BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Scad pierderile la BVB

    Stirile pozitive se aduna in economia romaneasca pe masura ce deciziile Bancii Nationale a Romaniei incep sa isi arate efectele pozitive. Deficitul de cont curent este in scadere, sustinut de o crestere a exporturilor peste cea a importurilor si de nivelul ridicat al investitiilor straine. Chiar si rata anualizata a inflatiei s-a mentinut in asteptarile analistilor si in estimarile BNR, posibilitatea de reducere a acesteia in partea a doua a anului fiind tot mai mare.

    De la extern informatiile sunt amestecate, pietele reactionand in consecinta. Anuntul marilor banci centrale din lume de a sustine pietele financiare printr-o injectie de capital de 200 miliarde dolari a saltat cu peste trei procente pietele mature de capital intr-o singura sedinta, pentru ca a doua zi aprecierea sa se desumfle ca un balon din cauza mai vechilor posibilitati de recesiune in economia SUA.

    Vocile care sustin evolutia individuala a burselor au inceput, de asemenea, sa se inmulteasca. In primul rand sunt mentionate pietele emergente, considerate profitabile inclusiv in sectorul financiar, iar apoi este sustinuta decorelarea iminenta a Europei de America, indiferent de directia in care se va indrepta economia SUA. "O economie cu crestere apropiata de zero, una cu aprecieri de 2% si alta cu 6% nu pot merge la nesfarsit impreuna. La un moment dat decorelarea pietelor de capital este necesara pentru a putea evalua corect fiecare emitent in parte", considera analistii.

    La Bucuresti, lucrurile par sa mearga chiar mai bine. Achizitiile persoanelor initiate se mentin la cote ridicate, iar oamenii de afaceri anunta lansarea unor noi fonduri de investitii de sute de milioane de euro. Presiunile de modificare a trendului par sa se acumuleze, fiind necesar doar un eveniment important care sa declanseze aprecierile.

    Indicele BET a reusit sa recupereze saptamana aceasta aproape trei procente, ceea ce face ca scaderea de la inceputul anului sa fie de 23,7%. BET-C, indicele compozit, a castigat 2,4% fata de perioada anterioara, pierderea din 2008 fiind acum de 21,1%. Societatile de Investitii Financiare au evoluat ceva mai slab in aceasta perioada, depreciindu-se in medie cu 3,2%, valoarea indicelui BET-FI fiind cu 27% mai mica decat cea de la sfarsitul anului trecut.

    Nivelul pierderilor de la inceputul anului este astfel tot mai apropiat de cel al burselor vecine. Bursa de la Sofia a reusit chiar sa ne depaseasca usor, principalul indice SOFIX consemnand o pierdere de 24% de la inceputul anului, in timp ce indicii Europei Centrale si de Vest inregistreaza deprecieri de 16-17 procente. Cei mai importanti indici americani se mentin la valori mai scazute de coborare. Dow Jones Industrial Average a scazut circa 11% de la inceputul anului, iar S&P 500 aproximativ 12%.

    Saptamana viitoare va avea loc si sedinta Rezervei Federale, pe 18 martie, in care se va decide mentinerea sau scaderea actualului nivel al ratei dobanzii de referinta. In proportie de peste 90%, analistii considera ca Fed va decide o noua reducere a dobanzii de cel putin jumatate de punct procentual, masura fiind necesara pentru a sustine sectorul financiar american. Ultimele probleme aparute au implicat institutia financiara Bear Stearns, care anuntase initial ca nu mai are pierderi din cauza crizei ipotecare.

    Fondul american s-a trezit insa ca nu mai are aproape deloc lichiditati, iar pentru a evita intrarea intr-o criza si mai mare a primit ajutor din partea JP Morgan Chase si a New York Federal Reserve. Valoarea sumelor primite nu a fost inca facuta publica, dar este aproape sigur ca in aceste conditii Fed va reduce rata dobanzii.

    O noua ieftinire a dolarului american nu poate decat sa ne bucure, la fel ca si pe brokerii americani. Marirea posibilitatilor de investitie este benefica pentru pietele de capital, iar un trend ascendent pe pietele mature nu face decat sa ajute si la cresterea emitentilor BVB. In caz contrar, speram intr-o decuplare cat mai rapida de la situatia internationala. Oricum ar fi, sperantele pentru o perioada pozitiva si saptamana viitoare sunt tot mai mari.

  • Evaluarea imobiliara: 30 mil. € in 2008

    Afacerile evaluatorilor au crescut an de an, sustinute fiind de evaluarile bunurilor imobiliare care au ajuns in acest moment sa reprezinte aproximativ 70% din totalul evaluarilor, potrivit statisticilor Asociatiei Nationale a Evaluatorilor din Romania (ANEVAR), singura asociatie de profil de pe piata.

    "Membrii nostri au avut afaceri de 25 de milioane de euro anul trecut, iar imobiliarul ar detine peste 17 milioane de euro“, spune Adrian Vascu, prim-vicepresedinte al organizatiei autohtone a evaluatorilor.

    Potrivit acestuia, operatiunile derulate de membrii ANEVAR, organizatie care include si cei mai multi dintre jucatorii de anvergura de pe piata consultantei imobiliare, ar reprezenta intre 60% si 70% din totalul pietei.

    Cu alte cuvinte, volumul total al pietei evaluarilor imobiliare a fost situat la circa 25 de milioane de euro la nivelul anului trecut, in conditiile in care tranzactiile cu proiecte imobiliare anuntate anul trecut (asa-numita investment market) a depasit 2 miliarde de euro, potrivit estimarilor Ziarului Financiar.

    Majorarea numarului de tranzactii imobiliare si mai ales a cererilor de finantare pentru proiectele din real estate ar urma sa duca in acest an la o crestere cu cel putin 20% a pietei de evaluare imobiliara, care ar putea trece de 30 de milioane de euro. Exista insa si pareri mai optimiste, Adrian Nicolescu, managerul departamentului de evaluare din cadrul companiei de consultanta imobiliara CB Richard Ellis Eurisko, mizand pe un ritm de crestere de 50%.

    In plus, cred consultantii imobiliari, numarul tot mai mare de cereri de finantare ar putea determina si o crestere a interesului pentru rapoartele de evaluare imobiliara care poarta stampila RICS (The Royal Institution of Chartered Surveyors) – organizatie care reprezinta practicanti ai profesiilor care au legatura cu domeniul imobiliar, precum evaluatori, manageri de proiect sau agenti de vanzare din Marea Britanie si fostele colonii britanice.

    "Exista dezvoltatori straini care vor cere finantare pentru proiectele lor unor banci straine, iar acestea din urma le vor cere un raport de evaluare RICS“, spune Dan Ionascu, Head of Valuation Advisory Services in cadrul Cushman & Wakefield Activ Consulting.

    Numai ca in prezent doar zece dintre membrii RICS isi desfasoara activitatea in Romania. „Este ca un club privat si exclusivist, se intra greu acolo“, considera Nicolescu. Potrivit normelor interne ale RICS, pentru ca o persoana sa ajunga membra a organizatiei internationale trebuie sa aiba o vechime minima in profesie de zece ani si sa sustina mai multe examene. Nu este de mirare atunci ca doar doi romani sunt pe lista membrilor RICS.

    "Nu exista o recunoastere mai mare decat aceea de a fi membru al RICS (The Royal Institution of Chartered Surveyors)“, spune Adrian Crivii, directorul general al companiei de evaluare Darian, cea mai mare companie romaneasca de profil. Crivii este membru al RICS, dar si unul dintre membrii fondatori ai ANEVAR, organizatie care acum numara peste 6.500 de evaluatori.

    Apartenta la oricare din cele doua asociatii nu este obligatorie pentru a realiza un raport de evaluare imobiliara, dar certifica ca raportul este realizat conform legislatiei in vigoare. „Este de ajuns sa fii membru al ANEVAR“, considera Nicolescu, asociatia autohtona fiind afiliata la Consiliul Director al Comitetului pentru Standarde Internationale de Evaluare (IVSC) si la Asociatia Mondiala a Organizatiilor de Evaluatori (WAVO).

    Intre standardele de evaluare ale organizatiilor profesionale nu exista insa diferente majore, iar anticipata stabilire a unui birou local al RICS, potrivit evaluatorilor, va avea consecinte mai ales in ceea ce priveste profesiile de consultant imobiliar sau broker imobiliar.

    "Cele doua asociatii nu se vor canibaliza. Pur si simplu, RICS include domenii pe care ANEVAR nu le include si invers. In timp, evaluatorii autohtoni care lucreaza in cadrul unei companii de dimensiuni mari vor tinde sa obtina si statutul de membru al RICS“, conchide Crivii.

  • Otter paseste dincolo de pantofi

    "Aveam doua posibilitati de extindere: sa deschidem mai multe magazine Otter si Geox in tara sau sa ne dezvoltam cu alte branduri si in alte domenii in Bucuresti. Am ales a doua varianta“, spune Filip Schwartz, care isi acorda o perioada de timp de cinci ani ca sa-si dea seama daca a luat decizia corecta sau nu.

    Primul pas l-a facut la sfarsitul lui februarie, cand a deschis la Brasov primul magazin de pe piata romaneasca al brandului italian de articole sport Fila. „Al doilea va fi in Cotroceni Park, in 2009“, anunta fondatorul Otter Distribution.

    Pana atunci, Schwartz va deschide saptamana viitoare in Baneasa Shopping City doua magazine de haine de lux: primul monobrand M Missoni (130 mp) si un multibrand Selections (350 mp). Cele doua magazine au necesitat investitii de doua milioane de euro, cam cat bugetul pentru deschiderea a 13 magazine Otter sau Geox.

    Schwartz vizeaza totodata si o schimbare de perspectiva – in afara de clientii cu venituri medii si superioare, pe care a mizat pana acum, Otter Distribution ataca segmentul cu venituri mari si foarte mari. „Trei sferturi dintre brandurile pe care le aducem intra pentru prima data pe piata romaneasca. Pentru ei a contat mult ca s-a creat un spatiu de vanzare pe masura exigentelor lor“, sustine Filip Schwartz.

    In acelasi timp, pregateste o versiune pentru copii a multibrandului Selections – un magazin de 120 mp ce va fi deschis la sfarsitul lunii aprilie in complexul comercial Feeria, in urma unei investitii de 175.000 de euro. In paralel insa, compania continua dezvoltarea retelei de incaltaminte.

    „N-am ajuns la numarul de magazine pe care ni-l dorim pentru brandurile Otter sau Geox. Continuam extinderea, dar nu intr-un ritm asa de alert cum o fac unii dintre concurentii nostri“, apreciaza omul de afaceri.

    Pana la sfarsitul anului urmeaza sa fie deschise cinci magazine Otter, plus inca trei magazine Geox. Pentru fiecare nou magazin deschis, Otter Distribution investeste in jur de 50.000 de euro in amenajare, la care se adauga stocul de marfa de peste 100.000 de euro.

    Cresterea retelei de magazine a adus companiei, anul trecut, vanzari de 12,5 milioane de euro, contributia multibrandurilor Otter ajungand la 70% din total, declara Filip Schwartz.

    La 36 de ani, Schwartz are in spate aproape 16 ani in retailul cu incaltaminte. Domeniul in care a facut milioane de euro nu are insa nicio legatura cu profesia pentru care s-a pregatit in facultate. „Cand am inceput Facultatea de Stomatologie, nu credeam ca o sa stau in Romania. Voiam sa plec in Germania sau in America si la vremea respectiva a fi medic oferea siguranta oriunde in lume“, spune omul de afaceri, marturisind ca a practicat stomatologia intr- un cabinet particular doar opt luni.

    Cum a ajuns dentistul sa vanda pantofi?

    „Am antecedente in familie. Tatal meu a adus Otter in Romania acum 45 de ani“, raspunde Schwartz, facand referire la faptul ca intre 1968 si 1992, o parte din productia firmei germane a inceput sa fie realizata in Romania, la o fabrica de incaltaminte din Jimbolia, langa Timisoara, care lucra sub licenta Otter exclusiv pentru export.

    In 1992, Comex Otter, firma producatoare, a inceput sa vanda si pe piata interna. „Dupa Revolutie ne-am hotarat sa profita m de notorietatea numelui si am obtinut licenta de unic producator sub aceasta marca“, spune Schwartz. Cinci ani mai tarziu a fost infiintata Otter Distribution, avand initial ca obiect de activitate distribut ia nationala a pantofilor Otter.

    Investitia a fost de circa 500.000 de dolari. „Cu banii astia am cumparat marfa. Pentru ca noi eram si producatori, o puteam lua pe credit fara probleme.“

    Dupa doi ani, odata cu deschiderea primului multibrand Otter, in portofoliul companiei au intrat si alte branduri de incaltaminte. Cand s-a decis sa aduca in magazin un alt brand german – Ara, prietenii l-au intrebat daca nu cumva nu se pripeste si l-au sfatuit sa caute branduri „mai generale“.

    „Mi s-a spus ca sunt nebun ca aduc pantoful Ara in Romania, pentru ca avea un pret relativ ridicat pentru segmentul de clienti caruia se adresa – de la 35 de ani in sus.“

    Acum, Schwartz sustine ca vinde anual circa 100.000 de perechi de pantofi Ara, cam un sfert din vanzarile totale ale companiei. Consumul mediu anual de incaltaminte in Romania este de circa trei perechi, nivel comparabil cu cel al tarilor din Uniunea Europeana, potrivit statisticilor Organizatiei Patronale a Pielariei si Incaltamintei.

    La fel de inspirat considera Schwartz ca a fost si in 2002, cand a semnat acordul de colaborare cu Geox, brandul cunoscut pentru mecanismul special de aerisire a pantofilor.

    Lucrurile au evoluat; 2007 a fost primul an cand vanzarile magazinelor proprii au depasit cifra de afaceri a diviziei de distributie si au tins undeva spre 57%. Anul acesta retailul va ajunge probabil la 65%. Printre competitorii Otter Distribution se numara retelele de magazine Benvenuti, Musette, Il Passo, Bata, Aldo, Office Shoes sau germanii de la Deichmann, cel mai mare lant comercial de incaltaminte din Europa, care a deschis anul trecut patru magazine la Pitesti, Arad, Roman si Floresti.

    Si competitia creste: anul acesta si-au fixat termenul de intrare Reno si Salamander, dar si austriecii de la Leder & Schuh AG. „Am devenit o piata usor accesibila pentru ei, nu neaparat interesanta. Oricum, concurenta nu ne sperie. Pe langa orice retea mare isi gaseste loc si una mai mica“, spune Schwartz, explicand ca nici in tari ca Germania sau Austria nu exista o retea de monopol.

    Extinderea Otter Distribution si pe alte segmente ale pietei de fashion este o consecinta a cresterii numarului de proiecte de mall-uri anuntate. „Se construieste mult si de-abia acum poti sa te dezvolti. Si cand sunt spatii, se gasesc si chiriasi. Cine a intrat recent in Ungaria sau Polonia vine mai mult ca sigur si in Romania“, este de parere Dan Pavel, directorul general al Benvenuti, companie care a vandut anul trecut pantofi de 9 milioane de euro.

    Cu 26 de magazine in retea, planurile Benvenuti pentru 2008 vizeaza deschiderea a doua multibranduri Enzo Bertini, plus inca sase sau sapte magazine Benvenuti. Cand a decis sa intre, anul trecut, pe piata din Romania, retailerul de incaltaminte si accesorii Aldo a mizat in plus si pe inclinatia consumatorilor romani pentru numele sonore.

    „Romania are o asemenea sete pentru produse noi, incat putem spune ca e ca si cum am turna apa peste un teren arid“, crede Bianca Alexandr, director al diviziei de business a Aldo Romania.

    Compania detine, in prezent, doua magazine Aldo, unul de incaltaminte si accesorii, al doilea destinat exclusiv accesoriilor. Al treilea magazin va fi deschis la sfarsitul acestei luni in Baneasa Shopping City.

    La explozia de mall-uri, asteptata sa creasca numarul spatiilor de inchiriat in urmatorii trei ani pana la 3,5 milioane de metri patrati, avand in vedere planurile anuntate de dezvoltatorii imobiliari, directorul Otter Distribution adauga si lipsa de diversitate din piata de moda.

    „Suntem inca avizi de elemente de noutate si departe de o piata matura“, spune el. Schwartz afirma ca nu are idee cat valoreaza afacerea lui, pentru ca nu si-a pus problema sa vanda si nici nu a avut pana acum vreo discutie „serioasa“ in acest sens.

    Desi admite ca, la fel ca si in cazul celorlalti comercianti romani, Otter Distribution a facut obiectul unor oferte de preluare sau al unor oferte de parteneriate strategice, Schwartz sustine ca nu are intentia sa-si vanda afacerea deocamdata, dar lasa totusi o portita deschisa: „Nu suntem in discutii cu nimeni, dar nu excludem posibilitatea de a accepta si alti parteneri in aceasta afacere pentru a o dezvolta“.

  • Modelul managerului bun la toate

    Aliz Kosza se afla in holul Hotelului Alpin din Poiana Brasov cand John Smith, reprezentantul producatorului de tigarete RJ Reynolds Tobacco in Romania (devenit ulterior Japan Tobacco International), i-a oferit un post de agent de vanzari, platit la vremea aceea cu 300 de dolari. Era in 1992.

    „Lucram in turism de 13 ani si eram la receptia hotelului. Am inceput sa vorbesc cu reprezentantul Reynolds Tobacco, care era clientul nostru. I-am spus ca eu pot sa fac mai mult, ca nu se intampla nimic cu hotelul, ca nu se privatizeaza, ca ne limitam. Si atunci el mi-a spus: «Am un post de merchandiser, daca te intereseaza. Ma duc sa beau o cafea, ai cinci minute sa te decizi». Nu am asteptat atat, am intins mana si el a zis: «Ok, deal!»“.

    De altfel, toate deciziile referitoare la parcursul sau profesional au fost luate fara sa stea prea mult pe ganduri. Cea mai recenta schimbare a avut loc chiar la inceputul acestui an: a renuntat la conducerea filialei de aici a companiei norvegiene Orkla Foods pentru a deveni directorul general al Fabryo Corporation, o afacere inceputa in 1994 de antreprenorul Daniel Guzu si unde pachetul majoritar il detine din 2006 fondul suedez de investitii Oresa Ventures. „Nu am mai lucrat cu un fond de investitii si nici in antreprenoriat. Trebuia sa am si experienta asta. Rolul meu este de a transforma acest antreprenoriat intr-o companie moderna, dar nu intr-o multinationala“, spune Kosza.

    In cei 13 ani cat a lucrat in turism, si-a format personalitatea lucrand cu oameni foarte diferiti, in special straini. Iar dupa ce a renuntat la turism, a avut un singur scop: sa devina director general. Timp de cativa ani a lucrat in vanzari pentru cateva companii de distributie si apoi pentru Kraft Foods, iar primul post de manager general l-a ocupat in 1998, la Agfa, furnizor de materiale foto si consumabile.

    Doi ani mai tarziu i s-a propus sa conduca MOL Romania. „Am fost contactata de o agentie de recrutare de la Viena. Compania avea anumite dificultati dupa sase ani de activitati in Romania si s-au gandit ca in acel stadiu de dezvoltare au nevoie de un tip de manager cum sunt eu.“

    Domeniul era complet nou; pana atunci nu avusese de-a face cu industria petrolului. Dar a incercat sa se concentreze pe ce stia mai bine: sa coordoneze oamenii. „Am atins gradul de profitabilitate, marimea retelei, am batut Shell la numarul de carduri, am inceput sa avem o imagine“, afirma Kosza, referindu-se la cei trei ani petrecuti la MOL. Numarul benzinariilor MOL ajunsese de la 28 de statii la 74, iar volumul de vanzari medii pe statie era mai mare cu 45% fata de anul cand ea a preluat managementul.

    Atunci a fost contactata de o agentie de recrutare pentru postul de CEO al furnizorului norvegian de produse alimentare Orkla Foods Romania. Interviurile au convins-o, fiindca a vazut ca reprezentantii Orkla „cautau un anumit tip de personalitate, nu un manager, nu pe cineva cu o anumita experienta sau anumite studii“. In cei patru ani cat a condus compania, din 2004, a incheiat trei tranzactii importante, Orkla preluand Topway Craiova, Ardealul Covasna si Royal Brinkers si ajungand la cinci platforme de productie si peste 750 de angajati. Dupa finalizarea celor trei achizitii, pentru care s-a platit o suma estimata in total la peste 25 de milioane de euro, Orkla Foods a decis sa fuzioneze companiile si sa reorganizeze activitatea de productie.

    In vara lui 2007 a fost plecata timp de o luna in concediu si a vazut ca totul a mers ca pe roate in lipsa sa. „Am simtit ca este o misiune indeplinita si o rutina zilnica. Dar eu ma simt mai degraba un manager care construieste decat unul care duce lucrurile la un anumit punct si apoi le mentine acolo.“ La cateva saptamani dupa ce a revenit in tara a fost abordata de Daniel Guzu si de reprezentantul fondului de investitii Oresa Ventures, Laurentiu Ispir. A vizitat fabrica de vopseluri a Fabryo de la Popesti-Leordeni, de langa Bucuresti, si Daniel Guzu i-a povestit istoria afacerii sale, care in 13 ani a ajuns la o cifra de afaceri de 42 de milioane de euro si la aproape 400 de angajati. A batut palma. „Daniel Guzu nu-mi impune astazi absolut nimic, mi-a dat toata autonomia sa conduc aceasta afacere. Se implica in sensul ca strategia o propunem noi, echipa de management, si consiliul de administratie (Daniel Guzu si Laurentiu Ispir) o aproba.“

    Spre deosebire de MOL si Orkla, la Fabryo schimbarea a fost mai lina, pentru ca fondatorul afacerii, Daniel Guzu, a ramas asociat in companie si sprijina schimbarile care au inceput de pe vremea cand el insusi conducea afacerea. Are parte aici si de un pachet salarial mai avantajos. „Dar nu de la bani au pornit discutiile si deciziile. Dupa ce mi-am dat acordul de principiu, mi-au facut o oferta onesta, pe care am acceptat-o fara sa negociez“, sustine managerul. Tintele financiare pe care si le-a asumat pentru Fabryo sunt ambitioase, dar realizabile, considera ea: „Am ca obiectiv o crestere minima neta de 30%, peste estimarile de crestere a pietei, de 15% in acest an. Ca atare, va trebui sa luam cota de piata de la altii. De asemenea, vom dezvolta divizia business-to-business, care este o mare oportunitate“, spune Kosza. Piata de lacuri si vopseluri a crescut anul trecut cu circa 20%, pana aproape de 200 de milioane de euro, datorita investitiilor de pe piata imobiliara.

  • E Oasis, dar nu canta

    Cele doua magazine, care vor fi deschise in Baneasa Shopping City luna viitoare, in urma unei investitii de aproximativ 200.000 de euro, sunt operate de Solmar Grup, care detine printre altele franciza Mango in Romania.

    Contractul de franciza a fost semnat pentru un termen de cinci ani. „Negocierile au durat mai putin decat ne asteptam. Au fost destui interesati sa aduca aceste branduri, insa noi am avut avantajul ca lucram de opt ani cu branduri mari“, spune Irina Ivan, retail manager pentru brandurile noi din portofoliul Solmar. Pana la sfarsitul anului in curs, Ivan estimeaza vanzari de peste 750.000 de euro pentru primul magazin Oasis (166 mp) si aproape jumatate de milion de euro pentru Karen Millen (90 mp).

    Solmar importa de anul acesta in Romania si brandurile Max & Co., Max Mara Weekend si Marina Rinaldi din portofoliul grupului italian Max Mara, adaugandu-le celor sapte branduri vestimentare si de accesorii pe care le are deja in portofoliu – Mango, Promod, Castro, Jennyfer, Parfois, IT Fashion si IT Accessories. „Cu Marina Rinaldi, de exemplu, va fi «punct ochit, punct lovit», pentru ca atacam un segment de piata mai putin acoperit“, explica Ivan, referindu-se la faptul ca marile centre comerciale nu ofera haine cu masuri mari.

    Spre deosebire de Mosaic Fashions, Max Mara cunoaste deja piata romaneasca. Compania are o colaborare de mai bine de zece ani cu Alsa Boutiques, care pe langa Max Mara mai detine in franciza si brandurile premium Ermenegildo Zegna, Pal Zileri, La Perla si Pianegonda.

    Cu 2.145 de metri patrati inchiriati si un total de 11 magazine, Solmar va fi al doilea mare chirias din Baneasa dupa germanii de la Peek & Cloppenburg, care au un spatiu de vanzare de 4.000 de metri patrati, pe doua niveluri. Urmatorii mari chiriasi ai mall-ului care urmeaza sa fie inaugurat luna viitoare sunt Inditex, proprietarul brandului Zara, si Azali Trading, companie a grupului de retail libanez Azadea Group. Pe langa Zara – cel mai mare lant de magazine din portofoliul sau – Inditex aduce in Capitala alte sase marci. Totodata, Azadea Group isi va extinde reteaua cu sapte magazine cu brandurile Piazza Italia, Oviesse, Colours & Beauty, Salsa Jeans, Xanaka, Sunglass Hut si Andre.

    In afara de Baneasa Shopping City, unde investeste peste doua milioane de euro in noile magazine, Solmar si-a mai planificat sa deschida anul acesta un magazin Mango si in City Park Mall din Constanta, unde a inchiriat 257 de metri patrati. „In general, unde nu suntem foarte siguri de amplasament intram cu branduri cu traditie. Vedem cum si ce face Mango acolo, dupa care vom intra si cu celelalte branduri din portofoliu“, explica Irina Ivan. Mango are o contributie de 38% la veniturile Solmar Grup, care a inregistrat anul trecut vanzari de 20 de milioane de euro. Extinderea planificata ar urma sa creasca afacerile companiei pana la 33,3 milioane de euro.

  • Cei multi care dau sfaturi pe bursa

    La Bursa din Varsovia, numarul societatilor de servicii si investitii financiare autorizate este de 46, in conditiile unei capitalizari bursiere de peste 260 de miliarde de euro. La Bucuresti, numarul brokerilor a ajuns la 75, pentru o piata a carei capitalizare cumulata – BVB si Rasdaq – se ridica la aproape 37 de miliarde de euro. „Este adevarat ca sunt inca prea multi intermediari pe piata, dar situatia este asemanatoare cu cea din alte domenii. Multi cred ca pot avea succes fiind vorba de o piata in dezvoltare si deschid un birou de brokeraj prin care tranzactioneaza doar cativa investitori prieteni. Probabil ca numarul intermediarilor se va reduce in timp, dar situatia va mai dura cativa ani“, a declarat un broker.

    Piata insa nu este atat de faramitata pe cat pare. Din totalul de 75 de intermediari, 25 de societati aduna peste 90% din totalul tranzactiilor incheiate, conform datelor BVB pentru luna februarie. Ceea ce inseamna ca multe institutii de brokeraj au un nivel foarte redus de activitate, iar concentrarea este dictata de numarul investitorilor activi. Societatile de pe primele locuri ale topului au ca principali clienti investitorii institutionali. KBC Securities Romania, detinuta de grupul belgian KBC, si-a pastrat prima pozitie in top atat pentru anul 2007, cat si pentru primele doua luni ale 2008. Intermediarul, care a lansat recent o platforma de tranzactionare online cu intentia de a se indrepta catre investitorii mici, deserveste preponderent clienti mari, precum fondurile administrate de Julius Baer International. Pe parcursul anului trecut, traderii de la KBC Securities au intermediat tranzactii in valoare de aproape 1,3 miliarde de euro, ceea ce reprezinta o cota de piata de 11,4%.

    Sucursala brokerului belgian a reusit sa ramana pe primele pozitii ale topului pe tot parcursul anului trecut, dar si in 2008. Cota de piata dupa primele doua luni ale anului este de 10,8%, cu o valoare totala a tranzactiilor intermediate de aproape 120 de milioane de euro. Una dintre cele mai importante intermedieri ale KBC Securities de anul trecut a fost achizitionarea pachetului majoritar al societatii de asigurare Asirom de catre Vienna Insurance Group, valoarea cumulata a tranzactiilor fiind de peste 75 de milioane de euro.

    Perioada de criza prin care trece bursa de la inceputul anului a micsorat substantial volumul de tranzactionare de la bursa. In primele doua luni ale anului trecut, operatiunile cumulate au insumat 658 de milioane de euro, cifra scazand pana la 460 milioane de euro in primele doua luni ale anului in curs. Scaderea de 30% a valorii tranzactionate este apropiata de pierderile inregistrate de indicii bursieri si de capitalizare. Micsorarea sumelor ce trec virtual prin mainile brokerilor inseamna si mai putini bani pentru ei din comisioanele percepute – o reducere a veniturilor de pana la 30% in medie.

    Brokerii nu sunt ingrijorati de micsorarea veniturilor, cel putin deocamdata. Privind anul in ansamblu, se asteapta sa recupereze pierderile din primele doua luni, iar lichiditatea pietei sa o depaseasca in medie pe cea a anului trecut. EFG Eurobank Securities, divizia de brokeraj a grecilor de la EFG European Financial Group, prezenta in Romania si prin banca Bancpost, este o societate ai carei clienti sunt in proportie de peste 90% investitori institutionali. Veniturile din primele doua luni ale anului au scazut cu circa 20% in euro, de la 53 de milioane de euro pana la 41 de milioane de euro. „Volumele de tranzactionare s-au redus in 2008, dar ne asteptam sa recuperam pana la sfarsitul anului, iar cresterea va veni prin clienti institutionali. Pe piata urmeaza sa intre fonduri care fac investitii mari in putine actiuni si au oameni angajati care le urmaresc evolutia“, spune Ioana Vladila, director general al EFG Eurobank Securities.

    Modificari semnificative ale primelor 10-15 locuri din topul brokerilor nu au aparut nici pe parcursul anului trecut, nici in cele doua luni ale anului 2008. KBC Securities, ING Bank, Raiffeisen Capital & Investment (RCI) si CA IB Securities si-au impartit, in cea mai mare parte a perioadei, primele locuri. Cele patru societati de brokeraj sunt principalele canale de investitie ale fondurilor straine, cu un plus de investitori de retail pentru RCI, societate care a intermediat si singura oferta publica initiala de anul trecut.

    Singura exceptie este cea a ABN AMRO Securities, societatea care a inregistrat cea mai spectaculoasa modificare din topul intermediarilor BVB. Dupa ce a incheiat anul 2007 pe locul zece in topul intermediarilor BVB si Rasdaq (in care sunt incluse tranzactiile cu actiuni, obligatiuni si drepturi), in luna februarie 2008 societatea a cazut pe locul 58, dupa ce in ianuarie a incheiat pe locul 65. Olandezii recent achizitionati de Barclays PLC tranzactioneaza in principal instrumente cu venit fix (certificate de trezorerie, obligatiuni etc.), iar la Bursa de la Bucuresti au inceput activitatea doar in februarie 2007.

    In cele 11 luni de activitate, olandezii au reusit sa intre in topul primilor zece intermediari, cu o valoare totala de aproape 390 de milioane de euro, suma mare pentru o societate abia intrata in ringul bursier. ABN AMRO a fost insa consultantul, distribuitorul si intermediarul emisiunii de obligatiuni a Bancii Europene de Investitii, emisiune in valoare de 300 de milioane de lei (aproximativ 91 de milioane de euro la cursul de la jumatatea anului trecut). Pe langa intermedierea tranzactiilor cu obligatiuni, ABN AMRO ofera, prin grupul bancar din care face parte, oportunitati de investitii in pietele emergente clientilor cu venituri mari (prin serviciul de private banking), inclusiv in Brazilia sau India.

  • Construiti, construiti, construiti!

    Vera Korn, country manager al dezvoltatorului imobiliar Ablon Romania, ia un pix si o foaie si incepe sa traseze un grafic. Punctul zero este marcat de anul 2005, cand a inceput „febra imobiliara“, iar din punctul zero trage o curba ascendenta. La nici o cincime din lungimea curbei face un punct si trage o linie in jos. „Aici este 2008, aici suntem noi. Suntem de-abia la inceput in privinta preturilor si a dezvoltarii imobiliare in general“. Din punctul care marcheaza prezentul evolutia este tot ascendenta, dar cu o curba mai larga. „Chiar daca va creste mai incet, tot in sus este directia. Se va incetini ritmul de crestere, dar ramane o crestere“, spune Korn.

    In 2007, au fost finalizate aproape 46.000 de locuinte in Romania, cu aproape 17% mai multe decat in anul anterior, ajungandu-se astfel la un nivel foarte apropiat de cele 48.000 de locuinte finalizate in 1990. Chiar si asa, Romania mai are inca mult de recuperat din decalajele fata de vecinele Ungaria sau Cehia. „In Budapesta inca se contruieste. Si este vorba de capitala unei tari, Ungaria, cu 8-10 milioane de locuitori. La fel si in Cehia. Romania are 22 de milioane de locuitori, posibilitatile sunt enorme“, insista Vera Korn, care conduce divizia locala a dezvoltatorului originar din Ungaria. Evolutiile pietelor imobiliare din Cehia si in Ungaria, doua piete cu care se compara in mod traditional cea romaneasca, au urmat un traseu similar cu cea din Romania in anii imediat de dupa 1990. Dupa caderea regimului comunist, constructiile de locuinte au intrat in declin, revenindu-si partial la jumatatea deceniului, pentru a atinge apoi in 2003-2004 un varf. Adica in preajma aderarii la Uniunea Europeana (UE), situatie similara cu cea autohtona.

    Insa, spre deosebire de Romania, in Cehia sau Ungaria, diferentele nu au fost atat de mari intre volumul minim si cel maxim al livrarilor anuale. De aceea, nici evolutia preturilor nu a fost la fel de abrupta ca pe piata romaneasca, desi si vecinii de mai la vest au trait perioade de boom imobiliar, ba chiar si perioade de scadere a preturilor.

    Statisticile arata ca Romania se afla printre ultimele tari din UE in ceea ce priveste numarul de locuinte livrate raportat la populatie, cu 1,7 locuinte noi livrate la mia de locuitori, potrivit directorului de dezvoltare al Raiffeisen Banca pentru Locuinte (RBL), Ioan Bejan. Spre comparatie, in anii de varf ai pietei in Polonia si Ungaria, acest indicator depasea 4 locuinte noi la mia de locuitori, pentru a se stabiliza ulterior la valori de peste 3 locuinte la mia de locuitori.

    Pe de alta parte, criza financiara inceputa in Statele Unite si-a aratat deja coltii si  dincoace de Ocean, multe piete imobiliare din Europa Occidentala fiind deja afectate. Un raport recent al Erste Bank preconiza ca la nivelul UE constructia de locuinte a intrat deja pe un trend descendent, iar recesiunea din acest sector va dura cel putin pana in 2010. In acelasi timp, constructiile de noi locuinte in estul Europei au avut in 2007 un an infloritor. „In timp ce pietele rezidentiale din vestul Europei scad, activitatea de constructii rezidentiale in Europa de Est isi va continua cresterea cu rate de peste 6% anual in urmatorii trei ani, pe fondul unui decalaj inca imens“, estimeaza analistii Erste Bank.

    Daca pietele din centrul Europei au depasit deja faza de urcare accelerata, trecand in faza de stabilizare, Romania mai are de recuperat din decalaj. Mai ales ca timp de foarte multi ani dezvoltarile rezidentiale au lipsit aproape cu desavarsire, timp in care piata imobiliara din Praga sau Budapesta s-au dezvoltat continuu.

    Potrivit unui raport de anul trecut elaborat de compania de consultanta poloneza REAS in parteneriat cu Jones Lang LaSalle (JLL), preturile din pietele central si est-europene au crescut mult mai rapid decat ritmul de crestere a economiilor, dar si decat veniturile, ceea ce a limitat accesibilitatea cumparatorilor. „Se pare ca, cel mai probabil, cresterea preturilor dureaza intre 3 si 5 ani dupa aderarea la UE, fiind urmata de o perioada similara de stagnare a pietei, pe fondul unei oferte considerabil mai mari“, conchide raportul REAS-JLL.

  • De unde iei angajati cand iti trebuie

    Povestea Bucurestiului supraaglomerat, a unui El Dorado catre care alearga deopotriva tineri si batrani, romani si straini, bogati si saraci, desi adevarata, are si reversul ei. In ultimul timp, alte orase din tara au devenit atractive din punctul de vedere al potentialului de dezvoltare pentru o companie, multe firme straine au ales sa-si deschida birouri in provincie si au atras personal atat din orasele respective, cat si din judetele invecinate sau chiar alte parti ale a tarii.

    „In acest moment, zona de vest a tarii – Arad, Timisoara – se confrunta cu o reala criza pe piata fortei de munca datorita investitiilor masive din ultimii ani. Foarte multe companii internationale si-au mutat linia de productie in Romania, angajand aici mii de persoane“, spune Irina Curcudel, key account representative in cadrul firmei de recrutare de personal Lugera & Makler.

    Criza se resimte cel mai puternic in cazul operatorilor de productie – muncitori calificati si necalificati – din cel putin doua motive.

    Primul ar fi ca acestia, constienti de criza de pe piata fortei de munca, migreaza usor de la o companie la alta, motivati de pachete salariale mai atractive. Al doilea motiv consta in numarul mic de candidati disponibili in anumite zone.

    In aceste conditii, angajatorii au doua solutii: fie sa sporeasca substantial motivarile salariale, ceea ce, pe termen lung se poate dovedi imposibil, fie sa relocheze candidati din alte zone ale tarii unde rata somajului este mai ridicata si, prin urmare, pretentiile salariale sunt mai mici.

    „Am avut la un moment dat doua proiecte de acest gen, unul pentru o multinationala germana si unul pentru o multinationala spaniola care, din dorinta de a-si extinde productia si de a avea un cost mai mic al fortei de munca, au infiintat in Romania doua puncte de lucru“, spune Ioana Tot, senior consultant la Consulteam, care a trebuit ca intr-un timp relativ scurt sa gaseasca un numar foarte mare de angajati, capabili sa asigure fluxul productiv.

    Odata ce au fost epuizate resursele din orase, au fost abordate, prin campanii de recrutare, zonele invecinate, mai ales cele rurale. „Faptul ca majoritatea populatiei avea ca principala ocupatie agricultura (asadar, avea venituri destul de scazute) a facut ca potentialii candidati sa fie convinsi mai usor“, spune Ioana Tot.

    Argumentul pentru atragerea candidatilor este legat in aceste cazuri de oferta unui contract de munca, cu drepturile pe care le implica, respectiv de a beneficia de o pensie mai mare decat cea alocata lucratorilor din agricultura, asistenta medicala, asigurarea transportului.

    Un alt aspect care conteaza la acest nivel este stabilitatea pe care o confera aceste locuri de munca, in conditiile in care majoritatea contractelor sunt incheiate pentru perioade nelimitate de timp. „Pentru atragerea acestor persoane au fost organizate campanii masive de recrutare in tara, in special in zona Moldovei, Mehedinti, Caras Severin, Valcea, Gorj“, adauga Irina Curcudel.

    Faptul ca in aceste zone gasirea unui loc de munca reprezinta pentru o mare parte din locuitori o problema reala ii incurajeaza pe angajatori sa isi asume riscurile pe care le-ar implica astfel de mutari. De multe ori, pe langa salariul lunar, candidatilor le este asigurat transportul, daca locuiesc in apropierea orasului unde se angajeaza, cazarea in camine studentesti si trei mese pe zi.

    Lucrurile stau diferit atunci cand vorbim despre relocari la nivel de middle si top management, desi acestea nu sunt la fel de frecvente, in primul rand pentru ca managerii se lasa mai greu convinsi sa accepte o asemenea schimbare, iar atunci cand accepta, costurile de relocare sunt foarte mari pentru compania angajatoare.

    „In strainatate, lucrurile nu stau deloc asa. Managerii sunt obisnuiti sa se mute frecvent dintr-un loc in altul, fara a avea mari probleme de acomodare. In Romania, unui manager care a lucrat mai mult timp in Bucuresti ii vine destul de greu sa plece intr-un oras nu cu mult mai mic, dar mult mai linistit“, apreciaza Daniela Necefor, managing partner al Total Business Solutions.

    Una dintre companiile care au ales sa-si deschida birou local intr-un oras unde somajul nu mai e o problema importanta este Solectron Romania, membra a grupului Flextronics, unul dintre cei mai mari produca tori mondiali de componente electronice. Implantarea la Timisoara a insemnat insa confruntarea cu realitatea ca forta de munca existenta era insuficienta, mai ales in conditiile in care necesarul de personal a crescut de la an la an.

    Astfel, pentru sfarsitul anului 2007, compania estima ca va ajunge la 3.500 de angajati, in crestere cu peste 30% fata de 2006. Asa incat a cautat muncitori in afara orasului. „Am angajat personal din diferite zone ale tarii, iar compania a contribuit financiar la efortul de relocare a unora dintre ei. Am oferit si cazare, insa nu pe termen lung“, spune Octavian Belu, reprezentant al Flextronics.

    Si in momentul de fata compania continua angajarile – pe portalul de recrutare online myjob, Solectron are postate nu mai putin de 15 oferte de munca. Exista, totusi, si exceptii de la aceasta tendinta. Daca pentru activitati de productie, in majoritatea cazurilor sunt preferate zonele cu rata de somaj crescuta, sunt si companii care prefera sa isi deschida filiale in zone unde au la dispozitie forta de munca specializata.

    „Este altceva sa deschizi o fabrica in care majoritatea angajatilor se califica rapid si nu au nevoie de specializare anterioara, fata de un centru de telecomunicatii, de exemplu, unde ai nevoie de cunostinte de specialitate si competente complexe“, explica Liviu Constantinescu, business development manager al Hart Human Resource Consulting.

    Asa incat pentru activitati ce presupun relatia cu partenerii sau dezvoltarea comerciala (de exemplu, birouri de reprezentanta) sunt preferate tot centrele economice mari. Aceeasi idee este sustinuta si de Ioana Tot de la Consulteam. Vorbind de cateva colaborari ale firmei cu companii din domeniul IT si outsourcing din Europa, aflate in cautare de absolventi de studii superioare din Romania, Tot spune ca decizia de a angaja romani nu se baza atat pe faptul ca somajul este ridicat, ci mai mult pe competent ele romanilor in domeniul IT si pe cunoasterea limbilor straine.

    Daca ne referim, de exemplu, la companii de BPO (Business Process Outsourcing) sau SSC (Shared Service Center), care angajeaza vorbitori de limbi straine din cele mai diverse, este esential ca mai inainte sa faca studii de piata pentru a vedea exact care sunt orasele de unde ar putea atrage aceasta forta de munca.

  • Cum se face business dupa Carrefour

    Atunci cand Carrefour inca nici nu avea aici un sediu, in 1999, Nicolae Danciu lucra deja la planurile retelei franceze pentru Romania. Era la acea vreme unul dintre primii doi angajati romani, alaturi de asistenta directorului general, François Oliver, cel ce a condus primul lant de hipermarketuri de pe piata vreme de sapte ani.

    Dupa opt ani, Danciu parasea functia de director de dezvoltare a retelei Carrefour Romania ca sa infiinteze o noua companie, impreuna cu cativa parteneri: Omilos Group. Aceasta se ocupa de managementul pentru dezvoltarea a doua centre comerciale, care ar urma sa se deschida pana la finalul lui 2008.

    Era Shopping Park Iasi, care se vrea cel mai mare centru comercial din Moldova, si Era Shopping Oradea ar urma sa necesite investitii de 220 de milioane de euro in numai doi ani.

    Pentru finantare, „mare parte din fonduri vor fi asigurate prin contractarea unor credite sindicalizate, cel pentru Iasi fiind deja in derulare, in timp ce pentru Oradea suntem pe ultima suta de metri inainte de semnare“, declara Danciu, adaugand ca pentru creditele destinate celor doua complexuri, Omilos Group lucreaza cu „un mix de banci straine si romanesti“.

    Ambele proiecte se constituie in garantii pentru credite, iar volumul investitiilor pentru Oradea si Iasi este proportional cu dimensiunea fiecarui proiect: cam doua treimi din suma revin complexului din orasul moldovean.

    Dupa ce si-a luat licenta in Biologie la Universitatea din Cluj si in 1984 si la Bucures ti, Danciu a lucrat sapte ani in cercetare agricola la Statiunea de Cercetari Agricole din Turda. A infiintat apoi o firma de comert impreuna cu doi parteneri, dintre care un francez.

    A renuntat la firma in momentul angajarii la Carrefour.

    Pentru a obtine postul de category manager in departamentul de achizitii de produse proaspete al retelei franceze, a dat un interviu cu François Oliver si a urmat un stagiu de trei luni in Franta, la inceputul lui 1999.

    „Cunosteam la acea vreme multi producatori de pe piata romaneasca, pentru ca am lucrat aproape 15 ani in domeniu“, spune fostul angajat al Carrefour. In privinta despartirii de Carrefour, Nicolae Danciu spune ca voia sa se implice intr-un proiect in care sa fie si actionar.

    Despartirea s-a produs in termeni amiabili; a pastrat legaturi stranse cu retailerul francez, care are contractate spatii atat in proiectul de la Iasi, cat si in cel de la Oradea. „Carrefour este o ancora buna, pentru ca asigura un trafic mare de clienti“, considera Danciu, care marturiseste ca nu a avut discutii cu niciun alt operator de hipermarket.

    Reteta consacrata si in alte centre comerciale aduce, alaturi de hipermarketul francez, si magazinele Bricostore si Media Galaxy.

    Un mix bun de parteneri si chiriasi poate face diferenta intr-o piata in care presiunea concurentei se anunta apriga; potrivit unor estimari recente, exista la ora actuala circa 100 de proiecte comerciale pe piata, numarul total de magazine pe care le-ar putea gazdui in urmatorii ani putand sa ajunga la 10.000.

    Omilos Group asigura managementul pentru doua firme – Ernest Holding si Omilos – care sunt titularii proiectelor de la Iasi si, respectiv, Oradea. Ernest Holding si Omilos Oradea sunt firme inregistrate in Cipru, detinute de persoane fizice romane (Danciu si partenerii sai) si un fond de investit ii englez ce nu mai are alte participat ii pe piata romaneasca.

    In acest an, echipa pe care o conduce Danciu ar urma sa creasca de la 12 oameni, cat are acum (din care cinci sunt parteneri ce ocupa functii in top management), pana la 25-30.

    Recrutarea insa e dificila, mai ales intr-o firma in care majoritatea serviciilor sunt externalizate – de la serviciile de proiectare (Chapman Taylor, companie de arhitectura specializata in centre comerciale, si Atelier 3, un birou de arhitectura ce se ocupa cu adaptarea proiectelor) si constructii si pana la vanzarea si inchirierea spatiilor (compania de real estate Eurisko, recent preluata de CB Richard Ellis).

    Danciu marturiseste ca munceste mai mult decat la Carrefour, pentru ca in afacerea pe care o coordoneaza joaca mai multe roluri deodata – in grija echipei sale cade grija contractelor de inchiriere, sub- inchiriere, a relatiilor cu bancile si cu subcontractorii.

    Modelul unei asemenea afaceri, in care o mana de oameni se ocupa de proiecte cu investitii de 220 de milioane de euro, este un experiment pe piata romaneasca.

    Nicolae Danciu, care acum are 49 de ani, spune ca intreaga sa cariera s-a desfasurat in cicluri de sapte-opt ani si nu exclude sa paraseasca (poate chiar mai repede) si zona de dezvoltare a proiectelor comerciale, atata vreme cat apar la orizont alte idei de afaceri.

    Pentru moment insa, operarea si exploatarea celor doua proiecte se contureaza ca o optiune preferabila vanzarii: „Nu am avut negocieri de vanzare pana acum, poate si pentru ca nu suntem interesati, cel putin deocamdata, sa vindem“.