BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • GHID DE PENSII: Cel mai mic castig

    Pentru fondurile de pensii facultative, la care orice angajat poate participa in limita a 15% din venitul salarial lunar brut, legislatia prevede deja modul de calcul al randamentului minim garantat – altfel spus, al castigului minim pe care trebuie sa il asigure administratorii celor ce isi plaseaza banii in fondul lor.

    Modul de calcul al rentabilitatii minime este prevazut in legea 204/2006 care reglementeaza modul de functionare a pilonului III, lege disponibila pentru consultare pe pagina de internet a CSSPP (www.csspp.ro). In esenta, aceasta prevede ca randamentul minim pe care trebuie sa il asigure fiecare dintre administratori se stabileste ca fiind minima dintre doua valori. Primul dintre aceste repere este reprezentat de jumatate din randamentul mediu al tuturor fondurilor, calculat pe ultimii doi ani. Al doilea reper este rata medie de rentabilitate ponderata (cu valoarea activelor pentru fiecare fond in parte) a tuturor fondurilor in aceeasi perioada minus patru puncte procentuale. Altfel spus, daca toate fondurile din piata au pe o perioada de 24 de luni un castig mediu de 10% pe an, atunci randamentul minim garantat va fi stabilit ca minimul dintre jumatate din valoarea respectiva (5%, mai precis) si randamentul mediu minus 4% (adica 6%). In aceste conditii, castigul pe care trebuie sa il asigure fiecare dintre administratori este de 5% (minima dintre cele doua valori).

    Companiile de pensii ce au colectat contributii de la participanti pe o perioada de minim doi ani au obligatia de a calcula (in ultima zi lucratoare a fiecarui trimestru) rata de rentabilitate a fiecarui fond pe care il administreaza. Aceste informatii sunt transmise, mai apoi, Comisiei de Pensii care, pe baza lor, calculeaza si publica o serie de statistici pentru intreaga piata de profil. Mai precis, este vorba despre rentabilitatea medie a tuturor fondurilor pentru ultimele 24 de luni, rentabilitatea fiecarui fond pentru aceeasi perioada si rentabilitatea minima a tuturor fondurilor. Daca rata de castig a unui fond din pilonul III este mai mica decât cea minima a tuturor fondurilor in patru trimestre consecutive, CSSPP va retrage autorizatia administratorului in cauza.

    In prezent, pe piata pensiilor facultative opereaza doar cinci companii de profil, care administreaza in total sapte fonduri. ING Asigurari de Viata si Allianz Tiriac au cate doua fonduri in portofoliu, iar Aviva, BCR si OTP cate unul. Si Raiffeisen Asset Management este autorizat ca administrator, insa fondul sau nu a fost inca autorizat de catre CSSPP pentru a putea sa inceapa sa colecteze contributii. La finele lunii noiembrie, numarul de contributori la pensiile facultative era de peste 42.500, iar activele totale trecusera de 8,44 milioane de lei.

    La pensiile private obligatorii (pilonul II), modalitatea de calcul a acestui castig minim nu a fost inca stabilita, existand insa cerinta ca CSSPP sa publice in perioada imediat urmatoare o prevedere in acest sens. Astfel de prevederi referitoare la un castig minim pe care trebuie sa il asigure administratorii sunt o plasa de siguranta pentru participantii romani, care au certitudinea unui minim randament, chiar daca fondul pe care l-au ales nu merge stralucit. Exista insa si tari (precum Ungaria, Irlanda, Israel, Italia, Mexic, Rusia sau Turcia) in care legea nu impune managerilor de pensii sa asigure o astfel de garantie, potrivit unui studiu realizat de OECD in ianuarie 2007. Totusi, pe multe piete central- si est-europene, astfel de cerinte exista – iar randamentul minim pe care trebuie sa il garanteze administratorii este stabilit fie prin raportarea la performantele pietei, fie prin raportarea la un reper de randament pe termen lung (cum este, de exemplu, cel al titlurilor de stat pe termen lung).

    In Cehia, spre exemplu, desi legea nu impune un randament minim garantat, exista cerinta ca, daca intr-un singur an exista pierderi, acestea trebuie acoperite de Fondul de Garantare. In aceste conditii, participantii sunt totusi protejati de riscul de a avea „castiguri negative“ atata vreme cat compania respectiva nu devine insolvabila. In Polonia, mentioneaza acelasi studiu, pentru pilonul II exista prevederea unui randament minim garantat prin lege, calculat la fel ca in cazul pensiilor facultative in Romania. Calculul se realizeaza la fiecare sase luni, pe baza randamentelor obtinute de fonduri in ultimele 36 de luni. Pentru fondurile din pilonul III nu exista un randament minim impus. In Bulgaria, randamentul minim pe care trebuie sa il asigure administratorii pentru fondurile obligatorii nu poate fi mai mic decat minima dintre (1) randamentul mediu al tuturor fondurilor pe ultimii doi ani minus trei puncte procentuale si (2) 60% din randamentul mediu al tuturor fondurilor pe ultimii doi ani.

    Revenind la piata romaneasca, in conditiile in care fondurile facultative au inceput sa stranga contributii abia in primavara acestui an, iar randamentul minim se calculeaza pe baza informatiilor pentru ultimii doi ani, mai este inca drum lung pana la momentul in care vor aparea primele statistici. Probabil acela va fi si momentul cand, cu ochii la castigurile realizate de concurenta, participantii vor crea primul „val migrator“ de la un administrator la altul.

    Puncte cheie

     

  • Magnetul banilor de la UE

    CONTEXTUL: Cu o cota de piata de circa 10% in 2006, conform propriilor estimari, Pegas ocupa primul loc pe piata de consultanta pentru certificare in standarde internationale.

    DECIZIA: La inceputul anului in curs, Pegas decide sa intre pe domeniul consultantei in fonduri structurale, ca urmare a solicitarii acestui tip de servicii din partea clientilor deja prezenti in portofoliu.

    EFECTELE: In totalul cifrei de afaceri a companiei, ponderea consultantei in fonduri structurale a evoluat de la 3% in martie 2007 la 18% din CA in noiembrie 2007. Conform previziunilor companiei, aceasta pondere ar urma sa ajunga la 50% din cifra de afaceri in primavara lui 2008.

    Pegas nu s-a gandit serios la acest segment de piata pana la inceputul lui 2007. „Foarte multi dintre clientii cu care lucram deja pentru consultanta in domeniul standardelor internationale ne-au solicitat acest tip de servicii“, spune Calin Sarchiz, managing partner la Pegas. Firma are acum peste 1.000 de clienti, companii private si autoritati publice, in conditiile in care, potrivit ISO Survey 2006, anul trecut erau, in Romania, peste 9.400 de firme certificate.

    Decizia de a aborda noul segment de piata, al consultantei pe fonduri structurale, a avut impact imediat in cifre, acest tip de consultanta ajungand sa detina acum aproape 20% din totalul cifrei de afaceri a companiei, fata de 3% la nivelul lunii martie. Previziunile pentru anul viitor arata si mai bine: in martie, jumatate din cifra de afaceri a firmei ar urma sa revina departamentului specializat in consultanta pe fonduri structurale. Cresterea sensibila a incasarilor este direct legata de faptul ca in acel moment „vor incepe sa fie aprobate proiecte, iar sumele incasate de noi vor fi mai mari, pentru ca vor cuprinde si comisioanele de succes“, spune Sarchiz.

    Previziunile pentru cifra de afaceri din acest an se refera la 1,1 milioane de euro, fata de 900.000 de euro anul trecut. In 2008, ritmul de crestere ar urma sa se accelereze, previziunile pentru incasari incadrandu-se intre 1,5 si 2 milioane de euro, potrivit lui Sarchiz. Comisionul consultantilor ajunge la cateva procente din valoarea finantarii europene atrase pe fiecare proiect, astfel incat e de asteptat ca numarul companiilor ce ofera servicii de consultanta in domeniul fondurilor structurale sa creasca. Nu mai departe de finalul lunii noiembrie, compania de audit si consultanta Deloitte Romania a anuntat ca a deschis recent un departament dedicat acestui domeniu.

    „Obiectivul nostru este sa devenim numarul unu si pe piata de consultanta pentru proiecte structurale“, declara managing partnerul Pegas. Firma domina acum segmentul de consultanta pentru certificare in standarde internationale, avand o cota de piata de 10%, conform estimarilor companiei. In domeniu sunt prezente zeci de firme de profil, dar peste 80% din piata este concentrata in mainile a 10-15 companii.

    Pentru segmentul de consultanta in fonduri structurale, Pegas are un departament format acum din noua persoane. Compartimentul a fost infiintat in acest an „cu oameni cu experienta in acest domeniu, pe proiecte de investitii derulate prin fonduri de preaderare (Phare, Sapard) sau cu experienta in managementul proiectelor“, spune Sarchiz. Pentru a lucra in consultanta pentru fonduri structurale, adauga tot el, sunt necesare doua tipuri de specializari: in domeniul tehnic si in zona economica, „ambele fiind absolut necesare pentru elaborarea si implementarea proiectelor“. Cererea pentru acest tip de consultanta este tot mai mare, explica reprezentantul Pegas, pe masura ce apar ghidurile programelor de finantare si se apropie termenele de depunere a proiectelor. Cele mai efervescente domenii in consultanta pentru fonduri structurale sunt constructiile industriale si industria de prelucrare (pentru achizitia de utilaje). Pegas lucreaza acum la 30 de proiecte pentru fonduri structurale, dar nu a depus inca niciunul, pentru ca nu au fost dechise termenele. Fiind un domeniu nou de activitate, compania romaneasca a incheiat un parteneriat cu firma franceza Welcomeurope, care de peste 10 ani lucreaza in consultanta pentru fonduri structurale.

    Interesul tot mai mare in proiecte pentru obtinerea de fonduri nerambursabile intervine in contextul in care Romania urmeaza sa primeasca in perioada 2007-2013 fonduri structurale si de coeziune de la Bruxelles in valoare de 20 mld. euro. Majoritatea fondurilor sunt adresate autoritatilor publice (in cazul carora fondurile europene pot acoperi pana la 98% din valoarea finantabila a proiectului), restul sumelor fiind accesibile sectorului privat (unde finantarile europene pot acoperi maximum 50% din valoarea fiecarui proiect).

    „Lunile viitoare sunt esentiale in eforturile noastre de a absorbi fonduri. Guvernul, administratiile locale, managerii de companii, firmele de consultanta si bancile trebuie sa se mobilizeze la maxim“, declara recent Varujan Vosganian, ministrul economiei si finantelor. Fondurile neaccesate se pierd, astfel incat sunt cautate acum variante pentru un grad de absorbtie cat mai ridicat. Pentru completarea cheltuielilor in proiecte, bugetul de stat asigura cofinantarea pana la 13% a cheltuielilor eligibile. Pentru initierea proiectelor aprobate este asigurata o prefinantare de maximum 20% din valoarea eligibila a proiectului, iar valoarea TVA aferenta cheltuielilor eligibile este suportata tot de la bugetul de stat.

  • Profit de 300% la bursa

    Principala recomandare a brokerilor, atunci cand clientul isi formeaza un portofoliu de actiuni, este cumpararea de titluri ale unor companii cu rezultate fundamentale bune, cu stabilitate financiara si lichiditate, adica o valoare ridicata a tranzactiilor zilnice. Cel putin in teorie. „Piata este atipica. Nu se poate spune ca o actiune va creste indiferent ce se intampla sau ca o alta va scadea in mod sigur. Noi, ca brokeri, facem analize si recomandari, dar decizia trebuie sa o ia clientul, investitorul care va suporta eventuala pierdere. Iar actiunile pot evolua impotriva oricarei ratiuni fundamentale sau tehnice“, spune Razvan Pasol, director general al Intercapital Investments.

    Pentru un investitor, lichiditatea unei societati este foarte importanta, deoarece are astfel garantia ca va gasi cumparatori pentru actiuni in momentul in care va dori sa isi inchida respectiva pozitie. Aceste valori sunt luate in calcul si la stabilirea societatilor din cadrul indicelui BET, care urmareste evolutia celor mai bune zece companii listate la BVB. La sfarsitul lunii noiembrie, BET inregistra o crestere de 10,5% fata de ultima cotatie a anului trecut si de doar 5,2% fata de prima zi de tranzactionare a lui 2007.
    Sa vedem cum au evoluat societatile vedeta ale BVB. SNP Petrom este cea mai importanta societate listata la bursa, cu o capitalizare de aproximativ 8 miliarde de euro. Ponderea SNP in valoarea indicelui BET este de 19,93%, capabila deci sa influenteze decisiv evolutia acestuia. In 2007, actiunea SNP a tras in jos evolutia BET, deoarece a inregistrat o pierdere de 17% fata de cotatia de inchidere din prima sedinta a anului. Variatia negativa a cotatiei Petrom la bursa este, probabil, cel mai bun exemplu de actiune sustinuta fundamental cu rezultate financiare pozitive, dar care nu pare suficient de atractiva pentru a creste si pe piata de capital. Dupa primele trei luni ale anului, SNP Petrom a anuntat un profit net de aproximativ 470 de milioane de euro, cu 22% mai putin decat in perioada similara a lui 2006. Profitul net in al treilea trimestru, de 204 milioane de euro, a fost insa mai mare cu 16% fata de cel din aceeasi perioada a anului trecut, existand deci premisele unei reveniri pana la incheierea anului. Se pare ca investitorii s-au dovedit insa neincrezatori fata de aceasta perspectiva, iar actiunea a pierdut procente bune dupa publicarea rezultatelor.

    Banca Romana pentru Dezvoltare – Société Générale, societate cu o pondere de 19,9% in indicele BET si o capitalizare de aproape 4,5 miliarde de euro, a avut un profit de 207 milioane de euro in primele noua luni ale anului. Cresterea profitului net fata de aceeasi perioada a anului trecut este de 43%, majorare ce se reflecta si in randamentul actiunii in 2007 – de aproximativ 18% la unsprezece luni.

    Banca Transilvania, cea de-a treia societate cu pondere mare in valoarea BET, de 19,95%, a inregistrat un profit pe actiune de circa 30% in 2007. Profitul net in trimestrul al treilea, de 16,1 mil. euro, e dublu fata de anul trecut, iar profitul net din primele noua luni, in valoare de 39,8 milioane de euro, a consemnat o crestere de aproape 60% fata de anul precedent. Banca Transilvania are o capitalizare de peste 1,4 miliarde de euro.

    Cele trei companii reprezinta aproape 60% din valoarea BET. Dupa randamentele lor, cotatia indicelui ar fi trebuit sa creasca mult mai mult decat cu 10,5%. Insa alte societati incluse in BET au avut randamente negative in cursul anului. Turbomecanica Bucuresti, spre exemplu, a pierdut circa 20% fata de prima sesiune de tranzactionare a anului. Transelectrica, actiune cu o crestere mare in primele luni dupa listare, a reusit o performanta negativa de 10 procente in 2007, iar Antibiotice Iasi a inregistrat un minus de 5,4%.

    „Sunt si riscuri pe sector de activitate sau pe context international. Bancile au mers bine anul acesta, dar s-ar putea ca anul viitor sa nu mai vedem aceleasi randamente. Profiturile bancilor incep sa scada, riscurile sunt mai mari“, explica Leonard Visan, director general al societatii de administrare a investitiilor Investica Asset Management. Mai mult, tendinta companiilor mari este de a-si plafona profiturile; stabilitatea si dezvoltarea limiteaza de cele mai multe ori cresterea de profit. Practic, cu cat este mai putin riscanta o actiune, cu atat mai mic este randamentul pe care il poate oferi.

    „Investitorii din piata Rasdaq sunt mai dispusi la risc decat cei din BVB. Si in multe cazuri cei dispusi la risc sau la investitii in companii mici si mai putin cunoscute au fost rasplatiti cu profituri pe masura“, afirma Gabriel Aldea, analist al Intercapital Investments. Analistul denumeste „rasdace“ societatile care au inca evolutii caracterizate de volatilitate foarte mare, indiferent pe ce piata sunt listate in prezent, unde un profit de cateva sute de procente poate disparea cu aceeasi rapiditate cu care a aparut.

    Exemplul cel mai la indemana este Dafora Medias, societate listata la categoria a III-a a Rasdaq, considerata „una dintre societatile create de brokeri sau speculatori“. Dupa o crestere de circa 75% in primele doua luni ale anului, actionarul majoritar, omul de afaceri Gheorghe Calburean, a decis majorarea capitalului social cu 38 de milioane de euro prin emiterea de noi actiuni in proportie de aproximativ zece actiuni noi la una detinuta. Aparitia noilor titluri, peste 881 de milioane de actiuni, a urcat capitalizarea Dafora pana la 290 de milioane de euro la inceputul lunii august, aproape tripla fata de valoarea dinainte de majorare. Inflatia de actiuni si cresterea mult prea mare fata de posibilitatile reale ale companiei au fost insa motivele unei corectii importante pentru Dafora, care a scazut cu mai bine de 50% in aproape trei luni, anuland cea mai mare parte din randamentul de la inceputul anului. De asemenea, capitalizarea a ajuns la 140 mil. euro.

  • Cautam muncitori chinezi si pakistanezi

    Cateva sute de oameni stau la rand in fata unei cladiri. Inauntru, cei care fusesera mai devreme la coada fac ziduri din caramida, tencuiesc, pun faianta sau construiesc de la zero un circuit electric pe niste panouri din coltul unei sali. In tot acest rastimp sunt cronometrati, iar la urma fiecare este verificat de o comisie de specialitate. Nu sunt imagini de la vreun proces de recrutare organizat la Bucuresti de firme vestice pentru selectarea muncitorilor autohtoni, ci de unul organizat intr-un oras mare din China, la care localnicii au participat in speranta obtinerii unui contract de munca in Romania.

    Imaginile sunt surprinse in mai multe poze, trecute in revista rand pe rand de catre Roxana Prodan, presedintele Patronatului Agentilor Economici Acreditati pentru Ocuparea si Plasarea Fortei de Munca, adica 56 de firme specializate in intermedierea contractelor de munca pentru straini. "Totul este cat se poate de serios. Companiile de recrutare straine ii cheama pe cei ce se incadreaza in descrierea postului, iar la testari pot participa si reprezentanti ai potentialilor angajatori", spune Prodan, incercand parca sa linisteasca temerile celor care s-ar teme de calitatea fotei de munca asiatica.

    Muncitorii chinezi, indieni, turci sau pakistanezi au ajuns astfel sa fie considerati de societatile de constructii ca o posibila solutie la criza de mana de lucru. "Nu vad alte solutii pe termen scurt. Sunt probleme foarte mari, iar societatile contracteaza proiecte in continuare", spune Razvan Niculescu-Aron, vicepresedintele Patronatului Societatilor din Constructii (PSC). Dupa el, iarna nu va ajuta cu nimic: vor urma probabil doua luni de pauza, iar constructorii s-ar putea trezi la venirea primaverii ca au si mai putini muncitori decat acum.

    Deficitul de forta de munca in acest sector este estimat la un minim de 160.000 de lucratori, raportat la numarul actual al celor ce muncesc in constructii – 360.000 de persoane. Constructorii spun ca deficitul se manifesta atat in cazul fortei de munca necalificata – spre exemplu, s-a ajuns la situatia in care un muncitor cere un salariu cu 30% mai mare daca lucreaza la un proiect din nordul Bucurestiului comparativ cu alte zone ale Capitalei -, cat si in cazul muncitorilor calificati. Acestia, zidari sau faiantari, solicita adesea salarii si de 1.000 de euro pe luna, potrivit reprezentantilor patronatului de profil.

    Numai ca alternativa asiatica nu este ieftina. "In medie, un muncitor calificat chinez vine in Romania pentru 635 de dolari pe luna, la care se adauga bonuri de masa si cazarea. Altfel nu ar avea de ce sa vina, cand la el acasa poate castiga 300-400 de dolari", spune Prodan. Chiar si asa, unii patroni de societati de constructii spun ca forta de munca straina poate fi o varianta mai ieftina. "Va fi din ce in ce mai greu sa gasesti forta de munca. Am inteles ca optiunea chineza este o alternativa. Daca va fi necesar, sunt dispus sa platesc, spre exemplu, salarii de 800 de dolari net", spune Vasile Turcu, proprietarul grupului de firme Romconstruct. Omul de afaceri, care este mai cunoscut pentru statutul sau de actionar al clubului de fotbal Dinamo Bucuresti, spune ca are in acest moment ingineri romani carora le plateste salarii de doar 6.000-7.000 de lei pe luna, la care se adauga niste bonusuri.

    "Le vom da muncitorilor niste norme, si daca le vor indeplini si se vor dovedi cu adevarat calificati pentru posturi, noi vom fi multumiti", adauga Turcu.

    Numarul strainilor care au primit in primul trimestru al acestui an aviz pozitiv pentru sedere in Romania a fost de aproximativ 4.300, cu peste 60% mai mult fata de aceeasi perioada a lui 2006, potrivit statisticilor Ministerului Administratiei si Internelor. Numarul maxim de permise de munca stabilit de autoritati pentru acest an a fost de aproximativ 12.000, dublu fata de 2006. Pentru la anul, Roxana Prodan estimeaza ca vor depune cereri pentru permis de munca, numai pentru domeniul constructiilor, 5.000-6.000 de muncitori straini, majoritatea urmand sa fie solicitati pentru lucrarile de infrastructura. In constructii lucreaza acum cateva mii de muncitori straini, potrivit estimarilor patronatelor de profil.

    Reprezentantii societatilor de constructii spun ca se vor aduce in 2008 atatia muncitori cati vor fi necesari, urmand ca, daca va fi nevoie, sa se faca presiuni asupra autoritatilor pentru majorarea plafonului de permise de munca pentru straini. Presedintele Asociatiei Romane a Antreprenorilor in Constructii (ARACO), Laurentiu Plosceanu, spune ca se va recurge chiar la negocieri directe cu patronatele si societatile de profil din alte state, cele din spatiul fostei Iugoslavii fiind primele tinte. El considera ca aducerea muncitorilor straini trebuie sa fie completata de cresterea salariilor din industrie, pentru a opri exodul de forta de munca autohtona. "Salariul mediu ar trebui sa ajunga in urmatorii ani la 600-700 de euro, echivalentul celui din Polonia sau Ungaria. Trebuie sa corelam insa aceste majorari salariale cu o crestere a productivitatii", spune Plosceanu.

    Patronatul a decis de curand ca salariul minim brut in constructii sa fie de la inceputul anului viitor de 570 lei brut pe luna (aproape 164 de euro), existand posibilitatea ca aceasta sa creasca pana la 800 de lei pana in 2009. Potrivit Institutului National de Statistica, salariul mediu net in sectorul constructiilor a ajuns in luna septembrie la 891 de lei (255 de euro), cu peste 21% mai mare fata de aceeasi perioada a anului trecut. Constructorii spun insa ca salariile reale sunt mai mari, deoarece multi muncitori doresc sa lucreze fara contract de munca, pentru a putea sa plece mai usor in eventualitatea unei oferte salariale mai bune.

    Unele companii au recurs deja la angajarea muncitorilor straini, cum ar fi cazul americanilor de la Bechtel, care au angajat 100 de turci pentru lucrarile la Autostrada Transilvania, sau al companiei romanesti Coifer, care a angajat 100 de muncitori originari din India. O companie de constructii care doreste sa aduca muncitori straini si apeleaza la o firma de recrutare specializata plateste in medie un tarif de 300 de euro pe muncitor, potrivit Roxanei Prodan. Acesta reprezinta tariful pentru pachetul maxim de servicii, care include organizarea procesului de selectie in tara de origine si intocmirea documentatiilor necesare, durata minima a unui contract de munca fiind de un an. In plus, antreprenorul va trebui sa plateasca si taxe de circa 250 de euro pe angajat, tariful firmelor de intermediere si taxele obligatorii fiind considerate de Vasile Turcu ca fiind "acceptabile, daca situatia o va cere".

    Cu toate acestea, procentul firmelor care au intentii certe pentru aducerea fortei de munca din strainatate este relativ redus, potrivit unui studiu intocmit de catre Fundatia Soros. "Intr-un viitor apropiat, imigratia nu pare sa constituie o optiune serioasa. Numai 7% dintre firme intentioneaza sa aduca forta de munca din strainatate, iar un procent apropiat (9%) se declara indecise, fara a respinge insa aceasta posibilitate", se mentioneaza in studiul "Piata fortei de munca din Romania si imigratia", realizat in randul a 600 de companii din constructii, industria textila si sectorul turistic – cate 200 din fiecare domeniu.

    Potrivit autorilor studiului, cea mai mare parte dintre firme au recurs la investitii pentru cresterea productivitatii, la tehnologizare si la introducerea de ore suplimentare, existand totusi si un procent de 17% din companii care au fost nevoite isi restranga activitatea din cauza deficitului de personal. "Exista riscul supraincalzirii pietei, pentru ca firmele de constructii nu pot face fata lucrarilor pe care le-au contractat. Am firme de constructii care imi spun ca nu pot sa execute toate proiectele, pentru ca nu dispun de forta de munca necesara", confirma Laurentiu Plosceanu.

  • Cabinet de milionar

    “Am plecat din Sibiu la 4 dimineata”, este prima propozitie cu care Ilie Vonica incepe interviul cu BUSINESS Magazin, desfasurat seara tarziu, dupa ora 9, intr-una dintre clinicile din Bucuresti care-i apartin. Urmatoarea fraza este de fapt o rugaminte: sa fim intelegatori, pentru ca dupa discutie urmeaza sa plece inapoi spre Sibiu. Pentru patronul grupului de firme Polisano, acum in varsta de 52 de ani, drumurile cu masina – cel putin de doua ori pe saptamana – intre Sibiu si Bucuresti sunt o obisnuinta, odata ce Capitala capata o pondere tot mai mare in afacerile companiilor pe care le administreaza.

    Pornit de la un cabinet de obstetrica-ginecologie in orasul de pe Cibin, urmat de infiintarea unui distribuitor de medicamente zonal in urma cu aproape 14 ani, grupul Polisano este acum intre primii cinci jucatori nationali in piata serviciilor de sanatate, iar Ilie Vonica – altminteri un om de afaceri foarte discret – s-ar putea mandri cu titlul de cel mai bogat om din Sibiu, conform ultimei editii a topului Capital, dupa ce i-a depasit pe Ioan Ciolan, proprietarul magazinelor de bricolaj Ambient si Ilie Carabulea, fondatorul holdingului Atlassib. Capital crediteaza familia Vonica cu o avere de 100-110 milioane de dolari. Dar Ilie Vonica nu-si asuma aceasta titulatura si spune ca nici nu stie exact cati bani are. “Intr-un business de genul acesta cine mai poate tine evidenta. Avem un business in continua derulare, transformare. Cine credeti ca sta sa numere?”

    Cu afaceri estimate la aproape 200 de milioane de euro in acest an, dintre care peste 150 de milioane de euro numai din distributia de produse farmaceutice, nu este de mirare insa ca Vonica este cautat de investitori interesati de achizitia unor parti din companiile controlate. “Chiar astazi (martea trecuta – n.red.) am primit o propunere”, recunoaste Ilie Vonica, fara a oferi alte amanunte. De altfel, nu e deloc vorbaret cand vine vorba despre discutiile de acest gen purtate in ultimii ani. De mai bine de trei ani, in piata distributiei de produse farmaceutice se vorbeste de vanzarea companiilor, dar pana acum prea putine tranzactii s-au materializat. Iar Vonica este unul dintre “suspectii de serviciu”, multi dintre competitorii lui vorbind de-a lungul timpului ca s-ar afla in negocieri de vanzare.

    Ca si Polisano, cea mai mare parte a distribuitorilor importanti sunt detinuti de intreprinzatori romani. Cativa au vandut catre investitori strategici, au avut loc si fuziuni, A&D Pharma s-a listat la bursa londoneza, dar sase din primii zece distribuitori sunt controlati inca de fondatorii afacerilor. Tendinta este de consolidare in acest segment, afirma analistii bancii de investitii Raiffeisen Investment. “In distributia de medicamente se manifesta clar o tendinta de consolidare, iar in acest caz se poate pune semnul egal intre consolidare si tranzactie. Fie distribuitorii vor fi preluati de marii jucatori europeni, fie vor fuziona intre ei – trendul este clar”, apreciaza Matei Filipidescu, senior analyst la Raiffeisen Investment.

    Vonica recunoaste ca a purtat discutii de vanzare – pe la el, ca si pe la alti distribuitori, au trecut probabil toti investitorii interesati de piata romaneasca – dar afirma ca inca nu a luat o decizie in acest sens. “In momentul in care faci un parteneriat strategic sau financiar te gandesti ca el trebuie sa aduca un plus de valoare in companie. Altfel nu are sens”, spune categoric Ilie Vonica, completand ca nu are rost sa faca aceasta miscare acum, cand are o echipa de management formata, suficiente resurse financiare care sa poata sustine dezvoltarea companiei, plus un plan de business bine pus la punct. Sibianul nu exclude insa posibilitatea unui parteneriat, “daca apare o oportunitate interesanta pentru companie”, dar, adauga el cu fermitate, “deocamdata nu este cazul si nu este de actualitate”.

    “Scopul meu acum este sa-mi dezvolt firma, sa-mi consolidez pozitia pe care o am, sa cresc mai mult decat piata si sa-mi ating obiectivele”, isi rezuma strategia Vonica. Cand vorbeste de obiective se refera la 300 de milioane de euro din distributia de medicamente si aparatura medicala in 2010, o retea de peste 50 de farmacii, doua spitale private, centre medicale in orasele importante si multe alte proiecte. Mai concret, in planurile de anul viitor intra deschiderea unui centru de imagistica la Sibiu, plus un centru de fertilizare in vitro in Bucuresti, urmand ca in 2009-2010, cand va avea suficiente policlinici in Capitala, sa deschida si un spital privat.

    Impartita in doua firme separate – Clinica Polisano, sub care functioneaza policlinicile si Centrul Medical Polisano, operator de spitale -, divizia de servicii medicale a Polisano numara acum un spital, o clinica, un laborator si un centru de fertilizare in vitro la Sibiu, plus doua clinici si un laborator in Bucuresti, urmand ca in cateva saptamani sa fie deschisa o a treia clinica in Baneasa. “Ca sa pui un spital pe picioare trebuie mai intai sa ai o retea de policlinici, iar cate avem noi acum nu sunt suficiente”, explica Vonica de ce vrea sa aiba cel putin cinci clinici in Bucuresti. “Dar daca apar oportunitati, ne vom dezvolta si in alte orase”, adauga el, mentionand si faptul ca in prezent are parteneriate cu cel putin doua policlinici in fiecare judet din tara.

    In Bucuresti insa, concurenta pe piata serviciilor medicale private este mult mai intensa decat in orasul de origine al Polisano. Companii precum Medsana, Centrul Medical Unirea, Medlife sau Medicover si-au extins in ultimii ani retelele de clinici, iar acum lupta se da pentru atragerea de personal. “Este criza de medici”, apreciaza Cristian Sas, director al clinicilor Polisano din Bucuresti. Pe de alta parte, si miza este mult mai mare in Capitala, recunoaste Sas, sustinand ca una dintre cele mai importante clinici din Timisoara, de exemplu, a strans in zece ani 800 de abonati, in timp ce Polisano, la doar un an si jumatate de la intrarea pe piata bucuresteana, a ajuns la 6.000.

  • Revenire puternica a bursei

    Saptamana a deschis pe plus, in crestere relativ redusa fata de ultima cotatie a lunii noiembrie, cu o crestere mai importanta pentru indicele SIF-urilor, plus 1,4%. Evolutia a continuat si marti, cu o majorare de 0,5 procente pentru BET, apreciere care indica un interes crescut pentru actiunile blue-chipsurilor. Marti a fost si ultima sedinta bursiera in care se puteau vinde actiuni din portofoliu pentru a subscrie la Transgaz (diferenta de timp apare din cauza perioadei de deocntare si incasare a banilor).

    "Astazi (miercuri) si maine ar trebui sa vedem verde in continuare, iar dupa aceea o corectie scurta. Saptamana viitoare incep sa se intoarca si banii din suprasubscrierea Transgaz, cati or fi, moment in care actiunile ar mai putea urca", a comentat un investitor atent la analiza tehnica in momentul respectiv. Si a avut dreptate. Miercuri cotatiile au inregistrat un salt semnficiativ, cu BET in urcare de doua procente, iar BET-FI cu 4,5%. Cea mai importanta crestere dintre SIF-uri a fost consemnata de Muntenia, cu un plus de 7,1% si o valoare de tranzactionare de 1,7 milioane euro.

    Cresterea a continuat cu mai multa forta si joi, cu o apreciere de 2,8% pentru BET si de 5% pentru BET-FI. In timp ce indicele companiilor mari si lichide si-a consolidat pozitia de deasupra pragului de 9.000 de puncte, SIF-urile au recuperat aproximativ 10% in doar doua zile si 15% in sapte sedinte consecutive de apreciere. Practic, societatile de investitii financiare au revenit cu cotatiile la nivelul lunii octombrie, recuperand pierderile din noiembrie, cea mai rosie luna a anului.

    Explicatiile pentru aprecierea neasteptat de puternica a titlurilor SIF nu s-au inmultit nici vineri, cand eventualele tranzactii imprtante ar fi trebuit sa iasa la iveala. Pe langa cea mai des intalnita explicatie, pretul de piata sub valoarea unitara (raportata la suma activelor), adica actiune ieftina, a mai aparut ideea privind modificarea situatiei contabile din 2008. Aplicarea standardelor internationale de contabilitate, masura ce va intra in vigoare de anul viitor, va mari profitul societatilor de investitii financiare, ceea ce se traduce prin dividende in crestere pentru actionari. Chiar si participarea masiva a SIF-urilor la oferta Transgaz (de ordinul zecilor de milioane pentru fiecare societate de investitii) ar putea fi o explicatie. Cei care nu au avut suficiente fonduri pentru participa cu succes la IPO, ar fi putut prefera sa cumpere SIF-uri, devenind actionari indirecti si la transportatorul de gaze naturale.

    Oferta initiala a Transgaz a fost de departe capul de afis al saptamanii. Prima saptamana a perioadei de derulare nu a inregistrat interes din partea investitorilor mari, subscrierile venind din partea celor cu sume mici, de maximum 0,5 milioane lei. Pana in acest moment, nivelul de cerere pe transa mica (40% din numarul total de actiuni scoase la vanzare, 470.000 de titluri) este de 677%, de aproape sapte ori peste oferta, iar numarul final de actiuni subscrise va fi aflat luni, cand vor fi inregistrate si ultimele ordine de cuparare.

    Investitorii mari nu s-au miscat pana in ultimele doua zile de derulare a ofertei, la finalul zilei de miercuri abia fiind acoperit numarul de actiuni oferite (60% din total, adica 706.000 de titluri). Iar saltul cu adevarat semnificativa a venit vineri, odata cu inregistrarea ultimelor ordine. Gradul de subscriere al transei mari a ajuns pana la 2.430%, adica de 24 de ori mai mult decat numarul de actiuni oferit. IPO Transelectrica de anul trecut, in valoare de aproape 35 milioane euro, a fost subscrisa de 6,5 ori, ajungand la o cerere in valoare de 230 milioane euro. Suma la care s-a ajuns in acest moment la Transgaz este de aproape cinci ori mai mari, fiind subscrise actiuni in valoare de 1,1 miliarde euro, record absolut pentru piata de capital romaneasca.

    Suma va fi probabil si mai mare dupa inregistrarea tuturor ordinelor de achizitie, cel mai probabil la finalul zilei de luni, 10 decembrie. Valoarea actiunilor cerute arata ca o eventuala oferta a companiei RCS & RDS ar fi avut succes pe piata romaneasca. Operatorul de cablu tv, internet si telefonie a renuntat la lansarea unei oferte initiale la London Stock Exchange, in valoarea de 500 milioane euro, dupa ce conditiile pietei au fost considerate nefavorabile.

    Transgaz a atras 1,1 miliarde de euro

  • Politica pasilor marunti

    Kempinsky, Sheraton sau Hyatt, despre care se vorbeste de atat timp, vor veni cu siguranta in Romania, insa asta nu se va intampla mai devreme de 2012“, considera Paul Marasoiu, director al firmei de consultanta Peacock Hotels. Marasoiu spune ca aceste lanturi hoteliere au proiecte in curs de derulare pe piata romaneasca si ca intrarea lor pe piata va insemna trei hoteluri cu 1.300 de camere in total, numai ca nu acum. Sunt doua motive pentru care vorbim de un orizont atat de indepartat: in primul rand, unui brand hotelier de top ii ia ani de zile pana sa semneze hartiile si sa cada de acord asupra parteneriatului si a modului cum va fi construit hotelul, iar in al doilea rand asteapta sa se consolideze piata, crede directorul Peacock Hotels. Pe piata hotelurilor bucurestene de cinci stele (unde momentan sunt prezente sase hoteluri, patru dintre ele fiind afiliate la lanturile JW Marriott, Hilton, Intercontinental si Crowne Plaza) se vor mai deschide insa 1.100 de camere in urmatorii trei-patru ani, care ar putea atrage nume noi de pe piata internationala. Dar nu vor pierde marii Sheraton si Hyatt cresterea de acum a pietei? „Astfel de nume nu au nevoie de o piata in crestere neaparat pentru a se aseza pe o piata noua, ele genereaza trafic prin simpla prezenta“, spune Marasoiu. Malin Malineanu, reprezentantul pentru Romania al lantului hotelier Best Western, e de parere ca intarzierea marilor operatori are de fapt legatura cu scaderea marjelor de profitabilitate din alte capitale central- si est-europene, precum Budapesta. „Deoarece acolo le scad profiturile, acestia sunt mai sceptici, iar cum in Romania si mai ales in Bucuresti bariera costurilor a crescut foarte mult, mai au timp sa se razgandeasca“, crede Malineanu.

    Asadar, pana la punerea primei caramizi pentru cele trei hoteluri, in Bucuresti se vor inaugura hoteluri de mici dimensiuni (pana in 100 de camere) si o serie de hoteluri medii (in jurul a 200 de camere) in noile cartiere mixte (rezidential plus birouri), care vor dezvolta noi zone ale Capitalei. „Este normal ca in zone precum Baneasa, Semanatoarea, Otopeni sau Eroilor-Cotroceni, unde se dezvolta atat de multe proiecte cu sute de locuinte si mii de metri patrati de birouri, sa apara si cate un hotel de dimensiuni direct proportionale cu dimensiunea proiectului“, explica Paul Marasoiu. Ceea ce este corect: in proiectul Baneasa, dezvoltat in zona de nord a Bucurestiului de Baneasa Investment, in cursul anului viitor se va deschide al patrulea hotel Ramada de pe piata romaneasca (primele trei fiind in Bucuresti si Sibiu), iar in cadrul proiectului Sema Parc, dezvoltat de compania River Invest pe locul fostei fabrici Semanatoarea, este proiectat un hotel de patru stele cu 200 de camere.

    Deocamdata, hotelurile de lant care se anunta anul viitor au nume cunoscute pe piata romaneasca: Ramada, mentionat mai sus, si un Royal Tulip – marca de cinci stele a lantului Golden Tulip, la sfarsitul anului 2008. Este insa si unul al carui viitor nume e deocamdata necunoscut: este vorba de hotelul Bulevard, aflat in posesia proprietarilor rafinariei Rafo Onesti, care sunt pe ultima suta de metri cu renovarea hotelului. Acesta va fi clasificat la patru stele si va avea 72 de camere, dupa cum spune Marius Voloschi, directorul hotelului.
    Dincolo de aceste proiecte, precum si de cele care ar fi trebuit sa se deschida in 2007 si au fost amanate pentru la anul (cum ar fi Radisson SAS sau primul hotel de doua stele al Continental Hotels), hotelurile care se pregatesc pentru 2008 sunt de dimensiuni mici spre medii. Pentru primavara, se anunta lansarea hotelului Carol, cu 80 de camere, dezvoltat de omul de afaceri Teodor Meita (care detine restaurantul-club McMoni’s) si un Golden Tulip, dezvoltat de Nord Group, cu o investitie de 12 milioane de euro in zona de nord a orasului. Tot la anul, firma lui Marasoiu se va ocupa de constructia si lansarea celui de-al doilea hotel al dealerilor Sony in Romania, care detin deja hotelul Tulip Inn din zona centrala a Capitalei. „Acest al doilea hotel al proprietarilor de la Tulip Inn va avea 136 de camere si va fi un hotel boutique, situat in zona de vest a Capitalei“, spune Paul Marasoiu, precizand ca, la patru stele, si acesta va fi afiliat retelei Golden Tulip.

    Cum piata bucuresteana pare ca inca isi ia avant pentru dezvoltari mai mari pentru viitorul apropiat, afilierile la lanturi internationale merg mai bine pentru moment in tara. Malin Malineanu, care anunta inca de la sfarsitul anilor ’90, la lansarea lantului hotelier Best Western in Romania, ca va ajunge la 10 hoteluri afiliate in cativa ani, va atinge aceasta cifra abia la sfarsitul acestui an. „Principala cauza a faptului ca afilierile nu au mers mai repede este faptul ca multi dintre proprietarii de hoteluri nu au inteles ce presupune o afiliere si nu au venit spre noi“, spune Malineanu, care a preferat ca hotelierii sa vina si sa solicite ei afilierea. Al noualea hotel Best Western a fost afiliat luna trecuta, la 12 kilometri de Sibiu. „Fantanita Haiducului este inceputul povestii noastre de dragoste cu Sibiul“, sustine Malineanu, care este in discutii destul de avansate pentru afilierea a inca unui hotel in Sibiu. Insa nu acesta va fi numarul zece al lantului, ci un hotel din Baia Mare. „De fapt, suntem in discutii avansate cu inca trei hoteluri, dar cel din Baia Mare va fi probabil primul dintre acestea“, spune Malineanu.

  • Un an asa si-asa

    Pusa pe seama concediilor, a caniculei sau a anuntatelor reduceri de preturi, evolutia sub asteptari a pietei farmaceutice in al treilea trimestru al acestui an a tras un usor semnal de alarma pentru firmele implicate. Desi previziunile pentru anul viitor ar putea fi extrem de optimiste, oamenii din industrie se arata mult mai ponderati in estimari.

    Sefii companiilor inca analizeaza doua seturi de date: de-o parte, intentia Guvernului de a mari anul viitor cu 27% bugetul sanatatii; de cealalta parte cresterea cu numai 4,5% a vanzarilor de medicamente in perioada iulie-septembrie, fata de acelasi interval al anului trecut, potrivit datelor comunicate de compania de cercetare a pietei Cegedim. Totusi, cresterea pietei este in grafic – intr-o perioada de 12 luni, pana la finele lui septembrie, vanzarile de medicamente s-au majorat cu aproape 15% fata de acelasi interval din anii precedenti. Aceasta e, de altfel, si majorarea pe care mizau cei mai multi producatori inca de la inceputul anului, cu mentiunea ca majoritatea lor sperau ca ei sa depaseasca rata de crestere a pietei. Dar primele doua trimestre au fost semnificativ mai bune.

    Acum, proiectul bugetului de stat pentru 2008 nu a facut prea multe valuri, desi vestile ar putea fi nesperat de bune, daca bugetul este adoptat de Parlament in forma propusa de Executiv. Pentru prima data, sanatatea ar putea primi 4,5% din PIB, ceea ce – in asumptiile Guvernului – va insemna un plus de 1,3 miliarde de euro. Ca urmare, cu peste sase miliarde de euro buget total, sanatatea va avea cel mai mare buget din ultimele doua decenii. Este drept ca din aceasta suma cheltuielile cu medicamentele sunt doar o parte, reprezentand cam un sfert.

    Totusi, previziunile privind vanzarile de medicamente in 2008 sunt moderate. Analistii Cegedim mizeaza pe o crestere de 10% anual in urmatorii trei ani, ceea ce ar duce piata farmaceutica la aproape 2,5 miliarde de euro in 2010, de la cele 1,8 miliarde de euro estimate pentru acest an. Cegedim a avut insa intotdeauna o atitudine rezervata.

    In schimb, Nicolae Iordache Iordache, country manager al producatorului ungar Gedeon Richter, estimeaza o crestere mai mare. „Ma astept ca, fiind an electoral, piata farmaceutica sa urce cu mai mult de 15 procente“, spune el. Afirmatia lui Iordache duce cu gandul la precedentul an electoral, 2004, cand vanzarile de medicamente au inregistrat un salt de peste 28%. Trebuie mentionat ca acest progres a fost datorat si schimbarii sistemului de raportare al Cegedim, de la preturi de producatori pana in 2003 la preturi de distribuitori din 2004.

    La jumatatea lui 2004, guvernul PSD a adoptat o masura care prevedea ca pensionarii cu venituri sub sase milioane de lei lunar (la acea vreme) beneficiau de o compensare de 90% la medicamente – adica plateau 10% din pretul medicamentului, restul fiind asumat de stat. Considerata o masura preelectorala mult prea consumatoare de resurse, decizia a fost abrogata dupa primul trimestru al lui 2005 de noul guvern, dar deja apucase sa lase urme in bilantul producatorilor. Si pozitive, si negative. Pozitive au fost majorarea vanzarilor si a profiturilor – scriptice – pentru ca, de fapt, compensarea de 90% a fost ultima piesa a dominoului care a impins sistemul de sanatate in cea mai grava criza financiara din ultimii 18 ani.

    In ultimii ani insa, situatia s-a reglat; producatorii, distribuitorii si farmaciile isi recupereaza mult mai rapid banii datorati de stat. „Diferenta fata de 2004 este ca acum sunt bani“, puncteaza Dragos Dinu, director executiv al grupului A&D Pharma, care reuneste cel mai mare distribuitor de medicamente din Romania, Mediplus, si cel mai important lant de farmacii, Sensiblu. El nu insista asupra posibilitatii de transformare a cifrelor din bugetul sanatatii in vector electoral, dar apreciaza ca majorarea salariilor – care alimenteaza fondul asigurarilor de sanatate – va duce si la cresterea pietei.

    Mult mai pesimist este Roberto Musneci, fost manager al GlaxoSmithKline Romania – cel mai mare producator de pe piata interna -, actualmente fondator si partener al firmei de comunicare institutionala Serban, Musneci si Asociatii. El crede ca anul viitor piata ar putea creste cu mai putin de zece procente („single digit“), dupa cresterile consistente din ultimii 4-5 ani. Musneci nu crede ca alegerile parlamentare ar avea efect asupra vanzarilor de medicamente. „Suntem deja in an electoral“, subliniaza el deja trecutele europarlamentare. Totusi, Guvernul a pus la punct un proiect de buget pentru anul viitor care, pe langa plusul pentru sanatate, promite o crestere cu 27% a banilor alocati educatiei, 12% in plus pentru asigurari si asistenta sociala si majorari cu 13%, respectiv 14% ale sumelor alocate agriculturii si transporturilor.

    O posibila explicatie a reticentei care se regaseste de mai bine de un an in mai toate estimarile este si faptul ca piata inca nu s-a stabilizat. Un exemplu este incercarea din ultimele luni a Ministerului Sanatatii de a reduce preturile medicamentelor comercializate in Romania, in medie cu 15%. Ultimul termen pentru intrarea in vigoare a noilor preturi este fixat pentru 31 ianuarie, dar masura a fost deja amanata de doua ori. Aceste amanari si-au pus amprenta pe vanzarile din ultimele luni ale companiilor farmaceutice, in opinia lui Marcian Gavrilescu, director general al producatorului de medicamente Labormed Pharma. „Nimeni nu voia sa mai cumpere, gandindu-se ca marja de profit ii va scadea puternic daca preturile vor fi mai mici dupa cateva saptamani.“

    Cei optimisti pun cresterile din urmatoarea perioada pe seama majorarii de venituri a populatiei, nu numai a bugetului alocat sanatatii. An de an, vanzarile de produse OTC (medicamente care se elibereaza fara prescriptie), care nu sunt finantate de stat, inregistreaza cresteri peste ritmul pietei. Un impact puternic ar putea avea in 2008 si programul national de evaluare a starii de sanatate a populatiei, care isi arata de pe-acum „coltii“. Analizele obligatorii pentru asigurati au scos deja la iveala boli necunoscute, iar observatorii pietei apreciaza ca sunt destule maladii grave, precum diabetul sau hepatita C, care afecteaza cu mult mai multe persoane decat cele luate acum in evidenta. Iar tratamentele pentru aceste boli sunt gratuite pentru pacienti, in schimb foarte costisitoare pentru stat.

    „Avem o piata subdiagnosticata“, spune Nicolae Iordache Iordache de la Gedeon Richter, aratand in special spre zona rurala. Cresterea valorica a pietei, pe fondul incercarilor ministerului de a scadea preturile medicamentelor, va veni din volume de vanzari mai mari. Pana la asaltul zonei rurale, poate ca adoptarea bugetului intr-o forma cat mai apropiata de cea propusa acum de Guvern va mai inviora previziunile companiilor.

  • Lazar si camioanele lui

    In fiecare saptamana, Ioan Lazar are cel putin 60 de interviuri cu viitori posibili soferi de TIR. La el ajung doar cei preselectati de resursele umane, care ii dau automat la o parte pe cei cu cazier, cu referinte proaste de la alti angajatori sau care au avut vreodata probleme cu alcoolul. „Ii intervievez personal, pentru ca soferii sunt cel mai important capital de lucru dintr-o firma de transport“, spune Ioan Lazar, proprietarul si directorul general al International Lazar Company, care se asteapta in acest an la afaceri de 60 de milioane de euro. Nu numai din transport, pentru ca omul de afaceri argesean este implicat in mai multe afaceri, doua dintre ele listate pe bursa Rasdaq, iar altele in parteneriat cu companii vestice.

    „Cred ca toate aceste parteneriate imi fac bine la imagine“, spune Lazar, care e mandru de acestea nu atat din punctul de vedere al volumului afacerilor (desi merg bine si ii asigura o treime din totalul vanzarilor), dar mai ales din modalitatea in care a ajuns sa deruleze afaceri cu volum atat de mare.

    Povestea lui Ioan Lazar incepe inainte de 1989, cand era tinichigiu auto si facea ceea ce el numeste „comert“ – cu fructe, cu legume, cu animale, cu piese auto, „cu tot ce se gasea“. „In 1990 aveam cateva sute de mii de lei si i-am folosit pentru a cumpara piese auto en-gros, tot ce gaseam in tara“, povesteste Ioan Lazar, care a atins astfel urmatorul prag financiar ce i-a marcat existenta in 1994, cand a numarat pentru prima data 100.000 de marci germane (aproximativ 60.000 de dolari, la cursul aferent anului 1995). In acel moment, a aparut o oportunitate de a cumpara de toti banii piese din Germania – insa avea nevoie sa intre in legalitate. „In acel moment nu aveam firma, nu aveam cont in banca, nu ma gandeam decat la piese, de unde sa le cumpar cat mai ieftine si mai multe“, spune Lazar. Volumul mare de piese achizitionate si nevoia de a le vinde cat mai repede au dus la deschiderea primului magazin de piese auto, in Bascov, langa Pitesti, unde omul de afaceri isi are si acum sediul.

    Ioan Lazar este foarte exact cu cifrele. Stie exact cat a castigat din fiecare afacere facuta, iar pierderile le vede ca pe niste intamplari care ii micsoreaza cateodata profitul. In 1994, primul an dupa deschiderea magazinului, a avut un profit net de 823.000 de dolari. Cu banii respectivi a continuat dezvoltarea si in 1995 a deschis magazine de piese auto la Bucuresti, la Valcea si la Sibiu. Extinderea i-a adus si nevoia de a transporta piesele si asa a cumparat si primul camion. Cum afacerea cu piese auto nu a mai durat mult si intre timp a renuntat la ea, Ioan Lazar s-a concentrat pe transport – oricum cumparase din 1995 camioane in fiecare an, „pentru ca incepusera sa vina din ce in ce mai multe comenzi pe transport“, ajungand la o flota de 35 de camioane in 2001. „In 2002 au fost doua momente de cotitura in istoria International Lazar Company (ILC)“, spune proprietarul afacerii, care a semnat atunci doua contracte ce l-au propulsat la un alt nivel al afacerilor. Cu un an inainte, pe Lazar l-a contactat un consultant care cauta un partener local pentru un joint-venture in domeniul transportului de autovehicule: „Am spus da imediat si am devenit francizor pentru Romania al Hödlmayr Austria“ – unul din cei mai mari transportatori de vehicule din Austria. Firma voia sa intre pe piata cat mai repede, deoarece avea de onorat un contract foarte important si anume contractul exclusiv pentru transportul masinilor din holdingul Tiriac. Dupa un an, austriecii se inteleg cu Ioan Lazar pentru infiintarea unui joint-venture in care romanul avea 49% si intra cu terenul, sase hectare pentru parcul auto al Hödlmayr International de la Bascov.

    Hödlmayr-Lazar este si acum una dintre afacerile unde Ioan Lazar este actionar, iar asocierea cu austriecii ii va aduce in acest an putin peste 8,5 mil. euro (Hödlmayr-Lazar va avea in 2007 o cifra de afaceri de 18 mil. euro). Intre timp, centrul de greutate al activitatii grupului romano-austriac s-a mutat de pe contractul cu grupul Tiriac (care inca este client, dar nu cel mai important) pe contractul cu Dacia-Groupe Renault.

    De fapt, dupa cum explica Ioan Lazar, contractul pentru transportul de masini a venit ca urmare a dezvoltarii unui parteneriat de transport de piese auto intre Dacia-Renault si International Lazar Company. Acesta a fost cel de-al doilea mare pas facut de companie in 2002, cand grupul de la Pitesti a cerut de la ILC sase camioane pentru cateva curse interne. „Pentru a construi o relatie buna cu ei, le-am dat camioanele la un pret mai mic si pe o comanda interna – ceea ce nu prea ne convenea, noi facand predominant curse internationale (85% din totalul afacerilor), pentru ca au adaos mai mare“, explica omul de afaceri.

    La cateva luni dupa aceea, Dacia a anuntat ca isi va externaliza divizia de transport, iar ILC s-a prezentat la licitatie alaturi de Viator Vektor, liderul pietei de transport din Slovenia. Cele doua firme au preluat impreuna peste jumatate din contractele de transport ale producatorului de autoturisme. „Din 2003, contractul cu Dacia a devenit foarte fructuos si am inceput sa ne dezghetam“, spune Lazar, care recunoaste ca daca nu ar fi fost contractul fericit cu cei de la Dacia, nu s-ar fi putut dezvolta atat de bine. Saltul s-a vazut in afaceri: de la 3,5 milioane de euro in 2002, compania si-a triplat afacerile in 2003, iar urcusul a continuat (16 mil. euro in 2005, 24 de milioane de euro in 2006 si 35 de milioane estimate pentru 2007). Estimarea pentru 2007 arata asa si datorita faptului ca, din a doua parte a lui 2006, Ioan Lazar a iesit din parteneriatul cu Viator Vektor si a preluat pe compania sa 68% din totalul necesarului de transport al Dacia – care ii asigura, in acest an, 65% din cifra lui de afaceri, adica 22,7 mil. euro. Volumul afacerilor cu Dacia va creste insa, dat fiind ca in aceasta perioada Lazar si oficialii de la Pitesti pregatesc semnarea unui contract pana in 2010, dar si marirea volumelor de transport. Pe langa dezvoltarea transporturilor, Lazar s-a mai ocupat si de achizitii: pe langa terenuri (detine acum aproximativ 40-50 ha in zona Pitestiului), a cumparat in 2004 Mecan Petrol Gaesti si apoi BAT Bascov, ambele cu activitati de forare si cu profit in acest an: 800.000 de euro la Mecan Petrol si 600.000 de euro la BAT. Pentru ambele a primit oferte de achizitie; cea mai buna a venit in 2003, imediat dupa ce a cumparat Mecan, de la compania italiana Demont (unul dintre cei mai mari montatori industriali din Italia), care i-a oferit 2 milioane de euro. „Atunci as fi vandut-o pe banii acestia, acum nici nu ma mai gandesc“, spune Lazar.

  • Al doilea intre baietii destepti

    Sase luni au durat negocierile cu indienii de la Mittal Steel pana cand Jack Cutisteanu, directorul general si proprietarul Petprod, unul dintre furnizorii privati de energie, a semnat contractul care prevedea furnizarea de curent electric pentru toate cele patru filiale ale grupului indian din Romania. Pe 11 decembrie 2007 se implinesc trei ani de cand Mittal a semnat si Cutisteanu a intrat efectiv in acest business al furnizarii de energie, dupa ce din 1996 isi incercase norocul in mai multe tipuri de afaceri.

    Petprod vine de la „petroleum products“ (produse petroliere), comertul cu produse petroliere fiind primul tip de afacere in care Jack Cutisteanu a intrat imediat dupa ce s-a intors in Romania din Israel, unde plecase cu parintii inca din copilarie. „Am facut initial trading cu produse petroliere, deoarece ma ocupasem de acest domeniu si in Israel si il cunosteam, apoi am facut trading industrial (echipamente si materii prime), pentru ca ulterior, in 2003, sa ne gandim la energie“, povesteste Cutisteanu.

    Dupa ce a semnat contractul cu Mittal, care presupunea livrarea a 100 MWh (din 230 MWh de care are nevoie combinatul, restul fiind furnizat de Electrica) spre cele patru combinate ale grupului indian (Galati, Iasi, Hunedoara si Roman), Petprod a devenit imediat si unul dintre cei mai mari furnizori de electricitate – atat din punctul de vedere al volumelor vandute, cat si din cel al veniturilor. Mai precis, a intrat direct in top, alaturi de Energy Holding (lider al pietei inca de la inceput), Grivco (companie controlata de Dan Voiculescu) sau de EGL Power & Gas Romania, filiala locala a EGL Elvetia, parte a grupului AXPO, unul dintre cei mai mari furnizori de energie din Europa.

    La trei ani de la semnarea contractului, Petprod se afla inca intre primii pe piata la furnizarea privata de energie, iar combinatele siderurgice ale Mittal sunt si acum cel mai important client al Petprod, aducandu-i peste 60% din cifra de afaceri. Cifra de afaceri care a fost de 41 de milioane de euro in 2005, la un an dupa semnarea contractului, si s-a dublat la sfarsitul lui 2006, ajungand la 87 de milioane de euro. Principalele cauze ale saltului sunt, conform lui Jack Cutisteanu, intrarea de noi clienti in portofoliu (precum Chimcomplex Borzesti) si cresterea preturilor energiei, care a dus la o renegociere a contractelor.

    Pentru 2007, saltul nu va mai fi insa atat de mare, iar cifra de afaceri a companiei este estimata sa ajunga la 92 de milioane de euro. Doua motive determina o crestere atat de mica a afacerilor, spune Cutisteanu. Primul a fost renuntarea la unul dintre clientii sai – Combinatul Mittal Steel Hunedoara, al doilea din cele patru ale Mittal dupa capacitate (700.000 de tone de otel anual, al doilea dupa Galati, cu 5,5 milioane de tone si inaintea combinatelor de la Iasi si Roman, cu 380.000, respective 500.000 de tone). „Deoarece acest combinat avea o curba de sarcina foarte proasta si impredictibila, am convenit sa devina client direct al unui complex energetic de la Craiova, care sa ii poata livra mai bine energia de care are nevoie“, spune Cutisteanu. Cu celelalte trei combinate, contractul a ramas in picioare si deocamdata este semnat pana la sfarsitul anului 2008, spune Cutisteanu, recunoscand ca acest contract de 14 luni semnat cu indienii este destul de neobisnuit, 12 luni fiind perioada cea mai des intalnita. Al doilea motiv pentru cresterea mai mica a cifrei de afaceri este faptul ca 2007 a fost un an „asezat“, spune Cutisteanu. A fost un an cand marjele de profit au fost putin mai scazute din cauza achizitiilor de pe bursa de energie, iar salturi nu au prea putut fi in conditiile in care contractele pentru companiile mari erau luate deja de unii dintre furnizori, iar piata si-a pastrat structura.

    Toate acestea nu il deranjeaza pe intreprinzator atat timp cat clasamentul celor mai importanti furnizori de electricitate nu si-a schimbat nici el structura, iar Petprod este in continuare pe locul al doilea, dupa Energy Holding. Al doilea intr-adevar, dar la o distanta de mai bine de 200 de milioane de euro de compania cumparata anul trecut de elvetienii de la Société Bancaire Privée Geneva (comparatia este facuta pe cifrele de afaceri din 2006, cand Energy Holding a avut afaceri de 306 milioane de euro, iar PetProd de 87 de milioane de euro). Cutisteanu spune ca serviciile pe care le ofera Energy Holding clientilor sunt aproximativ aceleasi oferite de majoritatea furnizorilor din piata (cum ar fi managementul de sistem). Insa Energy Holding are o structura mai complexa atat ca numar de angajati (peste 50), dar si ca investitii, datorita numarului mai mare de clienti si tipologiei de business. „Investitiile facute de ei au fost facute pentru extinderea regionala“, spune Cutisteanu. Energy Holding detine 20% din piata livrarilor pentru consumatorii eligibili din Bulgaria si are planuri de extindere regionala in Serbia si Grecia. Pe piata bulgara, Energy Holding estimeaza pentru 2007 livrarea a 55.000 MWh lunar consumatorilor industriali si atingerea unei cifre de afaceri de circa 30 de milioane de euro.

    Energy Holding este singurul furnizor roman care tranzactioneaza energie in afara Romaniei. „Multi furnizori exporta energie, insa a exporta e una si a livra direct consumatorului local e alta“, explica Victor Ionescu, presedintele Operatorului Comercial al Pietei de Energie (OPCOM) – bursa de energie de la Bucuresti, parte din Transelectrica, transportatorul national de energie. Pentru a lucra direct pe o piata dintr-o alta tara, fie si vecina, trebuie ca furnizorul sa aiba licenta in acea tara de la operatorul pietei de acolo. „De asta este atat de important ca Europa de Est sa decida unde va fi bursa regionala, pentru ca acea bursa regionala sa dea licente valabile doritorilor in toata regiunea“, spune Victor Ionescu, care a depus candidatura ca OPCOM sa devina bursa regionala de energie. Insa ambitii similare au si operatorii din Praga si Budapesta. „Odata deschisa piata regionala, va fi mai simplu sa intram si pe pietele vecine, dar pana atunci nu intentionam asta“, spune Jack Cutisteanu.

    Topul furnizorilor privati