BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Povestea unui mall fantoma

    La inceputul anului trecut, cand BUSINESS Magazin a discutat cu mai multi consultanti imobiliari, dezvoltatori de centre comerciale sau manageri de mall-uri pentru realizarea suplimentului “Catalog de Centre Comerciale”, putini au fost cei ce au vorbit despre posibilitatea aparitiei unor centre comerciale care sa fie literalmente goale – nu din punctul de vedere al vizitatorilor, ci al comerciantilor. Aceasta posibilitate era evocata doar in contextul in care in multe orase au fost erau anuntate spre dezvoltare mai multe centre comerciale, desi toti actorii pietei imobiliare mentionati admiteau ca unele din aceste proiecte nu vor deveni realitate, pentru ca anumite orase nu sunt capabile sa sustina trei sau mai multe mall-uri.

    Ultimele luni au schimbat insa cu totul fata economiei si implicit si conditiile din piata imobiliara si de retail, criza dovedindu-se o sita care a cernut puternic cele peste 100 de proiecte de centre comerciale anuntate. Majoritatea au fost amanate pe un termen de unul, doi sau mai multi ani, din cauza dificultatilor de creditare, in timp ce pentru unele centre aflate deja in constructie, explicatia “retailerii si-au exprimat dorinta de a deschide un pic mai tarziu” a devenit tot mai des folosita. In plus, concurenta deja mare din anumite orase a facut tot mai dificila inchirierea anumitor mall-uri, cu atat mai mult cu cat comerciantii dornici de extindere au ajuns tot mai putini. “Daca in 2007 si in 2008, politica retailerilor era sa nu piarda vreun spatiu intr-un centru comercial, acum au devenit mult mai selectivi”, spune Oana Iliescu, promovata recent din functia de director al departamentului de retail din cadrul firmei de consultanta imobiliara DTZ Echinox in cea de codirector executiv.

    Daca vorbim de comerciantii locali, dependenti de finantarea de la banci, “acestia au decis sa isi stopeze dezvoltarea, deoarece multi dintre ei au nevoie sa isi restructureze reteaua actuala”, adauga Iliescu. Noul context economic a picat astfel cum nu se poate mai prost pentru dezvoltatorii care obtinusera deja finantarea bancara, constructia fiind inceputa deja si, in unele cazuri, aflanduse in stadii finale. Asa incat desi mall-urile ar putea fi finalizate mult mai repede, iar unele sunt aproape gata, dezvoltatorii se vad nevoiti sa amane inaugurarea din lipsa chiriasilor. O serie de proiecte, a caror finalizare era estimata initial pentru toamna anului trecut, au fost amanate pentru primavara acestui an; trei dintre ele au fost amanate inca o data.

    Cel mai avansat din punctul de vedere al lucrarilor de constructie este Tiago Oradea, dezvoltat de catre Mivan Development si Grupul Moritz, companii care au finalizat deja Liberty Center din Bucuresti. Potrivit unor informatii din piata, amanarea deschiderii mall-ului este cauzata de gradul scazut de inchiriere. In schimb, proiectul este aproape de finalizare; ultima etapa a constructiei unui centru comercial este amenajarea spatiilor comerciale, care intra in atributia comerciantilor si care are loc dupa stabilirea certa a unei date pentru inaugurare. Tiago Oradea trebuia initial sa fie gata in noiembrie 2008, a fost amanat pentru primavara acestui an, iar reprezentantii Mivan au anuntat recent o a doua amanare.

    Noul termen de inaugurare a fost fixat pentru luna septembrie, gradul actual de inchiriere a centrului comercial fiind de 50-55%. Marius Barbu, retail development director al Mivan, a mentionat ca un numar de comercianti s-au retras pana acum pe parcusul negocierilor, insa mai putin de 15%, si ca nu a fost reziliat nici un contracte de inchiriere. “Retailerii sunt in curs de realizare a strategiilor de adaptare la noul context economic si este normal ca negocierile sa fie mai dificile, in lipsa capacitatii de a face estimari precise despre evolutia pietei”, spune Barbu. Dezvoltatorul a argumentat amanarea inaugurarii pentru toamna prin includerea in proiect a unui patinoar si a unui cinematograf 3D, ceea ce inseamna investitii mai mari cu sase milioane de euro. Indecizia comerciantilor este mentionata si de reprezentantii Euromall, care au amanat deschiderea centrului comercial din Galati pentru sfarsitul verii.

    “Comerciantii sunt un pic dezorientati in privinta planurilor lor de extindere. Cativa dintre cei cu care am purtat discutii s-au retras”, au comunicat reprezentantii companiei, care amanasera initial deschiderea mall-ului pentru luna aprilie din pricina intarzierilor de constructie. Potrivit Euromall, gradul actual de inchiriere a proiectului este de aproximativ 80%, considerat pragul minim necesar pentru deschiderea unui centru comercial. Mall-ul va fi singurul din Galati, oras unde au mai fost anuntate inca trei centre comerciale, aflate acum in faza de proiect, potrivit informatiilor disponibile. “Exista o regula clara si simpla in retail: nu deschizi cu mai putin de 80% din magazine inchiriate”, confirma Oana Iliescu, care adauga ca in primul an, considerat ca fiind anul de maturizare a unui centru comercial, este normal ca un procent de 10-15% dintre magazine sa se inchida, altele urmand sa le ia locul.

    “Este mai bine sa astepti decat sa incepi cu un centru in parte gol si sa iti dezamagesti clientii care vin si in acelasi timp sa ai retaileri care vor avea de suferit, cu vanzari reduse”, continua codirectorul DTZ Echinox. De altfel, una dintre companiile pentru care DTZ este agent de inchiriere, Mega Company, dezvoltatorul Mega Designer Outlets – un centru comercial de tip outlet amplasat langa Bucuresti – a amanat pentru aceasta toamna inaugurarea primei faze a proiectului – prima amanare prevedea ca outlet-ul sa fie deschis in aceasta luna. Reprezentantii dezvoltatorului mentionau recent ca amanarea a fost cauzata de solicitarile comerciantilor, care au dorit sa deschida in toamna, gradul de inchiriere al proiectului fiind de aproximativ 60-65% la finalul anului trecut.

    Dificultatile pe care anumite centre comerciale le au sau le vor avea in ceea ce priveste inchirierea sunt cauzate, pe langa scadererea cererilor din partea retailerilor, si de competitia deja ridicata din anumite zone. Spre exemplu, chiar peste drum de Tiago Oradea a fost inaugurata saptamana prima faza a Era Shopping Park, langa parcul de retail care include acum magazine ale Bricostore, Carrefour si o galeria comerciala – o unitate MediaGalaxy va fi deschisa in curand iar in faza a doua este prevazut un mall – existand si o unitate Real cu o galerie comerciala. In acelasi timp, langa Mega Designer Outlets a fost deja deschis in urma cu cateva luni Fashion House, primul centru comercial de tip outlet de pe plan local. Si chiar daca criza a redus numarul proiectelor anuntate, exista in continuare, pentru fiecare oras de marime medie din Romania, cel putin cate unul sau doua proiecte – in unele cazuri, aditionale unora deja existente – care se vor lupta pentru a nu deveni niste mall-uri fantoma.

    Cum se va transforma Cocorul intr-un mall de lux

    Cine sunt brokerii imobiliari care castiga un milion de euro  pe an

  • Gustul vinului in 2009

    Sunt pure speculatii, spune Ovidiu Gheorghe, presedintele Patronatului National al Viei si Vinului (PNVV). Este vorba despre estimarea conform careia piata vinurilor va scadea in acest an cu 10%, estimare pe care Ovidiu Gheorghe o face asezand-o pe o lista cu doua scenarii pentru acest an. Celalalt scenariu, mai prudent, se refera la o stagnare a pietei vinurilor la valoarea de anul trecut, cand piata a depasit usor jumatate de miliard de euro. “Nimeni nu poate sa estimeze evolutia pietei pentru ca nu avem niciun indicator dupa care sa ne ghidam, asa cum se intampla si in celelalte industrii”, explica Gheorghe.

    Ca si in celelalte industrii, avantul pietei vinurilor se opreste chiar intr-un moment in care producatorii reusisera sa finalizeze o serie de investitii, atat in productie, dar si in brandingul produselor si pozitionarea lor pe piata. Dincolo de conturarea unei piete a vinurilor locale, miza era si intrarea intr-o competitie mai agresiva cu vinurile de import – care au castigat o cota de piata de aproape 10% in ultimii doi ani, de la integrarea Romaniei in Uniunea Europeana. Vinurile de import au avut avantajul preturilor mici, avantaj pe care producatorii locali nu il vor putea contracara nici in acest an. Cu datele pe care le au deocamdata, producatorii spun ca preturile la vin nu se vor micsora, chiar dimpotriva, iar explicatia tine – bineinteles – de actuala criza economica.

    Dificultati in industria vinului exista la ambele capete ale fluxului. Pe de o parte, productia este afectata de limitarea creditelor bancare si, pe de alta parte, distribuitorii au probleme cu recuperarea tot mai dificila a creantelor. Ovidiu Gheorghe spune ca, in acest context, piata vinului va inregistra scaderi, iar daca nu vor fi scaderi valorice, vor fi cu siguranta scaderi de volum – din cauza scumpirii cu 10% a vinului imbuteliat (deoarece majoritatea materialelor de ambalare si etichetare sunt aduse din import). Parerile producatorilor sunt impart ite: cel mai pesimist este Cornel Bocse, directorul de vanzari al Cramelor Halewood, care vorbeste despre o scadere mai mare a vanzarilor, de 20% in acest an.

    Daca parerea generala despre piata prevede stagnare sau scadere, producatorii locali au pareri diferite despre propriile afaceri. Murfatlar estimeaza pentru anul acesta venituri de 46,9 milioane de euro, in usoara scadere fata de 2008, tot pe fondul contextului economic. “In mod normal, toate obiectivele noastre au fost stabilite tinand cont de actualul context economic, dar problema cea mai mare a acestei perioade este tocmai imposibilitatea de a face previziuni”, spune Cosmin Popescu, directorul general al Murfatlar. Vincon, numarul doi pe piata vinului, mizeaza insa pe o crestere a vanzarilor de 15% anul acesta, pana la 35,3 milioane de euro.

     

    Care este valoarea pietei vinului

    Georgel Costache, directorul general al producatorului vrancean, spera ca isi va creste afacerile cu ajutorul noilor branduri de vinuri tinere, lansate de anul trecut, dar si pe brandul Beciul Domnesc, considerat “inima companiei”, care practic propulseaza si celelalte marci din portofoliu. Al treilea producator local, Cotnari, estimeaza de asemenea o crestere cu 11,6% (pana la o cifra de afaceri de 33,5 milioane de euro). “Motoarele de crestere vor fi lansarile de noi produse, dar si promotiile pe care le vom face pe tot lantul de distributie si vanzari”, declara Razvan Serghiuta, directorul de vanzari al companiei.

    Desi afirma ca vanzarile nu au fost pana acum afectate de criza sau cel putin asa indica vanzarile mai mari cu doua cifre din ianuarie si februarie, Serghiuta spune ca se asteapta totusi la migrarea consumatorilor de la un producator la altul, de la vinurile scumpe la cele mai ieftine. Asadar, piata vinurilor ieftine are sanse mari de crestere in acest an, iar importurile vrac vor castiga probabil din ce in ce mai mult teren. Cu cat vinurile autohtone se vor scumpi, cu atat va creste cererea pentru vinurile de import. Lupta producatorilor romani cu importurile a inceput imediat dupa intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, cand pe piata au intrat vinuri mai ieftine si mai diversificate decat oferta locala.

    Toti producatorii spera insa ca cererea de vin din Romania sa depaseasca criteriul pretului, iar consumatorii sa ceara din ce in ce mai mult vinul imbuteliat (in ultimele 12 luni, piata vinului imbuteliat la 0,7 – 0,75 litri a crescut cu 31%, conform datelor PNVV), dar si mai mult vin rosu; vinul alb detine inca peste jumatate din cerere in Romania si pierde foarte putin teren in lupta cu cel rosu, care avanseaza cu doar 1% pe an, “ceea ce inseamna ca de abia peste 40 de ani vom consuma la fel de mult vin rosu ca Franta si Spania”, este de parere Cornel Bocse. Rafinarea consumului a devenit insa o problema secundara pentru producatori; mai importanta ramane mentinerea unui nivel al afacerilor cu care s-au obisnuit in ultimii ani.

  • Cat mai departe in larg

     

    Putine legaturi de afaceri il mai leaga pe Gabriel Comanescu, proprietarul grupului Upetrom, de piata din Romania. Cele mai importante raman cele opt contracte cu Petrom pentru exploatarea rezervelor marine. In rest, majoritatea productiei de la fabrica Upetrom 1 mai pleaca la export, activitatile de foraj pe uscat au fost vandute anul trecut, iar cele mai mari planuri ale companiei se leaga de piete externe. Acum, omul de afaceri isi poate si permite sa se gandeasca la dezvoltare: a terminat 2008 cu un profit de 80 de milioane de dolari, in crestere accelerata fata de 2007 (cand a fost de 4 milioane de dolari).
     
    Explicatiile privind motivul cresterii profitului sunt aceleasi cu explicatiile privind planurile de dezvoltare. Compania, care a preluat in 2006 platformele maritime ale Petrom, in cadrul unei tranzactii estimate la 100 de milioane de euro, a consacrat anul 2007 pentru investitii in reabilitarea platformelor. Odata terminate investitiile, in 2008 s-a vazut efectiv cat profit pot produce cinci platforme. “Incepand cu acest an, vom putea si demonstra ce investitii se pot face din acest profit”, spune Gabriel Comanescu. Planurile lui Comanescu pentru viitorul mediu vizeaza o pozitie cat mai buna in topul mondial al companiilor care fac foraj petrolier, pozitia urmand a fi validata de castigarea a cat mai multor contracte. 
     
    Omul de afaceri Gabriel Comanescu a intrat in afacerile cu petrol in 1999, cand a cumparat companiile de foraj pe uscat Foserco si Aquafor de la AVAS, prin procedura de privatizare. Achizitia celor doua companii a reprezentat un atu in dosarul depus in 2001 pentru achizitia fabricii de utilaje pentru foraj 1 mai, Gabriel Comanescu castigand licitatia in defavoarea grupului rus Uralmash Rusia, o subsidiara a holdingului OMZ. Cele trei companii cumparate aveau deja o cifra de afaceri de aproximativ 30 de milioane de dolari in 2004, cand Gabriel Comanescu a incheiat primul contract pentru forari maritime. S-a intamplat imediat dupa privatizarea Petrom, deoarece grupul OMV a preferat sa se axeze pe businessul de baza al noii companii si sa instraineze exploatarea platformelor.
     
    “Imediat dupa preluarea contractului, am inceput o serie de investitii pentru modernizarea platformelor, dar cele mai multe investitii au fost facute in 2006 si 2007, dupa achizitia acestora de la Petrom”, spune proprietarul Upetrom, grup din care fac parte mai multe companii, printre care si Grup Servicii Petroliere – care se ocupa de forajul maritim si care aduce cea mai mare parte a afacerilor si a profitului grupului. Dupa doi ani de operare a platformelor Petrom, in decembrie 2005, grupul OMV a decis instrainarea de tot a acestora, iar Gabriel Comanescu a luat un credit in valoare de aproximativ 125 de milioane de dolari de la BCR pentru a le achizitiona. Valoarea creditului luat de la BCR a acoperit 85% din valoarea achizitiei, restul provenind din fonduri proprii. Dupa achizitia platformelor, Gabriel Comanescu a inceput investitiile in modernizarea a patru dintre ele, care au durat doi ani si l-au costat pe omul de afaceri 150 de milioane de dolari (cea mai costisitoare modernizare fiind la platforma Jupiter, care a costat 60 de milioane de dolari).
     
    Intre timp, dupa conflictul din vara lui 2006 (cand platforma Orizont, localizata in Golful Persic, a fost tinta unui atac iranian), Grup Servicii Petroliere a vandut plaforma Fortuna catre Oriental Oil Company Dubai, pentru a face rost de bani ca sa continue procesul de modernizare a celorlalte platforme. In noiembrie 2008, grupul a anuntat si inceperea lucrarilor de modernizare la GSP Saturn, estimate la 50 de milioane de dolari, care ar trebui sa fie finalizate in luna mai a acestui an. 
     
    Finantarea va fi asigurata in proportie de 70% din resursele proprii ale GSP, provenite atat din vanzari de active, dar si din profitul companiei: “O platforma face un profit net zilnic de aproximativ 50-60.000 de dolari”, spune Gabriel Comanescu, explicand astfel si profitul de 80 de milioane de dolari din 2008, care a putut fi posibil datorita faptului ca toate platformele au avut contracte si au lucrat la capacitate maxima.
     
    Faptul ca toate platformele au contracte la capacitate maxima si pentru 2009 ii face pe oficialii Grup Servicii Petroliere sa estimeze crestere si pentru acest an: “Mizam pe crestere in 2009, nu numai pe mentinerea afacerilor, o data din faptul ca sunt contracte cel putin la fel ca in 2008, dar si pentru ca ne bazam pe extinderea activitatii”, spune Radu Petrescu, directorul de comunicare al companiei.
     
    Cresterea cifrei de afaceri ar trebui sa vina in special din extinderea afacerilor grupului Upetrom. Anul trecut, omul de afaceri Gabriel Comanescu a renuntat la activitatea de forare pe uscat, prin vanzarea companiei Foserco, dar si a unor active din Aquafor. Acestea au fost cumparate cu 20 de milioane de euro de grupul american Weatherford, care a mai achizitionat si alte active de forare pe uscat de la Petrom, dar si de la omul de afaceri Ovidiu Tender.

     

  • Dati drumul la credite

     

    “Mergeti si luati credite de la banci” a fost, saptamana trecuta, mesajul energic al presedintelui Traian Basescu pentru companii si pentru populatie, dupa o intalnire cu sefii celor mai importante banci din tara. Sistemul bancar este solid, capabil sa finanteze economia, iar motivul pentru care piata de finantari este inghetata, in viziunea presedintelui, tine mai degraba de retinerea clientilor si nu de cea a bancilor. La o zi distanta, guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, declara ca activitatea de creditare se va relansa cel mai probabil “in primavara”, odata ce “bancile se vor reaseza”.
     
    Pentru cei aflati la poarta bancii insa, lucrurile se vad cu totul altfel. “Odata cu intensificarea mesajelor despre criza, bancile au devenit din ce in ce mai opace, pana la negru absolut, si totul s-a petrecut intr-un timp foarte scurt”, remarca omul de afaceri Marcel Barbut, proprietarul producatorului de materiale de constructii AdePlast. De la sfarsitul anului trecut, spune el, bancile si-au schimbat radical comportamentul “si afiseaza de multe ori atitudini care nu ne ajuta”.
     
    Paradoxal, confuzia in jurul bancilor nu vine din lipsa unor explicatii logice, ci dimpotriva, din multimea acestora si din evolutia lor de la o zi la alta. “Bancile au fost primele care au resimtit efectele crizei”, spune Lucian Cojocaru, director al departamentului comercial pentru retea din cadrul BRD-Groupe Société Générale – dat fiind ca majoritatea fac parte din grupuri financiare internationale afectate de criza pe pietele de origine, iar dificultatile acestora s-au rasfrant rapid asupra filialelor din Romania. Cand au inceput sa apara problemele si in economia romaneasca, in toamna anului trecut, bancherii si-au revizuit brusc politicile de creditare, trecand de la o atitudine foarte laxa la una foarte restrictiva.

     
    “Companiile, pe de alta parte, au fost lovite in valul al doilea”, explica directorul BRD; au inceput sa simta mai acut dificultatile doar spre finele anului, cand platile de la bugetul de stat s-au blocat, fluxurile comerciale s-au ingreunat, consumul s-a prabusit si industrii intregi au cazut. Oamenii de afaceri au facut atunci ce stiau ei mai bine din trecut: au venit la banca sa compenseze, spune Lucian Cojocaru – o obisnuinta cu totul naturala dupa ani buni de crestere galo­panta a creditarii. Dragos Simion, presedintele Flamingo, confirma: “Daca lucrurile vor merge prost in continuare, iar situatia economica se va inrautati, probabil ca vom avea nevoie de resurse financiare suplimentare pe care le vom cauta tot la banci”.
     
    La banca insa, clientii au gasit insa ceva cu care nu erau deloc obisnuiti: bancherii devenisera brusc reticenti in a le mai oferi bani. “Acum lumea s-a reasezat”, sustine Cojocaru, dar in mare masura seifurile bancilor au ramas tot ferecate, iar statisticile bancii centrale arata de la luna la luna o scadere a soldului de credite. Ianuarie a fost a treia luna consecutiv in care finantarile acordate sectorului privat au scazut; BNR consemneaza o crestere a creditului neguvernamental de 2,9%, pana la 48 de miliarde de euro, dar eliminand impactul inflatiei si al deprecierii cursului, soldul indica o scadere. Ritmul anualizat de crestere a creditului neguvernamental a coborat la 25%, fata de 55% in ianuarie anul trecut.
     
    Anul in curs nu va fi mai bun: in scenariile cele mai optimiste, bancherii anticipeaza o crestere a pietei de finantari de 10-15%. In zona clientilor companii, Lucian Cojocaru spera ca BRD va reusi sa creasca in 2009 cu 10%; cat despre piata, spune el, “daca ma uit la ce si-ar dori clientii, as spune ca ar trebui sa creasca cu 30%; daca ma uit la lichiditatea disponibila in sistem, as spune cu 5-10%; daca ma uit la apetitul de risc al bancilor, probabil e mai corect sa spun ca ar trebui sa fie o scadere”. Dominic Bruynseels, presedintele executiv al Bancii Comerciale Romane, institutie ce detine un sfert din activele sistemului bancar, spune ca pentru intregul portofoliu de credite (companii si persoane fizice) ar fi fericit sa realizeze pana la finele anului o crestere de 15%. Misu Negritoiu, directorul general al ING Bank, estimeaza pentru 2009 o crestere sub 10% a finantarilor acordate de banca pe care o conduce clientilor mari.

     
    Cuvantul magic: lichiditate
    Spre finele anului trecut, bancherii pareau convinsi ca sistemul se confrunta cu o penurie generalizata de lichiditati din cauza scumpirii banilor de pe pietele internationale. Actionarii straini, care detin aproape 90% din activele sistemului bancar romanesc, s-au grabit sa solicite pachete financiare de la statul roman pentru a mentine lichiditatea in sistem – “altfel nu putem continua creditarea economiei reale”, spunea in decembrie Herbert Stepic, directorul executiv al Raiffeisen International. Temerea ca bancile-mama isi vor limita sau chiar retrage liniile de finantare cu care au sustinut ani la rand filialele din Romania s-a dovedit pana acum neintemeiata, atata vreme cat s-a dovedit ca peste 90% dintre acestea vor fi reinnoite, potrivit guvernatorului BNR, Mugur Isarescu.

    Misu Negritoiu: “Creditarea nu este o problema de lichiditate, care e disponibila, ci una de administrare a riscului, iar in Romania riscul este in crestere”

    Radu Tudorache: “Cresterea de costuri e mai mare la bancile din Est si scade proportional la cele spre Vest”

    Lucian Cojocaru, BRD: “Noi mergem, ca si clientii nostri, din aproape in aproape.”

     

     

  • Inainte de concediul cel lung

    In ziua interviului cu BUSINESS Magazin, Ion Soloman era trist si destul de obosit. Tocmai luase decizia de a inchide unul dintre cele 26 de magazine ale retelei, iar dupa interviu urma sa anunte alti zece angajati ca trebuie sa renunte la serviciile lor. Transformarea afacerii pe care o conduce de peste 16 ani incepe sa implice din ce in ce mai multe “momente cumplite”. Iar momentul “cel mai cumplit” este cel in care isi aminteste cum a refuzat ofertele de vanzare de anul trecut, cand mai multi cumparatori, in special fonduri de investitii, s-au declarat interesati de achizitia lantului de 16 magazine din capitala.

    “Daca ma gandesc la suma de bani pe care as fi putut sa o iau anul trecut, la linistea mea si a familiei mele, regret enorm ca nu am vandut”, spune acum Ion Soloman, la exact un an de la cea mai importanta negociere pe care a avut-o pentru vanzarea lantului de retail Ethos si la care a renuntat in ultimul moment. Anul trecut, reteaua sa a fost curtata de fonduri de investitii si de investitori strategici, insa pana la urma omul de afaceri nu a batut palma cu niciunul, convins ca poate sa ii creasca valoarea si ca va vinde mai scump anul acesta. Intre timp, a aparut criza economica si ofertele atractive au disparut cu desavarsire: “Nu numai ca nu au mai fost alte oferte, dar nici macar la nivel de intentii nu au mai fost semnale”, spune Soloman cu regret in glas, recunoscand ca si-ar fi dorit sa mai apara propuneri, macar din orgoliu de antreprenor.

    Totusi, oferte au mai fost, doar ca nu cele pe care le astepta omul de afaceri: “Am primit doua propuneri de finantare a extinderii lantului din partea a doua fonduri de investitii, unul american si altul israelian. S-a discutat despre sume mari, insa nimic nu s-a concretizat inca”. Soloman motiveaza ca discutiile s-au blocat deoarece ar prefera sa lucreze cu un fond de investitii cu prezenta locala, pentru ca acesta ar avea mai multa experienta pe piata romaneasca, desi ar ridica pretentii mai mari. Daca renuntarea la tranzactie a fost o idee nefericita, Soloman admite ca nici vanzarea anul trecut nu i-ar fi adus atat de multa liniste: “Pe de alta parte, daca vindeam, cu siguranta ca as fi investit in imobiliare, iar acum as fi avut de pierdut”.

    Deocamdata insa, daca tot nu mai sunt sanse de a vinde afacerea, Soloman a decis ca este mai bine sa eficientizeze sistemul pe care il conduce, pentru a-l face sa functioneze de la sine. Chiar si fara el. “Vreau sa ma debarasez complet de companie”, recunoaste proprietarul lantului Ethos. Planul sau este ca in sase luni sa numeasca in fruntea companiei un director executiv, care sa se ocupe de partea de operatiuni. Soloman nu spune inca daca va fi vorba de un om din interior sau va apela la un alt manager cu experienta in domeniul comertului.

    Omul de afaceri spune ca vrea sa ramana doar actionar in companie (Soloman detine 95% din actiunile companiei, restul de 5% fiind pe numele sotiei sale), mai ales pentru ca programul de eficientizare la care se gandeste acum ar putea face afacerea “sa mearga singura, dat fiind ca acum merge deja de-a busilea”. Strategia la care s-a gandit Soloman este insa cu bataie destul de lunga: “Mi-am conturat un plan pentru urmatorii cinci ani. Partea proasta este ca nu pot prevedea cum va evolua piata in actualele conditii si in ce masura ne vor fi afectate planurile”. Ramane insa destul de optimist. Spre deosebire de majoritatea oamenilor de afaceri, care vorbesc de prudenta si de faptul ca vor urma niste ani de recesiune, Soloman crede ca sfarsitul crizei nu e deloc la ani distanta, ci dimpotriva: “In doua-trei luni, toata lumea va intelege cum stau lucrurile si va iesi din starea de tensiune, iar din toamna piata se va normaliza, pentru ca bancile vor trebui sa inceapa creditarea, deoarece au nevoie de populatie si de creditare masiva”.

    Pentru 2009, obiectivele lui Soloman sunt destul de clare: eficientizarea costurilor, investitii in pregatirea angajatilor si intr-un proces de rebranding si cel putin patru magazine noi deschise. Reducerea costurilor a inceput inca de anul trecut, cand, pe fondul semnalelor din piata, Soloman a returnat un credit de 400.000 de euro la Credit Europe Bank, pentru a elibera gajurile si a se pune la adapost de fluctuatiile valutare. A continuat apoi prin a implementa un sistem informatic de tip ERP, care sa faca legatura intre magazine si sediul central in timp real, in termeni de sistem financiar-contabil, analize, date si stocuri. Acest sistem, in curs de definitivare, i-a permis lui Soloman sa renunte deja la o parte din oamenii angajati. In total, adaugand alte disponibilizari si inchiderea magazinului din Pitesti din cauza pierderilor inre gistrate (10.000 de euro pe luna), Ethos a renuntat la 70 de oameni din 700 – “facem o economie de 30.000 de euro pe luna doar din aceste salarii”, calculeaza Soloman.

    Ion Soloman: “Anul trecut am investit in jur de 2,3 milioane de euro in aceasta retea, iar acum vrem sa continuam”
     

  • Cocorul, Zara si provincia

    La cei 25 de ani ai sai, Ilan Laufer priveste cu optimism anul in curs, ce ar urma sa aduca, potrivit estimarilor lui, o crestere de patru ori a afacerii pe care o conduce din 2006. Baza de plecare este relativ mica – o cifra de afaceri de 500.000 de euro inregistrata anul trecut – iar majorarea ar urma sa se bazeze pe semnarea catorva contracte cu o valoare ridicata. Pragul de doua milioane de euro, estimat pentru acest an, ar urma sa propulseze Retail Group in esalonul companiilor imobiliare de dimensiune medie, cu o cifra de afaceri intre doua si patru milioane de euro.

    Anul 2009 ar urma sa aduca pentru tanarul manager finalizarea celui de-al doilea proiect de anvergura de a carui inchiriere s-a ocupat, si anume fostul magazin universal Cocor, care se afla in plin proces de remodelare in vederea transformarii intr-un centru comercial destinat clasei de lux (primul proiect a fost un parc de retail amplasat in Pitesti). “Dorim sa pozitionam Cocor Luxury Store drept cel mai de lux proiect de retail din tara. Ne vom adresa unui public restrans, insa nu va fi un proiect exclusivist; vom avea si branduri high, si branduri exclusiviste”, spune Laufer, care detine pachetul majoritar al Retail Group, ceilalti doi actionari fiind persoane fizice.

    Inainte de a fonda compania, Laufer a ocupat timp de un an functia de director de vanzari al retelei comerciale Winmarkt, vanduta in primavara anului trecut de fondul de investitii Broadhurst catre italienii de la IGD, intr-o tranzactie de 182,5 milioane de euro. Fondul de investitii se afla de altfel si printre cei mai importanti actionari ai Cocor SA, proprietarul proiectului, care urmeaza sa fie inaugurat la finalul acestui an. Cocor Luxury Store va avea o suprafata de vanzare de aproape 10.000 de metri patrati, impartiti pe sapte niveluri – subsol si cinci etaje – proiectul fiind preinchiriat in proportie de 70% in acest moment.

    Ilan Laufer este increzator in inchirierea totala a proiectului pana la inaugurare, programata pentru sfarsitul acestui an, in ciuda conditiilor economice defavorabile, in care unii retaileri renunta la planurile de expansiune sau chiar isi inchid din magazine – cum este cazul Leonardo, care a anuntat ca va inchide 20 de magazine in perioada urmatoare. Increderea lui Laufer se explica atat prin faptul ca suprafata centrului comercial este mai mica decat a unui mall obisnuit – spre exemplu, Plaza Romania are o suprafata de aproape cinci ori mai mare -, cat si prin faptul ca multe din brandurile care vor fi prezente in Cocor Luxury Store se adreseaza unui public cu venituri peste medie, comerciantii de acest tip fiind mai dispusi sa inchirieze spatiu avand in vedere optiunile existente, destul de putine.

    Spre exemplu, chiar daca noul Cocor va avea si magazine Lacoste sau Replay, la un etaj cu branduri casual si sport, va gazdui si nume cunoscute din domeniul vestimentatiei si al accesoriilor de lux, precum Valentino, John Galliano, Prada sau Vertu. Majorarea din acest an a afacerilor companiei de inchiriere a spatiilor comerciale ar urma sa se datoreze si faptului ca Retail Group este agentul exclusiv al singurului centru comercial aflat in constructie in acest moment in Ploiesti, oras unde s-au anuntat in total noua proiecte comerciale. Ploiesti Mall urmeaza a fi inaugurat la jumatatea anului viitor, fiind deja semnat contractul cu ancora principala, Carrefour, in timp ce pentru zona de fashion se poarta negocieri avansate cu Inditex, proprietarul Zara. Ilan Laufer admite ca noului mall nu ii va fi usor, chiar daca va fi singurul centru comercial modern din oras.

    “De fapt, ceea ce traim acum este nivelul real din Romania. In ultimii ani s-a trait pe speculatie, de la vacante si masini la imobiliare.” In acest context, Laufer considera ca va merge mai greu inchirierea centrelor comerciale si ca acelea care nu se afla inca in constructie vor fi intarziate pe o perioada de doi-trei ani. “Bancile nu vor mai acorda finantare, in actualele conditii, pentru al doilea sau al treilea centru comercial dintr-un oras. Retailerii s-au extins intr-un ritm alarmant, majoritatea prin linii de creditare, or, acum bancile au taiat liniile de creditare si isi cer si banii inapoi”, spune directorul Retail Group. Opinia sa este impartasita si de Razvan Gheorghe, directorul Cushman & Wakefield Romania, a patra companie de consultanta imobiliara si singura care s-a axat, la fel ca si Retail Group, in principal pe segmentul spatiilor comerciale.

    “Tot ce este mai scump decat mass-market nu merge, mai ales daca centrul comercial nu este in oras. Operatorii de la food-court, restaurantele si cafenelele sunt in situatia cea mai proasta, urmati de cei din fashion”, spune Gheorghe, care adauga de asemenea ca sunt cu precadere afectati comerciantii autohtoni, care s-au extins agresiv prin credite si nu au sustinerea unei retele internationale. Pentru acestia din urma, Laufer considera ca sansele de supravietuire nu constau doar in renegocierea chiriilor, ci si in inchiderea spatiilor neperformante, menita sa reduca din cheltuielile logistice.

    “Cele mai afectate proiecte au suprafete totale de 10.000-15.000 de metri patrati, fara ancore. Unele mall-uri nu ar rezista nici daca ar da spatiile gratis.” Inchiderea catorva magazine sau chiar a unuia singur, daca este mai important ca vizibilitate, ar putea duce la probleme mari pentru centrele comerciale de dimensiuni mici, dupa cum afirma si directorul Cushman & Wakefield. “Sunt anumite proiecte care trebuie sa aiba un grad de inchiriere de 90- 100% pentru a rezista. Sansa lor este sa rada peretii pentru a avea suprafete mai mari, pe care sa obtina o chirie mai mica, dar sustenabila pe termen lung.”

    Aflati in continuare ce oportunitati prezinta segmentul de retail.

     

  • Cocorul, Zara si provincia

    La cei 25 de ani ai sai, Ilan Laufer priveste cu optimism anul in curs, ce ar urma sa aduca, potrivit estimarilor lui, o crestere de patru ori a afacerii pe care o conduce din 2006. Baza de plecare este relativ mica – o cifra de afaceri de 500.000 de euro inregistrata anul trecut – iar majorarea ar urma sa se bazeze pe semnarea catorva contracte cu o valoare ridicata. Pragul de doua milioane de euro, estimat pentru acest an, ar urma sa propulseze Retail Group in esalonul companiilor imobiliare de dimensiune medie, cu o cifra de afaceri intre doua si patru milioane de euro.

    Anul 2009 ar urma sa aduca pentru tanarul manager finalizarea celui de-al doilea proiect de anvergura de a carui inchiriere s-a ocupat, si anume fostul magazin universal Cocor, care se afla in plin proces de remodelare in vederea transformarii intr-un centru comercial destinat clasei de lux (primul proiect a fost un parc de retail amplasat in Pitesti). “Dorim sa pozitionam Cocor Luxury Store drept cel mai de lux proiect de retail din tara. Ne vom adresa unui public restrans, insa nu va fi un proiect exclusivist; vom avea si branduri high, si branduri exclusiviste”, spune Laufer, care detine pachetul majoritar al Retail Group, ceilalti doi actionari fiind persoane fizice.

    Inainte de a fonda compania, Laufer a ocupat timp de un an functia de director de vanzari al retelei comerciale Winmarkt, vanduta in primavara anului trecut de fondul de investitii Broadhurst catre italienii de la IGD, intr-o tranzactie de 182,5 milioane de euro. Fondul de investitii se afla de altfel si printre cei mai importanti actionari ai Cocor SA, proprietarul proiectului, care urmeaza sa fie inaugurat la finalul acestui an. Cocor Luxury Store va avea o suprafata de vanzare de aproape 10.000 de metri patrati, impartiti pe sapte niveluri – subsol si cinci etaje – proiectul fiind preinchiriat in proportie de 70% in acest moment.

    Ilan Laufer este increzator in inchirierea totala a proiectului pana la inaugurare, programata pentru sfarsitul acestui an, in ciuda conditiilor economice defavorabile, in care unii retaileri renunta la planurile de expansiune sau chiar isi inchid din magazine – cum este cazul Leonardo, care a anuntat ca va inchide 20 de magazine in perioada urmatoare. Increderea lui Laufer se explica atat prin faptul ca suprafata centrului comercial este mai mica decat a unui mall obisnuit – spre exemplu, Plaza Romania are o suprafata de aproape cinci ori mai mare -, cat si prin faptul ca multe din brandurile care vor fi prezente in Cocor Luxury Store se adreseaza unui public cu venituri peste medie, comerciantii de acest tip fiind mai dispusi sa inchirieze spatiu avand in vedere optiunile existente, destul de putine.

    Spre exemplu, chiar daca noul Cocor va avea si magazine Lacoste sau Replay, la un etaj cu branduri casual si sport, va gazdui si nume cunoscute din domeniul vestimentatiei si al accesoriilor de lux, precum Valentino, John Galliano, Prada sau Vertu. Majorarea din acest an a afacerilor companiei de inchiriere a spatiilor comerciale ar urma sa se datoreze si faptului ca Retail Group este agentul exclusiv al singurului centru comercial aflat in constructie in acest moment in Ploiesti, oras unde s-au anuntat in total noua proiecte comerciale. Ploiesti Mall urmeaza a fi inaugurat la jumatatea anului viitor, fiind deja semnat contractul cu ancora principala, Carrefour, in timp ce pentru zona de fashion se poarta negocieri avansate cu Inditex, proprietarul Zara. Ilan Laufer admite ca noului mall nu ii va fi usor, chiar daca va fi singurul centru comercial modern din oras.

    “De fapt, ceea ce traim acum este nivelul real din Romania. In ultimii ani s-a trait pe speculatie, de la vacante si masini la imobiliare.” In acest context, Laufer considera ca va merge mai greu inchirierea centrelor comerciale si ca acelea care nu se afla inca in constructie vor fi intarziate pe o perioada de doi-trei ani. “Bancile nu vor mai acorda finantare, in actualele conditii, pentru al doilea sau al treilea centru comercial dintr-un oras. Retailerii s-au extins intr-un ritm alarmant, majoritatea prin linii de creditare, or, acum bancile au taiat liniile de creditare si isi cer si banii inapoi”, spune directorul Retail Group. Opinia sa este impartasita si de Razvan Gheorghe, directorul Cushman & Wakefield Romania, a patra companie de consultanta imobiliara si singura care s-a axat, la fel ca si Retail Group, in principal pe segmentul spatiilor comerciale.

    “Tot ce este mai scump decat mass-market nu merge, mai ales daca centrul comercial nu este in oras. Operatorii de la food-court, restaurantele si cafenelele sunt in situatia cea mai proasta, urmati de cei din fashion”, spune Gheorghe, care adauga de asemenea ca sunt cu precadere afectati comerciantii autohtoni, care s-au extins agresiv prin credite si nu au sustinerea unei retele internationale. Pentru acestia din urma, Laufer considera ca sansele de supravietuire nu constau doar in renegocierea chiriilor, ci si in inchiderea spatiilor neperformante, menita sa reduca din cheltuielile logistice.

    “Cele mai afectate proiecte au suprafete totale de 10.000-15.000 de metri patrati, fara ancore. Unele mall-uri nu ar rezista nici daca ar da spatiile gratis.” Inchiderea catorva magazine sau chiar a unuia singur, daca este mai important ca vizibilitate, ar putea duce la probleme mari pentru centrele comerciale de dimensiuni mici, dupa cum afirma si directorul Cushman & Wakefield. “Sunt anumite proiecte care trebuie sa aiba un grad de inchiriere de 90- 100% pentru a rezista. Sansa lor este sa rada peretii pentru a avea suprafete mai mari, pe care sa obtina o chirie mai mica, dar sustenabila pe termen lung.”

    Aflati in continuare ce oportunitati prezinta segmentul de retail.

     

  • Cum se lupta companiile aeriene pe cursele spre Italia

    Pe 2 martie 2009, reprezentanti din Romania si de la nivel international ai companiei aeriene Lufthansa s-au adunat pe Aeroportul Henri Coanda din Otopeni pentru a asista la aterizarea primei curse directe intre Bucuresti si Milano operata de noua companie aeriana a grupului german, Lufthansa Italia. Lansarea curselor directe Milano-Bucuresti marcheaza un nou pas al germanilor in strategia de consolidare a grupului aerian in fata rivalului Air France – KLM, care a preluat recent un pachet de 25% de actiuni in cadrul principalului operator italian, Alitalia. Air France-KLM a devenit la inceputul lunii ianuarie actionar al principalului operator aerian italian prin achizitia unui pachet de 25%.

    Lufthansa, principalul competitor al gruparii franco-olandeze pe piata europeana, care incercase la randul sau un parteneriat cu Alitalia, a refuzat ideea de a pierde piata italiana si a infiintat propria companie in peninsula. Mutarea vine in continuarea strategiei agresive de extindere a grupului german din ultimii ani (preluarea companiei elvetiene Swiss in 2005, negocierile pentru preluarea Alitalia in 2008, in paralel cu acordul de preluare a companiei Austrian Airlines din decembrie 2008). Pozitia slabita a companiei italiene din ultima perioada a fost un motiv in plus pentru germani sa intre pe piata din Italia: “Alitalia nu e pe o pozitie buna acum si e momentul sa atacam”, spune Stefan Versemann, directorul Lufthansa pentru Romania.

    Primele zboruri ale Lufthansa Italia au avut loc pe 2 februarie catre Barcelona si Paris (Charles de Gaulle), iar pe 2 martie au fost inaugurate, pe langa Bucuresti, curse catre Bruxelles, Budapesta si Madrid, urmand ca Londra (Heathrow) si Lisabona sa fie incluse in orarul zborurilor de vara pana la sfarsitul lunii martie. In total, compania a alocat sase aeronave pentru a opera din Milano catre cele opt destinatii din Europa. Preferinta germanilor pentru stabilirea hub-ului la Milano vine si ca o reactie a intentiilor Air-France – KLM de a stabili principalul hub pentru Alitalia la Roma.

    Stefan Versemann, directorul pe Romania si Moldova de la Lufthansa, spune ca includerea Romaniei in prima etapa de dezvoltare a Lufthansa Italia vine din faptul ca Bucurestiul este in topul primelor opt destinatii europene pentru afaceri si a doua piata pentru Lufthansa in CEE (dupa Polonia). Cursele catre Italia, dar si dublarea frecventei pe ruta Cluj-München ar trebui sa aduca pentru Lufthansa Romania mare parte din cresterea de 10% a cifrei de afaceri (estimata la 45 de milioane de euro pentru acest an).

    Cu zborurile catre Italia si cele operate de Swiss, Lufthansa a ajuns la un numar de 114 curse saptamanale din Romania, mai mult decat dublu fata de numarul operat in urma cu trei ani. In urma cu trei ani insa, destinatiile din Italia erau cautate, dar nu ca acum – cand practic orice companie care initiaza zboruri din Romania zboara si catre cel putin o destinatie din Italia. Zborurile catre peninsula s-au inmultit in special odata cu dezvoltarea companiilor low-cost pe piata locala (Blue Air, Wizz Air sau MyAir au volume importante de pasageri catre Italia) si au fost sustinute de romanii care mergeau la munca in Italia.

    In sezonul de iarna 2008-2009, au zburat saptamanal catre Italia aproximativ 140 de curse, ceea ce inseamna – tot cu aproximatie – 20.000 de pasageri pe saptamana. Operatorul low-cost care isi concentreaza cea mai mare parte a activitatii pe destinatiile italiene este MyAir, care opereaza sapte zboruri directe din Bucuresti catre Italia si intentioneaza sa isi intareasca pozitia prin introducerea, din luna mai, a unui nou zbor saptamanal catre Rimini, cu plecare in fiecare vineri. Antonio Iervolino, reprezentantul MyAir in Romania, spune ca 98% din veniturile companiei italiene in Romania vin din destinatiile catre Italia (restul de 2% fiind reprezentati de pasagerii care calatoresc in Franta, pe ruta Bucuresti – Paris).

    In 2008, MyAir a transportat peste 350.000 de pasageri in si din Italia (la un grad de ocupare a navelor de peste 75%) si estimeaza pentru anul in curs un trafic de circa 400.000 de pasageri. Si Wizz Air, compania low-cost maghiara care a intrat pe piata locala in urma cu doi ani cu intentia declarata de a surclasa liderul Blue Air, spune ca isi va extinde eforturile pe destinatiile italiene. Compania opereaza zboruri din Bucuresti, Cluj-Napoca, Targu-Mures si Timisoara, cele mai populare zboruri fiind cele catre Roma, Londra si Barcelona.

    “Italia a devenit o piata foarte importanta pentru noi. Wizz Air opereaza curse catre Roma, Milano Bergamo, Venetia, Treviso si Napoli, in jur de 32-35 de curse saptamanale catre Italia, si intentionam sa extindem capacitatea de transport pe aceasta piata”, spune Natasa Kazmer, reprezentantul companiei. Potrivit datelor furnizate de companie, in 2008 Wizz Air a transportat din si inspre Romania aproximativ 900.000 de pasageri (din care 340.000 pe rutele catre si dinspre Italia), iar anul acesta obiectivul este de 1,7 milioane de pasageri (respectiv 650.000 de pasageri spre si dinspre destinatiile din Italia). Blue Air, liderul pietei low-cost locale, si-a intarit prezenta pe rutele catre Italia prin introducerea a doua curse noi din Bacau catre Bologna si Milano.

    Blue Air este insa unul dintre cei mai activi operatori aerieni pe destinatii italiene, alaturi de Alitalia si Carpatair. Alitalia, care opereaza in codeshare cu TAROM, are o cota de 65% pe zborurile din Romania din totalul capacitatii catre Italia de pe aeroportul Otopeni. De pe principalul aeroport din Romania mai zboara insa catre Italia doar low-costul Easy Jet si Carpatair (dar cu escala la Timisoara). Celalalte zboruri catre Italia pleaca insa de pe aeroportul Baneasa (operate de companiile low-cost) si de la Timisoara (operate de Carpatair). Succesul zborurilor operate de pe aceste aeroporturi a venit mai ales din flexibilitate – atat din punctul de vedere al accesului, cat si al preturilor.

    Tocmai pe flexibilitate vrea sa mizeze si Lufthansa in lupta pentru cota de piata, iar pretul va fi principalul instrument folosit de companie pentru a intra pe piata, dupa cum argumenteaza chiar directorul companiei in Romania: “In functie de piata, preturile pot fi mai mici anul acesta, iar noi vom face tot posibilul sa vindem. Primul scop evident e sa intri cu un pret care sa aduca firma la cunostinta publicului”. Iar publicul ar trebui sa vina dinspre toate categoriile de clienti, mai ales dintre cei ai companiilor low-cost, spune Versemann. Pentru prima parte a anului, Lufthansa vinde bilete pe ruta Bucuresti-Milano cu 100 de euro – din care zece euro reprezinta o taxa pe care o vor plati consumatorii rezidenti in Romania.

  • Cum se lupta companiile aeriene pe cursele spre Italia

    Pe 2 martie 2009, reprezentanti din Romania si de la nivel international ai companiei aeriene Lufthansa s-au adunat pe Aeroportul Henri Coanda din Otopeni pentru a asista la aterizarea primei curse directe intre Bucuresti si Milano operata de noua companie aeriana a grupului german, Lufthansa Italia. Lansarea curselor directe Milano-Bucuresti marcheaza un nou pas al germanilor in strategia de consolidare a grupului aerian in fata rivalului Air France – KLM, care a preluat recent un pachet de 25% de actiuni in cadrul principalului operator italian, Alitalia. Air France-KLM a devenit la inceputul lunii ianuarie actionar al principalului operator aerian italian prin achizitia unui pachet de 25%.

    Lufthansa, principalul competitor al gruparii franco-olandeze pe piata europeana, care incercase la randul sau un parteneriat cu Alitalia, a refuzat ideea de a pierde piata italiana si a infiintat propria companie in peninsula. Mutarea vine in continuarea strategiei agresive de extindere a grupului german din ultimii ani (preluarea companiei elvetiene Swiss in 2005, negocierile pentru preluarea Alitalia in 2008, in paralel cu acordul de preluare a companiei Austrian Airlines din decembrie 2008). Pozitia slabita a companiei italiene din ultima perioada a fost un motiv in plus pentru germani sa intre pe piata din Italia: “Alitalia nu e pe o pozitie buna acum si e momentul sa atacam”, spune Stefan Versemann, directorul Lufthansa pentru Romania.

    Primele zboruri ale Lufthansa Italia au avut loc pe 2 februarie catre Barcelona si Paris (Charles de Gaulle), iar pe 2 martie au fost inaugurate, pe langa Bucuresti, curse catre Bruxelles, Budapesta si Madrid, urmand ca Londra (Heathrow) si Lisabona sa fie incluse in orarul zborurilor de vara pana la sfarsitul lunii martie. In total, compania a alocat sase aeronave pentru a opera din Milano catre cele opt destinatii din Europa. Preferinta germanilor pentru stabilirea hub-ului la Milano vine si ca o reactie a intentiilor Air-France – KLM de a stabili principalul hub pentru Alitalia la Roma.

    Stefan Versemann, directorul pe Romania si Moldova de la Lufthansa, spune ca includerea Romaniei in prima etapa de dezvoltare a Lufthansa Italia vine din faptul ca Bucurestiul este in topul primelor opt destinatii europene pentru afaceri si a doua piata pentru Lufthansa in CEE (dupa Polonia). Cursele catre Italia, dar si dublarea frecventei pe ruta Cluj-München ar trebui sa aduca pentru Lufthansa Romania mare parte din cresterea de 10% a cifrei de afaceri (estimata la 45 de milioane de euro pentru acest an).

    Cu zborurile catre Italia si cele operate de Swiss, Lufthansa a ajuns la un numar de 114 curse saptamanale din Romania, mai mult decat dublu fata de numarul operat in urma cu trei ani. In urma cu trei ani insa, destinatiile din Italia erau cautate, dar nu ca acum – cand practic orice companie care initiaza zboruri din Romania zboara si catre cel putin o destinatie din Italia. Zborurile catre peninsula s-au inmultit in special odata cu dezvoltarea companiilor low-cost pe piata locala (Blue Air, Wizz Air sau MyAir au volume importante de pasageri catre Italia) si au fost sustinute de romanii care mergeau la munca in Italia.

    In sezonul de iarna 2008-2009, au zburat saptamanal catre Italia aproximativ 140 de curse, ceea ce inseamna – tot cu aproximatie – 20.000 de pasageri pe saptamana. Operatorul low-cost care isi concentreaza cea mai mare parte a activitatii pe destinatiile italiene este MyAir, care opereaza sapte zboruri directe din Bucuresti catre Italia si intentioneaza sa isi intareasca pozitia prin introducerea, din luna mai, a unui nou zbor saptamanal catre Rimini, cu plecare in fiecare vineri. Antonio Iervolino, reprezentantul MyAir in Romania, spune ca 98% din veniturile companiei italiene in Romania vin din destinatiile catre Italia (restul de 2% fiind reprezentati de pasagerii care calatoresc in Franta, pe ruta Bucuresti – Paris).

    In 2008, MyAir a transportat peste 350.000 de pasageri in si din Italia (la un grad de ocupare a navelor de peste 75%) si estimeaza pentru anul in curs un trafic de circa 400.000 de pasageri. Si Wizz Air, compania low-cost maghiara care a intrat pe piata locala in urma cu doi ani cu intentia declarata de a surclasa liderul Blue Air, spune ca isi va extinde eforturile pe destinatiile italiene. Compania opereaza zboruri din Bucuresti, Cluj-Napoca, Targu-Mures si Timisoara, cele mai populare zboruri fiind cele catre Roma, Londra si Barcelona.

    “Italia a devenit o piata foarte importanta pentru noi. Wizz Air opereaza curse catre Roma, Milano Bergamo, Venetia, Treviso si Napoli, in jur de 32-35 de curse saptamanale catre Italia, si intentionam sa extindem capacitatea de transport pe aceasta piata”, spune Natasa Kazmer, reprezentantul companiei. Potrivit datelor furnizate de companie, in 2008 Wizz Air a transportat din si inspre Romania aproximativ 900.000 de pasageri (din care 340.000 pe rutele catre si dinspre Italia), iar anul acesta obiectivul este de 1,7 milioane de pasageri (respectiv 650.000 de pasageri spre si dinspre destinatiile din Italia). Blue Air, liderul pietei low-cost locale, si-a intarit prezenta pe rutele catre Italia prin introducerea a doua curse noi din Bacau catre Bologna si Milano.

    Blue Air este insa unul dintre cei mai activi operatori aerieni pe destinatii italiene, alaturi de Alitalia si Carpatair. Alitalia, care opereaza in codeshare cu TAROM, are o cota de 65% pe zborurile din Romania din totalul capacitatii catre Italia de pe aeroportul Otopeni. De pe principalul aeroport din Romania mai zboara insa catre Italia doar low-costul Easy Jet si Carpatair (dar cu escala la Timisoara). Celalalte zboruri catre Italia pleaca insa de pe aeroportul Baneasa (operate de companiile low-cost) si de la Timisoara (operate de Carpatair). Succesul zborurilor operate de pe aceste aeroporturi a venit mai ales din flexibilitate – atat din punctul de vedere al accesului, cat si al preturilor.

    Tocmai pe flexibilitate vrea sa mizeze si Lufthansa in lupta pentru cota de piata, iar pretul va fi principalul instrument folosit de companie pentru a intra pe piata, dupa cum argumenteaza chiar directorul companiei in Romania: “In functie de piata, preturile pot fi mai mici anul acesta, iar noi vom face tot posibilul sa vindem. Primul scop evident e sa intri cu un pret care sa aduca firma la cunostinta publicului”. Iar publicul ar trebui sa vina dinspre toate categoriile de clienti, mai ales dintre cei ai companiilor low-cost, spune Versemann. Pentru prima parte a anului, Lufthansa vinde bilete pe ruta Bucuresti-Milano cu 100 de euro – din care zece euro reprezinta o taxa pe care o vor plati consumatorii rezidenti in Romania.

  • Radu Furnica: Majoritatea expatilor sunt niste mercenari

    Maxim 3% dintre top managerii din Romania sunt cu adevarat buni”, sustine Radu Furnica, presedintele companiei de executive search Leadership Development Solutions (LDS), intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin. “Restul sunt, mai mult sau mai putin, niste impostori”, considera seful LDS, care este de mai bine de 13 ani partenerul pentru piata locala al uneia dintre cele mai mari firme de executive search din lume, Korn/Ferry International. Venind din partea lui Furnica, unul dintre cei mai vechi si mai scumpi head-hunteri de pe piata locala, ce are in portofoliu clienti precum Lafarge, Nestlé, Renault, Unilever, Heineken, MasterCard sau Millennium Bank, constatarea este cu atat mai socanta.

    “In companiile romanesti, numarul managerilor de varf capabili sa aduca un plus real de valoare afacerii pe care o conduc este extrem de mic”, sustine seful LDS, care s-a remarcat de curand printr-unul dintre cele mai mediatizate contracte de plasare de pe piata. La jumatatea lunii ianuarie, Radu Furnica a intermediat instalarea lui Petru Vaduva in locul Ancai Ioan la conducerea Tiriac Holdings, grup de firme ale carui afaceri sunt estimate la circa 2,2 miliarde de euro in 2008. Abilitatile managementului de top sunt cu atat mai importante in perioadele economice dificile, asa cum este cea pe care o parcurgem acum, comenteaza headhunterul, iar pentru companiile ce au lasat fraiele pe mana unor sefi ce nu stiu sa gestioneze asemenea momente de criza, iesirea la liman ar putea sa nu mai vina niciodata.

    Situatia despre care vorbeste Furnica e greu de explicat, daca ne gandim ca dupa mai multi ani de cresteri sustinute, pachetele salariale pentru managerii de top ai marilor corporatii au ajuns la cifre cu cinci zerouri, ba chiar, in unele cazuri, si la un milion de euro anual. Pe de alta parte, majoritatea multinationalelor care au intrat de-a lungul timpului pe piata romaneasca au ales sa incredinteze conducerea filialelor de aici unor manageri straini, a caror experienta pe alte piete ar fi trebuit sa reprezinte o garantie solida a priceperii lor. In ultimii ani s-a tot vorbit de o tendinta de inlocuire progresiva a managerilor straini cu cei romani, inclusiv in multe din companiile care in anii ’90 n-ar fi avut de unde sa aleaga candidati autohtoni suficient de buni.

    Fapt e ca la ora actuala, in topul primelor zece companii dupa cifra de afaceri, raportul dintre sefii romani si expatriati se apropie de paritate: in timp ce Petrom, Rompetrol sau Vodafone sunt conduse de romani, Arcelor Mittal Steel Galati, Dacia sau Metro au top manageri straini. Proportia se pastreaza si pentru celelalte firme importante din Romania: pentru a da doar cateva exemple, la ING Asigurari de Viata conducerea a fost preluata anul trecut de Cornelia Coman (care l-a inlocuit pe olandezul Bram Boon cand i s-a incheiat mandatul), Daniel Boaje i-a luat locul la Cetelem francezului Phillippe Foursy, iar Mihaela Damian l-a inlocuit tot in 2008 pe Panos Manolopoulos la Stanton Chase International.

    “Noi preferam managerii locali, iar criza economica va aduce o presiune suplimentara in directia reducerii mai rapide a numarului de expati prezenti in Romania”, spune Radu Bugica, country manager al fondului de investitii Sygma Bleyzer, actionar al Covalact, unul dintre principalii producatori de lactate din tara. Conducerea Covalact este in prezent asigurata de Zsolt Kovacs, dupa ce fostul sef, Ioan Balan, si-a dat demisia in ianuarie, dupa 26 de ani la conducerea companiei. Mihai Sfintescu, director de investitii in cadrul 3TS Capital, unul dintre cele mai mari fonduri de tip venture capital din Europa Centrala si de Est, spune ca “sunt preferati managerii romani cu experienta in medii multinationale sau cu un background puternic de antreprenori”.

    Directorul 3TS Capital lasa sa se intrevada o tendinta creata de criza globala: in curand, companiile ar putea promova tot mai multi manageri romani repatriati, familiarizati atat cu piata interna, dar care au si experienta internationala. Unul dintre motivele pentru care, ani la rand, multinationalele si uneori chiar si firmele romanesti au preferat sa aduca straini la conducerea filialelor de aici tine de ipoteza unei experiente mai indelungate si mai vaste a acestora. In multe cazuri, strainii au venit in Romania dupa multe mandate petrecute pe alte piete est-europene, compania in cauza aducand, odata cu managerul respectiv, un know-how de care managerii romani nu ar fi avut cum sa beneficieze. Radu Furnica desfiinteaza insa abrupt acest “mit al expatului atotstiutor”: in Romania, spune el, “majoritatea expatriatilor sunt niste mercenari, cu ochii pe portofel, nu transfera know-how-ul si standardele inalte catre colegii lor romani si dupa ce pleaca, e ca si cum nu ar fi fost”.

    Toni Iordache: “La varful companiilor din Romania sunt foarte multi oameni supraplatiti”