BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Fericirea angajatului creste profitul

    “In Romania, in momentul de fata exista afaceri care merg oricum, afaceri care nu merg nicicum si afaceri al caror succes este dictat de factorul uman. Realitatea este ca firmele se concentreaza mai mult pe probleme cum ar fi achizitionarea de marfa la cel mai bun pret, gasirea unei retele de distribuitori, productie cu costuri mici, iar grija pentru oameni vine abia apoi”, spune Octavian Pantis, managing director al TMI Romania. Cu toate acestea, in ultimii ani, programele de training pentru perfectionarea atitudinii angajatilor si a relatiei cu clientii, precum si solicitarile pentru sesiuni de teambuilding, menite sa creeze un mediu propice de munca, au crescut substantial, iar aceasta se resimte in valoarea pe care a atins-o piata de training: 30-40 de milioane de euro. La fel de mult a crescut si cererea pentru programele de retentie de personal, in conditiile in care tot mai multi angajatori au inceput sa constientizeze importanta mentinerii unor angajati fideli si experimentati.

    Iar aceasta inseamna ca strategiile si modelele de afaceri care aduc in prim-plan factorul uman si care in tari precum Statele Unite ale Americii sunt la mare cautare incep sa isi faca loc si in mediul romanesc de afaceri. Totusi, asimilarea lor se face greoi, iar momentul in care cultura organizationala a companiilor autohtone va fi centrata pe angajati inca se lasa asteptat. “Este si normal sa fie asa. Pana in ‘90, mediul economic din Romania nu avea planuri de business, cultura, iar toate acestea se invata in timp”, spune Mark Matheis, trainer in cadrul Institutului Disney. Cu alte cuvinte, nu putem avea deocamdata pretentia ca putem prelua practicile americane in ceea ce priveste formarea angajatilor si relatia acestora cu clientii, pentru simplul motiv ca nu avem expertiza acestor practici. In acest caz, ar fi importul de specialisti o solutie? “Nu cred. Trebuie sa lasam lucrurile sa-si urmeze propriul curs, pentru ca daca am veni noi din SUA sa impunem modelul nostru in tari care acum se dezvolta, rezultatul ar fi dezastruos: nu am face decat sa sufocam ceea ce au reusit sa construiasca pana acum. Am incercat sa facem asta la Disneyland-ul de la Paris si nu ne-a iesit”, completeaza Matheis.

    Prezenti in Romania cu ocazia conferintei The Disney Keys to Excellence, un eveniment BUSINESS Magazin organizat de Qualians in parteneriat cu Flanco, Mark Matheis si Dennis Frare au tinut sa sublinieze ca succesul si renumele de care se bucura astazi imperiul de companii media fondat de Walt Disney este in cea mai mare parte rezultatul programelor eficiente de training pentru angajati. De altfel, Institutul Disney este recunoscut in toata lumea pentru programele de training pentru manageri si oameni de afaceri pe care le organizeaza in toata lumea. Institutul Disney foloseste un stil interactiv de training, iar programele sale pun accentul pe leadership, capacitatea de selectie a angajatilor potriviti, motivarea acestora, dezvoltarea unei filozofii de excelenta in afaceri.

    Cat de important este pentru o companie sa aiba angajati fideli si satisfacuti de locul de munca? “Este foarte important, pentru ca produsele pot fi copiate, pot fi facute in serie daca stii reteta; cand vine vorba insa de doua companii care se bat pe aceeasi zona, diferenta dintre cea de pe primul loc si cea de pe al doilea sta in angajatii pe care ii are fiecare”, considera Dennis Frare. Trainerul de la Institutul Disney subliniaza ca orice companie care vrea sa-si impuna pe piata un produs sau serviciu trebuie sa isi educe angajatii sa invete cum sa atraga clientii, iar aceasta se face prin investitii permanente in resursele umane.

    In ceea ce priveste piata romaneasca, specialistii Disney spun ca schimbarea va surveni abia peste cativa ani buni, cand puterea exemplului si aplicarea lui isi vor face loc in tot mai multe companii, pornind de la departamentele de resurse umane si pana la nivelul de top management, in conditiile in care exista o legatura demonstrabila intre un leadership eficient si rezultatele financiare bune.

  • Angajati casatoriti cu compania

    Jack Welch, fostul CEO al General Electric, este exemplul cel mai cunoscut de manager longeviv. De-a lungul celor 22 de ani cat a condus General Electric, a reinventat compania de cateva ori, iar valoarea afacerii a crescut de 200 de ori. “Intimitatea cu o organizatie, mai ales cu una mare, se obtine greu si este cu atat mai valoroasa”, comenteaza Adrian Stanciu, partener al companiei de consultanta Ascendis.

    Jack Welch este dovada ca eficacitatea pe termen lung a unei persoane in acelasi post dintr-o organizatie este posibila, cu conditia ca managerul insusi sa fie capabil sa se adapteze si sa se reinventeze mai intai pe sine. “Este drept ca aceasta capacitate nu e foarte raspandita si, oricum ar fi, exercitiul e provocator, de aici parerea raspandita ca e mai simplu, pur si simplu, sa schimbi des compania sau persoana care o conduce”, spune Stanciu.

    Multi manageri se simt mult mai in siguranta daca nu isi schimba des locul de munca si daca investesc in loialitate si in numarul de ani pe care il petrec intr-o companie. Toate acestea sunt rasplatite de companie prin promovarea la un anumit interval pe scara ierarhica si prin beneficii materiale. Reversul medaliei este ca, de-a lungul timpului, productivitatea unei persoane aflate pe acelasi post intr-o companie poate sa scada. Panos Manolopoulos, managing partner al companiei de executive search Stanton Chase, considera ca in general perioada cea mai buna din punctul de vedere al productivitatii pentru un CEO incepe din anul al doilea, dupa ce trece perioada de acomodare, si tine pana in al patrulea an, dupa care incepe sa scada.

    De regula, companiiile care au un business stabil si care prefera sa creasca foarte putin pentru ca totul sa presupuna un risc minim prefera o conducere orientata mai mult pe administrare. “Vor fi preferati managerii cu vechime foarte mare in firma, ce stiu tot ce se intampla acolo. Un manager care a facut lucrul acesta cativa ani are aici toate sansele sa ramana in functie foarte multa vreme”, spune head-hunterul George Butunoiu.

    In cazul companiilor axate pe crestere rapida si intensa, conducerea este, de regula, orientata pe dezvoltarea afacerii si sunt cautati oameni in primul rand indrazneti, care pot sa-si asume riscuri. “Sansa ca ei sa plece din firma repede e cu atat mai mare cu cat riscurile asumate sunt mai evidente: fie nu ies lucrurile cum trebuie si atunci e dat afara sau pleaca el singur, fie are rezultate spectaculoase si atunci e vanat de altii sau pleaca sa-si faca afacerea lui. Oricum, sansele sa plece sunt mult mai mari”, crede Butunoiu.

    Indiferent daca lucrurile merg bine, George Butunoiu considera ca intr-o firma foarte orientata spre schimbare e bine sa se schimbe managerii o data la trei-cinci ani, pentru a asigura un flux de idei noi in companie, in timp ce in firmele mai conservatoare, aceasta schimbare ar fi benefica dupa zece ani sau chiar mai mult. Evident, cat anume sta un manager intr-o companie depinde si de alti factori. Intr-o companie multinationala care ofera angajatilor de la inceput planuri de cariera bine puse la punct, angajatii au tendinta de a ramane mai mult timp. “In momentul in care modul de a urca pe scara ierarhica este foarte transparent si stii de la inceput care poate fi parcursul tau profesional, stai in compania respectiva mai mult timp. Sunt insa si companii care au nivelul de top inchis angajatilor si atunci trebuie sa ai noroc si rabdare si alte calitati pe langa cele manageriale pentru a ajunge acolo”, spune Panos Manolopoulos.

    In fine, in opinia lui Adrian Stanciu, sunt persoane care raman mult timp intr-o companie pentru ca si-au atins limitele de crestere si nu pentru ca sunt fidele companiei respective. “Pot fi, de pilda, directori generali sau de departamente mari intr-o firma din Romania care nu vor sa fie intr-un post mai sus, ce ar presupune expatrierea sau un volum mai mare de munca. Sau pot fi antreprenori care nu mai au chef sa creasca, nu mai au motivatie”, spune Stanciu.

    Statisticile arata ca aceia care urca pe scara ierarhica mai repede sunt cei ce schimba foarte des companiile in cariera lor. In cazul pietei romanesti, dorinta si nerabdarea de a avansa joaca un rol important in schimbarile frecvente ale locului de munca. “Problema cu managerii romani este ca ei cred ca toti pot deveni directori generali. Dar daca ar fi asa, nu ar mai exista alte functii. In plus, Romania este o piata orientata pe titlu, chiar daca nu conduc nimic, toti vor sa fie numiti manageri”, e de parere Manolopoulos.

    Direct legata de predispozitia pentru schimbare a directorilor romani este problema neincrederii in compania unde lucreaza si in stabilitatea mediului economic in general, considera Butunoiu. “Rata de mutare a managerilor urmeaza fidel acest nivel al increderii dintr-o societate: cu cat increderea e mai mare, cu atat mutarile sunt mai rare. E logic sa fie asa: cand neincrederea e mare, sansele sa apara conflicte si surprize neplacute sunt si ele mari”, spune George Butunoiu.

  • Ofensiva japoneza in industria auto

    Intrarea pe piata in mod direct cu o reprezentanta a adus pentru Mazda sau Honda vanzari cel putin duble in primul trimestru al acestui an, marcile japoneze inregistrand o crestere cumulata a vanzarilor de aproape peste 70%, pana la 6.300 de masini, potrivit statisticilor APIA. Si aceasta in conditiile in care piata de import a inregistrat o crestere de peste 25% in aceasi interval, iar marcile frantuzesti, spre exemplu, au scazut cu mai mult de 4%, Renault, liderul pietei in ultimii zece ani, pierzand chiar locul intai intre marcile de import.

    “Modelul Laguna III abia a fost lansat pe piata, in timp ce Megane si Clio, “locomotivele” marcii Renault au ajuns la maturitate si, implicit, spre final de cariera”, a spus Constantin Stroe, vicepresedintele Automobile Dacia.

    Cu toate acestea, situatia din Romania este inca departe de cea inregistrata la nivel mondial unde Toyota a urcat constant in clasament si se lupta cu General Motors pentru pozitia de lider. Astfel, in primele trei luni ale anului, Renault, Peugeot si Citroën au vandut impreuna cu 50% mai mult decat cele sapte marci japoneze la un loc. Anul trecut, vanzarile de marci frantuzesti erau de peste doua ori mai mari decat ale celor japoneze. De ce au crescut marcile japoneze atat de mult?

    “Preferintele clientelei romanesti pentru Toyota sunt inclusiv determinate de faptul ca aceasta este, potrivit studiilor internationale, una dintre cele mai fiabile marci. In plus, repozitionarea preturilor automobilelor Toyota le-a facut mai accesibile”, a subliniat Stroe.

    Cele mai bine vandute modele ale marcii pe piata locala in primele trei luni au fost Avensis (modelul din clasa medie), urmat de Yaris (clasa mica) si Corolla (segmentul compact).

    “In 2008 vanzarile Toyota pe piata locala vor creste cu 30% datorita dezvoltarii retelei. Incetinirea ritmului de crestere de la peste 70% la 30% se va datora factorilor externi, precum taxa de prima inmatriculare (devenita taxa de mediu – n.red.). Un alt factor care va influenta vanzarile va fi evolutia leului in comparatie cu moneda europeana”, a spus Mihai Bordeanu, directorul comercial al Toyota Romania.

    Cea mai importanta crestere intre toate marcile japoneze a fost inregistrata de Mazda (vanzari mai mari de sase ori), in conditiile in care in primul trimestru al anului trecut vanzarile au fost de mai putin de 100 de masini, iar martie 2008 a fost luna cu cele mai ridicate vanzari de la intrarea marcii pe piata romaneasca.

    Potrivit oficialilor, principalul motiv care a dus la aceasta crestere a fost innoirea portofoliului de modele in primele trei luni ale acestui an (Mazda 2, CX-7 si Mazda 6). In plus, numarul distribuitorilor Mazda va creste in acest an la 20, prin deschiderea a 11 noi showroom-uri.

    Planuri mari are si Honda, marca nipona avand stabilit pentru acest an un obiectiv de vanzari de 3.500 de masini, fata de aproximativ 2.000 anul trecut, potrivit declaratiilor lui Florin Tudor, country manager in cadrul Honda Trading Romania. Mai este insa cale lunga pentru ca soricare dintre marcile japoneze sa ajunga la un volum anual de 20.000-30.000 de unitati, precum Renault, Volkswagen, Skoda sau Ford.

    Bilantul primului trimestru
    Vanzarile de masini japoneze au inceput de anul trecut sa inregistreze un ritm accelerat de crestere, pe masura ce tot mai multi producatori au decis sa intre pe piata locala prin intermediul unei reprezentante sau al unui importator propriu.

  • Croitori din Bangladesh la Steilmann

    "Toti vorbesc despre cat au investit in masini, dar cat a investit fiecare in oameni?”, intreaba retoric Romeo Pomponiu, incercand parca sa se convinga ca pentru producatorii romani de confectii, importul de forta de munca din pietele asiatice poate fi o solutie care sa-i poata salva de la faliment.

    “De fapt nu este import, este o investitie pe termen lung, cu multe riscuri si pe care o faci din necesitate”, se corecteaza repede directorul general al Steilmann Bukarest, companie in care actionar majoritar este grupul italian de textile Miro Radici, dupa ce a cumparat in 2006 compania Steilmann International, cu care Romeo Pomponiu s-a asociat in afacerea din Romania.

    In fabricile Steilmann din Craiova, Satu Mare, Sibiu, Sighetu Marmatiei si Mangalia lucreaza 3.300 de angajati, jumatate fata de cati erau in urma cu opt ani. Productia a scazut pana la 3,5 milioane de confectii pe an, de trei ori mai putin decat in 2000.

    “Folosim doar 50% din capacitatile de productie pe care le avem. Necesarul de personal ar fi de circa 5.000 de oameni”, estimeaza Mariana Pietrareanu, director de productie in cadrul Steilmann Bukarest.

    Cu perspectiva ca Romania sa devina centrul de productie al grupului Radici pentru toata Europa de Est, actionarii au decis sa suplimenteze numarul de salariati cu muncitori straini. “Evident ca am cautat mana de lucru in tara, dar n-am avansat in nici-un fel pana acum. Tinerii prefera alte meserii mai banoase, in loc sa lucreze intr-o fabrica de confectii”, tine sa precizeze Romeo Pomponiu.

    Asa incat vor veni lucratori straini: 600 de muncitori din Bangladesh vor fi angajati in fabricile Steilmann din Craiova si Satu Mare. “Intr-o prima etapa vom aduce 200 de oameni, restul urmand sa ajunga in tara in alte doua transe. Proiectul este foarte complex, pentru ca implica si administratiile locale cu care vom lucra pentru a le asigura cazarea si masa”, explica Pomponiu.

    Cat cheltuie Steilmann cu un angajat strain? “Mult. Daca inmultim salariul platit de cateva sute de euro, plus transport, cazare, masa si asigurari cu o perioada de timp de minimum trei ani, pentru ca nu poti face un contract pe cateva luni, investitia e considerabila”, raspunde omul de afaceri, fara a intra in detalii.

    In Romania, salariul mediu net in industria confectiilor este undeva la 300 de euro, de cel putin cinci ori mai mult decat in Bangladesh. Angajarea de muncitori straini in fabricile de confectii nu este o premiera: firma de confectii Wear Company din Bacau lucreaza deja de aproape doi ani cu muncitori chinezi, iar in februarie anul acesta a anuntat completarea schemei de personal cu 190 de angajati din Bangladesh, dintre care 60 au ajuns la Bacau.

    “Avem contracte de respectat. Nu ne putem permite ca oricand se deschide un mall sau un hipermarket sa ne plece zeci de angajati. Este nevoie de un numar fix de muncitori pe care sa ne bazam”, declara intr-un interviu anterior Antonello Gamba, directorul general al Wear Company, parte a grupului italian CDA specializat in productia de confectii sportive.

    In afara de China si Bangladesh, Gamba cauta mana de lucru si in Coreea sau Vietnam. Intr-adevar, refrenul tuturor producatorilor de confectii este ca amenintarea principala, a acestui an si probabil a altor cativa ani de acum inainte, este criza de forta de munca.

    “Vad viitorul foarte gri”, apreciaza Maria Grapini, presedintele Federatiei Patronatelor din Industria Usoara (FEPAIUS). Forta de munca oricum a scazut continuu, pe masura pierderii de viteza a industriei: de la 830.000 de angajati in 1990, in industria textila mai lucreaza acum cu circa 350.000. Si desi anul trecut s-au desfiintat aproape 50.000 de locuri de munca, ar mai fi vacante in domeniu aproape 20.000 de posturi.

  • Baietii destepti vor sa aprinda becul

    Jack Cutisteanu, directorul Petprod, al doilea furnizor privat de energie electrica de pe piata, le prezenta acum un an celor cinci colegi ai sai o noua achizitie, mica, dar importanta: un program software cu care sa poata urmari micii consumatori.

    Programul software era parte din planul lui Cutisteanu de a intra, imediat dupa liberalizarea pietei de energie (care a avut loc la 1 iulie 2007), in segmentul micilor consumatori, „de apartament”.

    „Acest segment iti schimba radical structura de vanzari, dar eu am cochetat mult cu ideea, deoarece il consider un segment important si stabil”, spune Cutisteanu. Petprod, firma prin care Jack Cutisteanu livreaza energie catre combinatul siderurgic Arcelor Mittal, nu a fost singura care a luat in considerare intrarea in acest segment, micii consumatori fiind vizati si de o parte din ceilalti furnizori privati din piata de energie – precum EGL Power & Gas, Energy Financing Team (EFT) sau Luxten.

    Prima faza a interesului nu se va concentra direct pe cei mai mici dintre consumatori, adica pe cei casnici, ci pe micii institutionali – companii mici si medii, cu consum stabil din activitati precum mica productie sau utilizarea intensa a serverelor, dar si consumatori medii de curent pentru iluminare, precum magazinele sau cafenelele si cluburile.

    Primul anunt de acest fel a fost facut la sfarsitul anului trecut de EFT, trader de energie care spune ca principalul obiectiv al grupului pentru acest an este patrunderea in segmentul de consumatori intre 1 si 10 MW. EFT, care a avut anul trecut afaceri de 40 de milioane de euro, a vandut pana acum energie pe piata en-gros, avand ca parteneri grupuri ca CEZ, ENEL, E.ON, Romelectro, Petprod, Grivco si Elcomex.

    „Acesti consumatori intre 1 si 10 MW sunt o piata destul de mica din punct de vedere valoric, insa destul de pretioasa din punctul de vedere al stabilitatii”, spune Jean Cutisteanu, analist independent al pietei de energie. Asadar, desi un client de 5 MW va aduce mult mai putini bani decat unul de 50 sau 500 MW, acesta nu va fi vanat, cum sunt marii consumatori, mai spune Cutisteanu.

    Pe langa ca sunt vanati, marii consumatori mai au un dezavantaj – dupa cum spune Jean Cutisteanu: vor cam disparea de pe listele de clienti, deoarece marile companii consumatoare de energie, precum Alro, Petrom sau chiar unele fabrici de dimensiuni medii iau in calcul fie constructia unor centrale pentru a-si produce singure energia, fie participarea la proiecte de dezvoltare a unor producatori de energie.

    De ce nu au aparut astfel de intentii mai devreme, mai precis imediat dupa liberalizarea totala a pietei de energie? Cel mai important raspuns este ca acesti clienti mici nu au fost destul de atractivi pentru furnizorii alternativi, care vizeaza marii consumatori – strategia lor de lucru fiind lucrul cu putini angajati si putini clienti, asadar costuri reduse si profituri mari.

    „Furnizorii alternativi de astazi nu sunt interesati de consumatorii mici, nici macar de cei industriali mici, cu atat mai putin de cei casnici. Costurile lor cu furnizarea sunt mari si prefera sa aloce resursele catre consumatorii mari, cu consum in banda previzibil”, spune Adrian Borotea, corporate affairs la CEZ Romania, companie care a cumparat Electrica Oltenia, avand, asadar, si un important portofoliu de clienti captivi. „Experienta internationala arata ca mai mult de 95% din consumatorii casnici prefera sa nu-si exercite eligibilitatea si sa ramana protejati cu tarife reglementate, fiind in continuare alimentati de furnizorul traditional”, spune Adrian Borotea.

    Dupa cum arata datele pietei, pretul reglementat se va mai mentine o perioada destul de lunga pe piata: „Toate statele membre au ales sa pastreze o perioada de tranzitie de maxim sase ani pana la eliminarea definitiva a preturilor reglementate, iar Romania va adera cu siguranta la aceasta optiune”, spune Jean Cutisteanu.

    Asadar, deocamdata cel putin, investitia intr-un sediu mare si in infrastructura necesara nu se justifica pentru a atrage niste clienti acum captivi, cu un consum mic si care beneficiaza, deocamdata, de un pret reglementat – minim garantat de catre Autoritatea Nationala de Reglementare a Energiei.

    Jack Cutisteanu explica faptul ca, pentru a intra pe piata acestor consumatori, furnizorii ar trebui sa construiasca un pret destul de apropiat de cel reglementat, prin adunarea unor costuri fixe si reglementate (precum acciza care merge la buget, pretul transportului energiei, platit la Transelectrica, taxa de distributie platita distribuitorului zonal si TVA) cu unele variabile (pretul energiei si profitul propriu al furnizorului).

  • Morgan Stanley castiga teren la BVB

    Nici un broker sau actionar al BVB nu spune ca vanzarea participatiei inseamna iesirea de pe piata tranzactiilor cu actiuni. Dar valorificarea unor titluri al caror pret s-a dublat in mai putin de un an si are perspective bune in continuare nu se face fara motive intemeiate. In primul rand trebuie sa vedem ce inseamna Bursa de Valori.

    O societate pe actiuni, cu un capital social de aproape 50 de milioane de lei (aproximativ 13,5 milioane de euro la cursul zilei), cu o valoare nominala pe actiune de 10 lei. Numarul total de titluri include si 184.200 de actiuni preferentiale, care nu ofera drept de vot in cadrul Adunarii Generale (conform regulamentului de functionare al BVB, drept de vot nu au decat societatile de brokeraj, nu si persoanele fizice).

    Actionarii sunt 72 de persoane juridice si 86 de persoane fizice, dintre care doar 66 au drept de vot. In prezent, principalul actionar, conform datelor de pe site-ul BVB, este SSIF Broker Cluj, cu 2,96%, in conditiile in care nici un actionar nu poate detine mai mult de 5%.

    Compania Bursa de Valori Bucuresti a avut anul trecut o crestere de aproape 40% a tranzactiilor derulate fata de 2006, a caror valoare a ajuns pana la 4,1 miliarde de euro, conform datelor preliminare. Sustinerea volumului de tranzactionare, in principal de catre investitorii straini, a insemnat o majorare cu 87% a profitului net, care s-a ridicat astfel la 8,7 milioane de euro.

    Important de subliniat este ca Bursa creste indiferent de trend. “Daca trendul este descrescator, BVB isi mentine aceeasi valoare, dar daca este ascendent, Bursa va creste mult mai mult”, spune Stere Farmache, presedinte si director general al BVB.

    In prima parte a anului trecut, Bursa de Valori era estimata la aproximativ 75-80 de milioane de euro de catre firma de consultanta Ernst & Young, valoare la care a ajuns dupa ce pretul unei actiuni a crescut de zece ori fata de cotatia sfarsitului de an 2004.

    Vanzarile de actiuni nu au aparut insa decat inspre sfarsitul lui 2007, cand banca de investitii Morgan Stanley a achizitionat societatea de brokeraj HTI Imobiliare. Iar valoarea Bursei a crescut exponential. Conform datelor rezultate din vanzarile efectuate luna trecuta, cele aproape 50 de milioane de actiuni ale BVB pot fi vandute contra unei sume intre 210 si 236 de milioane de euro.

    Unul dintre principalii vanzatori de actiuni este WBS Romania, societate de brokeraj controlata de Cristian Sima. Presedintele WBS a achizitionat tot mai multe actiuni in perioada in care facea parte din Consiliul de Administratie (CA) al Bursei, cu intentia de a obtine cat mai multe voturi. Esecul de a reforma activitatea BVB – intentia declarata in momentul intrarii in CA – a determinat brokerul sa demisioneze din conducerea bursei. Titlurile detinute au fost de atunci ca o investitie, din care a incercat sa obtina maximum de profit.

    In vara lui 2007, WBS Romania a achizitionat circa 20.000 de actiuni de la Mobinvest Oradea la pretul de 90 de lei/actiune, insa din cauza unui sechestru asigurator asupra respectivelor titluri, tranzactia a fost blocata, situatia acestora fiind in continuare incerta. Ultima vanzare incheiata de societatea de brokeraj a lui Cristian Sima s-a petrecut luna trecuta si a inclus 60.000 de actiuni (1,21% din capitalul social al BVB), la pretul de 160 lei/actiune.

    Conform surselor din piata, cumparatorul pare sa fi fost tot Morgan Stanley, insa informatia nu a fost confirmata. Oferte de vanzare a titlurilor BVB au aparut si dupa aceasta tranzactie. Egnatia Securities, care detine un pachet de 1,21% (60.000 de actiuni), si-a anuntat intentia de a vinde 10.000 de titluri la pretul de 170 de lei, Dorinvest vrea sa valorifice doar o mica parte din detineri, mai putin de 2.000 de titluri, la pretul de 177 lei/actiune, iar Intervam ofera circa 8.500 de actiuni la 165 lei/titlu. De asemenea, WBS Romania a decis sa mai scoata la vanzare 30.000 de titluri BVB la preturi intre 140 si 150 de lei.

    Desi cumparatorii nu sunt in totalitate cunoscuti, se pare ca principalul “castigator” este Morgan Stanley. Insa achizitionarea unor pachete mari de actiuni ale BVB s-ar inscrie in strategia institutiei pe piata de capital romaneasca. In noiembrie anul trecut, americanii de la Morgan Stanley au devenit cei mai importanti actionari ai Bursei Monetar-Financiare si de Marfuri Sibiu, obtinand 5% din drepturile de vot dupa achizitia HTI Valori Mobiliare.

    In prezent este si principalul actionar al BVB, cu aproape 5% (o achizitie importanta a fost si preluarea, la sfarsitul anului trecut, a titlurilor detinute de casa de brokeraj H&C Securities din Iasi, reprezentand 1,31% din capitalul social, la pretul de 150 lei/actiune). Aproximativ jumatate din titlurile detinute direct sau indirect de catre banca de investitii nu au insa drept de vot. Banca americana este una dintre putinele institutii care au trecut relativ bine prin criza de anul trecut.

    Profitul pe primul trimestru al anului in curs a scazut cu 42% fata de aceeasi perioada a anului trecut, in special din cauza reducerii valorii activelor cu 2,3 mld. dolari, insa rezultatele au fost prognozate. Valoarea participatiilor la companii romanesti se ridica la aproape 10 mil. euro. Cele mai valoroase detineri sunt la SIF-uri, Imotrust Arad, Albalact Alba Iulia si Adama. Preluarea HTI de catre banca de investitii americana s-a tradus si printr-o revigorare semnificativa a activitatilor casei de brokeraj.

    HTI Valori Mobiliare a intrat intre primii zece brokeri de la BVB dupa valoarea tranzactiilor incheiate in luna martie. Pozitia a noua a fost ocupata dupa ce a intermediat achizitia unei participatii de 22% din Comvex Constanta de catre ECE Energy Consulting Establishment, transfer in valoare de 13,5 mil. euro. Este evident ca banca de investitii atrage investitorii institutionali, care pot propulsa societatea de brokeraj pe locurile fruntase ale topului tranzactiilor si, mai ales, pot majora substantial profitul din intermediere.

    Vanzarea actiunilor BVB reprezinta cel mai probabil restrangerea tot mai anuntata a pietei de intermediere a tranzactiilor pe piata de capital. “Societatile mici de brokeraj, nesustinute de grupuri financiare mari, au probleme din cauza crizei, care a dus la o scadere a valorii tranzactiilor.

    Vanzarea actiunilor detinute la BVB este si o forma de sustinere a profiturilor, pot trece astfel mai usor peste perioada de scadere”, spune Adrian Simionescu, director general al Vienna Investment Trust. Micsorarea numarului de brokeri existenti este o miscare prevazuta de majoritatea analistilor, in conditiile in care din totalul de 75 de intermediari autorizati, primii 15 detin o cota de aproximativ 60% din piata.

    Comparativ cu alte burse din lume, BVB are o valoare mult mai mica. Cea mai mare piata din lume, Bursa din Londra, era estimata anul trecut la 3,6 mld. euro, iar Bursa din Milano are o valoare de circa 1,7 mld. euro. Bursa de la Bucuresti mai are mult de crescut pana la asemenea valori, insa “cresterea organica” anuntata de Stere Farmache, care include aparitia a noi instrumente de tranzactionare si a noi companii, este de asteptat sa urce pretul unei actiuni BVB indiferent de randamentul titlurilor tranzactionabile in 2008. Profitul de peste 400% din ultimii trei ani nu poate fi ignorat de nici un investitor.

    Proprietarii BVB

     

  • Strategia de atac Oresa Ventures

    “Romania era un teritoriu virgin. Nu existau companii, atunci erau doar antreprenori care vedeau oportunitatile. Nu existau nici foarte multe banci la acel moment, pentru a obtine finantare”, descria saptamana trecuta Jonas af Jochnick, fondatorul fondului suedez de private equity Oresa Ventures, situatia din Romania anilor 1996-1997.

    Intr-un astfel de mediu nu este de mirare ca fondurile de private equity au devenit principala sursa de capital pentru dezvoltarea afacerilor, numai investitiile Oresa Ventures depasind pana acum 60 de milioane de euro.
    Alte 100 de milioane de euro sunt deja pregatiti pentru investitii viitoare in urmatorii ani, numai ca datele problemei sunt cu totul altele.

    “A urcat pretul de intrare in companie, ca urmare a competitiei tot mai acerbe si a dezvoltarii companiilor. Daca la inceput investeam pana la patru milioane de euro, acum ne uitam la companii unde trebuie sa investim intre 10 si 15 milioane de euro. Alaturi de preturi s-au triplat si multiplii de evaluare. Acum se incheie tranzactii la de zece ori EBITDA (profit operational – n.red.)”, explica fondatorul Oresa Ventures.

    Fondul a intrat pe piata in anul 1997, prin achizitia retailerului de electronice Flanco, ce avea o cifra de afaceri de 3 milioane de euro. In momentul exitului, in 2006, retailerul avea afaceri de 120 de milioane de euro. Dar cele mai spectaculoase perfomante le-a inregistrat compania de servicii financiare Credisson, infiintata prin externalizarea activitatii de creditare a Flanco. In acest caz, multiplicatorul investitiei fondului suedez a fost de 15, de aproape doua ori mai mult decat in cazul investitiei in compania La Fantana, cel mai mare imbuteliator de apa in sistem watercooler. In urma vanzarii, Oresa a incasat de 8 ori mai mult decat suma investita.

    In paralel cu vanzarea, fondul a incheiat si alte achizitii – firma de constructii Bau Profil in 2008, investitia in brokerul de credite Kiwi Finance in 2007 si producatorul de vopseluri Fabryo in 2006. Multe dintre fondurile care au spart gheata in perioada 1996-1998 si-au incheiat durata de activitate. Dar managerii acestora au ridicat noi fonduri si au revenit puternic pe piata romaneasca. Alaturi de Oresa, Romanian American Enterprise Fund (RAEF), Enterprise Investors, GED Capital au planuri mari.

    GED Capital Development a anuntat pentru anul acesta investitii de 40 de milione de euro, Oresa Ventures are de cheltuit 100 de milioane de euro in urmatorii cinci ani, polonezii de la Innova Capital scot din buzunar intre 10 si 25 de milioane de euro pentru investitii locale, in timp ce fondul 3i arunca in lupta intre 100 si 200 de milioane de euro in urmatorii ani. Mai mult, daca piata se stabilizeaza, Romania poate genera circa 500 de milioane de euro pe an investitii private equity. Cele mai vizate sunt domenii precum IT, constructii, imobiliare, servicii financiare.

  • Cand va fi primul faliment de mall

    Final de martie, Arad, bulevardul Aurel Vlaicu. Intr-un decor cu baloane, circulatie partial oprita, sute de invitati, sampanie si frigarui, dezvoltatorul Atrium Centers inaugura constructia la mall-ul Atrium Center Arad, primul din cele patru pe care dezvoltatorul le va construi in tara.

    “Cred ca in Arad pot exista patru centre comerciale, la fel si in Cluj”, considera Michael Israeli, director general si actionar al Atrium Center, dezvoltator care va mai construi mall-uri si in Baia Mare, Satu Mare si Cluj.
    “Probabil vom avea un randament anual mai mic decat in alte zone, dar…” Directorul companiei se opreste putin, ridica privirea inspre un colt al santierului unde urmeaza sa inceapa constructia mallului si continua: “Probabil ca nu este cea mai fericita situatie, dar cred ca noi si cu AFI vom crea un pol comercial in oras”.

    Mai exact, in zona indicata de Michael Israeli, adica dupa ce iesi din santierul Atrium Center Arad, situat de-a lungul bulevardului, mergi pe bulevard maxim 500 de metri si treci de o intersectie, se afla un alt santier, unde compania Africa Israel construieste AFI Arad Palace.

    Peisajul cu cele doua viitoare mall-uri situate vizavi unul fata de celalalt este de altfel caracteristic pentru Arad, oras unde s-au anuntat spre dezvoltare cele mai multe centre comerciale raportat la populatie, dar si pentru tabloul general al celor peste 100 de mall-uri si parcuri de retail care ar trebui sa se deschida in tara pe termen mediu.

    O asemenea perspectiva ar trebui sa genereze optimism in randul dezvoltatorilor si al consultantilor, insa acestia considera ca nivelul veniturilor populatiei nu este atat de ridicat pentru a sustine toate proiectele de noi mall-uri, mai ales in orasele medii, unde sunt anuntate mai multe parcuri de retail, mall-uri clasice sau centre de tip outlet. Aradul este poate cel mai bun exemplu, cu cele patru mall-uri si doua parcuri de retail afl ate in constructie sau anuntate spre dezvoltare in urmatoarea perioada.

    In acest an se va finaliza parcul de retail Armonia Arad, dezvoltat de catre RED Management, iar pentru anul viitor ar urma sa fie inaugurate mall-urile Galleria Arad si Atrium Center Arad si parcul de retail West Gate al Meinl European Land. AFI Palace va fi inaugurat in 2010, in timp ce un alt proiect de mall apartine irlandezilor de la Mivan, care au pus Aradul pe lista celor zece orase unde ar urma sa deschida un Tiago Mall impreuna cu Moritz Group. In total, peste 200.000 de metri patrati inchiriabili in centre comerciale la o populatie de aproape 170.000 de locuitori, cat numara Aradul, adica o medie de peste 1,1 mp/locuitor.

    “Cred ca pana la o medie de un metru patrat pe locuitor, incluzand si mall-urile si parcurile de retail, poate fi in regula. Un maxim de 0,5 mp/locuitor pentru mall-uri si restul pentru parcuri de retail”, spune Razvan Gheorghe, directorul general al Cushman & Wakefield Activ Consulting, companie de consultanta imobiliara care este, alaturi de Jones Lang LaSalle, agent de inchiriere al AFI Arad Palace.

    Razvan Gheorghe spera, ca si Michael Israeli, ca cele doua mall-uri situate unul langa altul vor crea un pol comercial al orasului si ca nu vor ajunge sa se canibalizeze. “Cel putin pentru o vreme, in primii ani nu cred ca isi vor crea unul altuia probleme foarte mari.”

    Dezvoltarea rapida a centrelor comerciale din provincie, comparativ cu Bucuresti, unde ultimul mall a fost inaugurat in 2005, a dus de altfel la o situatie inedita: pentru prima data pe piata de retail, alt oras decat Bucurestiul atinge cea mai mare suprafata de centre comerciale pe cap de locuitor.

    Dupa ultimul raport intocmit de catre Colliers International, prin inaugurarile Iulius Mall si Polus Center, Clujul a ajuns la o medie de aproape 0,3 mp/locuitor, comparativ cu 0,05 mp/locuitor in Bucuresti. Cresterea acestui indicativ nu va ajunge insa la nivelul rezultat din adunarea tuturor proiectelor anuntate, situatia in care Aradul va avea 1,4 mp spatii comerciale/locuitor fiind putin probabila.

  • Cine nu mai are nevoie de angajati

    Aproape 2.500 de angajati de la Romtelecom, plus 2.400 de la Erste Bank inseamna aproape cinci mii de oameni care vor fi disponibilizati in acest an.

    La acestia se mai adauga inca in jur de o mie de la alte cateva companii care au anuntat planuri de reducere de personal, precum producatorul de ulei vegetal Bunge, CEZ Romania sau Colgate Palmolive, fiecare cu cateva zeci sau sute de oameni care urmeaza sa ramana fara loc de munca.

    Masura disponibilizarilor de personal face parte din planurile companiilor de restructurare ca urmare a cresterii costurilor totale. Iar din acest total, ponderea costurilor cu forta de munca a crescut destul de mult in ultimii doi ani.

    “Anul trecut, majorarile salariilor in unele domenii au ajuns la 40-50% la angajatii noi, ceea ce inseamna taxe mai mari pentru angajatori si bonusuri care au fost acordate in functie de salariile marite”, spune Daniela Necefor, managing partner al companiei Total Business Solutions.

    Anul acesta, apreciaza ea, daca vor sa ramana pe piata, companiile trebuie sa aduca sub control majorarile de salarii, ceea ce inseamna in medie ca salariile nu vor mai creste in acest an cu mai mult de 10%. In afara de o moderare a majorarilor de salarii, o alta solutie de tinere sub control a costurilor cu forta de munca este reorganizarea activitatii.

    “Pana acum, multe companii, inclusiv romanesti, au preferat sa investeasca mai putin in tehnologie si optimizarea proceselor, deoarece isi permiteau sa angajeze forta de munca in exces”, constata Oana Munteanu, senior consultant in cadrul Human Resource Services al PricewaterhouseCoopers (PwC).

    “Acum insa exista o tendinta tot mai evidenta a companiilor de a investi in tehnologie, in sisteme informatice sau in eficientizarea activitatii, astfel incat productivitatea pe angajat sa creasca”, adauga Munteanu.

    Anul trecut, potrivit Eurostat, Romania era a doua tara din Uniunea Europeana dupa ritmul anual de de crestere a costurilor cu forta de munca (costurile orare cu forta de munca), cu 23%, devansata doar de Letonia (30%). In ultimul trimestru din 2007, costul fortei de munca din Romania a crescut cu aproape 22%, fata de aceeasi perioada din 2006.

    Cele mai mari cresteri ale costului fortei de munca au avut loc in constructii (aproape 28%) si servicii (21%). Iar dupa calculele Institutului National de Statistica, salariul mediu brut a crescut mai repede decat productivitatea pe ansamblul economiei (23%, fata de 17,8%).

    Fiecare industrie are un specific al structurii costurilor. In functie de sectorul de activitate, ponderea costurilor cu forta de munca in total poate varia intre 10 si peste 50%.

    Cele doua componente majore ale costurilor cu forta de munca sunt salariile si alte venituri care se acorda angajatilor (prime, bonusuri) si alte costuri care nu implica plata salariilor (precum obligatiile de tipul impozitului pe salarii si contributiile sociale).

    Cresterea costurilor cu forta de munca in totalul cheltuielilor poate determina decizii radicale de business, crede Oana Munteanu, de la investitii semnificative in tehnologie pana la mutarea unor functiuni in zone geografi ce avantajoase din acest punct de vedere.

    Un exemplu recent de relocare a activitatii este compania americana Colgate-Palmolive, care a decis sa opreasca productia de pasta de dinti a fabricii de la Brasov si sa o mute in Polonia pana la sfarsitul acestui an. Aceasta masura face parte dintr-un program amplu de restructurare care vizeaza nu doar fabrica din Brasov, ci si alte trei fabrici din Europa: Anzio (Italia), Gebze (Turcia) si Salford (Marea Britanie).

    Restructurarile sunt determinate si de procesele de fuziuni si achizitii prin care trec companiile.

    Un astfel de exemplu este grupul Erste, care detine aproape 70% din actiunile BCR si care a redus anul trecut numarul de angajati din banca romaneasca pana la 9.700, de la 11.100 in 2006. Costurile de restructurare au fost de 28 de milioane de euro in 2006 si de 68 de milioane de euro anul trecut.

    Recent, directorul general al Erste, Andreas Treichl, promitea ca BCR va fi cea mai eficienta banca din grupul austriac dupa incheierea restructurarii, care are in vedere in acest an si reducerea numarului de angajati la 8.200.

    Intentia unei multinationale de a aduce o filiala din Romania la nivelul de eficienta din alte tari a actionat si in cazul CEZ Romania, actionarul majoritar al fostei filiale Electrica Oltenia, care a anuntat ca va disponibiliza in acest an aproximativ 300 de angajati. Potrivit companiei, in Romania, CEZ are de trei ori mai multi salariati decat in alte tari unde este prezent grupul ceh.

    Romtelecom, cel mai mare operator de telefonie fixa de pe piata si unul dintre cei mai mari angajatori din economie, ar putea incheia acest an cu mai putin de 10.000 de angajati, dupa ce a anuntat ca va concedia in acest an pana la 2.500 de oameni (20% din personal), ceea ce inseamna o diminuare a cheltuielilor cu 30 pana la 45 de milioane de euro.

    Compania a promis ca va plati salarii compensatorii si ca va angaja o firma de plasare de personal care sa ii ajute pe cei cei disponibilizati sa-si gaseasca mai usor un loc de munca.

    Yorgos Ioannidis, CEO al Romtelecom, prezent nu de mult la un seminar de resurse umane organizat de Ziarul Financiar, a precizat ca pentru restul angajatilor care vor ramane in companie se va asigura un program de pregatire, pentru care vor fi investite cateva milioane de euro.

    “Restructurarea va ajuta compania sa reziste pe termen lung. Pana acum, am discutat cu 4.000 de oameni din zece orase, carora le-am explicat de ce facem acest proces si ce va insemna el pentru companie”, a sustinut Ioannidis.

    Tinta Romtelecom este sa ajunga sa realizeze profit net cel mai tarziu in 2010, dupa ce pentru anul acesta si-a bugetat pierderi. Ultima reducere drastica de personal a Romtelecom a avut loc in primul trimestru din 2005, cand operatorul a concediat 2.650 de oameni.

    Oamenii care raman in companii dupa restructurari insa sunt uneori ignorati si moralul lor are de suferit, crede Valeria Mihaiescu, director de resurse umane pentru Balcani al companiei de audit si consultanta Deloitte. Moralul celor care raman este deosebit de important, deoarece in lipsa unei remunerari adecvate pentru cresterea volumului de activitate, productivitatea poate scadea intr-o asemenea masura incat sa influenteze costurile mai mult decat economiile obtinute de companie prin disponibilizari.

    Pentru companie, platile compensatorii catre cei concediati sunt, de regula, principalul cost asociat restructurarilor. Sunt insa si angajatori, spune reprezentantul Deloitte, care isi asuma si dupa disponibilizare (pana ce persoana isi gaseste un alt loc de munca) plata asigurarilor medicale sau ofera consiliere psihologica sau consiliere de cariera.

    In toamna lui 2007, producatorul de bere InBev Romania a renuntat la fabrica temporara de la Baia Mare si si-a relocat intreaga productie la Ploiesti. Cei 61 de angajati din Baia Mare au putut candida pentru unul dintre noile posturi create la Ploiesti, iar cei ce nu au fost de acord au primit un pachet compensatoriu si asistenta pentru gasirea unui loc de munca in Baia Mare.

    Constantin Stroe, vicepresedintele Automobile Dacia, cel care s-a ocupat de restructurarea in urma careia producatorul roman de autoturisme a renuntat la 10.800 de angajati in perioada 1998-1999, ii sfatuieste pe angajatori ca in locul platilor compensatorii sa puna la dispozitia oamenilor consiliere, echipe care sa-i sprijine in gasirea de locuri de munca sau in procesul de reconversie profesionala.

    “Din cei 10.800 de disponibilizati, noi am gasit solutii pentru jumatate”, spune Stroe. Piata fortei de munca ramane deocamdata suficient de larga pentru ca mare parte dintre cei disponibilizati sa-si poata gasi loc de munca, in aceeasi specializare sau pe alte calificari.

    “Ma indoiesc de faptul ca Romtelecom sau Bunge le vor plati cursuri de recalificare vocationala. Oamenii stiu insa ca este un deficit de forta de munca pe piata si au invatat sa se <vanda>, asa ca viitorul nu este deloc sumbru pentru ei”, spune Madalina Popescu. In ultimii trei ani, restructurarile realizate de Bunge si inchiderea progresiva a trei fabrici de ulei vegetal (Bucuresti, Oradea si Iasi) au insemnat concedierea a peste 700 de angajati.

    E la fel de adevarat insa ca, in zonele unde companiile care dau afara oameni sunt singurii sau cei mai mari angajatori, comunitatile locale pot fi afectate, ca si vitalitatea economica a regiunii in ansamblu.

    Omul de afaceri Ioan Niculae a decis ca de la 1 martie sa inchida combinatele de ingrasaminte chimice detinute de InterAgro, grupul pe care il controleaza, ca urmare a cresterii pretului gazelor naturale si a pierderilor mari pe care le au cele trei combinate – Sofert Bacau, Azochim Savinesti si Donawchem Turnu-Magurele.

    Dincolo de cele 6.000 de disponibilizari pe care le-ar implica inchiderea acestor fabrici, impactul social si economic ar fi evident: fabricile reprezinta singurele mari unitati industriale care ofera locuri de munca in orasele respective. Ulterior, dupa ce Guvernul a majorat plafonul subventiei pentru combinatele de ingrasaminte chimice, Ioan Niculae a anuntat ca nu va mai inchide combinatele – cel putin pana la viitoarea scumpire a gazelor, estimata pentru luna iunie.

    Pe termen mai lung insa, perspectiva ramane incerta, si nu numai pentru combinatele lui Niculae. In opinia Madalinei Popescu de la Pluri Consultants Romania, companiile cele mai predispuse la restructurarea activitatilor vor continua sa fie cele care au tangenta cu agricultura si pe care un an agricol slab le afecteaza (prelucrarea cerealelor, alcool), industria metalurgica neferoasa, retelele de magazine care nu fac fata concurentei internationale, industria usoara care lucreaza in lohn si care va pierde teren si pe mai departe.

    Iar Daniela Necefor de la Total Business Solutions se arata si mai categorica: “Restructurari de personal au fost si vor mai fi in mai toate domeniile – inclusiv in cele aflate in expansiune, cum este cazul celui financiar-bancar, pentru ca firmele trebuie sa gaseasca solutii la problema costurilor”.

  • Cine nu mai are nevoie de angajati

    Aproape 2.500 de angajati de la Romtelecom, plus 2.400 de la Erste Bank inseamna aproape cinci mii de oameni care vor fi disponibilizati in acest an.

    La acestia se mai adauga inca in jur de o mie de la alte cateva companii care au anuntat planuri de reducere de personal, precum producatorul de ulei vegetal Bunge, CEZ Romania sau Colgate Palmolive, fiecare cu cateva zeci sau sute de oameni care urmeaza sa ramana fara loc de munca.

    Masura disponibilizarilor de personal face parte din planurile companiilor de restructurare ca urmare a cresterii costurilor totale. Iar din acest total, ponderea costurilor cu forta de munca a crescut destul de mult in ultimii doi ani.

    “Anul trecut, majorarile salariilor in unele domenii au ajuns la 40-50% la angajatii noi, ceea ce inseamna taxe mai mari pentru angajatori si bonusuri care au fost acordate in functie de salariile marite”, spune Daniela Necefor, managing partner al companiei Total Business Solutions.

    Anul acesta, apreciaza ea, daca vor sa ramana pe piata, companiile trebuie sa aduca sub control majorarile de salarii, ceea ce inseamna in medie ca salariile nu vor mai creste in acest an cu mai mult de 10%. In afara de o moderare a majorarilor de salarii, o alta solutie de tinere sub control a costurilor cu forta de munca este reorganizarea activitatii.

    “Pana acum, multe companii, inclusiv romanesti, au preferat sa investeasca mai putin in tehnologie si optimizarea proceselor, deoarece isi permiteau sa angajeze forta de munca in exces”, constata Oana Munteanu, senior consultant in cadrul Human Resource Services al PricewaterhouseCoopers (PwC).

    “Acum insa exista o tendinta tot mai evidenta a companiilor de a investi in tehnologie, in sisteme informatice sau in eficientizarea activitatii, astfel incat productivitatea pe angajat sa creasca”, adauga Munteanu.

    Anul trecut, potrivit Eurostat, Romania era a doua tara din Uniunea Europeana dupa ritmul anual de de crestere a costurilor cu forta de munca (costurile orare cu forta de munca), cu 23%, devansata doar de Letonia (30%). In ultimul trimestru din 2007, costul fortei de munca din Romania a crescut cu aproape 22%, fata de aceeasi perioada din 2006.

    Cele mai mari cresteri ale costului fortei de munca au avut loc in constructii (aproape 28%) si servicii (21%). Iar dupa calculele Institutului National de Statistica, salariul mediu brut a crescut mai repede decat productivitatea pe ansamblul economiei (23%, fata de 17,8%).

    Fiecare industrie are un specific al structurii costurilor. In functie de sectorul de activitate, ponderea costurilor cu forta de munca in total poate varia intre 10 si peste 50%.

    Cele doua componente majore ale costurilor cu forta de munca sunt salariile si alte venituri care se acorda angajatilor (prime, bonusuri) si alte costuri care nu implica plata salariilor (precum obligatiile de tipul impozitului pe salarii si contributiile sociale).

    Cresterea costurilor cu forta de munca in totalul cheltuielilor poate determina decizii radicale de business, crede Oana Munteanu, de la investitii semnificative in tehnologie pana la mutarea unor functiuni in zone geografi ce avantajoase din acest punct de vedere.

    Un exemplu recent de relocare a activitatii este compania americana Colgate-Palmolive, care a decis sa opreasca productia de pasta de dinti a fabricii de la Brasov si sa o mute in Polonia pana la sfarsitul acestui an. Aceasta masura face parte dintr-un program amplu de restructurare care vizeaza nu doar fabrica din Brasov, ci si alte trei fabrici din Europa: Anzio (Italia), Gebze (Turcia) si Salford (Marea Britanie).

    Restructurarile sunt determinate si de procesele de fuziuni si achizitii prin care trec companiile.

    Un astfel de exemplu este grupul Erste, care detine aproape 70% din actiunile BCR si care a redus anul trecut numarul de angajati din banca romaneasca pana la 9.700, de la 11.100 in 2006. Costurile de restructurare au fost de 28 de milioane de euro in 2006 si de 68 de milioane de euro anul trecut.

    Recent, directorul general al Erste, Andreas Treichl, promitea ca BCR va fi cea mai eficienta banca din grupul austriac dupa incheierea restructurarii, care are in vedere in acest an si reducerea numarului de angajati la 8.200.

    Intentia unei multinationale de a aduce o filiala din Romania la nivelul de eficienta din alte tari a actionat si in cazul CEZ Romania, actionarul majoritar al fostei filiale Electrica Oltenia, care a anuntat ca va disponibiliza in acest an aproximativ 300 de angajati. Potrivit companiei, in Romania, CEZ are de trei ori mai multi salariati decat in alte tari unde este prezent grupul ceh.

    Romtelecom, cel mai mare operator de telefonie fixa de pe piata si unul dintre cei mai mari angajatori din economie, ar putea incheia acest an cu mai putin de 10.000 de angajati, dupa ce a anuntat ca va concedia in acest an pana la 2.500 de oameni (20% din personal), ceea ce inseamna o diminuare a cheltuielilor cu 30 pana la 45 de milioane de euro.

    Compania a promis ca va plati salarii compensatorii si ca va angaja o firma de plasare de personal care sa ii ajute pe cei cei disponibilizati sa-si gaseasca mai usor un loc de munca.

    Yorgos Ioannidis, CEO al Romtelecom, prezent nu de mult la un seminar de resurse umane organizat de Ziarul Financiar, a precizat ca pentru restul angajatilor care vor ramane in companie se va asigura un program de pregatire, pentru care vor fi investite cateva milioane de euro.

    “Restructurarea va ajuta compania sa reziste pe termen lung. Pana acum, am discutat cu 4.000 de oameni din zece orase, carora le-am explicat de ce facem acest proces si ce va insemna el pentru companie”, a sustinut Ioannidis.

    Tinta Romtelecom este sa ajunga sa realizeze profit net cel mai tarziu in 2010, dupa ce pentru anul acesta si-a bugetat pierderi. Ultima reducere drastica de personal a Romtelecom a avut loc in primul trimestru din 2005, cand operatorul a concediat 2.650 de oameni.

    Oamenii care raman in companii dupa restructurari insa sunt uneori ignorati si moralul lor are de suferit, crede Valeria Mihaiescu, director de resurse umane pentru Balcani al companiei de audit si consultanta Deloitte. Moralul celor care raman este deosebit de important, deoarece in lipsa unei remunerari adecvate pentru cresterea volumului de activitate, productivitatea poate scadea intr-o asemenea masura incat sa influenteze costurile mai mult decat economiile obtinute de companie prin disponibilizari.

    Pentru companie, platile compensatorii catre cei concediati sunt, de regula, principalul cost asociat restructurarilor. Sunt insa si angajatori, spune reprezentantul Deloitte, care isi asuma si dupa disponibilizare (pana ce persoana isi gaseste un alt loc de munca) plata asigurarilor medicale sau ofera consiliere psihologica sau consiliere de cariera.

    In toamna lui 2007, producatorul de bere InBev Romania a renuntat la fabrica temporara de la Baia Mare si si-a relocat intreaga productie la Ploiesti. Cei 61 de angajati din Baia Mare au putut candida pentru unul dintre noile posturi create la Ploiesti, iar cei ce nu au fost de acord au primit un pachet compensatoriu si asistenta pentru gasirea unui loc de munca in Baia Mare.

    Constantin Stroe, vicepresedintele Automobile Dacia, cel care s-a ocupat de restructurarea in urma careia producatorul roman de autoturisme a renuntat la 10.800 de angajati in perioada 1998-1999, ii sfatuieste pe angajatori ca in locul platilor compensatorii sa puna la dispozitia oamenilor consiliere, echipe care sa-i sprijine in gasirea de locuri de munca sau in procesul de reconversie profesionala.

    “Din cei 10.800 de disponibilizati, noi am gasit solutii pentru jumatate”, spune Stroe. Piata fortei de munca ramane deocamdata suficient de larga pentru ca mare parte dintre cei disponibilizati sa-si poata gasi loc de munca, in aceeasi specializare sau pe alte calificari.

    “Ma indoiesc de faptul ca Romtelecom sau Bunge le vor plati cursuri de recalificare vocationala. Oamenii stiu insa ca este un deficit de forta de munca pe piata si au invatat sa se <vanda>, asa ca viitorul nu este deloc sumbru pentru ei”, spune Madalina Popescu. In ultimii trei ani, restructurarile realizate de Bunge si inchiderea progresiva a trei fabrici de ulei vegetal (Bucuresti, Oradea si Iasi) au insemnat concedierea a peste 700 de angajati.

    E la fel de adevarat insa ca, in zonele unde companiile care dau afara oameni sunt singurii sau cei mai mari angajatori, comunitatile locale pot fi afectate, ca si vitalitatea economica a regiunii in ansamblu.

    Omul de afaceri Ioan Niculae a decis ca de la 1 martie sa inchida combinatele de ingrasaminte chimice detinute de InterAgro, grupul pe care il controleaza, ca urmare a cresterii pretului gazelor naturale si a pierderilor mari pe care le au cele trei combinate – Sofert Bacau, Azochim Savinesti si Donawchem Turnu-Magurele.

    Dincolo de cele 6.000 de disponibilizari pe care le-ar implica inchiderea acestor fabrici, impactul social si economic ar fi evident: fabricile reprezinta singurele mari unitati industriale care ofera locuri de munca in orasele respective. Ulterior, dupa ce Guvernul a majorat plafonul subventiei pentru combinatele de ingrasaminte chimice, Ioan Niculae a anuntat ca nu va mai inchide combinatele – cel putin pana la viitoarea scumpire a gazelor, estimata pentru luna iunie.

    Pe termen mai lung insa, perspectiva ramane incerta, si nu numai pentru combinatele lui Niculae. In opinia Madalinei Popescu de la Pluri Consultants Romania, companiile cele mai predispuse la restructurarea activitatilor vor continua sa fie cele care au tangenta cu agricultura si pe care un an agricol slab le afecteaza (prelucrarea cerealelor, alcool), industria metalurgica neferoasa, retelele de magazine care nu fac fata concurentei internationale, industria usoara care lucreaza in lohn si care va pierde teren si pe mai departe.

    Iar Daniela Necefor de la Total Business Solutions se arata si mai categorica: “Restructurari de personal au fost si vor mai fi in mai toate domeniile – inclusiv in cele aflate in expansiune, cum este cazul celui financiar-bancar, pentru ca firmele trebuie sa gaseasca solutii la problema costurilor”.