcursul unei sedinte, fiind tot mai frecvente cazurile cand dupa scaderi de 4-5% in deschidere, actiunile au inchis cu cresteri de 4-5% sau invers.

    Cum ii ajuta insa aceasta volatilitate pe investitori? Brokerii sustin ca mai mult ii incurca. “Pe investitorii mici volatilitatea ii tine departe de Bursa. Volatilitatea inseamna pe de o parte amplitudini mari ale miscarii pietei, dar si schimbari dese de directie care fac imprevizibile miscarile Bursei”, explica Iulian Panait, presedintele firmei de consultanta in investitii bursiere KTD Invest.

    Cu toate acestea, pentru cineva care are nervi suficient de tari si o inclinatie catre sporturile extreme, suisurile si coborasurile bursei se pot transforma intr-o buna oportunitate de castig. Asta pentru ca dupa scaderi accentuate de cateva zile, Bursa poate inregistra reveniri bruste care sa aduca castiguri substantiale celor care au avut intuitia sa cumpere pe minime.

    Astfel s-a intamplat saptamana trecuta, cand in primele doua sedinte de tranzactionare Bursa a inregistrat cresteri de pana la 20% pe SIF-uri. Preturile mici ale actiunilor fac si mai usoara obtinerea unor castiguri substantiale cu sume mici. Astfel, 1.000 de lei investiti in actiuni SIF Moldova vineri, 31 octombrie, ar fiadus un castig de 200 de lei, marti, 4 noiembrie. Cu o investitie similara in actiuni Petrom, castigul ar fifost de 250 de lei, iar la Azomures, chiar de 300 de lei.

    Astfel de castiguri erau aproape imposibile in urma cu un an, cand oscilatiile zilnice depaseau rar 3% pe zi, astfel ca pentru un castig de 200 de lei in doua zile, suma investita ar fitrebuit sa fie de circa 4.000 de lei, iar pentru 300 de lei, un investitor ar fitrebuit sa puna la bataie 6.000 de lei. Pe de alta parte, riscul de a inregistra pierderi mari este, de asemenea, extrem de ridicat, deoarece dupa ascensiuni puternice vin, de obicei, momente in care speculatorii care au castigat deja 10-15% tind sa-si marcheze profiturile, iar miscarile acestora pot determina scaderi la fel de puternice, avand in vedere ca ei sunt majoritari in piata.

    Un exemplu in acest sens sunt tot actiunile Azomures, care dupa o crestere de 30% in primele doua zile ale saptamanii trecute, au pierdut 24% in urmatoarele doua zile. Astfel, pentru cineva care ar ficumparat actiuni Azomures in valoare de 1.000 de lei marti, 4 noiembrie, pana joi pierderea ar fiputut fide 240 de lei. “Riscurile sunt mari pentru ca actiunile sunt ieftine, dar poti sa te trezesti la un moment dat ca devin si mai ieftine”, spune Iulian Panait.

    Oscilatiile mari nu sunt doar dificil de speculat pe termen scurt, ci ingreuneaza si luarea unor decizii pe termen lung, putand da semnale false investitorilor. Cu toate acestea, investitorii locali au devenit mult mai activi in ultima perioada, in luna octombrie achizitiile nete ale acestora atingand un nivel de 16 milioane de euro, in conditiile in care vanzarile fondurilor straine au dus preturile la valori cu pana la 50% mai mici decat in septembrie.  

  • Cine te scapa de angajati

    “In ultima perioada a crescut foarte mult numarul companiilor care ne solicita oferte de pret. Intr-un astfel de mediu de afaceri turbulent, vor sa aiba predictibilitate, iar serviciile de outsourcing, cum este cazul leasingului operational in cazul nostru, ii scuteste de cheltuieli neprevazute si cresteri ale costurilor pe perioada contractului”.

    Declaratia facuta saptamana trecuta de Monica Ionescu, director de vanzari in cadrul Sixt New Kopel, sintetizeaza momentul bun pe care il traverseaza activitatea companiilor din domeniul outsourcing-ului. Nevoile companiilor de a-si externaliza servicii care consumau o cantitate mare de resurse au acoperit aproape toate domeniile, de la flota de masini si pana la activitatea IT, potrivit participantilor la seminarul “Tendinte pe piata de outsourcing”, organizat saptamana trecuta de BUSINESS Magazin, in parteneriat cu Sixt New Kopel, Ericsson, Xerox si Class IT Outsourcing.

    “Am fost placut surprinsi de calitatea angajatilor romani, in special cei foarte tineri, abia iesiti de pe bancile facultatii”, constata Alan Triggs, directorul Ericsson Global Services Delivery Center (GSDC) Romania. Compania suedeza detine in Romania un centru de servicii de dezvoltare software si operatiuni de front office/ back office pentru operatorii telecom, unde sunt aproximativ 400 de angajati, numarul urmand sa creasca semnificativ, potrivit oficialului. “Cred ca pe fondul crizei internationale, operatorii telecom vor analiza foarte atent posibilitatea de a externaliza. Acesta este un lucru bun pentru noi”, a adaugat seful Ericsson GSDC Romania.

    Faptul ca Romania ramane o piata buna pentru cei care activeaza pe piata de outsourcing se datoreaza, potrivit principalilor jucatori, competitivitatii in ceea ce priveste disponibilitatea angajatilor, abilitatea de a invata cu usurinta si de a vorbi limbi straine si un mediu de afaceri oportun in urma dezvoltarii sale din ultimii ani. Desi candidatii romani sunt priviti de furnizorii de servicii externalizate ca resurse valoroase din aceste puncte de vedere, exista tot mai multe minusuri atunci cand vine vorba de pregatirea profesionala temeinica, fluctuatiile ridicate de personal si pretentiile salariale prea mari.

    Chiar si asa, Romania ramane pe locul sase in topul preferintelor absolute (ale furnizorilor de servicii externalizate) pentru externalizarea servicilor, potrivit studiului “Global Services Location Index” (GSLI) 2008, realizat de compania de consultanta in management, AT Kearney. La nivel global insa, din punctul de vedere al atractivitatii pentru relocalizarea serviciilor, Romania se afla abia pe locul 33, chiar daca inaintea unor tari precum Rusia, Polonia, Ungaria sau Cehia.

    Comparativ, tarile care ofera cel mai competitiv mediu pentru aceasta industrie sunt India si China, unde ritmul de crestere a salariilor si a costurilor cu utilitatile nu a fost atat de accelerat ca in Romania. Chiar si asa, outsourcingul are, cel putin pe anumite segmente, punctuale, premise bune. Unul dintre aceste segmente este, cel putin pe termen scurt si mediu, tehnologia informatiei, potrivit lui Bogdan Tudor, presedintele companiei Class IT Outsourcing. El anticipeaza ca serviciile de externalizare a activitatii IT vor reprezenta prima optiune a companiilor care cauta sa reduca din cheltuieli.

    Potrivit estimarilor sale, outsourcingul IT are o pondere mai mica de 10% din totalul pietei. “Acest procent este mult mai scazut comparativ cu alte tari din Europa Centrala si de Vest (30- 40%), respectiv Statele Unite, unde procentul urca la 70-80%, deoarece costurile cu forta de munca sunt prohibitive”, subliniaza Tudor. Astfel, in ceea ce priveste compania pe care o conduce, anticipeaza un avans de 50% al cifrei de afaceri in 2008, la 1,5 milioane de euro, avand un portofoliu de peste 150 de companii.

    Extinderea activitatii de pe piata locala este luata in calcul si de catre Xerox. Potrivit lui Theodor Dumbrava, business process services manager al Xerox Romania, compania ia in considerare dezvoltarea in teritoriu, dupa ce in luna octombrie a anului trecut a deschis un nou centru de scanare si arhivare in Pipera, in care a investit circa 500.000 de dolari. Departamentul, care vizeaza optimizarea fluxurilor informationale atat din cadrul companiilor locale, cat si din cadrul firmelor din afara tarii a inregistrat un avans de 30% al veniturilor, incurajand astfel planurile de dezvoltare ale companiei.

    Xerox nu ar fi singura companie care va fi nevoita sa mizeze pe orasele de provincie. “In Romania, in momentul de fata, pentru fiecare somer exista mai mult de doua locuri de munca disponibile. In ceea ce priveste Bucuresti si judetul Ilfov, cel putin, am inregistrat cote istorice minime ale somajului, de 1,5% si 2%, ceea ce inseamna ca dezvoltarea centrelor de servicii ar trebui sa se faca si in provincie”, crede Cristina Mereuta, sef serviciu programare si strategie ocupare din cadrul Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse (MMFES).

    In momentul de fata, Romania ocupa 30% din piata est-europeana de outsourcing, ceea ce inseamna o industrie de aproximativ 70 de milioane de euro. Clientii sunt, in general, companiile multinationale, iar domeniile preferate pentru outsourcing sunt telecomunicatiile, IT si vanzarile. Presiunea pe reducerea costurilor va extinde insa atat lista clientilor, cat si a domeniilor.  

  • Razboiul pantofilor sport

    In 2007, la patru ani dupa ce a plecat din functia de director in cadrul grupului Alltrom, controlat de oamenii de afaceri Gabriel Popoviciu si Radu Dimofte, care deschisese in franciza primele magazine Adidas din Romania, Catalin Pozdarie a revenit in comertul cu articole sportive, anuntand intrarea pe piata locala a Hervis Sports & Fashion, divizia de retail sportiv a grupului austriac Spar.

    Acum, la inca un an distanta si cinci magazine deschise in provincie, Pozdarie a ajuns cu reteaua Hervis si in Bucuresti si se pregateste pentru sase ani intensi, care ar trebui sa insemne pentru retailerul austriac nu mai putin de 45 de deschideri de noi magazine pana in 2014.

    “Un retailer mare nu tine cont de orasul in care deschide. Important este ca spatiul sa fie potrivit, in primul rand ca suprafata, si pe urma din punctul de vedere al chiriei”, motiveaza Catalin Pozdarie de ce a preferat sa deschida magazine mai intai in orase de provincie precum Cluj, Targu-Mures, Sibiu si Oradea.

    Saptamana trecuta, Hervis a deschis in cadrul centrului comercial Liberty Center din Bucuresti, pe aproape 1.600 de metri patrati al cincilea magazin al retelei, in urma unei investitii de aproximativ 3,5 milioane de euro, din care 2,5 milioane de euro reprezinta doar stocul de marfa.


    Cu vanzari estimate sa ajunga pana la sfarsitul acestui an la 13 milioane de euro, de aproape sase ori mai mari decat in 2007, seful Hervis in Romania spune ca tinteste, de fapt, pozitia de top in domeniul articolelor sportive, pentru care trebuie sa se lupte cu lanturi de multibranduri precum Intersport sau Famous Brands.

    “Concurenta este binevenita. Asa aratam cine este cel mai bun”, afirma Pozdarie, care considera ca, avand in vedere sensibilitatea la pret a pietei romanesti, avantajul retailerului austriac sta in oferta mare (peste 30.000 de articole de imbracaminte, incaltaminte, accesorii vestimentare si echipament sportiv pe rafturi) si in preturile mici.

    Directorul Hervis nu-si vede afacerea pusa in pericol nici dupa asteptata intrare in tara a principalului concurent la nivel international, grupul francez Decathlon. Primul magazin Decathlon va fideschis in martie 2009 in centrul comercial Militari Shopping Center in urma unei investitii de patru milioane de euro.

    Initial, magazinul va avea o suprafata de 4.000 de metri patrati, cu posibilitate de extindere pana la 5.000 de metri patrati, conform lui Fabrice Beschu, directorul Decathlon Romania. Peste zece ani, Decathlon estimeaza ca va opera 14 magazine in cele mai mari opt orase din tara, spera Beschu.

    “Piata permite o dezvoltare mai rapida, datorita cresterii numarului de proiecte de mall-uri anuntate. Dar noi depindem de termenele de predare ale spatiilor, iar daca dezvoltatorii opresc investitiile, nici noi nu ne vom mai putea duce la final planurile de extindere”, completeaza Alexandru Bratu, directorul comercial al diviziei Intersport Romania, unul dintre cei mai mari retaileri de profil de pe piata romaneasca. Compania opereaza in prezent o retea de noua magazine, urmand ca pana la finalul acestui an sa mai deschida inca doua magazine, la Suceava si Buzau. Anul trecut, Intersport a realizat vanzari de 10 milioane de euro, potrivit lui Bratu.

    Pe piata locala, produsele Intersport sunt distribuite in sistem de franciza de catre Genco Trade, filiala a grupului elen Fourlis, care este si distribuitor exclusiv pentru gama de produse electronice si electrocasnice Samsung, Mitsubishi, DeLonghi-Climaveneta. Datele de la Ministerul Finantelor arata ca in 2007, Genco a inregistrat o cifra de afaceri de circa 100 de milioane de euro si un profit net de peste patru milioane de euro. Extinderea retelei a fost la inceputul lui 2008 o directie importanta pentru majoritatea lanturilor de retail de articole sportive din tara. Acum insa anunturile de noi inaugurari sunt mult mai putine.

    “Sper ca bancile sa-si revina intr-o jumatate de an. E mai greu acum sa obtii finantare”, recunoaste Horia Galateanu, directorul general al Gipo, facand referire la efectele crizei mondiale. Gipo, care a fost preluata in 2006 de fondul de investitii Gemisa, a devenit, anul acesta, importatorul oficial al brandului japonez de echipament sportiv Asics. Dupa ce compania a fuzionat cu o alta firma din cadrul grupului – Sport Distribution Group, care a adus marca Diadora pe piata locala, sportul a devenit acum a doua mare divizie din cadrul Gipo. In noul format, in afara de magazinul monobrand Asics, Gipo opereaza si trei magazine Diadora (doua in Bucuresti si unul in Pitesti).

    Mult mai atent la oportunitatile de dezvoltare se declara si Dan Crisan, directorul general al Puma Sports Romania. “N-am fost in niciun fel afectati de criza pana acum, dar suntem mult mai precauti in modul de abordare a pietei”, admite el. Dupa ce a vandut in Romania timp de opt ani prin intermediul distribuitorului local Mexxem din Cluj-Napoca, Puma, unul dintre cei mai mari producatori de articole sportive din lume, si-a facut anul acesta intrarea directa in tara.

    Compania opereaza deocamdata un singur magazin propriu, la Constanta, in City Park Mall. Al doilea va fi deschis peste o luna, in outlet-ul Fashion House din Bucuresti, pe o suprafata de peste 400 de metri patrati. Iar pentru 2009, singura inaugurare de magazin certa este in cadrul Cotroceni Park din Bucuresti. “Inceputul pe cont propriu in tara a fost mai mult decat promitator”, spune Dan Crisan, completand ca infiintarea unei filiale locale a companiei este mai mult o miscare “de imagine si de consolidare a brandului pe piata”, din moment ce articolele Puma ajung acum prin reteaua de distributie inclusiv in orasele care au mai putin de 300.000 de locuitori.

    Criza mondiala nu pare sa afecteze, cel putin pentru moment, nici vanzarile Hervis Sports & Fashion. “In acest moment mai mult ne influenteaza vremea calda decat criza financiara”, spune Pozdarie, avand in vedere ca schiurile si imbracamintea de iarna ocupa un procent semnificativ in vanzarile magazinelor Hervis. Piata de articole sportive este estimata de directorul Hervis la 600 de milioane de euro in acest an. Cifra include nu numai vanzarile din cadrul magazinelor multibrand (Intersport, Hervis sau Famous Brands) si magazinele monobrand de profil (Lotto, Nike, Reebok, Adidas sau Puma), ci si pe cele din retelele comerciale (hipermarketuri si magazine cash&carry), dar si articolele no-name sau produsele vandute in piete.

    “Incet-incet, venirea retailerilor specializati face ca, in special hipermarketurile, care mult timp au acoperit golul care exista pe piata, sa-si reocupe pozitia pe care o au peste tot in lume”, conchide Catalin Pozdarie, care mizeaza pe faptul ca magazinele de brand incep sa devina prima optiune pentru tot mai multi dintre romani. Tendinta care explica si de ce Hervis are curaj acum sa-si faca planuri atat de ambitioase de extindere in toata tara.   

  • Cefin cauta miliardul de euro

    “Circa 15.000 de cupluri se casatoresc anual numai in Bucuresti in timp ce numai 3.000 de locuinte noi se finalizeaza”, socoteste Stefano Albarosa, seful Cefin Holding, ridicandu-se de la birou pentru a cauta mai multe studii privind potentialul pietei rezidentiale autohtone.

    “Salariile vor creste, treapta urmatoare a luptei dintre banci se va da pe creditele ipotecare, la noi oricum ponderea creditelor ipotecare din PIB este foarte mica si potentialul este evident.” Sunt argumentele cu care Albarosa explica de ce are suficienta incredere in piata de aici incat sa aiba pe lista proiecte de peste un miliard de euro, desi in ultimul an preturile n-au mai crescut ca inainte, iar randamentele s-au redus. Italianul recunoaste ca vanzarile in cadrul singurului proiect rezidential aflat in dezvoltare in acest moment – Cortina Residence, un proiect de lux din Bucuresti, au scazut fata de anul trecut, insa crede ca va vinde toate cele 257 de apartamente pana in luna martie a anului viitor.

    “Am vandut pana acum circa 130 si avem preturi de 2.500-2.550 euro/mp. Cred insa ca si la 2.750 de euro vom avea zeci de clienti, mai ales din noiembrie, cand vom finaliza primele apartamente si fiecare va vedea cum arata si pe ce da banii.” In ciuda crizei financiare internationale, Albarosa se declara convins ca investitiile in imobiliare vor fi profitabile in continuare. “Noi vedem ca proiecte bune merg bine in continuare”, spune CEO-ul grupului Cefin, detinut in proportii egale de familiile de oameni de afaceri italieni Albarosa si Orecchia.

    Atractia fata de sectorul imobiliar a facut ca investitiile de profil sa tina capul de afis pentru Cefin Holding – prin divizia de dezvoltare imobiliara Cefin Real Estate Asset Management, un grup care reuneste sase companii din industria auto, a caror cifra cumulata de afaceri este estimata sa ajunga la peste 600 de milioane de euro in 2010. Veniturile generate de divizia auto, din care cea mai mare companie este reprezentata de importatorul camioanelor Iveco, ii dau siguranta omului de afaceri italian, ca si faptul ca proiectele dezvoltate deja sau afl ate in diferite stadii de dezvoltare au fost vandute aproape in totalitate catre fonduri de investitii straine.

    “Anul acesta ne-am concentrat in special pe proiectele existente”, spune Stefano Albarosa, facand referire la parcurile logistice Cefin Logistic Park Arad, A1 Business Park si Cefin Logistic Park, ambele amplasate in vecinatatea Capitalei, dar si la proiectul rezidential Cortina Residence – tot in Bucuresti – si la Cefin Barbu Vacarescu, proiectul imobiliar stindard al grupului. “Lucrarile vor incepe pana la finalul acestui an – acum suntem in faza de licitatie a constructorului. Va fi un contract de 150 de milioane de euro”, spune Albarosa despre proiectul care va include cea mai inalta cladire din Bucuresti, cu 36 de etaje, un hotel ce urmeaza a fi clasificat la cinci stele si 10.000 de metri patrati de spatii comerciale.

    Proiectul de pe Barbu Vacarescu urmeaza a fi preluat treptat de catre fondul austriac de investitii Europolis, intr-o tranzactie estimata la peste 220 de milioane de euro, aceasta fiind a doua tranzactie incheiata cu fondul austriac, dupa vanzarea Cefin Logistic Park, printr-un contract de tip forward purchase (prin care investitorul se angajeaza sa cumpere cladirea dupa finalizare). “Fondurile cu care vorbeam acum un an aveau foarte multi bani si nu stiau unde sa ii investeasca”, spune seful Cefin. Acum, dezvoltarea imobiliara incetineste, ca urmare a finantarii mult mai greu de obtinut, dar si a reducerii numarului de potentiali investitori, fapt care insa are o latura pozitiva, si anume o “realiniere a cererii fata de oferta in ceea ce priveste lucrarile de constructie”.

    Contextul actual are aspecte favorabile si in opinia Ilincai Paun, director al departamentului rezidential din cadrul companiei de consultanta imobiliara Colliers International. “Cine are fonduri proprii este in siguranta, sta pe baze solide si nu are probleme. Piata actuala forteaza dezvoltatorii sa vina cu mai multi bani proprii” – ceea ce admite de altfel si omul de afaceri italian. “Daca acum doi ani puteam sa incep proiecte de 50 de milioane de euro cu 10 milioane de euro, acum pot demara doar proiecte de 30 de milioane. Ar trebui sa spunem ca inainte era mult mai usor, nu ca acum este foarte greu”, nuanteaza el.

    Atitudinea pozitiva a sefului Cefin – cel putin la nivel declarativ, este destul de rara pe plan local, in contextul crizei de lichiditati financiare disponibile pentru finantarea proiectelor imobiliare si a cresterii yield-urilor de vanzare, adica a randamentelor anuale ale potentialilor investitori. Astfel, potrivit ultimului raport la nivel european al companiei de consultanta imobiliara CB Richard Ellis, yield-urile principale au crescut in acest an pana la 8,25% in ceea ce priveste proiectele de cladiri de birouri din Bucuresti in timp ce cele pentru sectorul de retail au crescut pana la 8%.

    Practic, cu cat acest indicator financiar are o valoare mai ridicata, cu atat randamentul anual al cumparatorului va fi mai ridicat ca urmare a unui pret mai mic platit, un yield scazut fiind sinonim cu un pret foarte bun obtinut de catre vanzator si cu o perioada de recuperare a investitiei mai indelungata pentru cumparator. Scaderea preturilor oferite pentru proprietatile afl ate la vanzare a determinat si pe RED Management, companie care dezvolta pe plan local proiecte cu o valoare investitionala de 700 de milioane de euro, sa renunte pentru moment la vanzarea proiectelor.

    “Astazi, valoarea care ar fi obtinuta prin vanzare nu ar fi in concordanta cu valoarea investitiilor sau a profiturilor care ar putea fi obtinute prin administrare”, a declarat Teodor Pop, managing partner al companiei. Compania va continua sa dezvolte proiectele incepute, incheierea unor parteneriate fiind o optiune luata in calcul.

  • Credite cu dobanda de 400%

     

    In City-ul londonez, dupa falimentul unor inventii financiare scapate de sub control, “se da al treilea razboi mondial”, spune Stephen Rice, directorul general al Provident Financial Romania, intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin. Abia intors de la Londra, acolo unde isi are sediul grupul International Personal Finance (IPF), din care face parte si compania romaneasca, Rice spune ca in tot acest vartej financiar, pentru IPF “business is as usual” – afacerea merge la fel ca intotdeauna. In cazul IPF, “intotdeauna” acopera un interval deloc scurt, pentru ca modelul de business pe care il folosesc – vanzarea de credite la domiciliu, pentru o nisa restransa de clienti, dar pentru care percep dobanzi uriase prin comparatie cu cele din sistemul bancar – exista de 128 de ani.
     
    Modelul a fost testat mai intai pe piata britanica, iar in urma cu mai bine de zece ani au inceput sa il exporte pe alte piete, in principal din centrul si estul Europei. Mergand pe cai batatorite de atata vreme, spune Rice, pe un model de afaceri relativ simplu si standardizat in toate pietele in care sunt prezenti, britanicii nu par sa se teama prea mult de efectele pe care le va avea criza financiara asupra lor. “In perioadele precedente de recesiune, afacerea noastra a mers foarte bine”, enunta Rice un argument istoric. Argument pe care il dubleaza cu unul ceva mai pragmatic: din liniile de finantare semnate deja – una in valoare de 600 de milioane de lire, deschisa pana in primavara anului 2010 (din care la sfarsitul lunii iunie 2008 mai erau disponibili circa 243,2 milioane de lire) si o alta de 410 milioane de lire pana in octombrie 2011 – grupul are o pozitie “confortabila”. La nivelul fiecarei tari in care activeaza, sursa finantarilor pentru creditele acordate este preponderent locala, alaturi de cele atrase de la grup, spune Rice; “scopul nostru final pe toate pietele pe care evoluam este sa ajungem sa ne finantam total din piata respectiva”.
     
    Asa se face ca in Romania (“unde probabil ca vor exista cateva efecte indirecte ale crizei financiare mondiale, dar de riscul unei recesiuni e prea mult sa vorbim”), planurile initiale de extindere nu se vor schimba cu nimic. Ba mai mult, sustine britanicul, ce lucreaza pentru companie de 30 de ani si a venit in Romania dupa ce a condus operatiunile din Polonia si mai apoi din Slovacia – in vreme de criza, cand bancile strang surubul la creditare, ar fi chiar loc de o crestere mai agresiva. Surubul imprumuturilor de consum a inceput sa se stranga deja destul de serios pe piata bancara, pe de o parte din cauza noilor conditii de creditare impuse de banca centrala, dar si din cauza atentiei mai mari pe care o dau bancherii riscului de neplata.
     
    Astfel ca, daca in februarie creditul de consum inregistra o majorare anuala de circa 80%, pana in vara ritmul de crestere a incetinit constant. In august, cresterea a fost de doar 52%, potrivit statisticilor BNR, pana la un sold total de 68,5 miliarde de lei (circa 19 miliarde de euro).
     
    Pentru Provident Financial, reticenta bancherilor de a mai da cu aceeasi larghete finantari pentru consum e un avantaj neasteptat, ce vine sa completeze planurile de expansiune deja creionate intr-un moment de cotitura pentru companie. De la lansare, in 2006, si pana la jumatatea lui 2007, afacerea din Romania a functionat ca proiect pilot, faza in care investitiile in extindere sunt reduse; anul trecut, spre exemplu, au totalizat circa 2 milioane de lire (2,57 milioane de euro), dar pentru 2008 investitiile urca spre 11 milioane de euro. Cea mai mare parte a investitiei a mers spre dezvoltarea infrastructurii de vanzare, ce include in prezent 16 sucursale si alte 27 de puncte de lucru. “In prima etapa a trebuit sa demonstram ca avem un business in Romania”, spune directorul general al companiei, mai ales ca pe piata de aici modelul de business propus de ei era unic la vremea lansarii. Intre timp, la finele lui 2007, au intrat pe piata si cehii de la Profi Credit, filiala locala a grupului Profireal, prezent si in Cehia, Slovacia, Polonia si Bulgaria. Specializata in acordarea de credite de mica valoare pentru clientii individuali si firmele mici, Profi Credit si-a planificat sa acorde in 2008 credite de nevoi personale de 13 milioane de lei, urmand sa ajunga la 31 de milioane de lei in 2009 si 55 de milioane de lei in 2010. Si modelul de business al Profi se bazeaza pe colaborarea cu agenti externi, care se deplaseaza la domiciliul clientului pentru a-i vinde creditul.
     
    Un gen similar de finantare la costuri peste nivelul mediu din piata ofera si CitiFinancial, divizia de credite de consum a Citibank, care dispune de 39 de agentii si 50 de centre de retail, dar si de o forta mobila de vanzari directe cu peste 650 de agenti. Alaturi de creditele de consum, CitiFinancial mai ofera insa si un produs de finantare cu garantii imobiliare si doua programe de carduri de credit.
     
    Pentru Provident, testarea pietei printr-un proiect pilot este o procedura standard pentru orice piata noua pe care se lanseaza, adauga Rice, dand ca exemplu (cel mai recent) cazul Rusiei, unde IPF a cumparat o mica banca si unde operatiunea este acum in faza de pilot. Asa s-a intamplat insa si in Polonia (prima piata pe care au intrat, in 1997), in Cehia (1997), Ungaria (2001), Slovacia (2001), Mexic (2003). “Oricate analize ai face inainte, la fata locului trebuie sa te convingi ca un model tipic britanic poate functiona pe o piata total diferita”, explica Rice. Acum, planurile de extindere vizeaza in principal piete cu populatie numeroasa; compania ar putea patrunde in Ucraina in prima jumatate a anului 2009, potrivit informatiilor prezentate in raportul interimar de la jumatatea anului, de interes mai pot fi insa si piete precum cea din India sau Brazilia.
    Cititi continuarea articolului pe pagina urmatoare si spuneti-va parerea despre criza.

     

  • La rascruce de drumuri

    “Problema extinderii in regiune nu tine de dorinta noastra, ci de cea a dezvoltatorilor imobiliari, care nu prea sunt prezenti in Serbia si Bulgaria”, explica Dan Sucu motivul pentru care inca nu se stie exact cand se vor deschide noi magazine in afara tarii. In prezent, Mobexpert se defineste drept un retailer de mobila cu aspiratii regionale, statut asumat odata cu intrarea, in nume propriu, pe piata sarba (in 2005, cu divizia de mobila de birou Mobexpert Office) si pe cea bulgara (unde opereaza, din acelasi an, un magazin de mobila de birou si, din 2007, un hipermagazin). Atunci, in lipsa unui parc de retail, Sucu a investit 10 milioane de euro in terenul pe care este amplasat hipermagazinul din Sofia, precum si in dotarea acestuia. La un an de la spargerea ghetei pe piata vecina, Sucu spune ca nu mai este dispus sa investeasca in constructia unei a doua unitati in Bulgaria si ca asteapta un dezvoltator care sa preia din costuri.
     
    Dar cum ritmul de dezvoltare a parcurilor de retail de acolo nu este nici pe departe la fel de alert precum cel din Romania, planurile initiale de a opera, pana in 2011, cinci magazine in Bulgaria, Serbia, Republica Moldova si in Ucraina ar putea fi puse sub semnul intrebarii. Ucraina ii pare totusi diferita, pentru ca acolo regaseste un mediu de business familiar. “Ucraina se dezvolta precum Romania. Dezvoltatorii construiesc acolo ca dupa o reteta romaneasca, deja stiu ce-si doresc retailerii romani si vor sa ne atraga in parcurile de retail de acolo”, spune proprietarul Mobexpert, apreciind ca intrarea efectiva pe piata ucraineana se va produce in 2010-2011, cel mai probabil printr-un magazin amplasat in Odessa. “Reteta romaneasca” despre care vorbeste inseamna de fapt concentrarea mai multor mari retaileri in jurul unui hipermarket alimentar, centrul de atractie al oricarui parc de retail; modelul s-ar putea aplica in afara granitelor intr-o formula deja exersata pe plan local, care a adus in acelasi loc Mobexpert, Media Galaxy (parte a grupului Altex, controlat de omul de afaceri Dan Ostahie) si Carrefour, in parcul de retail din zona Baneasa a Capitalei. Una peste alta, planul lui Sucu este ca Mobexpert sa numere 26 de magazine la nivel regional pana la sfarsitul lui 2011.
     
    Deocamdata insa, problemele din Romania ii ocupa tot mai mult timp. Infiintata in 1993 ca o afacere de import si distributie de mobilier, Mobexpert a inceput apoi sa si produca, momentan existand opt fabrici de mobilier in cadrul grupului, la Bucuresti, Dej, Targu-Mures si Suceava. Chiar daca Mobexpert a ajuns unul dintre cei mai mari producatori autohtoni, seful acestuia tine sa precizeze mereu ca holdingul pe care il conduce este, in primul rand, o afacere in retail – o atitudine lesne de inteles daca ne uitam la cele mai recent evolutii ale pietei de profil. Dan Sucu afirma ca productia a devenit o adevarata aventura si ca anual inregistreaza pierderi de 3-5 milioane de euro anual pentru trei dintre fabricile producatoare de mobila ce nu fac parte din holding (care nu au o productie preponderent destinata magazinelor Mobexpert), dar in cadrul carora este prezent ca actionar.
     
    Situatia este tinuta sub control prin acoperirea pierderilor cu cresterile de vanzari obtinute din retail, iar seful Mobexpert se gandeste la solutii de eficientizare a operatiunilor care nu produc profit, desi contextul actual nu este deloc incurajator. Un exemplu de care aminteste este cel al singurei fabrici IKEA din Romania. Dupa mai multi ani in care s-a confruntat cu serioase probleme de rentabilitate (de exemplu, numai anul trecut, la o cifra de afaceri de 16,3 milioane de euro, a raportat pierderi de 2,8 milioane de euro), la care s-au adaugat cele cauzate de cresterea cu peste 70% a preturilor la materiile prime, IKEA s-a vazut nevoita sa inchida portile fabricii Swedwood din Siret, concediind 550 de angajati. “Nu-mi permit sa concediez, ca IKEA, atatia oameni. Nu este stilul romanesc de a face afaceri, de aceea incerc sa le dau de lucru fabricilor care aduc pierderi, in speranta ca intr-o zi isi vor reveni”, sustine Sucu, dar se fereste sa dezvaluie numele unitatilor respective. Ca parte a planului de resuscitare a fabricilor aflate in dificultate, s-a gandit la orientarea productiei catre articole de mobilier care sa se constituie in variante mai ieftine la produsele de import. “Majoritatea producatorilor romani ofera un pret corect pentru mobilier, dar mobilierul presupune mai putin design si a inceput sa-si piarda din atractivitate, atata vreme cat clientii vor acum sa se simta acasa ca in vacanta pe insula Bali”, comenteaza Dan Sucu.
     
    Totusi, criza financiara internationala e de asteptat sa creasca importanta pretului redus, ca argument de convingere a clientilor. Iar in acest context ar putea avea loc si intrarea in Romania a “discounterilor puri”, dupa cum ii numeste Sucu, al caror unic argument ar fi oferirea celui mai mic pret. IKEA nu este, in opinia sa, un discounter cu adevarat, iar despre nou-intratul lant austriac Kika, “ramane de vazut daca formula sa de business (produse de la cele mai mici preturi pana la cele mai mari, n. red.) va avea succes”.
     
    In asteptarea unor noi competitori, calculele creionate de Sucu, care vizeaza trecerea pragului de 200 de milioane de euro cifra de afaceri anul acesta, mai mult cu 16% fata de anul precedent, ar putea suferi schimbari. Explicatiile tin de fluctuatiile cursului leu/euro, dar si de incetinirea ritmului de dezvoltare a pietei imobiliare, de care cea a mobilei este strans legata.
     
    “Piata mobilei din Romania a crescut sustinut in ultimii ani si asteptarile producatorilor pentru 2008 sunt ca ea sa se mentina la acelasi nivel”, afirma seful companiei de consultanta A.T. Kearney, Bogdan Belciu. In conditiile in care expansiunea in sectorul imobiliar a incetinit sensibil anul acesta, adauga Belciu, iar creditele de consum sunt din ce in ce mai limitate, perspectivele in industria mobilei nu mai sunt la fel de optimiste ca in 2007, “iar efectele se vor resimti in 2009”.
     
    Recentele evolutii, care au adus euro in pragul de patru lei, i-au amintit lui Dan Sucu de inceputul lui 2000, cand s-a aflat intr-o situatie asemanatoare, ceea ce-l determina acum sa afirme ca nu numai productia, dar si intocmirea bugetelor a devenit o aventura. Chiar si cu socotelile facute la 3,75 lei pentru un euro insa, seful Mobexpert spera intr-o normalizare a cursului si adauga ca planurile sale, atat cele pentru piata interna, cat si pentru magazinele din strainatate, raman in picioare. 

  • Cati bani inghite vantul?

    Asa s-a intamplat in cazul Enel, care a cumparat un proiect de 200 MW de la Blue Line, si intr-o maniera asemanatoare s-a intamplat la tranzactia CEZ cu Continental Wind Partners. Companiile au anuntat o valoare, de 1,1 miliarde de euro, care cuprinde insa atat pretul achizitiei, dar si investitiile care vor fi facute pentru dezvoltarea parcului eolian. Tranzactia dintre Iberdrola si romano-elvetienii de la Rokura a dezvaluit de asemenea un pret, dar spaniolii au refuzat sa spuna ce anume include acesta si daca toti acesti bani au ajuns sau nu la dezvoltatorul local.

    In tranzactia de saptamana trecuta, companiile au anuntat ca pretul de achizitie platit de Energias de Portugal pentru proiectul de 228 MW din Dobrogea dezvoltat de Renovatio Power (o companie inregistrata in Cipru) a fost de 8,4 milioane de euro. De fapt, dupa cum arata un comunicat al companiei de consultanta Wind Expert, acesta a fost doar pretul consultantei pentru proiectul respectiv. “Serviciile de consultanta furnizate de Wind Expert pentru cele doua proiecte au constat in identificarea de locatii, realizarea studiilor de vant, a studiilor de fezabilitate, obtinerea autorizatiilor necesare si realizarea designului de parc eolian”, explica Alexandru Teodorescu, director general al Wind Expert si actionar minoritar, cu 5%, al unuia dintre cele doua proiecte achizitionate de EDP.

    Practic, Alexandru Teodorescu spune ca a facturat clientului Renovatio Power 8,4 milioane de euro – contravaloarea livrarii la cheie a celor doua proiecte, pretul consultantei per MW fiind in jur de 30.000 de euro. Daca din banii luati de la EDP, Renovatio si-a platit doar consultantul, intrebarea automata este cu ce bani se alege fostul proprietar. Aici intra in scena metoda clasica prin care EDP achizitioneaza proiecte. In comunicatul dat de EDP, compania portugheza spune ca pretului de 8,4 milioane de euro i se va adauga o taxa de succes.

    Aceasta ar putea dubla valoarea tranzactiei, daca ar fi echivalenta cu cea din cazul proiectului achizitionat de EDP in Polonia (portughezii au cumparat anul trecut in Polonia un proiect de 1.022 MW pentru care au platit 54 de milioane de euro, dar care prevede si o taxa de succes de 40.000 euro per MW, care va fi platita cand proiectul va fi in faza de maturitate). Daca taxa ar fi la fel si in Romania, proprietarii care au vandut ar mai putea incasa aproximativ inca aproximativ 9,3 milioane de euro. Sau, daca proiectul va permite dezvoltarea maxima a capacitatii proiectului (mai precis, daca se va reusi dezvoltarea a 750 de MW – totalul celor patru etape de constructie, respectiv punerea in practica a celor 400 MW aflati in faza de prospect), ar putea fi vorba de o taxa de succes de 30 de milioane de euro.

    “Mi se pare o metoda foarte corecta de achizitie; in felul acesta se evita ca fostul proprietar sa lase balta dezvoltarea afacerii sau sa vanda un proiect cu lipsuri mari”, spune Alexandru Teodorescu. El se declara multumit si de faptul ca EDP a comunicat acest pret, facand astfel putina lumina asupra pretului real de dezvoltare a unui proiect de energie eoliana. “Intotdeauna lucram cu taxa de succes”, a declarat pentru BUSINESS Magazin un oficial al companiei portugheze.

    Principala motivatie pentru existenta acestei taxe de succes este faptul ca pe piata energiei eoliene, o piata destul de tanara, se avanseaza zeci de proiecte cu capacitati foarte mari, care par deseori dificile sau chiar imposibil de pus in practica: “In acest fel evitam sa platim ceva ce ar putea sa nu iasa cum trebuie: pe de o parte ne punem la adapost, iar pe de alta parte dezvoltatorul care ne-a convins si ne-a vandut proiectul lucreaza cu noi pana in faza finala de implementare si atunci isi poate lua acest comision, daca lucrurile merg bine”. Oficialul companiei portugheze nu vrea sa ii apara numele deocamdata. Prefera sa mai treaca putin timp si sa poata inainta cu proiectul, pentru a putea avea ceva mai concret de spus.

    O parte din cauze sunt legate tot de faptul ca in aceasta piata a energiei eoliene se vorbeste mult si de multe ori nefondat. Deocamdata, deabia au facut achizitia, pe care o vad ca pe o amprenta importanta in extinderea lor in Europa. Anul trecut, EDP Renovaveis, compania de productie verde controlata in proportie de 77% de EDP si listata separat la bursa de la Lisabona, a facut primii pasi in Europa de Est achizitionand anul trecut Relax Wind Parks, un proiect de 1.022 MW in Polonia, cu 54 de milioane de euro. Proiectul include insa si o ferma de 120 MW capacitate deja instalata, restul de proiecte urmand a fi puse in functiune pana in 2010, cand fostul proprietar ar mai putea castiga inca aproape 40 de milioane de euro.

    Intrarea in estul Europei face parte dintr-un plan de extindere atent gandit de strategii portughezi, care au dezvoltat intai proiecte de energie eoliana la ei acasa (unde detin 20% din productia de energie eoliana, cifrata in total la 3.000 MW, care la randul ei reprezinta 10% din totalul productiei la nivel national). Extinderea Renovaveis a urmat in Europa de Vest, unde a instalat turbine eoliene in Franta si Belgia, apoi s-a mutat peste ocean, facand una dintre cele mai mari achizitii in acest domeniu anul trecut, cand a cumparat Horizon Wind Energy. In iulie 2007, Horizon Wind Energy era evaluata la 2,7 miliarde de dolari (2,1 de miliarde de euro) de catre proprietarii ei, compania de investitii Goldman Sachs.

    Proiectul este deocamdata, conform companiei portugheze, cel mai mare proiect de energie eoliana din Statele Unite, cu 2.000 MW capacitate instalata (la inceputul lui octombrie a fost lansata cea de-a 13-a ferma in Oregon, de 104 MW) si care ar trebui sa atinga 9.000 MW in urmatorii cinci ani in cele 15 state americane unde opereaza EDP Renovaveis. Horizon a fost de fapt si singura achizitie la care EDP nu a platit taxa de succes – pentru ca “proiectul este mare, piata este flexibila si mai experimentata decat cea europeana”, dupa cum spune oficialul portughez. Este de asemenea vorba de faptul ca proiectul din Statele Unite a venit perfect in completarea strategiei EDP, care a lucrat intensiv in ultimii ani si si-a stabilit ca obiectiv constructia a 1.400 MW in fiecare an, in oricare dintre cele trei piete in care actioneaza (Portugalia, Europa sau Statele Unite). Iar achizitia din Romania a fost conforma cu acest plan, dat fiind ca EDP estimeaza ca va incepe constructia proiectelor de aici in aproximativ trei ani.

    “In trei ani vom termina cea mai mare parte din proiectele din Statele Unite si vom construi in Europa”, spune reprezentantul EDP. Cand spun “in Europa”, oficialii EDP se gandesc in special la noi piete pentru energia eoliana, precum Romania sau Polonia, dar si la Portugalia si Spania, care au acum un potential de crestere important. Conform unor studii dezvoltate de Emerging Energy Research (EER), Spania este acum cea mai atractiva piata pentru dezvoltarea de proiecte de energie eoliana, depasind Germania in 2008 ca rapiditate a cresterii acestui domeniu. Estimarile EER arata ca Spania ar trebui sa instaleze capacitati de 20 GW de energie eoliana pana in 2015, ceea ce ar reprezenta un sfert din totalul capacitatii de energie eoliana care s-ar construi in Europa pana atunci.

    In acest tablou, Romania, care ar putea suporta in urmatorii ani maxim 2.000 MW din energie eoliana, ramane doar o speranta din punctul de vedere al sanselor ca sistemul de transport sa se dezvolte si sa accepte mai mult. Deocamdata, piata asteapta ca proiectele intrate in portofoliul unor companii precum CEZ, ENEL, EDP sau Iberdrola sa inceapa sa se dezvolte. Cele mai avansate dintre ele, cum ar fi proiectul CEZ, ar trebui sa intre in faza de constructie incepand cu 2009. Altele, precum proiectele EDP, ar ajunge in aceasta etapa in trei ani, cand se estimeaza ca cei mai multi dintre megawatii acceptati de Transelectrica ar ajunge la aceasta etapa de constructie. Abia de aici EER va incepe sa contabilizeze si Romania, mai ales daca Transelectrica va mari procentul energiei electrice care poate proveni de la centrale eoliene.

  • Eu sunt angajatorul cel bun!

    “Pentru angajati e foarte important ca pe langa salariu sa aiba parte si de alte beneficii care ii sunt utile si care ii ofera o anumita siguranta”, spune Anca Georgescu, director de resurse umane in cadrul Romtelecom, iar acest gen de avantaje reprezinta metoda cea mai eficienta in fidelizarea angajatilor sau atragerea candidatilor. Atunci cand compania a stabilit pachetul de beneficii pe care il primesc angajatii, Anca Georgescu spune ca s-a tinut cont, pe langa tendintele de pe piata, de profilul angajatilor.

    “Atunci cand ai angajati cu o medie de varsta de 40 de ani, e important sa le oferi lucruri care sa ii ajute intr-adevar. De aceea am inclus abonamente la clinici medicale private, am incheiat contracte cu mai multe banci prin care angajatii pot lua credite in conditii preferentiale sau isi pot deconta cheltuielile de concediu intr-o limita de 500 de euro”, enunta directoarea de resurse umane de la Romtelecom. Exista, desigur, pachetele clasice de beneficii, care cuprind bonuri de masa, abonamente la clinici medicale private sau instrumente clasice de lucru, precum laptop, telefon mobil si masina de serviciu, dar si pachete care tin de specificul companiei sau al domeniului.

    Astfel, daca Vodafone sau Romtelecom ofera reduceri la telefoane, accesorii si abonamente telefonice in retea, companiile din domeniul financiar ofera, in primul rand, beneficii precum credite preferentiale, asigurari de viata sau pensii private si facultative. “Pe langa beneficiile clasice, acordam si unele speciale, cum ar fi creditele preferentiale, care reprezinta un produs care fidelizeaza angajatii”, precizeaza Adela Jansen, director executiv de resurse umane in cadrul BRD. Angajatii unor astfel de institutii financiare nu sunt insa scutiti de obligatia de a indeplini conditiile obisnuite de creditare. Diferenta consta in dobanzi si comisioane preferentiale, aprobate, la randul lor, de BNR.

    “Daca angajatul care a luat un astfel de credit decide sa plece din banca, poate pastra creditul, dar nu mai beneficiaza de conditiile preferentiale”, completeaza Jansen. In ultimul timp, tot mai multe companii au inclus insa in pachetul de beneficii extrasalariale si produse sau servicii care nu tin de domeniul lor de activitate. “E o chestiune care tine in primul rand de competitivitate, de a sti cum sa te plasezi in ochii angajatilor si ai candidatilor ca angajator”, considera Jean François Picard, vicepresedinte responsabil de HR la A&D Pharma.

    A&D Pharma a elaborat un pachet care cuprinde de la bonuri de masa, servicii medicale gratuite sau asigurare de viata pana la conditii preferentiale de lucru cu cateva dintre cele mai importante banci din Romania, transport gratuit catre si dinspre sediul central al companiei, masa de pranz asigurata la sediul central si la depozitele teritoriale, precum si reduceri pentru produsele vandute in reteaua Sensiblu si retelele unor parteneri. In plus, angajatii beneficiaza de un set de instrumente de lucru care poate cuprinde autoturism de serviciu, telefon sau blackberry, laptop si conexiune mobila la internet. Acestora li se adauga diverse bonusuri individuale sau de grup, in functie de performanta, care pot consta in excursii in tara sau strainatate.

    “De asemenea, cu ocazia sarbatorilor de Craciun, 1-8 martie, 1 iunie, angajatii si copiii lor beneficiaza de evenimente si cadouri speciale”, mentioneaza Picard. Beneficiile se acorda in functie de cerintele postului fiecarui angajat, dar si de pozitia ierarhica din companie si sunt corelate cu performanta, fiind acordate in functie de gradul de realizare a obiectivelor stabilite. De asemenea, pentru angajatii care implinesc 10 ani in companie sunt acordate bonusuri suplimentare. Cum sunt percepute de catre angajati aceste pachete? “Pentru ei sunt foarte importante. Intotdeauna un angajat va aprecia ca poate merge gratuit oricand la o clinica medicala buna sau ca poate lua un credit in conditii preferentiale”, raspunde Anca Georgescu, director de resurse umane al Romtelecom.

    Chiar daca pachetele extrasalariale reprezinta investitii uneori considerabile din partea companiilor, castigul este resimtit de catre ambele parti: daca pentru angajat inseamna un ajutor material de multe ori important, pentru angajator reprezinta o strategie buna de retentie a angajatilor si o metoda eficienta de a-si crea imaginea de “angajator de top”. Este un obiectiv pe care cei mai multi il recunosc. “Ne propunem sa fim vazuti ca un <angajator de top>, atat prin pachetul salarial oferit, cat si prin posibilitatile de dezvoltare a carierei in interiorul grupului. Asa ca pachetul standard include, pe langa salariul de baza si comision, o serie de alte beneficii, de la telefon mobil, asigurare medicala, de care beneficiaza si familia angajatului, masina si buget de benzina pana la traininguri in cadrul companiei”, precizeaza Roxana Niciev, HR manager la compania imobiliara CBRE Eurisko.

    In urma preluarii Eurisko de catre CBRE, angajatii au ocazia de a participa la trainingurile interne ale companiei pe diverse teme legate de piata imobiliara, management si leadership, prioritate avand managerii si brokerii cu vechime in companie. In conditiile in care CBRE Eurisko estimeaza ca anul acesta va inregistra o cifra de afaceri de 21 de milioane de euro, bugetul alocat pachetelor de beneficii extrasalariale pentru angajati se ridica la aproximativ un milion de euro.

    Cat de mult profita angajatii de aceste beneficii? “Toti angajatii folosesc din plin beneficiile pe care le acordam: cumpara telefoane mult mai ieftin, au abonamente foarte avantajoase, deci nimic din ceea ce oferim nu ramane neutilizat”, afirma Niciev. Si mai mult decat atat, cazurile cand la angajare negocierea porneste direct de la pachetul de beneficii au devenit din ce in ce mai frecvente.