BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Ce face Strabag pentru 1%

    Asteptari mari inseamna pentru Strabag inceperea constructiei de autostrazi in Romania. Desi au inceput sa lucreze de anul trecut la un tronson din autostrada Bucuresti-Brasov, acesta este calificat de oficialii companiei drept “o joaca de copii” pe langa proiectele-gigant pe care le desfasoara in Germania sau Austria. Cu toate ca este un proiect mic, tronsonul de autostrada si contractul cu Petrom de la Straulesti, pe langa alte lucrari proiectate pentru acest an, vor creste cifra de afaceri a Strabag in Romania cu aproape 40%, pana la 300 de milioane de euro.

     

    De fapt, Strabag asteapta cresteri importante ale afacerilor in Romania pentru urmatorii ani. Christian Ebner, purtator de cuvant al grupului si membru al consiliului executiv, considera ca la capitolul infrastructura vor urma cinci-zece ani de foc pentru Romania. “imi amintesc cand mergeam cu masina prin Ungaria cu 20 de ani in urma si era exact la acelasi nivel de infrastructura la care este Romania acum”, spune Ebner, care considera ca Romania va avea nevoie de mai putin de 20 de ani pentru a-si face reteaua de autostrazi pe care o are acum Ungaria. “Romania va avea nevoie de aproximativ 10 ani pentru a-si construi infrastructura. Timpul necesar pentru construirea infrastructurii se scurteaza, deoarece acum Romania are acces la banii UE, la care pe atunci Ungaria nu avea acces”, apreciaza Ebner.

     

    Un studiu Deloitte arata ca piata constructiilor din Romania va ajunge in 2010 la 10 miliarde de euro, dat fiind ca pentru aceasta perioada este prevazuta constructia a 1.000 kilometri de autostrazi si 500.000 de metri patrati de spatii comerciale. “Sectorul ingineriei civile va depasi sectoarele rezidentiale si non-rezidentiale, contribuind semnificativ la cresterea de ansamblu a pietei de constructii”, spun autorii studiului, care estimeaza ca aceasta crestere a sectorului ingineriei civile se va datora cel mai probabil sectorului transporturilor, deoarece autostrazile nou construite si modernizarea retelei de drumuri existente ar putea costa 12 miliarde de euro pana in 2013.

     

    Constructia autostrazilor va aduce Strabag o crestere de 15% pe an in urmatorii cinci ani, iar Ebner considera ca in 2013 Romania va aduce grupului afaceri intre 500 si 600 de milioane de euro. Si peste cinci ani, ca si acum, principala piata din care Strabag isi va atrage veniturile va fi cea a constructiei de drumuri. Procentul “drumuri” va mai scadea insa un pic: “Din toata cifra de afaceri pe care o facem acum in Romania, 90% este constructie de drumuri, insa in cinci ani, 70% va fi constructie de drumuri, iar 30% constructii civile”, spune Ebner.

     

    Motivul cresterii constructiilor in portofoliul austriecilor este inceperea proiectelor planuite in Romania de Raiffeissen Evolution – divizia de dezvoltare imobiliara a bancii austriece Raiffeissen, care are numeroase proiecte in Romania, printre care constructia Skytower din Floreasca City, estimat a fi cel mai inalt turn de birouri ce se va construi in capitala Romaniei. “Noi, fiind actionarii Raiffeissen Evolution (Strabag detine 20% din Raiffeissen Evolution – n.red.), vom construi cu ei la majoritatea proiectelor, fie ca antreprenor general, fie ca proiectant, vom fi acolo si aceasta ne va creste procentul de afaceri din constructii”, explica Ebner.

     

    Cel mai mare proiect de constructii pe care Strabag l-a avut in Romania pana acum a fost constructia hotelului JW Marriott din Capitala la sfarsitul anilor ’90. Cum insa Strabag era si actionarul principal al hotelului, austriecii l-au construit, insa ulterior nu au mai participat la proiecte majore de constructii, astfel incat cifra de afaceri a grupului din constructii a ramas undeva la 19 milioane de euro in 2007, aproximativ 10% din cifra de afaceri pentru Romania.

     

    De fapt, Ebner identifica doua motive pentru care Strabag nu a dezvoltat de-a lungul timpului in Romania divizia de constructii. Primul motiv este legat de faptul ca Strabag se concentreaza pe proiecte mari: “Problema cu proiectele mari este ca atrag competitie mare la licitatii si trebuie sa vii cu un pret bun, astfel ca nu faci bani”. De aici decurge al doilea motiv, anume ca Strabag prefera sa se axeze pe proiecte unde piata nu ii obliga sa lucreze ieftin. “La proiectele mari este competitie mare, iar acolo unde este competitie mare nu faci bani. Noi preferam sa mergem pe proiectele unde putem aduce cea mai multa valoare adaugata ca know-how, cum sunt constructiile de drumuri, deoarece avem un avantaj competitiv important in acest segment”, spune Ebner.

     

    Daca au avantaj competitiv, atunci de ce detin o cota de doar 10% din piata de constructii de drumuri? Ebner spune ca au aceasta cota de piata deoarece “concurenta e mai desteapta”. Concurenta Strabag in Romania pe segmentul constructiei de drumuri este formata din aceleasi grupuri internationale cu care Strabag e in competitie in tot estul Europei: francezii de la Vinci, spaniolii de la Inocsa si FCC, italienii de la Astaldi si austriecii de la Alpine, care controleaza impreuna in jur de 40% din piata de constructii de drumuri. Restul de jumatate este concentrat de firmele lui Dorinel Umbrarescu (Spedition UMB), Dan Besciu si Sorin Vulpescu (Euro Construct Trading ’98), dar si de aproximativ 2.000 de mici firme de constructii.

     

    Constructia de drumuri este o latura – este adevarat, cea mai vizibila – a activitatii Strabag in Romania. Strategia Strabag pe o noua piata este de a fi o companie integrata si de a avea toata materia prima necesara din productie proprie: astfel, pe toate pietele unde opereaza, Strabag detine companii care se ocupa de extractia de piatra, productia de bitum si apoi de asfalt, precum si companii specializate pe constructie si pe administrare. Daca in privinta carierelor de piatra si a productiei de asfalt, Strabag a mizat pe aducerea in Romania a unor branduri cu care lucreaza si in alte tari din zona, cum este Bitunova, la capitolul constructii a preferat varianta achizitiilor, cumparand anul trecut Antrepriza de Reparatii si Lucrari Cluj de la statul roman, intr-o tranzactie de 5,2 milioane de euro.

     

    Si pentru viitor, Strabag se uita spre posibile achizitii: “Investitiile noastre sunt dupa oportunitati; cand gasim o companie interesanta care este de vanzare, facem evaluarea si o cumparam; avem achizitii in plan, negociem, dar nu putem anunta nimic”, spune Christian Ebner. Desi nu poate spune despre ce companii este vorba, Ebner mentioneaza ca interesul momentan al Strabag este indreptat catre carierele de piatra: “Suntem in special interesati de cariere, unde sunt multe companii specializate, dar sunt mici si regionale (o companie exploateaza de obicei o cariera de piatra – n.red.). Romania e o tara foarte buna pentru piatra si speram sa ne consolidam pozitia pe acest segment”.

     

    Strabag detine o cota de piata generala pe zona Europei Centrale si de Est de 15%. Cu toate acestea insa, este devansat de companiile locale nu numai in Romania, ci si pe alte piete, precum Polonia sau Cehia, unde cifra de afaceri a Strabag variaza in jurul a 800 de milioane de euro. si in regiune, ca si in Romania, cele mai multe contracte ale Strabag sunt cu statul. Dincolo de acestea sunt relatiile de afaceri cu companiile austriece; la noi, cel mai recent si mai mare de pana acum este contractul semnat cu Petrom pentru Petrom City (contractul prevede curatarea si ecologizarea terenului de la Straulesti, pe care va fi construit noul sediu al Petrom, contract in valoare de 25 de milioane de euro).

     

    Constructorul noului sediu va fi tot o companie austriaca, Alpine. “Este adevarat ca avem relatii de business cu toate companiile austriece, dar austriecii nu lucreaza numai cu austriecii”, adauga Ebner, dar admite ca atunci cand pe o piata exista deja conationali, companiile au mai mult curaj sa intre.

     

    “Strabag a avut insa cel mai mult curaj”, sustine Ebner, amintindu-si sedinta din 1985, cand sefii companiei au ajuns la concluzia ca, daca nu gasesc noi piete, ii asteapta o cadere a afacerilor. in 1985, compania era numarul 1 pe piata din Austria, iar in Germania concurenta incepea sa se ascuta semnificativ, dupa cum spune Ebner. Concluzia a fost “sa ne indreptam spre est”, iar compania a intrat pe piata din Polonia, unde a construit trei hoteluri Marriott. “Cand am intrat noi in Europa Centrala si de Est, nici bancile, nici OMV, nici asigurarile, nicio companie austriaca nu apucase sa intre acolo. Am fost pionieri intr-o incercare de a reface zona imperiului habsburgic sau de a ne pierde sansele de dezvoltare”, recunoaste Ebner.

     

    Compania a venit si in Romania printre primele multinationale, in 1994, iar primul mare proiect a fost de asemenea constructia unui hotel Marriott. Dupa Europa Centrala si de Est, Strabag este acum una dintre companiile vestice care au intrat pe piata din Ucraina (unde are momentan 1.000 de angajati la proiecte in constructii, deoarece tara nu a inceput inca niciun proiect de autostrada), dar si in Rusia, unde Strabag va construi doua combinate siderurgice – proiecte evaluate la 484 de milioane de euro. Strabag a lansat anul trecut o oferta publica de 1,35 miliarde de euro pentru a-si consolida expansiunea in Europa de Est si in statele din fosta Uniune Sovietica. Listarea a fost insa anulata, iar actiunile destinate ofertei publice initiale (insumand 30% din actiunile companiei) au fost vandute miliardarului rus Oleg Deripaska.

     

    Conform oficialilor companiei, Rusia este acum piata cu cel mai mare potential pentru Strabag, tara care ar putea sa le aduca in viitorul apropiat venituri similare cu cele obtinute din Germania. Acum, Germania aduce 38% din cifra de afaceri a Strabag, iar Europa Centrala si de Est si Rusia reprezinta 29%. Asteptarile sunt mult mai mari in Rusia decat in orice alta tara: Strabag spera sa poata construi cat mai mult din necesarul de constructii de la Soci, orasul care va gazdui Jocurile Olimpice de iarna din 2014.

     

  • Toate sunt de la magazin

    Uleiul, apa minerala, zaharul, cerealele, servetelele si hartia igienica par sa fie in Romania cele mai populare produse vandute sub marci private, adica marcile de produse lansate de retelele de retail, care nu se gasesc decat in aceste retele si al caror avantaj principal pentru consumator e faptul ca sunt mai ieftine, pentru ca nu include costurile de marketing si promovare, specifice pentru toate celelalte produse de pe rafturi.

     

    Desi, conform unui studiu al companiei de cercetare de piata GfK Romania, aproximativ 80% din gospodariile din Romania au cumparat anul trecut cel putin un produs cu marca privata, piata acestora este in continuare foarte restransa, marcile private avand o cota valorica de doar 2% din totalul vanzarilor prin retelele de comert modern. in Europa, aproximativ 45% dintre produsele vandute apartin unor branduri private, in timp ce pe piata nord-americana procentul este mai scazut, de 25%.

     

    “Chiar daca piata noastra se afla intr-un stadiu incipient de dezvoltare comparativ cu alte tari din Europa Centrala si de Est, marcile private au reusit sa atraga in 2007 cu 20% mai multi cumparatori decat in 2006”, spune Diana Toma, research executive la GfK Romania. Dintre toate produsele cu marci private, cel mai bine vandut a fost uleiul, care a generat vanzari ce ajung chiar la un sfert din volumul total. Daca romanii aleg din oferta marcilor private mai ales produse de baza, polonezii sunt atrasi cu precadere de sucurile necarbonatate, iar slovacii cumpara in special lapte UHT. “in Slovacia, Ungaria, Cehia sau Polonia, acest segment detine o pondere semnificativa in consumul de bunuri de larg consum”, adauga Diana Toma.

     

    Carrefour are in prezent trei marci private: “Nr. 1” in segmentul low cost (mai multe categorii de produse, de la alimente la papetarie si articole de uz casnic), “Carrefour” in segmentul mediu (produse alimentare) si “Reflets de France” (delicatese frantuzesti) in segmentul mediu-superior. Cel mai bine merge marca “Nr. 1”, a carei pondere in totalul vanzarilor difera de la categorie la categorie.

     

    “De exemplu, pentru bunuri de larg consum ponderea variaza intre 3,5% si 5,5%”, spune Andreea Mihai, directorul de marketing al retelei. Compania se va axa insa in urmatoarea perioada si pe dezvoltarea marcii “Carrefour”, pe care o vor extinde la mai multe categorii de produse.

     

    Ca toate retelele ce dezvolta marci proprii, Carrefour lucreaza cu producatori romani, intre care Hame, LactoFood, Lactmar sau furnizorul de ulei Expur. in multe din astfel de situatii, producatorii ajung sa livreze atat produsele lor pentru vanzare in magazinele retelei, cat si produsele marca proprie destinate exclusiv acesteia.

     

    Reprezentantii lantului de hipermarketuri Real se arata la randul lor multumiti de tendinta vanzarilor in ceea ce priveste marca privata TIP, in segmentul entry-level. “In prezent ne aflam in perioada de dezvoltare si consolidare a segmentului si ne concentram sa ajungem la un procent de 10% din vanzari”, au comunicat reprezentantii comerciantului german.

     

    Pentru lantul Interex, detinut de grupul CDE France, marcile private inseamna doar 7% din cifra de vanzari, dar planul este de crestere a ponderii la 20% pana la inceputul lui 2009. Pentru comparatie, in Franta aceste produse ajung aproape la jumatate din cifra de vanzari a magazinelor detinute de CDE. Intermarche, compania mama a CDE, comercializeaza la nivel global produse sub 3.500 de marci private, provenind in special din cele 60 de fabrici detinute de grup in Franta. “Ne dorim ca, in timp, sa ajungem sa cream unitati de productie si in Romania, asa cum am creat in celelalte tari in care suntem prezenti”, spune Philippe Lavalard, presedintele grupului CDE France, proprietarul lantului Interex din Romania.

     

    Si cei de la Mega Image, lantul de supermarketuri cu cele mai multe magazine in Bucuresti, recunosc importanta brandurilor private in cresterea cifrei de vanzari. “Cel mai mare succes il inregistreaza marca „365”. Acum ne concentram in special asupra marcilor Bio, de produse alimentare ecologice, si Care, de produse dedicate ingrijirii personale. Sunt sigur ca si acestea se vor dezvolta in timp ca volum de vanzare”, afirma John Kyritsis, directorul general al retelei belgiene.

     

    Dintre cele doua lanturi de magazine cash & carry prezente pe piata interna, Metro si Selgros, doar Metro are o oferta de marci private. “Introduse din 2003-2004 in Romania, marcile private se bucura de succes, vanzarile lor au o tendinta ascendenta”, comenteaza reprezentantii Metro, care adauga ca exista interes din partea companiei pentru extinderea colaborarii cu producatorii romani. Prima colaborare de acest fel a dus la crearea marcii de vinuri Winecellars, impreuna cu podgorii ca Tohani, Recas, Vincon, Cotnari.

     

    La nivel global, ponderea marcilor proprii ale comerciantilor este crescuta in special de lanturile de magazine de tip discount, a caror strategie se bazeaza de cele mai multe ori pe acest tip de produse prin excelenta economice, atata vreme cat pretul lor nu include cheltuieli de promovare.

     

    Discounterul Plus, de exemplu, numara la momentul actual 120 de marci proprii diferite, repartizate pe diverse grupe de produse, dintre care cele mai mari vanzari se inregistreaza la categoriile de produse de baza sau dulciuri, dar si la bunuri nealimentare (cosmetice si produse de igiena personala). Potrivit spuselor Ioanei Marginean, directorul de marketing al retelei, un sfert din volumul total de vanzari al magazinelor provine din marcile proprii, pozitionate pe diferite paliere de pret.

     

    Toti retailerii si-au anuntat intentia de a-si dezvolta marcile private in perioada care urmeaza. Dat fiind ritmul de expansiune si cota crescanda a comertului modern (ultimul studiu efectuat de Planet Retail arata o cota de aproape 40% a marilor retele de magazine in Romania), cumparatorii capata incredere in timp in aceste produse, desi la inceput le ocoleau fie pentru ca nu aveau promovare in afara magazinelor, fie pentru ca pretul mai redus le sugera ideea unei calitati inferioare fata de marcile de producator. “Desi la inceput erau reticenti in ceea ce priveste calitatea, acum clientii nostri sunt mai deschisi in ceea ce priveste acest tip de produse”, confirma Andreea Mihai de la Carrefour. “Suntem multumiti atat timp cat clientii incep sa recunoasca produsele TIP si sa le solicite si avem chiar consumatori fideli”, adauga reprezentantii Real.

     

    Marii retaileri si marcile lor

  • Isi mai poate reveni Bursa?

    Exact in urma cu un an, piata bursiera traversa o perioada de euforie, iar indicii bursieri stabileau noi recorduri in fiecare zi. De la maximul istoric de atunci, indicele BET a pierdut insa peste 40%, iar brokerii si investitorii nu-si mai pot imagina cand il vor vedea din nou peste 10.000 de puncte. Pentru tot mai multi este cert insa ca nu se va intampla pana la sfarsitul anului. “Evolutia Bursei din al doilea semestru nu va putea acoperi pierderile inregistrate in primele sase luni, astfel ca sfarsitul anului 2008 va fi sub cel al anului 2007. Cred ca piata va da semne de revenire abia incepand din primavara anului viitor”, considera Dragos Neacsu, presedintele BCR Asset Management, cel mai mare administrator local de fonduri mutuale, cu active de 58 mil. euro. Astfel, bursa ar putea inregistra prima scadere anuala dupa noua ani de cresteri consecutive.

     

    Parerea sa este impartasita de tot mai multi brokeri si analisti, in conditiile in care situatia pietelor financiare internationale ramane destul de complicata, iar semnalele macroeconomice de aici sunt negative. “Ma astept ca pana la finalul anului 2008, principalii indici ai BVB sa inregistreze o usoara revenire, dar nu consider ca vor inchide la nivelul sfarsitului de an 2007. Vad indicele BET undeva in intervalul de variatie 7.500 – 8.000 de puncte, in timp ce BET-FI se va situa in intervalul 55.000 – 60.000 de puncte”, sustine Bogdan Barbieru, directorul de tranzactionare al Vanguard, una dintre primele 10 societati de brokeraj din piata.
     

    El considera ca principalul factor de influenta va fi evolutia pietelor externe, modul in care socul crizei imobiliare isi va face sau nu simtita prezenta in alte sectoare ale economiei mondiale. Pietele internationale au suferit si ele in acest an scaderi puternice, indicii burselor americane pierzand in primul semestru peste 10%, in timp ce la nivelul pietelor dezvoltate din Europa scaderile au
    depasit 20%.

     

    Economia mondiala, inca slabita de efectele crizei financiare, sufera acum din cauza cresterii pretului petrolului, care genereaza presiuni inflationiste ce ar putea determina bancile centrale sa apeleze la majorari de dobanzi cu efecte negative asupra cresterii economice. Romania nu este nici ea ferita de aceste miscari globale, piata de capital de la noi resimtind acesti factori de risc mai puternic decat pietele dezvoltate. “In ceea ce priveste factorii interni care ar putea influenta evolutia pietei de capital, consider ca inflatia va avea cel mai greu cuvant, o inrautatire a acestui indicator putand determina Banca Nationala a Romaniei sa efectueze noi majorari ale ratei dobanzii”, mai spune Barbieru. BNR a majorat saptamana trecuta dobanda de politica monetara cu 0,25%, la 10%, aceasta fiind a sasea majorare consecutiva de dobanda din ultimele luni. Aceasta masura da tonul unei posibile noi scumpiri a creditelor si arata ingrijorarea BNR privind evolutia ratei inflatiei, care ar putea inregistra noi varfuri in iulie, depasind 9%. |n plus, autoritatile au anuntat majorari ale preturilor la gaze naturale si energie de la 1 iulie, care ar putea alimenta inflatia.

     

    Cu toate acestea, revenirea Bursei de la Bucuresti este conditionata in primul rand de revenirea interesului fondurilor straine de investitii pentru piata romaneasca, care depinde mai ales de evolutia pietelor internationale. “Primul si cel mai important factor care va influenta Bursa e clar cel global. Se calmeaza bursele internationale, se opreste din crestere si eventual se corecteaza pretul petrolului, atunci putem spera ca investitorii se vor uita mai mult la piata noastra de capital”, spune Valentin Ionescu, reprezentant al Wood&Company.El considera ca este posibil ca indicele BET sa recupereze in semestrul al doilea pierderea de pana acum, cu conditia ca economia romaneasca sa confirme evolutia din primul trimestru, cand a inregistrat o crestere record de peste 8%, si ca inflatia sa intre pe un trend descendent.

     

    Investitiile straine la Bursa de la Bucuresti au scazut considerabil in primul semestru al anului, comparativ cu perioada similara a anului trecut. Investitorii straini au scos mai multi bani de la Bursa si au fost foarte retinuti la cumparare, fapt care s-a reflectat si in scaderea puternica a valorii tranzactiilor. “Investitorii straini sunt cei care fac piata, chiar daca au o pondere de doar 30% in tranzactiile de pe Bursa. Lipsa lor de interes face ca investitorii locali sa nu aiba suport”, sustine Liviu Giugiumica, directorul general al CA IB Securities, societate de brokeraj aflata in top 5 pe piata.

     

    Un alt factor important pentru evolutia pietei in urmatoarea jumatate de an il reprezinta alegerile parlamentare care vor avea loc in toamna, dar si alegerile prezidentiale din SUA, schimbarile politice putand avea un impact semnificativ asupra mediului economic. Aceste miscari sunt urmarite mai ales de investitorii sofisticati din afara, care isi fac calcule pe termen lung. “Pietele financiare au traversat in 2008 o criza financiara si de incredere. Daca criza financiara trece, cred ca ramane din inertie criza de incredere, iar aceasta incredere poate sa fie recastigata atunci cand pe plan politic se stabilizeaza un regim sau altul”, explica Paul Brendea, analist la societatea de brokeraj Prime Transaction, care nu vede insa indicii bursieri trecand pe plus pana la sfarsitul anului.

     

    Majoritatea analistilor lasa insa la urma rezultatele financiare ale companiilor, care nu influenteaza in opinia lor trendul general al pietei, ci doar miscarile unora sau altora dintre companii. “Daca este sa analizam evolutia indicilor bursieri in perioada imediat urmatoare raportarii rezultatelor la 3 luni ale societatilor cotate, observam ca, in ciuda rezultatelor in crestere ale celor mai multe companii, acest lucru nu s-a resimtit in evolutia actiunilor respectivelor societati. Atat indicele BET, cat si BET-FI au pierdut de la inceputul lunii mai si pana acum in jur de 10%”, arata Bogdan Barbieru.
     

     

    Dintre sectoarele reprezentate la Bursa, majoritatea analistilor vad un potential mai bun de crestere a firmelor de constructii si o evolutie mai slaba a sectorului financiar, aflat inca sub semnul crizei financiare internationale.De altfel, companiile din sectorul financiar au fost printre cele mai lovite de la Bursa in acest an, Broker Cluj inregistrand cea mai mare scadere in prima jumatate a anului, 65%, in timp ce SIF-urile au pierdut in medie 40%. Principalele doua banci listate, BRD si Banca Transilvania, au rezistat mai bine datorita rezultatelor financiare bune. “Atat timp cat SIF-urile sunt foarte expuse pe banci si cum sistemul financiar global se clatina de ceva vreme si nu sunt semne ca si-ar reveni, e posibil ca SIF-urile sa nu recupereze (pana la sfarsitul anului – n.red.). E adevarat ca se tranzactioneaza la un discount important acum, dar sunt multe alte companii la preturi foarte bune in regiunea noastra la bursele din Polonia, Cehia si chiar Bulgaria”, spune Valentin Ionescu.

     

     

  • Viata intr-un penthouse

    Ca un refugiu dupa o zi agitata, o cana de ceai sau un pahar de vin bun savurat pe veranda propriei case din fata lacului sau in gradina adormita in simfonia greierilor din padurea din apropiere suna ca un vis accesibil doar celor dintr-o clasa sociala obisnuita cu un stil de viata luxuriant. Asa si este, numai ca implinirea visului se face adesea cu un sacrificiu: indepartarea de punctele de interes ale orasului, fie ca este vorba de cladiri de birouri sau de principalele zonele importante din punct de vedere cultural sau social.

     

    Penthouse-ul reprezinta din acest punct de vedere solutia perfecta pentru cei care doresc sa aiba o oaza proprie de liniste in centrul metropolei. La fel de scump ca si o casa pe malul lacului sau o vila in centrul orasului, uneori chiar mai scump, penthouse-ul este considerat mai exclusivist decat majoritatea vilelor de lux datorita numarului redus al apartamentelor situate deasupra tuturor. „Cred ca in total sunt tranzactionate cateva zeci pe an, sunt putine proprietati care se pot numi cu adevarat penthouse“, spune Robert Teodorescu, sales manager in cadrul com­paniei imobiliare Regatta.

    Teodorescu argumenteaza prin cele doua caracteristici de baza care fac dintr-un aparta­ment la ultimul etaj un penthouse clasic: amplasarea intr-o zona buna si o panorama de vis. „Nu conteaza daca este la ultimul etaj, poti fi si la etajul 20, daca in jur vezi alte blocuri sau de la inaltimea unui bloc mai mic vezi acoperisurile altor blocuri si case, nu ai nimic deosebit“, considera Teodorescu, adau­gand ca amplasarea intr-o zona buna, cu vecini care sa faca parte din aceeasi clasa sociala cu posesorul penthouse-ului, este la fel de importanta.

    Practic, un apartament la ultimul etaj dintr-un turn, fie si el de 25 de etaje, care va avea la nivelurile inferioare apartamente destinate clasei medii, nu va fi la fel de exclusivist precum un penthouse clasic care beneficiaza si de amplasarea intr-o zona unde pretul locuintelor garanteaza un statut impartasit de catre toti locuitorii cladirii.

    Deosebit este cuvantul de ordine in tot ceea ce priveste un penthouse, de la panorama de vis la finisaje sau la statutul social pe care o astfel de locuinta i-l poate conferi pose­so­rului. „Cumparatorul unui penthouse este o persoana cu standarde financiare si sociale inalte. Penthouse-ul este aparta­mentul spa­tios situat la cel mai inalt nivel al cladirii, fapt care ofera o corelatie de la sine in­teleasa“, explica Adrian Dumitru, director de vanzari proiecte rezidentiale in cadrul com­paniei imobiliare Neocasa.

    Amplasarea la cel mai inalt nivel al cladirii tre­buie insotita de o panorama pe masura, cele mai bune zone ale Capitalei din acest punct de vedere fiind Dorobanti, Kiseleff si Avia­­torilor, in opinia reprezentantului Regatta. Chiar daca in aceste zone nu vom vedea apartamente situate la niveluri care depasesc etajul zece, panorama va fi una din cele mai bune, deasupra unor oaze de verdeata. |n plus, de cele mai multe ori, un penthouse are terase proprii unde sunt amenajate adevarate gradini, unele dintre oferte avand ca bonus o gradina situata pe terasa imobilului.

    Toate acestea sunt completate obligatoriu de spatiile largi oferite de cele mai exclusiviste apartamente, spatii care ii pot da posesorului impresia ca locuieste intr-o vila situata deasupra orasului. „Am avut un client care dorea un apartament fara pereti. Tocmai vizionase un penthouse de peste 250 de metri patrati si dorea sa nu aiba deloc pereti, sa fie o singura camera mare“, povesteste Teodorescu pentru a exemplifica cerintele pe care un doritor al unui penthouse le poate avea. |n plus, spatiile largi trebuie sa fie insotite de deschideri cat mai mari catre privelistea pe care o poate oferi locuinta, un perete de sticla care sa permita o panorama de 360 de grade asupra orasului repre­zentand cireasa de pe tort.

    Finisajele trebuie sa reprezinte de asemenea tot ce este mai bun in materie. „Poate sa fie un parchet laminat simplu sau sa fie din lemn masiv care costa cateva sute de euro pe metrul patrat. Un cunoscator va sesiza ime­diat diferentele“, explica Robert Teodorescu. De asemenea, usile dintr-un lemn de calitate, feroneria sau existenta unui semineu sunt alte finisaje standard in cele mai multe cazuri pentru un penthouse.

    Si cum o persoana cu venituri foarte mari doreste sa isi personalizeze locuinta dupa propriile gusturi, vizioneaza apartamentele impreuna cu un arhitect, mobilarea sau schimbarile arhitecturale urmand sa se faca doar in conformitate cu cerintele noului proprietar.

    Cat de scumpe sunt insa proprietatile de acest tip? Cel mai exclusivist penthouse aflat in portofoliul Regatta are un pret de 1,2 mi­lioane de euro, fiind situat in zona Doro­banti din Bucuresti. Locuinta are o camera de zi, doua dormitoare, bucatarie, doua bai si un grup sanitar la care se adauga doua terase si doua locuri de parcare. |n total 240 de metri patrati care sunt completati de finisaje precum parchetul din lemn masiv sau obiecte de mobilier din nuc. A doua oferta sare de asemenea de un milion de euro, avand un pret de 1,13 mil. euro. Cele trei dor­mitoare se adauga unui living, dar si teraselor si fini­sajelor care fac din aceasta oferta una din cele mai scumpe din Bucuresti in materie de apartamente.

    Pretul nu reprezinta insa cel mai important factor pentru doritorul unui penthouse, care „are in medie peste 35 de ani, nu este la pri­ma achizitie si are o pozitie financiara foarte buna, dorind sa se remarce prin unicitate“, dupa cum spune reprezentantul Neocasa. |n plus, de multe ori se cauta elemente iesite din comun, specifice extravagantei in materie de lux, care nu sunt inca prezente pe piata lo­cala. „Am vazut spre exemplu in Moscova un imobil de lux unde dezvoltatorul con­struise o sosea in spirala pana la ultimul etaj al cladirii, unde era un penthouse. Garajul are pereti din sticla, iar langa el era living-ul, de unde pose­so­rului proprietatii putea sa isi etaleze au­tomobilul in compania unor prie­teni“, poves­teste Teodorescu, care se as­teapta ca astfel de finisaje unice sa devina in curand comune si pe plan local.

  • Cum investesti la celalalt capat al lumii

    Economii ale lumii arata ca globalizarea nu a contaminat chiar toate colturile planetei. Tarile BRIC, cum sunt prescurtate Brazilia, Rusia, India si China de catre anglosaxoni, conving ca urmeaza cicluri de crestere independente, rupte de mersul batranesc al Occidentului. Drept urmare, investitiile in fondurile internationale pot aduce plusul de diversificare atat de necesar unui portofoliu puternic ancorat local.

    Un al doilea atu al fondurilor de investitii internationale este acela ca micii investitori pot avea acces la actiuni regionale care sunt fie prea dificil, fie prea scump de cumparat pe cont propriu.

    Intrarea fondurilor de investitii in Romania, mai precis distributia lor pe piata locala, a coincis cu anul aderarii la Uniunea Euro­peana. Francezii de la Société Générale Asset Management din Luxemburg au fost primii care au spart gheata si au adus in Romania nu mai putin de 11 fonduri de investitii internationale in luna mai a anului trecut. Investitia minima in aceste fonduri este de 5.000 de euro, suma cu care investitorul poate „iesi“ in Rusia, Asia, Statele Unite ale Americii. Distributia fondurilor se face prin intermediul unitatilor bancare BRD-SG. Aceste fonduri au expunere atat pe pietele de actiuni, obligatiuni, cat si expuneri sectoriale: companii de petrol si gaze, metale pretioase.

    In toamna aceluiasi an, au urmat austriecii de la Raiffeisen Capital Management care distribuie 11 fonduri de investitii interna­tionale prin Raiffeisen Bank. Cinci dintre cele 11 fonduri de investitii internationale fac plasamente pe pietele de actiuni de pe pietele mature si emergente din Europa, in timp ce alte cinci fonduri de investitii fac plasamente in obligatiuni corporatiste, industriale si de stat de pe pietele europene si americana. Investitia minima la cele 11 fonduri de investitii internationale este de aproximativ 30 de euro.

    Dat fiind succesul inregistrat, grupul austriac a decis la inceputul acestui an cresterea numarului de fonduri cu inca doua noi fonduri de actiuni cu plasamente in Rusia si Asia.

    Fondurile de investitii cu plasamente pe pietele internationale incep sa se aglomereze pe piata locala, noi grupuri bancare anuntand ca vor importa pachete consistente de fonduri. EFG Eurobank va aduce nu mai putin de 23 de fonduri de investitii internationale anul acesta, BCR va distribui sase fonduri sub sigla Erste, Pioneer Investments, membra a UniCredit }iriac, va importa zece fonduri. Fondurile administrate de EFG Eurobank se adreseaza in principal clientilor de private banking si celor institutionali, pe anumite categorii de fonduri urmand a fi stabilita o limita minima de investitii.

    Iar lista ramane deschisa. Pana in prezent, grecii de la Alpha Bank si-au anuntat intentia de a distribui fonduri grecesti de investitii, in timp ce ING Asset Management din Olanda si-a programat intrarea pentru semestrul al doilea. Dar, inainte de a deveni internationali, ar trebui sa va intrebati de ce ati porni in calatorie spre celalalt capat al lumii. Daca riscul nu este unul dintre punctele forte, ar trebui sa evitati fondurile internationale. Investitia pe o piata straina complica riscul obisnuit al unui fond de actiuni cu riscul valutar. De cele mai multe ori, fondul este denominat in euro sau dolari, insa plasamentele pe pietele externe le face in moneda locala, fie ea rubla, yen, yuan sau rupie. Astfel ca o depreciere a monedei europene/americane in raport cu una din valutele enumerate mai sus duce, indirect, la o scadere a performantei.

    Un alt aspect legat de risc este expunerea geografica a fondurilor: cu cat aceasta este mai ingusta, cu atat vor fi fondurile mai riscante. Expunerea pe mai multe piete, pe un numar ridicat de companii care activeaza in domenii de activitate cat mai variate, asigura diversificare, iar diversificarea este cel mai cunoscut antidot al riscului.

    Cu riscul unei repetitii, diversificarea este fara indoiala unul dintre cele mai bune motive pentru care sunt recomandate investitiile in fonduri internationale. Cum Bursa locala nu pune la dispozitie decat un meniu subtire de companii din care se pot hrani investitorii, iar fondurile de investitii locale sunt inca timide in a face plasamente pe pietele din regiune, fondurile internationale pot fi raspunsul la rugaciunile unui investitor in cautare de randament.

    Desi globalizarea isi traieste acum anii de glorie, pietele mondiale vin sa o contrazica. Piata de capital din Rusia a crescut cu peste 2% in intervalul cuprins intre sfarsitul anului trecut si mijlocul lunii mai, in timp ce piata din Romania a pierdut 28,8%, iar cea din Africa de Sud a scazut cu 3,7%. Brazilia a castigat in acest interval nu mai putin de 16,2%. Punctul de legatura intre cele doua piete care au inregistrat cresteri sunt materiile prime. Statele producatoare de materii prime vor fi vedetele cresterii economiei mondiale anul acesta, daca ar fi sa citam analistii.

    Raportand cresteri atunci cand cea mai mare parte a lumii trecea prin suferintele turbulentelor financiare, pietele de capital din Rusia, Brazilia sau China impun cumpatare. Investiti in fonduri care au expunere pe aceste piete pana la 20% din totalul portofoliului personal de investitii. Astfel veti avea parte de diversificare, dar si de randamente de pe cele mai fierbinti piete ale lumii.

    Pentru investitorii romani care vor sa se scalde in ape internationale, dar care incearca sa nu se „ude“ prea tare, administratorii locali le pun la dispozitie fonduri care au expunere redusa pe pietele externe. Raiffeisen Prosper si Raiffeisen Benefit, administrate de societatea Raiffeisen Asset Management, si fondul Europa Obligatiuni, administrat de Pioneer Asset Management, sunt singurele fonduri mutuale care fac plasamente pe pietele externe. La sfarsitul anului trecut, peste 27% din activele de 86 de milioane de lei ale Raiffeisen Prosper au fost investite indirect in actiuni internationale prin intermediul fondurilor deschise de investitii JP Morgan Emerging Markets Equity Fund, Robeco Emerging Markets Equities si in fondurile Raiffeisen Eurasia Equities si Eastern European Equities.

    Cum randamentele au scazut atat pe bursa locala, cat si pe cele externe, fondurile de investitii internationale vin cu avantajele unor costuri mai mici decat cele ale fondurilor de investitii autohtone. Din nefericire, randa­mentele negative ale fondurilor romanesti nu pot absorbi costurile ridicate de administrare si reglementare, in schimb volumul ridicat de active ale fondurilor internationale le permite acestora o diminuare a costurilor si implicit un impact mai redus al costurilor asupra randamentului brut.

    Pentru investitorii cu disponibilitati financiare mai consistente si cu apetit pentru risc pe masura, administratorii de la societatea Globinvest au lansat anul trecut Euroglobinvest, primul fond inchis de investitii romanesc cu plasamente pe pietele externe de capital. Plasamentele fondului inchis pot ajunge pana la 80% din activele sale in actiuni cotate pe bursele europene, cu o impartire a expunerii de 50% pe tari dezvoltate si 30% pe piete emergente.

    Din fericire, numarul administratorilor romani interesati de iesirea pe pietele externe va cunoaste treptat imbunatatiri. Experienta corectiilor bursiere din acest inceput de an i-a invatat pe administratori si investitori in egala masura despre virtutiile expunerii si pe alte piete decat cea locala.

    Costul ridicat al „internationalizarii“ inves­ti­tiilor a fost unul dintre obstacolele care au tinut „in house“ cea mai mare parte a fon­durilor locale de investitii. O alta cauza a fost comportamentul conservator al administra­torilor de fonduri care au investit exclusiv pe piata locala, bazandu-se in principal pe faptul ca nicio alta piata de capital din regiune nu poate aduce randamente mai mari decat cea locala. Pe o Bursa in crestere, cum a fost in primul semestru al anului trecut, le-am fi putut da dreptate.

  • Au ajuns preturile la maxim?

    Intr-o discutie de la inceputul acestui an, premergatoare deschiderii Baneasa Shopping City, Ali Ergun Ergen, retail administrator & development manager al Baneasa Developments, spunea ca piata autohtona a ajuns deja la niveluri similare cu cele din Europa Centrala in ceea ce priveste preturile centrelor comerciale. “Cred ca randamentele (yield-urile) din Romania au ajuns deja la niveluri similare cu cele din Europa Centrala, sunt deja la un nivel cuprins intre 5,75% si 6,25%”, spunea Ergen, considerand ca dezvoltarea unui centru comercial reprezinta una dintre cele mai profitabile afaceri.

     

    Declaratiile erau facute dupa incheierea anului 2007, cand randamentele investitiilor imobiliare scazusera pana la un nivel comparabil cu cele din Vest, ceea ce se transpune printr-o scumpire a activelor scoase la vanzare. Pretul de vanzare a unei proprietati imobiliare se calculeaza pe baza randamentului anual (yield), calculat ca raport intre veniturile ce pot fi obtinute de cumparator si suma platita pentru achizitionarea proprietatii. Cu cat yield-ul este mai mic, cu atat pretul platit este mai mare, iar cumparatorul urmeaza sa isi recupereze investitia intr-o perioada de timp mai indelungata.

     

    Contextul este total diferit dupa primele sase luni din 2008. Criza financiara internationala s-a tradus printr-o prudenta sporita din partea bancilor in ceea ce priveste finantarile pentru dezvoltarile imobiliare, dar si printr-o atentie mai mare a investitorilor in momentul achizitionarii unui proiect. In plus, numarul proiectelor aflate in constructie sau finalizate este tot mai mare, randamentul anual obtinut de catre posibilul investitor urmand sa fie astfel mai mic.

     

    In segmentul centrelor comerciale, proiectele aflate la vanzare sunt mult mai numeroase decat cele din alte segmente ale pietei imobiliare. “Pentru proprietatile din Bucuresti, valoarea yield-rilor nu s-a modificat simtitor, cresterea fiind de maxim 0,25%, iar pentru cele situate in afara Bucurestiului, ofertele potentialilor cumparatori sunt cu 0,50% pana la 0,75% peste valoarea inregistrata in cursul anului 2007”, spune Costel Florea, partner & head of capital markets in cadrul companiei de consultanta imobiliara Cushman & Wakefield Activ Consulting.

     

    Consultantul considera ca a doua jumatate a anului nu va aduce o revenire la nivelurile randamentelor de investitie inregistrate anul trecut, argumentand prin atentia cu care principalii finantatori acorda creditare atat pentru dezvoltare, cat si pentru achizitii, finantarea reprezentand oricum un procent mai mic din totalul investitiei comparativ cu anii trecuti, cand bancile finantau o parte mai mare din achizitia unui proiect. “In cazul in care sunt oferite spre tranzactionare proprietati mai putin atractive, situate in zone cu potential comercial mai scazut, este posibil ca yield-urile sa mai creasca, dar numai pentru aceste proprietati, pana la valori de 7,75-8,25%”, considera Florea.

     

    Majorarea randamentelor si scaderea preturilor ce pot fi obtinute pentru un activ imobiliar a fost resimtita si de catre vanzatori, care isi pastreaza insa increderea in ceea ce priveste obtinerea unui pret bun. “Yield-urile au crescut pana la aproximativ 7,25%. Poate fi cu siguranta mai rau decat acum, cred insa ca vin vremuri mai bune”, spune Andrew Stear, managing partner al dezvoltatorului RED Management Capital, care are in dezvoltare proiecte cu o valoare cumulata de circa 800 de milioane de euro.

     

    RED Management a inaugurat la finalul lunii trecute primul sau proiect comercial, Armonia Arad, din care 75% a fost vandut inca din faza de constructie catre fondul austriac de investitii Immoeast. Al doilea proiect care va fi inaugurat tot in acest an, parcul de retail Armonia Braila, se afla la vanzare, Andrew Stear aratandu-se increzator ca va vinde proiectul pana la finalul acestui an, desi la inceputul anului declara ca finalizarea tranzactiei se va finaliza in prima jumatate a anului in curs. “Daca nu vom gasi un cumparator, suntem dispusi sa il administram pentru o perioada, nu va fi nicio problema”, spune Stear.

     

    Vanzarea proiectului din Braila a intarziat nu numai in contextul scaderii interesului manifestat de catre investitorii internationali, dar si ca urmare a faptului ca in Braila exista inca un parc de retail aflat la vanzare, proiect comercial care a fost deja inaugurat. Proiectul, detinut de catre dezvoltatorul belgian BelRom, este unul din cele patru pe care compania a anuntat ca le va finaliza in acest an. Celelalte sunt situate in Bacau, Focsani si Deva, iar pana acum compania a finalizat si vandut deja doua proiecte, in Sibiu si Targu-Mures. Carl Decoopman, managerul si unul din actionarii dezvoltatorului, declara recent ca vanzarea proiectelor din Braila si Bacau se va finaliza in acest an, pretul dorit fiind de 80-90 de mil. euro.

     

    Vanzatorii, dar si managerii departamentelor de investitii din cadrul companiilor de consultanta imobiliara, care reprezinta liantul dintre proprietari si fondurile interesate de achizitionarea proiectelor, considera ca tranzactia recenta prin care Deutsche Bank a preluat proiectul Upground din Bucuresti, pentru o suma estimata la 340 mil. euro, reprezinta un semnal bun pentru piata, putand fi sinonima cu revenirea interesului pentru activele imobiliare romanesti. “Tinand cont de tendinta de stabilizare a pietei imobiliare din Romania, dar si de cresterea asteptata a tuturor segmentelor de piata, in a doua jumatate a anului 2008 interesul investitorilor ar trebui sa revina cel putin la nivelul anului precedent. Iar cresterea cererii din partea investitorilor ar putea avea ca efect scaderea sau revenirea randamentelor la nivelul din decembrie 2007”, considera Bogdan Georgescu, presedintele Colliers International, care declara de curand ca urmatoarele luni ar putea consemna una-doua tranzactii cu valori in jurul sumei de 500 mil. euro.

     

    Si daca vanzatorii si consultantii spun ca urmatoarele luni vor aduce noi tranzactii, unii avand in gand randamentele inregistrate in 2007, potentialii cumparatori sunt mult mai atenti la ce proiecte aleg sa achizitioneze – si decid numai dupa negocieri mai dure decat in trecut. “Sunt preturi nebune, dezvoltatorii nu isi dau seama ca sunt deja foarte multe oferte pe piata si vor sa vanda la aceleasi preturi de acum un an”, spune Jorge Morgadinho, expansion manager al dezvoltatorului portughez de centre comerciale Sonae Sierra.

     

    Aceste preturi au determinat compania portugheza sa isi reorienteze interesul, Morgadinho precizand ca interesul fata de achizitionarea unui proiect aflat in stadiu de dezvoltare este mult mai mic in prezent. “In principiu, nu suntem interesati de un yield mai mic de 7-7,25%. Daca proiectul este bun si ne atrage, am putea accepta si ceva sub acest nivel, dar nu mai reprezinta interesul nostru principal”, declara oficialul companiei portugheze, care este unul din cei mai mari dezvoltatori si administratori de centre comerciale la nivel global.

     

    Sonae Sierra si-a facut anul trecut intrarea in tara prin achizitionarea proiectului River Plaza din Ramnicu Valcea, intr-o tranzactie de 42 de milioane de euro, avand in dezvoltare si trei proiecte comerciale in Bucuresti, Craiova si Ploiesti. In plus, compania a ajuns anul trecut la un acord de preluare a 50% din complexul Arena Mall din Bacau, tranzactie care nu a fost inca finalizata. “Speram ca pana la sfarsitul anului sa incheiem tranzactia, dar nu depinde de noi, totul este in mainile vanzatorului”, spune Morgadinho, facand referire la Ovidiu Budeanu, actionarul majoritar al companiei care detine centrul comercial.

     

    O scadere a randamentelor a fost resimtita si de catre Nimrod Ben-Ami, CEO al Neocity Group Romania, dezvoltator israelian care a inaugurat recent primul sau proiect de retail, City Park Mall of Constanta, in urma unei investitii de 70 de milioane de euro. Nimrod sustine ca a primit oferte de cumparare si la un randament de investitie de 6,25-6,5%, toate fiind insa refuzate. “Nu am dorit sa vindem, nici acum nu suntem interesati. Dorim sa administram pentru o perioada centrul comercial si vom vedea apoi; pentru pretul corect, orice este de vanzare.”

     

    Un factor care ar putea duce la cresterea yield-urilor ar putea fi reprezentat si de catre diminuarea randamentelor anuale de administrare (return on equity), scadere cauzata, spre exemplu, de reducerea chiriilor platite pentru spatiile din centrele comerciale sau din cladirile de birouri. “Orice diminuare a veniturilor viitoare, cuantificabila de catre investitor, va duce la plata unui pret mai mic (yield mai mare) la achizitie”, afirma Costel Florea, adaugand ca nivelul yield-ului este influentat si de cat anume inseamna fondurile proprii ale investitorului in totalul sumei platite pentru respectivul activ, de perioada cat investitorul estimeaza ca va pastra proprietatea in portofoliu si de valoarea estimata a randamentului in momentul unui exit – daca acesta este modelul de business al investitorului.

     

    Consultantul de investitii considera totusi ca, in ciuda contextului general de majorare a randamentelor, un yield de 5,55% – inregistrat anul trecut in cazul vanzarii imobilului de birouri America House din Bucuresti catre compania franceza Ixis, pentru 120 de milioane de euro – este in continuare posibil, “dar nu in urmatoarele 12 luni”.

     

    Ce se intampla in Europa

     

    Castigurile oferite de investitiile in centrele comerciale din Europa de Vest sunt cele mai mici, Turcia si Rusia oferind cele mai bune randamente din acest punct de vedere.

     

    Tara Randament primar* (%)
    Irlanda 4,25 – 4,75
    Belgia, Franta 4,75 – 5,25
    Olanda 4,75 – 5,50
    Cehia 5,00 – 5,50
    Polonia 5,25 – 5,75
    Ungaria 5,50 – 6,00
    Turcia 7,00 – 8,00
    Rusia 9,5 – 10,00

    *cele mai bune randamente posibile

    Sursa: Colliers International

     

  • Zece, douazeci, cincizeci

    Inca 56 de magazine noi pana la sfarsitul anului in curs – acesta este planul cu care Leonardo vrea sa-si pastreze pozitia de lider pe piata de moda. Comerciantul de incaltaminte si marochinarie si-a asigurat suprematia nu doar in termeni de numar de magazine, ci si ca vanzari. La ora actuala are 204 magazine, dintre care 146 sunt in tara, 55 in Ungaria, doua in Bulgaria si unul in Republica Moldova si planuieste sa ajunga la 260 anul acesta. "Leonardo trebuie sa devina unul dintre principalii retaileri de incaltaminte si marochinarie din Europa Centrala si de Est, inclusiv prin intrarea, intr-un an sau doi, pe pietele din Ucraina si Turcia", este scopul enuntat de Florin Panea, proprietarul Leonardo, companie pe care a infiintat-o in 1994 impreuna cu fostul asociat Dan Pavel, care a iesit insa din afacere in 2004.

    In ecuatia extinderii retelelor de magazine in orasele din tara si din strainatate, mall-urile sunt principalul element. Numai in tara dezvoltatorii imobiliari au in plan sa deschida in cativa ani peste 60 de spatii comerciale de mari dimensiuni. In acest context, Panea are ambitia sa fie prezent cu magazine in toate centrele comerciale care s-au construit sau urmeaza sa se construiasca in perioada urmatoare. "Intram in toate proiectele mari de retail – mall-uri, hipermarketuri. Daca sunt spatii, este si mult mai usor sa te extinzi", spune Panea.

    In urma investitiilor calculate la peste opt milioane de euro, pentru inaugurarea in acest an a 40 de magazine Leonardo in tara, 12 in Ungaria, trei in Bulgaria si unul in Moldova, vanzarile companiei sunt asteptate sa depaseasca 190 de milioane de euro, fata de 143 de milioane de euro in 2007. Dar pariul lui Panea pentru acest an este insa lansarea unei noi retele de magazine sub sigla Da Vinci. "Planul este sa deschidem 20-25 de multibranduri pe suprafete intre 300 si 500 mp, cu care vizam segmentul de cumparatori cu venituri medii si peste medie", precizeaza Gratian Ivan, director comercial al Leonardo.

    In segmentul preturilor mici, retailerul opereaza 20 de magazine Libelula. Strategia Leonardo, aceea de a profita de explozia de mall-uri, o aplica si altii: comerciantii romani sau internationali de haine, incaltaminte si accesorii inainteaza spre orasele mari din tara, planurile lor crescand direct proportional cu proiectele de mall-uri si galerii comerciale finalizate de dezvoltatori. Noile magazine si cresterea consumului genereaza o crestere anuala de 30% a pietei de retail de fashion, estimata de Maria Grapini, presedintele Federatiei Patronatelor din Industria Usoara (FEPAIUS), la 2,3 miliarde de euro. Intr-o piata dominata in continuare de marci straine francizate, tot comerciantii care opereaza o retea de peste 50 de magazine (Leonardo, Jolidon, Mondex, House of Art, Kenvelo si Steilmann) par a fi cei mai activi, judecand dupa volumul de investitii (peste 15 milioane de euro in acest an), dar si in ce priveste numarul inaugurarilor programate.

    Cand a pus la punct strategia Jolidon, de a creste prin deschiderea de noi magazine, Gabriel Cirlig, fondatorul companiei clujene infiintate in urma cu 15 ani, a mizat in plus si pe nevoia de expunere a gamei complete de produse. "Trei sunt factorii care ne-au crescut vanzarile in reteaua din Romania: dezvoltarea retelei proprii de magazine, acoperirea gamei de produse cu colectii complete si notorietatea brandului", enumera Cirlig.

    Principala preocupare a companiei, care are in total in portofoliu noua branduri de lenjerie (Jolidon, Prelude, Argos, Infiore, Chiaro di Luna, Lilly, Eclizia si Kelitha) si doua marci de confectii (Flacara si Falla), este deschiderea de magazine. Proaspat deschise sunt acum magazine proprii la Brasov, Constanta, Braila si Bacau, urmand ca pana la finele lui 2008 Jolidon sa mai deschida in tara inca 13 astfel de magazine, in conditiile in care investitia medie presupusa de un nou magazin este cuprinsa intre 50.000 si 100.000 de euro.

    Viitoarele magazine Jolidon vor fi si mai generoase din punctul de vedere al spatiului de prezentare: "Media este undeva in jur de 60 de metri patrati, dar vrem ca pe viitor sa treaca de 100 de metri patrati", precizeaza directorul Jolidon. Cu o retea de 71 de magazine numai in tara, clujenii planuiesc sa ajunga la finalul anului in curs la 85, pentru ca reteaua proprie le-a crescut vanzarile anul trecut cu 44,2%, pana la 28,1 milioane de euro, conform calculelor companiei. In total, Jolidon opereaza o retea de 119 magazine, dintre care 35 in Italia, trei in Ungaria si 10 boutique-uri in Franta, in sistem franciza. Lantul de zece magazine din Franta se va dubla pana la sfarsitul anului in curs. Magazinele proprii detin in prezent circa 40% din totalul vanzarilor Jolidon, care anul trecut au ajuns la 60 de milioane de euro. Vanzarile de pe pietele externe absorb restul de 60% din productie.

    Mult mai multe deschideri – 38 de noi magazine cu investitii totale de aproape doua milioane de euro – au planificate sibienii de la Mondex, al treilea lant din tara, dupa numarul de magazine. Ritmul de extindere nu se opreste aici, pentru 2009 fiind planificate sa fie deschise alte 30 de magazine Mondex.

    In prezent, reteaua proprie detine 35% din totalul vanzarilor Mondex, 15% din venituri provin din vanzarile in hipermarketuri, iar 50% inseamna distributie catre magazine mici de cartier, conform lui Calin Bogdan Vircolacu, unul dintre cei doi frati actionari ai Mondex, companie sibiana privatizata in 1995 prin metoda MEBO. "Vrem sa ajungem, anul acesta, la o contributie de 60% a magazinelor proprii", estimeaza Vircolacu, precizand ca asteapta si vanzari mai mari cu circa 25% decat anul trecut, pana la 13 milioane de euro. Mondex opereaza deja o retea de 72 de magazine.

    Vircolacu explica dezvoltarea mult mai accelerata a retailului prin faptul ca distributia en-gros catre micii comercianti, care anul trecut a avut o contributie de circa cinci milioane de euro, va scadea in pondere din cauza ca s-au inchis multe magazine mici de cartier. "Rand pe rand o sa taiem din distributie. Suntem obligati sa facem asta din moment ce magazinele mici se inchid din cauza concurentei mall-urilor. Daca vom ajunge la 200 de magazine proprii va fi suficient sa producem numai pentru noi", comenteaza directorul Mondex. Dintr-o productie lunara de doua milioane de perechi de sosete si dresuri, firma livreaza acum 65% retelelor de supermarketuri.

    Cresterea retelei de distributie ar urma sa aduca anul acesta si companiei Staff Collection, care detine marca House of Art si opereaza lantul de magazine cu acelasi nume, vanzari cu 20% mai mari decat in 2006. In total, reteaua House of Art numara acum 70 de magazine, iar obiectivul fixat pentru 2008 este sa ajunga la 100.

    Extinderea ar urma sa ridice veniturile companiei la aproximativ 22 de milioane de euro, conform Staff Collection. Investitia in cele 30 de magazine noi se va ridica la patru milioane de euro, suprafetele spatiilor comerciale variind intre 200-1.200 mp.

    Planuri concrete de extindere are si Steilmann, acum sub umbrela grupului italian de textile Miro Radici. Deschiderea primului multibrand Steilmann face parte din strategia companiei de a intra si in alte segmente ale pietei. "Cu linia KS (Klaus Steilmann) tintim clientii cu venituri mari si foarte mari, iar Chic and More se adreseaza clientelor cu masuri mari", explica Flori Panescu, directorul de retail al Steilmann. Noul proiect de magazin se va dezvolta in paralel cu Steilmann clasic, concept pozitionat pe piata medie superioara. Cu 54 de magazine marca proprie in retea, planurile Steilmann pentru 2008 vizeaza deschiderea a inca 9 magazine, conform lui Flori Panescu.

    Compania opereaza si sase magazine cu brandul Feel Good, marca aflata tot in portofoliul partenerului Miro Radici, urmand sa mai deschida inca opt pana la sfarsitul anului in curs. Peste granite, compania a preluat administrarea retelelor de magazine ale grupului din Cehia, Bulgaria, Ucraina si Republica Moldova. In prezent, Steilmann Romania are un magazin in Sofia si unul in Chisinau si a semnat pentru deschiderea altor trei in Bulgaria si unul in Republica Moldova. In plus, reteaua de zece magazine din Cehia se va dubla in urmatorii doi ani. Extinderea retelei si diversificarea gamei de produse ar urma sa se traduca in vanzari cu 35-40% mai mari in urmatorii doi ani. Anul trecut, Steilmann Romania a avut o cifra de afaceri de circa 15,5 milioane de euro.

    In fapt, extinderile programate de cele mai mari lanturi de magazine sunt si o reactie la aglomeratia sporita din piata de fashion. Ultimii doi ani s-au dovedit a fi cei mai dinamici de pana acum in ceea ce priveste intrarile si tatonarile facute de brandurile internationale care ani intregi au ocolit Romania. Cea mai recenta aparitie este cea a germanilor de la Peek & Cloppenburg. In 4.000 de metri patrati, inchiriati pe doua niveluri in Baneasa Shopping City, Peek & Cloppenburg, care are o retea de 69 de magazine in Germania, plus inca 27 in alte tari, va gazdui sub acelasi acoperis peste 200 de branduri. Anul trecut au intrat pe piata britanicii de la Debenhams, dar si lanturile germane Takko, New Yorker si Deichmann. Comerciantii care au deja vechime nu-si vad insa afacerile puse in pericol. "Avem experienta intr-o piata mult mai concurentiala, cum este cea din Ungtria. Vom folosi avantajul cunoasterii acestei piete pentru a ne consolida pozitia actuala", sustine Gratian Ivan, directorul comercial al Leonardo.

    Magazine noi

    Pe o piata de retail de imbracaminte estimata la 2,3 miliarde de euro, doar sase branduri opereaza o retea de peste 50 de magazine. Cumulat, planurile lor de investitii depasesc anul acesta 14 milioane de euro.

    Retea Magazine Deshideri in 2008 Investitii 2008 (mil. euro)
    Leonardo 146* 40* cca. 5
    Jolidon 71* 14* cca. 1
    Mondex 72 38 1,9
    House of Art 69 31 cca. 4
    Kenvelo 62 8-10 cca. 1,6
    Steilmann 54 9 cca. 2

    * in tara
    Sursa: companiile

  • De ce pleaca Delta din Romania

    "Compania a decis sa renunte la o serie de curse mai putin profitabile", a justificat Corina Enciu, seful filialei Delta Airlines in Romania. Corina Enciu a parasit cu un an si jumatate in urma conducerea biroului local al British Airways pentru a prelua conducerea filialei Delta Airlines, despre care se spunea in urma cu mai bine de un an ca va coordona activitatea companiei in Europa de Est. Nu a apucat sa se intample asa, iar Delta a decis sa renunte momentan la Romania, pastrandu-si insa prezenta in alte tari est-europene, precum Cehia, unde de asemenea a inceput sa zboare din primavara anului trecut.

    “Ca rezultat al cresterii accelerate a pretului petrolului in cursul ultimului an, Delta lucreaza intens la analizarea structurii sale globale, pentru a se asigura ca rutele pe care le opereaza sunt pe cat se poate de eficiente din punctul de vedere al consumului de carburant”, arata o declaratie oficiala a companiei referitoare la decizia inchiderii unor curse.

    Seful biroului Delta din Romania declara insa ca inchiderea cursei nu ar fi definitiva: “Cursa nu va zbura pe perioada iernii, dar va fi reluata vara anului viitor, dat fiind ca vara realizam o valoare adaugata mai mare”. Oficialii companiei confirma faptul ca Bucurestiul este o destinatie cu cerere mai mare pe perioada verii: "Bucurestiul este o piata semnificativ sezoniera, in care am avut o crestere mult mai mare a cererii pe durata verii fata de lunile de iarna". Declaratia oficiala a companiei americane subliniaza ca Delta va continua sa zboare in mai mult de 200 de destinatii in sezonul de iarna, cu avioanele proprii sau in colaborare cu partenerii sai.

    Mentinerea biroului de la Bucuresti poate fi si un plan intern al companiei de a pastra o portita deschisa pentru eventuale vremuri mai bune, mai precis pentru o eventuala ieftinire a petrolului. Biroul Delta in Romania nu se va inchide pe perioada iernii, urmand a vinde in continuare bilete catre New York, dar si pentru alte eventuale rute operate de partenerii Delta in cadrul aliantei aeriene Sky Team, a doua retea globala de parteneriate intre companiile aeriene, dupa Star Alliance, acoperind 841 de aeroporturi si 162 de tari. Partenerii Delta din Sky Team – Aeroflot, AeroMexico, Air France, Alitalia, China Southern, Continental, CSA Czech Airlines, KLM Royal Dutch Airlines, Korean Air si Northwest – vor fi cei prin care oamenii coordonati de Corina Enciu vor vinde bilete de lung curier pentru a pastra clientii castigati in ultimul an. Un avantaj ar fi recenta intrare a TAROM in alianta Sky Team.

    Corina Enciu spune ca decizia celor de la Delta vine pe fondul unor analize privind nu atat gradul de incarcare a aeronavelor, cat mai ales raportul de valoare creat de existenta unui anumit zbor fata de costurile pe care le genereaza o cursa de peste zece ore. Conform Corinei Enciu, problema nu a fost cauzata de gradul de incarcare a aeronavelor, care au functionat cu un grad de incarcare de peste 80% pe perioada verii si de 70% pe perioada iernii, inregistrand in jur de 50.000 de pasageri in perioada iunie 2007 – mai 2008. "Au considerat ca o cursa pe relatia Bucuresti nu se justifica in conditiile costurilor foarte mari si ei cred ca putem mentine clientii cu ajutorul aliantei Sky Team pana la o decizie finala", spune Corina Enciu.

    Delta Airlines a revenit pe aeroportul Otopeni cu zboruri directe catre J.F.Kennedy din data de 8 iunie a anului trecut. Delta a mai operat in Romania din anii ’70 pana in 1998. La acea vreme, compania incepuse un plan de restructurare care a debutat cu inchiderea curselor intereuropene neprofitabile: intre Frankfurt si Atena, respectiv Bucuresti, Istanbul, Varsovia, Moscova si Sankt Petersburg.

    Potrivit vicepresedintelui Delta Air Lines pentru Europa si Asia de atunci, Michael Medlicott, aceste rute erau neprofitabile pentru companie din cauza legislatiei restrictive din statele respective in raport cu operatorii aerieni. Concurentul Delta pentru zborurile catre New York era in acea perioada TAROM, dar operatorul de stat a renuntat la curse in 2003, deoarece cursa aducea cele mai mari pierderi companiei.

    Revenirea zborurilor Delta pe Otopeni anul trecut a facut parte dintr-un proces mai larg de deschideri de curse, compania lansand 14 noi rute de lung curier in primavara lui 2007, printre care Seul si Dubai, pornind din Atlanta, sau Pisa, Praga si Bucuresti, pornind din New York. Dintre acestea, Delta a decis sa renunte doar la Bucuresti, alaturi de Londra Gatwick (Gatwick fiind un aeroport secundar al Londrei). A decis sa inchida insa si o serie de legaturi pe care le opera mai de demult, precum New York spre Lagos (Nigeria) si Orly (aeroport secundar al Parisului), Atlanta spre Edinburgh si Dakar spre Nairobi.

    Bucurestiul este insa singura ruta la care Delta a decis sa renunte fara a exista alta conexiune intre New York si capitala Romaniei. Celalalt zbor la care Delta va renunta tot de la sfarsitul verii (Londra Gatwick – New York J.F.Kennedy) presupune doar renuntarea la o ruta si nu la un oras sau la un aeroport, dat fiind ca Delta va opera in continuare spre J.F.Kennedy de pe Heathrow (aeroportul principal al Londrei), dar si de pe Gatwick catre Atlanta si Cincinnati.

    Iesirea Delta din Romania creeaza oportunitati pentru alti operatori care doresc sa atraga pasagerii de aici pentru a-i duce pe curse de lung curier, cum este Bucuresti-New York. Cursele lung curier reprezinta aproximativ 20% din totalul vanzarilor de pe piata romaneasca, iar spre atragerea clientilor de business care doresc sa zboare pe curse cat mai lungi se orienteaza in special operatorul german Lufthansa si grupul Air France–KLM, aflate in proces de extindere pe piata romaneasca.

     

    Cativa pasi inapoi

  • Ne mutam la Bucuresti

    "Cand am venit pentru prima oara in Romania, in 1993, comertul modern aproape ca nu exista. Am vazut doar cateva supermarketuri in Bucuresti, unul era detinut de un grec, iar restul erau complet dezorganizate", isi aminteste Philippe Lavalard, presedintele grupului CDE France, proprietarul lantului de supermarketuri Interex din Romania.

    La acel moment, a sesizat imensul potential pe care tara il oferea retailerilor, dar prioritatile la nivel international erau altele, asa ca intrarea pe piata romaneasca a fost amanata pana in 2002. In zona, accentul a fost pus pe Polonia si pe Bosnia, cu un potential mult mai mare.

    In 2005, cand s-a intors in Romania, Lavalard a fost uimit de imensa schimbare petrecuta in doar 12 ani. "Tara si-a revenit cu o viteza uimitoare, dar continuu sa cred ca s-a pus prea mare accent pe mediul urban in defavoarea localitatilor de la tara", spune seful CDE. "Daca ne gandim la beneficiile agriculturii si ale industriei, cred ca mediul rural are un potential inca nevalorificat."

    CDE Romania Interex (CDE – La Compagnie de Distribution EuropZenne) este un operator de retail ce face parte din grupul francez IntermarchZ, Groupement des Mousquetaires. Istoria lui a inceput in urma cu aproape patru decenii, cand 75 de distribuitori francezi independenti s-au grupat in jurul lui Jean-Pierre Le Roch sub sigla EX, redenumita IntermarchZ (ITM), Les Mousquetaires de la Distribution. In 2006, grupul era prezent in 10 tari, avea 4.000 de magazine, 46 de baze logistice si o cifra de vanzari de 31,5 miliarde de euro.

    Expansiunea francezilor in zona Balcanilor a inceput in 1999, Interex fiind acum prezent in Serbia, Bosnia si Romania. Primul punct de vanzare din Romania a fost inaugurat in aprilie 2002, la Ploiesti, in urmatorii ani fiind deschise alte 10 magazine, dintre care cel mai recent in acest an, la Barlad. Anul trecut, cifra de afaceri a companiei a fost de aproximativ 98 de milioane de euro, francezii estimand o crestere de pana la 138 de milioane de euro anul acesta, despre care se spera ca va aduce si trecerea pe profit.

    Cei mai mari operatori de supermarketuri din Romania, dupa valoarea vanzarilor, sunt la ora actuala Billa (grupul Rewe, cu afaceri de 1,34 mld. euro in 2007), Mega Image (grupul Delhaize), recent consolidat prin preluarea retelei La Fourmi, si Carrefour, intrat in segmentul supermarketurilor prin achizitia Artima. Desi recunosc ca au intampinat probleme in cei sase ani de cand sunt in Romania, reprezentantii Interex au decis sa investeasca in jur de 110 milioane de euro (fonduri provenite din surse interne ale companiei-mama) in remodelarea vechilor spatii si in deschiderea altor 40 de magazine pana in 2012.

    Investitia medie pentru un magazin variaza de la 2,7 la 4,5 milioane de euro, in functie de costurile cu spatiul (inchiriat sau cumparat), iar suprafata medie este de circa 2.500 mp. Grupul nu exclude extinderea prin cumpararea unei retele romanesti de magazine, insa t decizie finala nu a fost inca luata. Lavalard recunoaste ca si Interex a primit nenumarate oferte de cumparare, dar sustine ca firma nu este de vanzare.

    Din noua strategie a companiei face parte si recenta mutare a sediului central al companiei din Ploiesti la Bucuresti. "Cea mai mare dorinta a noastra este sa deschidem un magazin in Capitala nu mai tarziu de 2009", spune Stanislas Mainfroy, secretar general al Interex Romania. ÒInca nu ne-am decis asupra unei zone din Bucuresti, dar colaboram cu dezvoltatorii pentru a gasi un loc care sa corespunda tuturor criteriilor noastreÓ, explica Philippe Lavalard. Francezii sunt optimisti si cred ca in Bucuresti inca mai exista posibilitati de crestere pe piata.

    Reprezentantii Interex incearca sa explice de ce pana acum n-au izbutit sa realizeze profit prin faptul ca au ajuns pe piata din Romania mai tarziu decat competitorii. "In plus, dificultatile au tinut de cadrul juridic si administrativ, care nu favorizeaza dezvoltarea rapida. Iar cresterea nejustificata a preturilor terenurilor reprezinta un alt factor care franeaza dezvoltarea in general", considera Lavalard.

    Totusi, francezul se declara optimist: "In Franta, eu locuiesc intr-un oras cu 12.000 de locuitori, unde exista doua hipermarketuri, doua supermarketuri si un discounter. Cu siguranta e un mediu saturat, e o consecinta a expansiunii comertului modern, dar sunt sigur ca piata se va autoregla".

    In celelalte tari in care opereaza, Groupement des Mousquetaires reprezinta o grupare independenta, alcatuita din circa 1.200 de proprietari de magazine. Chiar Philippe Lavalard este proprietarul unui spatiu de vanzare in orasul sau natal din Franta. ÒIncercam sa dezvoltam filozofia preturilor mici si sa o exportam in tari suficient de mature din punctul de vedere al comertului intern", sustine el.

  • Petrolul, noxele si francezii

    "Nu putem sa ne comportam ca si cum pretul combustibilului nu ar fi explodat, ca si cum piata ar fi la fel de lejera ca in urma cu zece ani, iar mediul s-ar simti bine." Afirmatia ii apartine lui Jean Cyril Spinetta, presedintele companiei aeriene Air France-KLM, si a fost rostita saptamana trecuta in cadrul unei conferinte care a urmarit sa arate ca sefilor Air France-KLM le pasa de mediu.

    Preocuparea lui Spinetta si a intregii echipe franco-olandeze vine intr-un moment in care compania, ca si toate celelalte grupuri aviatice, este din ce in ce mai afectata de cresterea pretului petrolului si cauta metode de a opri inevitabilele scumpiri ale biletelor de avion. Iar cum consumul mare de carburanti atrage si emisii sporite de noxe, Air France-KLM a gandit un program de investitii prin care sa evite cat mai mult inevitabilul: costurile in crestere abrupta ale carburantilor si problemele legate de comertul cu certificate de carbon (corespunzatoare unei anumite cantitati de emisii de gaze cu efect de sera la care au dreptul companiile). "Acestea doua sunt marile provocari cu care trebuie sa se confrunte companiile aeriene de acum inainte si nu avem cum sa le evitam", spune Spinetta.

    Air France-KLM a intrat in sistemul ETS (European Trading Submissions) in 2004, alaturi de alte companii de aviatie precum British Airways, Lufthansa sau Austrian Airlines, si de atunci participa activ pe piata comertului cu certificate de carbon. ETS, in care sunt incluse companii europene responsabile pentru aproape jumatate din cantitatea de dioxid de carbon emanata la scara UE si aproape 40% din cantitatea totala de gaze cu efect de sera, ii obliga pe participanti sa se incadreze anual in cota de emisii alocata la nivel national, urmand sa-si procure diferenta necesara – ori sa poata profita atunci cand nu-si ating plafonul aprobat – cumparand, respectiv vanzand certificate de carbon pe piata libera la care participa celelalte companii incluse in sistem.

    Costurile cu emisiile de carburanti, mai precis cu achizitionarea certificatelor de carbon, sunt un cost adaugat schemelor de tarife anterioare, nu tocmai confortabil pentru companiile care au decis sa adere la acest sistem. De ce au facut-o? Analistii sunt de parere ca tocmai pentru ca presupune deocamdata un cost relativ redus si ca este benefic pentru imagine. Chiar daca acest cost este redus, oficialii Air France-KLM nu apreciaza deloc faptul ca transportatorii aerieni mari au aderat la acest sistem, pe cand cei regionali sau low-costul nici macar nu au in plan intrarea in acest sistem.

    Problema este accentuata, din punctul de vedere al transportatorilor de linie, in special al Lufthansa si Air France-KLM, cele mai mari companii aeriene europene, ca guvernele nu procedeaza eficient daca obliga doar marile companii sa investeasca in innoirea flotei si reducerea consumului de carburanti, respectiv a poluarii, si nu fac acelasi lucru si pentru companiile mai mici – care cumpara avioane din vechile flote ale marilor companii si astfel polueaza mai mult, fara a plati cote de carbon.

    Modelul afacerilor low-cost, care nu prevede deocamdata intrarea in ETS, presupune si o taxa de carburant, dar percepe si bani suplimentari pentru fiecare bagaj atunci cand cumperi biletul, plus bani suplimentari pentru fiecare kilogram peste cele 25 de kilograme admise. Aceste companii isi administreaza astfel costurile mai bine, dat fiind ca din bilete si alte servicii (de pilda, catering la bord) isi sustin costurile de baza, nu si cele adaugate prin scumpirea carburantilor sau certificatele de carbon.

    In plus, cum spune directorul financiar al grupului franco-olandez, Pierre-Henry Gourgeon, marii transportatori aerieni europeni se vad dezavantajati de concurenta cu operatorii care isi au hub-ul in afara UE si transporta pasageri dintr-o parte in alta a planetei ocolind Europa; sistemul cotelor de carbon ar determina, in opinia lui, o migrare a traficului de la hub-urile aeriene europene la cele din afara continentului, pentru a evita astfel costurile cu certificatele de carbon.

    Discutiile la nivelul UE pentru imbunatatirea sistemului ETS sunt insa in plina desfasurare; pentru urmatoarea faza multianuala pentru care sunt alocate cote de emisii de carbon (actuala faza cuprinde perioada 2008-2012), Parlamentul European a dezbatut inclusiv propunerea de intrare sub incidenta ETS a tuturor zborurilor care vin si pleaca din teritoriul Uniunii Europene.

     

    Discutia lui Jean Cyril Spinetta despre cotele de carbon arata insa si ca, in toata aceasta nebunie a pretului petrolului, Air France-KLM se simte invingatoare. Analistii din toata lumea au spus saptamanile trecute ca nici o companie aeriana nu poate evita socul pretului petrolului, iar Asociatia Internationala a Transportatorilor Aerieni (IATA) a facut un calcul conform caruia fiecare dolar aferent cresterii pretului la petrol creste cumulativ costurile totale ale liniilor aeriene cu 1,6 miliarde de euro.

    In aceste conditii, presedintele Air France-KLM a fost chiar in masura sa pronunte cuvantul "profit" la conferinta de saptamana trecuta: "Air France-KLM nu are cum sa mentina aceeasi politica tarifara ca atunci cand petrolul costa 80 de dolari pe baril, cum era cu patru luni in urma. Facem hedging si folosim instrumente financiare, dar nu vom putea vorbi de profit decat daca petrolul se stabilizeaza la maxim 120 de dolari pe baril".

    Alte companii aeriene, precum British Airways, profitabile, dar orientate catre cursele transatlantice, se deplaseaza rapid spre limita de risc si de daune: "Ne uitam la beneficiul in numerar de la fiecare zbor", a spus saptamana trecuta Willie Walsh, CEO al companiei britanice, care a completat ca isi permite sa mentina actuala politica a companiei "chiar si la 130 de dolari barilul" – numai ca pretul petrolului a depasit deja pragul amintit de el, trecand de 138 de dolari pe baril la bursa de marfuri din New York.

    Jean Cyril Spinetta spune ca inca se bazeaza pe munca de zi cu zi a unei echipe de zece oameni din Air France-KLM care au lucrat cateva luni bune pentru a face hedging pentru 78% din cantitatea de combustibil necesara companiei pana in martie 2009. "Prin aceasta politica de acoperire a necesarului de combustibil cu patru ani in avans, compania a economisit cate 35 de dolari pe baril, atunci cand pretul petrolului a trecut de 120 de dolari", sustine Spinetta.

    Evident, aceasta nu inseamna ca Air France-KLM nu a simtit cresterea pretului petrolului; cum spune directorul financiar Pierre-Henry Gourgeon, compania a constatat deja o reducere a cererii pentru cursele sale de pe rutele transatlantice. Dar aceasta e realitatea pietei, iar companiile aeriene trebuie sa-i faca fata ca sa-si asigure supravietuirea si, in cele mai fericite cazuri, profitul.

     

    Cel mai mic poluator

     

    Femeile si geamantanele lor