BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Imobiliarele de provincie iau avant

    Din punct de vedere urbanistic, orasele mari seamana Bucurestiului de acum opt-zece ani, dar, din punctul de vedere al investitorilor interesati de pietele respective, decalajul este cu mult mai mic, remarca recent Nicoleta Radu, country manager al dezvoltatorului Westhouse Group, detinut de investitori britanici si norvegieni.

    Westhouse are in lucru trei proiecte in Constanta si se pregateste sa atace si pietele Bucurestiului si Brasovului. „Si este bine ca e asa, pentru ca se pot depasi problemele prin care trece acum Capitala la nivel de infrastructura si servicii urbane“, adauga Nicoleta Radu. Incepute la fel de timid si, poate, haotic ca in Bucuresti, dezvoltarile rezidentiale din marile orase din tara se contureaza din ce in ce mai puternic.

    „E o miscare a investitorilor privati in Constanta, in oras, pe malul lacului, in localitatile dimprejur“, remarca Nicoleta Radu. Iar situatia se poate replica la aproape orice oras cu peste 300.000 de locuitori din tara.

    Venirea unor investitori puternici precum Nokia la Cluj-Napoca, Ford la Craiova si Delphi si Siemens la Iasi si-a lasat amprenta si asupra pietei imobiliare. „Principalul aport (al fabricii Nokia de langa Cluj-Napoca – n.red.) a fost modul in care au crescut preturile si a fost revigorata zona de est a orasului“, remarca reprezentantii companiei imobiliare clujene Grup de Lux.

    In ultimii ani, aproape toata dezvoltarea imobiliara a orasului de la poalele Feleacului se concentra spre sud (spre Bucuresti) si spre vest (inspre Ungaria), in timp ce estul era vazut ca o zona preponderent industriala.

    Mai multe informatii despre proiectele rezidentiale din Bucuresti si din provincie puteti afla din Catalogul Ansambluri Rezidentiale, editat de BUSINESS Magazin si care va aparea pe piata pe 26 martie,

    „Acest lucru s-a vazut la preturile terenurilor, care au crescut cu pana la 800%, in unele cazuri“, spun cei de la Grup de Lux. „Trebuie avut in vedere si faptul ca orasul este situat intre dealuri si locurile de extindere sunt putine, pe ele fiind toata presiunea“, remarca si Georgiana Man, director de marketing al altei agentii imobiliare clujene, Nobila Casa.

    Cluj-Napoca, dupa multi ani in care dezvoltarile rezidentiale au fost de mici dimensiuni si realizate de investitori locali, a intrat de doi ani pe harta marilor dezvoltatori, iar proiectele anuntate totalizeaza mii de apartamente.

    De altfel, doar cele mai mari doua proiecte, realizate in parteneriat public-privat de autoritatile locale si companiile de dezvoltare Trigranit, respectiv Impact, presupun nu mai putin de 5.500 de noi locuinte.

    Un alt oras care iese din amortire este Iasiul, unde sunt, de asemenea, anuntate peste zece proiecte rezidentiale. „Orientarea catre est (a companiei – n.red.) este fireasca, in contextul in care din ce in ce mai multe investitii importante vizeaza aceasta zona a tarii“, spunea Tim Wilkinson, managing director al companiei de consultanta imobiliara DTZ Echinox, cu ocazia deschiderii biroului regional din Iasi.

    „Abia acum incepe sa se arate putin luminita, pentru ca multa vreme zona Iasiului a lancezit, spre deosebire de alte orase“, remarca omul de afaceri iesean Gabriel Mardarasevici, fondatorul companiei de IT Radix, vanduta catre grupul american Ness.

    Mardarasevici a investit in ultimii ani in piata imobiliara si se pregateste de prima sa dezvoltare – un cartier de vile in Iasi. Si aici interesul a fost amplificat de anuntarea unor investitii majore, precum cele ale Siemens si Delphi.

    Spre exemplu, RED Management are in lucru patru proiecte in orasul din Moldova. „Vedem orasul ca o parte semnificativa a strategiei noastre de dezvoltare“, explica Andrew Stear, managing partner al dezvoltatorului imobiliar.

    Infiintat in urma cu doi ani de fondurile de investitii ale GED Capital si Warburg Pincus, RED Management s-a concentrat pe dezvoltari in provincie, avand mai multe proiecte, in general comerciale, in orase precum Arad, Constanta, Baia Mare sau Braila.

    Iar venirea Ford la Craiova, prin achizitia fabricii de automobile, a facut deja valva printre proprietarii de terenuri si agentii imobiliari, care se pregatesc de o explozie a pietei, odata ce tranzactia va fi finalizata si americani vor debarca in Oltenia. Pentru ca, desi piata pare efervescenta, cu multe proiecte si foarte multi dezvoltatori – atat romani, cat si internationali -, rezultatele au intarziat sa apara.

    Proiectele rezidentiale au fost intarziate de birocratie, constructiile au evoluat lent si prea putine locuinte au fost livrate atat in Bucuresti, cat si in alte orase. Dar tavalugul strainilor a miscat si continua sa miste piata.

  • De ce sunt putine alimente ecologice

    Dumitru Argeseanu are la Dragasani o ferma cu 4.000 de gaini care fac un milion de oua ecologice pe an. A inceput constructia ei in 2002 – in cadrul unui proiect cu Banca Mondiala – iar in 2004 „a iesit primul ou ecologic din ferma“, spune Argeseanu.

    Adapostul interior de 1.000 de metri patrati al fermei, plus spatiul de pasunat de 16.000 de metri patrati l-au costat pe directorul Cortina Bioprod in jur de 150.000- 200.000 de euro, potrivit afirmatiilor sale. Intr- o ferma conventionala, un asemenea spatiu permite cresterea unui numar de 30.000 de gaini, pentru ca sunt tinute in baterii metalice, dar „in sistem ecologic dezvoltarea se face pe orizontala, nu pe verticala“, spune Argeseanu.

    Cum cererea creeaza oferta, fermierul valcean a prins gustul afacerilor ecologice si intentioneaza sa se extinda. „Terenul achizitionat imi da posibilitatea sa cresc pana la 15.000 de gaini, cate sper sa am peste doi ani“, afirma el.

    Si chiar si asa, tot nu va reusi sa produca atat cat cere piata. „Ca sa satisfac piata din Romania ar trebui sa am cam 30.000 de gaini“, estimeaza fermierul. De anul acesta, vrea ca 80% din furajele pentru hrana pasarilor sa le produca prin forte proprii.

    A luat in arenda 100 de hectare de teren pe care urmeaza sa-l cultive. „Furajele nu trebuie sa contina substante chimice de sinteza, substante proteice de origine animala, conservanti sau coloranti sintetici si nici organisme modificate genetic“, explica Argeseanu, precizand ca toate cele 4.000 de gaini pe care le creste acum mananca intr-un an de aproape 60.000 de euro.

    Ouale ecologice produse in ferma din Dragasani nu se gasesc decat pe piata interna, in retelele Carrefour, Selgros, Artima sau Gima, „pentru ca productia este prea mica sa fac si export“.

    Argeseanu e convins ca in doi ani isi va tripla afacerea, de la nivelul actual cu vanzari anuale de 120.000 de euro. Are optimismul lui acoperire?

    Afacerile cu produse ecologice de pe piata romaneasca, desi cresc de la an la an cu circa 15-20%, marcheaza totusi volume foarte mici comparativ cu ceea ce se intampla in Germania, Ungaria sau Polonia.

    „In jur de 3% din totalul pietei alimentelor din Germania sunt produse ecologice. Noi suntem sub 1%“, estimeaza Radu Panait, managerul companiei Natura Land, distribuitor si importator de produse ecologice.

    Situatia culturilor ecologice in Romania

    In plus, stam bine la productie si rau la consum, fiindca producem indeosebi pentru pietele europene si foarte putin pentru piata interna, care este alimentata si de produse ecologice din import. Vanzarile pe pietele externe se ridica la aproximativ 50 de milioane de euro, din care cea mai mare parte reprezinta materie prima, potrivit informatiilor furnizate de Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale.

    In schimb, in magazinele din tara se vand produse ecologice autohtone in valoare de numai 4-5 milioane de euro.

    „Circa 95% din productia vegetala, inclusiv miere de albine, si 80% din cea de provenienta animaliera – lapte si derivate – pleaca la export, in principal in UE“, afirma Costin Lianu, directorul Directiei generale de promovare a exporturilor din cadrul ministerului.

    „Produsele cultivate sau fabricate fara nici un gram de substante chimice nu prea sunt cautate de consumatorul roman, pentru ca nu sunt cunoscute. E drept ca a fost creata sigla AE care identifica un produs ecologic la raft. Dar de unde sa stie consumatorul de aceasta sigla, daca ea nu e promovata deloc?“, spune Radu Panait, directorul unei alte firme de produse ecologice, Natura Land.

    Un alt motiv ar fi pretul, care il depaseste cu cel putin 30% pe cel al produselor conventionale. Panait se incumeta totusi sa anticipeze o dublare sau chiar o triplare a pietei in urmatorii doi-trei ani, pe masura cresterii puterii de cumparare si a popularitatii capatate de stilul de viata sanatos.

    Romania are o suprafata de circa 143.000 de hectare certificate ca putand fi cultivate cu produse ecologice. Desi suprafat a de teren cultivata in sistem ecologic este de opt ori mai mare decat in urma cu sapte ani, potrivit datelor Ministerului Agriculturii, cifra reprezinta la ora actuala mai putin de 1% (0,94%) din suprafata agricola a Romaniei, de 14,82 milioane de hectare, fata de 3,7% la nivelul Uniunii Europene.

  • Enel se uita spre sudul Europei

    In anii trecuti, despre Romania se vorbea intr-un slide separat la prezentarea anuala a rezultatelor Enel. Din acest an, la anuntarea rezultatelor pentru 2007 ale companiei italiene, Romania a intrat la socoteala cu Bulgaria si Grecia.

    "Pietele din sudul si estul Europei (Romania, Grecia si Bulgaria) converg intr-o singura piata, datorita legaturilor dintre ele", spune Fulvio Conti, presedintele Enel. In prezentarea data publicitatii de catre Enel, cele trei tari sunt legate tocmai de conditiile de piata: liberalizarea in curs a pietei de energie, cresterea economica si integrarea progresiva in UE.

    Aceste trei tari au "mare nevoie", conform raportului Enel, si de o noua capacitate de productie in zona, estimata la 10 GW, precum si de retele care sa conecteze cele trei state intre ele.

    Cele trei tari au si strategia comuna, cu doua directii pe care Conti le considera esentiale pentru dezvoltarea aici: capacitatea de productie de electricitate avand ca materie prima carbunele si investitiile in energii regenerabile. Fulvio Conti nu a spus unde va fi construita noua centrala pe carbune, insa Enel se uita acum in Romania la mai multe proiecte pentru centrale, cel mai important fiind deocamdata cel care presupune constructia in colaborare cu germanii de la E.ON a unui grup de 700 MW nou la termocentrala de la Braila, aflata in proprietatea Termoelectrica. Grupul de la Galati ar avea insa 700 MW, departe de cei 10 GW despre care Enel ar avea nevoie in zona.

    Fulvio Conti spune insa ca, privind Europa de Sud-Est ca pe un intreg, si investitiile mai la sud ar ajuta aceasta intreaga piata: "In Maritza 3, unitate de productie termoelectrica din Bulgaria, suntem aproape de final cu o investitie imensa, iar acum ne uitam tot acolo sa vedem daca ar mai fi loc pentru o noua centrala". Cele trei tari sunt privite ca un intreg si datorita complementaritatii: in Grecia si Bulgaria grupul italian doar produce energie (avand capacitati instalate de 80 MW in Grecia si 660 MW in Bulgaria), iar in Romania are doar multi clienti (1,4 milioane).

    Acesti clienti vor fi mai multi din aprilie, cand Enel ar putea intra in sfarsit in posesia Electrica Muntenia Sud (EMS), companie pe care a castigat-o la licitatie din iunie 2006. O data cu preluarea EMS, numarul clientilor Enel in Romania se va dubla, la aproape 2,5 milioane.

    Centralele pe carbune nu sunt singura solutie prin care Enel se gandeste sa isi aprovizioneze clientii: compania a cumparat anul trecut Blue Line, o firma cu proiecte de energie eoliana de 175 MW – al carei potential de dezvoltare este de fapt de aproape 300 MW, conform celor de la Enel – si spera sa se implice in dezvoltarea urmatoarelor doua reactoare de la Cernavoda.

    "Nu pot sa spun ce valoare vom propune pentru a intra in afacerea Cernavoda, deoarece nu vreau sa afle competitorii mei", spune Fulvio Conti, care ar putea sa afle daca va intra sau nu in afacerea de 2,3 miliarde de la Cernavoda la sfarsitul acestei luni, cand Nuclearelectrica ar trebui sa anunte lista finala a investitorilor de la centrala nucleara.

    Pentru Cernavoda, Enel se afla in competitie cu cinci companii: CEZ (Cehia), RWE (Germania), Iberdrola (Spania), Electrabel (Belgia) si ArcelorMittal (Romania). Variantele de colaborare a companiilor care vor intra in proiect alaturi de Nuclearelectrica sunt mai multe, companiile putand primi intre 10 si 15% cota in investitie, urmand ca ulterior sa poata accesa electricitate din cele doua reactoare direct proportional cu cat au investit.

    Energia regenerabila si cea nucleara nu sunt directiile de dezvoltare doar pentru piata zonala. Enel intentioneaza sa investeasca in domeniu 7 miliarde de euro in urmatorii cinci ani in toata lumea, precum si sa se implice in mai multe proiecte de energie nucleara: in Franta (in urma unui acord cu Electricite de France), in Spania (prin preluarea proiectului Endesa de constructie a unui grup nuclear cu putere instalata de 2.441 MW), in Rusia (Enel a semnat un acord cu Rosatom pentru dezvoltarea in parteneriat de centrale nucleare), precum si in Slovacia (unde este vorba despre constructia reactoarelor 3 si 4 ale centralei Mochovce).

    Singura tara din zona unde ar fi putut investi in energie nucleara este Bulgaria, la Belene. "Am intrat pe lista scurta a proiectului nuclear din Romania si am ratat intrarea in Bulgaria, dar nu imi pare rau", spune Conti.

    Oricare ar fi proiectul de productie in care Enel va incepe sa investeasca, energia de acolo va fi disponibila in cativa ani – de la doi la cinci-sase. Atunci Enel va putea vorbi in Romania de dezvoltare pe verticala si de integrare a afacerilor de distributie cu cele de productie

  • 2008, anul pilonului III de pensii?

    Desi mai sunt cateva luni pana ce contributiile pentru pensii obligatorii vor ajunge in conturile salariatilor, iar cei care n-au reusit sa semneze contracte la timp vor fi repartizati catre o societate de profil, sistemul pensiilor private e deja pus pe picioare si se pregateste sa intre in a doua faza a evolutiei – cea de lansare a pensiilor facultative.

    Numarul administratorilor autorizati pentru aceste pensii este la ora actuala de cinci, care activeaza prin intermediul a sapte fonduri, cu active totale de 21,4 milioane lei (6,4 milioane euro) si 70.000 de clienti.

    "Pilonul III, al pensiilor facultative, a fost lansat anul trecut in luna mai, dar dezvoltarea lui a incetat in momentul in care toata lumea s-a concentrat asupra pensiilor obligatorii. Dezvoltarea va fi reluata insa anul acesta in forta si credem ca pana la sfarsitul anului vom avea 10-11 noi administratori pe acest pilon", a declarat Radu Vasilescu, director general ING Fond de Pensii, la conferinta "Mediafax Talks about Private Pensions" de saptamana trecuta.

    Vasilescu adauga ca rezultatele de anul trecut in privinta numarului de clienti pentru pilonul II ii dau motive de optimism si in ceea ce priveste interesul pentru aderarea la pensiile facultative.

    La inceputul lunii, cele doua fonduri de pe pilonul III administrate de ING Fond de Pensii aveau deja 18.186 de contracte incheiate, cu o valoare a activelor de aproape cinci milioane lei (circa 1,4 milioane euro). Obiectivele anuntate de societatea de asigurare pentru 2008 se refera la 200.000 de noi contracte, adica o crestere de zece ori in mai putin de zece luni.

    Saltul numeric si valoric este posibil din cauza bazei foarte reduse de la care se pleaca. Conform unui studiu realizat de Hay Group, citat de reprezentantii ING, in prezent doar 3% dintre companii contribuie la pensiile facultative, iar 58% au anuntat ca intentioneaza sa ofere astfel de contributii angajatilor. Numarul total al persoanelor inscrise in sistem a crescut in luna februarie fata de ianuarie cu 18,5%, iar activele totale nete s-au majorat cu 22,3%, conform datelor Comisiei de Supraveghere a Pensiilor Private (CSSPP).

    Cresterile consemnate de cele sapte fonduri din sistem sunt consistente in luna februarie, de cel putin 20%, singura exceptie fiind fondul BCR Prudent, liderul pietei dupa marimea activelor. Rata de inlocuire a salariului in momentul pensionarii trebuie sa fie de peste 80% pentru ca nivelul de trai al angajatului sa nu fie afectat de incetarea activitatii. O suma echivalenta cu 42% din salariu trebuie sa fie acoperita de sistemul de asigurari sociale, 10% de fondul de pensii private obligatorii, iar 30% de cele pensiile facultative.

    "Proportiile sunt diferite pe cei trei piloni de pensie, astfel se poate observa importanta fiecaruia. Din pacate, exista inca o lipsa puternica de informare asupra pensiilor facultative si a avantajelor acestora", a declarat Crinu Andanut, director general Allianz-Tiriac Fond de Pensii.

    Inlocuirea cu pana la 100% a salariului poate veni dintr-un instrument de economisire sub forma asigurarilor de viata.

    "Pachetul real de pensii include toate cele patru componente – acesta este modelul european si asa ar trebui sa fie si la noi", a spus Mihai Belicciu, director BCR Asigurari de Viata, care a adaugat ca miza cea mare in acest moment este de a-i convinge pe angajati si pe angajatori sa incheie un contract de pensie facultativa.

    Un studiu realizat de Nielsen in octombrie anul trecut, citat de ING Fond de Pensii, a aratat ca 40% dintre salariatii cu varste intre 25 si 52 de ani doresc sa adere la un fond de pensii facultative.

    Principalele probleme in calea dezvoltarii pilonului III sunt insa deocamdata de natura legislativa, apreciaza asiguratorii. Pensiile private facultative presupun o contributie suplimentara din partea salariatului sau a companiei, sume ce nu sunt incluse in contributiile sociale.

    Avantajul deductibilitatii fiscale, adica absenta impozitului pentru primele achitate in contul pilonului III, se limiteaza la 200 de euro anual, suma considerata de asiguratori prea mica in comparatie cu cat se ofera in tarile vecine. Suma deductibila se aplica atat angajatului, cat si angajatorului, dar nu poate fi cumulata daca doar una dintre parti decide incheierea unui contract.

    "Nivelul de 200 de euro este penibil de mic chiar si pentru Romania, ar trebui sa fie cel putin 1.000 de euro. Limita de ductibila este in Slovenia de 4.800 de euro, iar in Slovacia de 2.600 de euro", spune Radu Vasilescu.

    Asiguratorii considera ca marirea atractivitatii pensiilor facultative si a produselor de asigurare cu acumulare de capital ar avea efecte pozitive si asupra inflatiei, deoarece incurajarea economisirii va contribui la limitarea consumului imediat. Legea limiteaza valoarea contributiei la maximum 15% din salariul brut, insa limitarea e mai greu de aplicat in cazul angajatilor fara venituri fixe, cum ar fi cei din vanzari retribuiti prin comision.

    Asiguratorii au incercat sa exemplifice concret cum pot fi economisiti bani utilizand pensiile facultative. Luand in considerare un salariu lunar brut de 1.000 de lei si o contributie de aproape 200 de euro anuala la pilonul III, adica 50 de lei lunar adaugati veniturilor brute, directorul ING Fond de Pensii a calculat ca salariatul are un castig net de 23 de lei in fiecare luna. Diferenta apare fiindca baza impozabila se reduce la 780 de lei dupa achitarea contributiilor sociale in cazul in care in care este achitata pensia facultativa, in absenta acesteia baza impozabila fiind de 871,5 lei.

    De asemenea, dupa calculul impozitului aferent, angajatorul realizeaza un profit mai mare cu cinci procente in cazul in care ofera pensii facultative in locul unor bonusuri de aceeasi valoare.

    "Neintelegerea avantajelor este o piedica importanta in dezvoltarea sistemului. Chiar daca salariatul poate incheia singur un contract de pensie facultativa, am avut cazuri in care s-a renuntat la contract deoarece angajatorul refuza sa ii achite contributia lunara. Si aceasta reglementare ar trebui modificata, astfel incat salariatul sa isi poata achita singur primele aferente, deoarece in prezent nu se poate decat prin virament din partea companiei", a declarat Radu Vasilescu.

    In fine, societatile de pensii private spun ca absenta unui calendar de emitere a certificatelor de trezorerie si a titlurilor de stat, instrumente considerate obligatorii pentru functionarea optima a sistemelor de pensii private, face imposibila si aprecierea randamentelor obtinute de fonduri.

    "Avem nevoie de aceste instrumente si pentru stabilirea unui randament oficial trimestrial, semestrial si anual. Altfel, noi nu avem cu ce sa ne comparam rezultatele, nu avem la ce sa ne raportam", spune Radu Vasilescu.

    O veste buna a venit totusi din partea ministrului economiei si finantelor, Varujan Vosganian, care a anuntat ca in scurt timp va fi creata piata secundara a tilurilor de stat, prin listarea acestora la Bursa de Valori Bucuresti. Potrivit lui Vosganian, pana la sfarsitul lui martie ar urma sa fie gata procedurile pentru listarea titlurilor de stat la bursa.
    Ministrul a precizat insa ca Finantele "nu pot face emisiuni de titluri de stat doar de dragul emisiunilor", intrucat acestea depind exclusiv de necesitatile de finantare ale trezoreriei publice, nu de nevoile de plasament ale fondurilor de pensii.

  • Marcile ieftine fac profituri uriase

    Martin Winterkorn, seful celui mai mare producator de masini din Europa, Volkswagen, avea toate motivele sa fie fericit, chiar daca era o zi de 13. Rezultatele anuale anuntate saptamana trecuta la centrul de conferinte al Volkswagen din Wolfsburg consemnau un record pentru producatorul german, nemaiatins in istoria sa de peste 70 de ani.

    Grupul Volkswagen reusise in 2007 sa obtina 6,2 miliarde de euro profit operational, adica aproape sase euro la fiecare 100 de euro incasati de pe urma masinilor vandute.

    La o prima vedere poate parea putin, dar valoarea reprezinta de trei ori mai mult decat realizasera germanii in 2006 si aproape dublu fata de cat au obtinut anul trecut concurenti francezi Renault si PSA Peugeot–Citroen. Daca Winterkorn zambea cand a anuntat depasirea obiectivelor financiare, era insa si pentru ca subalternii sai, Rupert Sadler si Reinhard Jung – sefii Audi si, respectiv, Skoda – isi facusera foarte bine treaba anul trecut.

    Audi – marca pe care Winterkorn a condus-o timp de cinci ani inainte de a prelua anul trecut pozitia de CEO al intregului grup Volkswagen – si Skoda au inregistrat o marja operationala de 8%, si, respectiv, 9%, contribuind cu mai mult de jumatate din profitul grupului.

    Cum pentru Audi, o marca premium, o marja mai mare de profit este de asteptat, in cazul Skoda rezultatele i-au suprins pe foarte multi dintre analisti si chiar dintre manageri.

    "Europa de Est si Asia sunt zonele care ne-au adus cele mai mari ritmuri de crestere si de aici vor veni si cresterile viitoare", explica Reinhard Jung, CEO al Skoda Auto.

    Intr-adevar, la 16 ani de la preluarea sa de catre Volkswagen, marca ceha se apropie usor de anvergura pe care a avut-o compania in primele decenii ale acestui secol, cand vehiculele produse de firma infiintata Václav Klement si Václav Laurin in 1895 erau vandute nu doar in Europa, ci si zone indepartate precum Noua Zeelanda, Brazilia sau Japonia.

    Analistii europeni considera ca Skoda a devenit acum adevarata masina populara – aluzie la denumirea Volkswagen, care in limba germana desemneaza o masina populara, si la discutiile ivite in jurul masinii ieftine pe care Volkswagen ar putea sa o produca pentru a concura cu Logan.

    "Avem in vedere un nou model care sa fie pozitionat sub Fabia (cel mai ieftin model din gama Skoda – n. red.), atat ca pret, cat si ca dimensiuni. O decizie va fi luata in urmatoarele luni", sustine Holger Kintscher, membru in consiliul de administratie al Skoda, responsabil pentru departamentul financiar.

    Cum pretul unui model Skoda Fabia incepe la mai putin de 10.000 de euro, este de asteptat ca un model mai ieftin sa intre in competitie directa cu Dacia Logan si sa propulseze vanzarile producatorului ceh cu mult dincolo de pragul de 8 miliarde de euro depasit in 2007. Pentru comparatie, afacerile Skoda au fost anul trecut de peste trei ori mai mari decat estimau oficialii Dacia, o alta marca de masina despre care soferii spuneau in perioada dinainte de 1989 ca este de preferat sa ai tot timpul la tine o trusa de scule cand o conduci.

    Situatia s-a schimbat insa dramatic in ultimii aproape 20 de ani. Atat Dacia, cat si Skoda contribuie acum la profiturile grupurilor-mama cu mai mult de 10% fiecare. Mai important insa, atat masinile Skoda, cat si cele sub brandul Dacia sunt acum mai profitabile decat marcile Volkswagen si Renault, chiar daca sunt sensibil mai ieftine. Sau, cum spunea recent Carlos Ghosn, presedintele Renault, "prin Logan am demonstrat ca o masina nu trebuie sa fie foarte scumpa pentru a fi foarte profitabila".

    Iar lucrurile sunt departe de a se opri aici, deoarece numele cunoscute inainte de anii ’90 mai mult in zona central si est-europeana au ajuns acum prin intermediul unor modele precum Fabia, Octavia sau Logan in showroom-urile retelelor de dealeri din India, China sau Brazilia, adica tari de la care va veni in proportie foarte mare cresterea industriei auto in urmatorul deceniu.

    "Cred ca nimeni nu isi inchipuia acum zece ani anvergura pe care o poate avea marca Skoda", recunoaste Horst Mühl, membru in cadrul boardului directorilor Skoda, unde este responsabil pentru productie si logistica. Prin atitudine si stilul apasat in care vorbeste despre productie, el aduce cu fostul sef al Dacia, Constantin Stroe, unul dintre putinii oameni care imediat dupa preluarea de catre Renault, atunci cand Dacia anunta pierderi de zeci de milioane de euro, facea referire permanent doar la momentul cand Dacia urma sa lanseze masina de 5.000 de euro, cel care urma sa salveze fabrica pitesteana.

    "Chiar daca stiam din experienta Volkswagen cu Skoda ca urma sa avem cresteri importante, pot spune ca ne-a surprins (si este chiar cazul lui Louis Schweitzer, fostul presedinte al Renault) cererea pe care Logan a avut-o pe pietele dezvoltate, precum Franta sau Germania, care sunt principalele destinatii ale exporturilor noastre", spune Stroe.

    Dincolo de rezultatele financiare solide din ultimul an, un alt element care leaga cele doua marci auto din fostul bloc comunist este reprezentat de lista pretendentilor in momentul privatizarii, care a inclus atat Volkswagen, cat si Renault.

    Daca cehii au optat in 1991 pentru Volkswagen (avand in vedere ca Renault voia sa produca in Cehia automobilul de clasa mini Twingo, considerat ca aducand o valoare prea mica pentru producatorul ceh), Dacia a ajuns in septembrie 1999 in portofoliul Renault.

    Numai ca aici similitudinile dintre cele doua simboluri ale industriei comuniste se incheie, deoarece evolutia ulterioara a Dacia si Skoda a fost fundamental diferita.

    Germanii au preferat sa schimbe imaginea marcii prin transformarea Skoda intr-un "Volkswagen mai ieftin", avand in vedere ca modele precum Skoda Octavia imparteau foarte multe componente tehnologice (inclusiv motoare si platforme) cu modele corespondente ale Volkswagen, fiind insa la preturi cu cel putin 10-15% mai mici.

    In cazul Dacia, abordarea industriasilor francezi a fost insa diferita. Fie ca era vorba de Manuel Gomez, primul presedinte strain al Dacia, sau de Luc Alexandre Menard, cel care i-a urmat acestuia dupa anul 2004, discursul era acelasi: "noi nu vrem sa facem un Renault mai ieftin, ci o cu totul alta masina".

    Iar in toamna anului 2004, viziunea de la jumatatea anilor ’90 al lui Louis Schweitzer, fostul presedinte al Renault, s-a realizat, fiind lansata pe piata Logan, prima masina low-cost din istoria de peste 100 de ani a industriei auto.

    Iar daca tot a venit vorba de istorie, trebuie spus ca aceasta este poate pana la urma principala diferenta dintre Skoda si Dacia. Este de ajuns sa privesti cele peste 40 de masini, de la limuzine la cabriolete si masini de curse, sau esecurile din perioada comunista expuse in muzeul de la Mladá Boleslav, foarte aproape de fabrica responsabila pentru aproape o zecime din exporturile Cehiei.

  • Scad pierderile la BVB

    Stirile pozitive se aduna in economia romaneasca pe masura ce deciziile Bancii Nationale a Romaniei incep sa isi arate efectele pozitive. Deficitul de cont curent este in scadere, sustinut de o crestere a exporturilor peste cea a importurilor si de nivelul ridicat al investitiilor straine. Chiar si rata anualizata a inflatiei s-a mentinut in asteptarile analistilor si in estimarile BNR, posibilitatea de reducere a acesteia in partea a doua a anului fiind tot mai mare.

    De la extern informatiile sunt amestecate, pietele reactionand in consecinta. Anuntul marilor banci centrale din lume de a sustine pietele financiare printr-o injectie de capital de 200 miliarde dolari a saltat cu peste trei procente pietele mature de capital intr-o singura sedinta, pentru ca a doua zi aprecierea sa se desumfle ca un balon din cauza mai vechilor posibilitati de recesiune in economia SUA.

    Vocile care sustin evolutia individuala a burselor au inceput, de asemenea, sa se inmulteasca. In primul rand sunt mentionate pietele emergente, considerate profitabile inclusiv in sectorul financiar, iar apoi este sustinuta decorelarea iminenta a Europei de America, indiferent de directia in care se va indrepta economia SUA. "O economie cu crestere apropiata de zero, una cu aprecieri de 2% si alta cu 6% nu pot merge la nesfarsit impreuna. La un moment dat decorelarea pietelor de capital este necesara pentru a putea evalua corect fiecare emitent in parte", considera analistii.

    La Bucuresti, lucrurile par sa mearga chiar mai bine. Achizitiile persoanelor initiate se mentin la cote ridicate, iar oamenii de afaceri anunta lansarea unor noi fonduri de investitii de sute de milioane de euro. Presiunile de modificare a trendului par sa se acumuleze, fiind necesar doar un eveniment important care sa declanseze aprecierile.

    Indicele BET a reusit sa recupereze saptamana aceasta aproape trei procente, ceea ce face ca scaderea de la inceputul anului sa fie de 23,7%. BET-C, indicele compozit, a castigat 2,4% fata de perioada anterioara, pierderea din 2008 fiind acum de 21,1%. Societatile de Investitii Financiare au evoluat ceva mai slab in aceasta perioada, depreciindu-se in medie cu 3,2%, valoarea indicelui BET-FI fiind cu 27% mai mica decat cea de la sfarsitul anului trecut.

    Nivelul pierderilor de la inceputul anului este astfel tot mai apropiat de cel al burselor vecine. Bursa de la Sofia a reusit chiar sa ne depaseasca usor, principalul indice SOFIX consemnand o pierdere de 24% de la inceputul anului, in timp ce indicii Europei Centrale si de Vest inregistreaza deprecieri de 16-17 procente. Cei mai importanti indici americani se mentin la valori mai scazute de coborare. Dow Jones Industrial Average a scazut circa 11% de la inceputul anului, iar S&P 500 aproximativ 12%.

    Saptamana viitoare va avea loc si sedinta Rezervei Federale, pe 18 martie, in care se va decide mentinerea sau scaderea actualului nivel al ratei dobanzii de referinta. In proportie de peste 90%, analistii considera ca Fed va decide o noua reducere a dobanzii de cel putin jumatate de punct procentual, masura fiind necesara pentru a sustine sectorul financiar american. Ultimele probleme aparute au implicat institutia financiara Bear Stearns, care anuntase initial ca nu mai are pierderi din cauza crizei ipotecare.

    Fondul american s-a trezit insa ca nu mai are aproape deloc lichiditati, iar pentru a evita intrarea intr-o criza si mai mare a primit ajutor din partea JP Morgan Chase si a New York Federal Reserve. Valoarea sumelor primite nu a fost inca facuta publica, dar este aproape sigur ca in aceste conditii Fed va reduce rata dobanzii.

    O noua ieftinire a dolarului american nu poate decat sa ne bucure, la fel ca si pe brokerii americani. Marirea posibilitatilor de investitie este benefica pentru pietele de capital, iar un trend ascendent pe pietele mature nu face decat sa ajute si la cresterea emitentilor BVB. In caz contrar, speram intr-o decuplare cat mai rapida de la situatia internationala. Oricum ar fi, sperantele pentru o perioada pozitiva si saptamana viitoare sunt tot mai mari.

  • Evaluarea imobiliara: 30 mil. € in 2008

    Afacerile evaluatorilor au crescut an de an, sustinute fiind de evaluarile bunurilor imobiliare care au ajuns in acest moment sa reprezinte aproximativ 70% din totalul evaluarilor, potrivit statisticilor Asociatiei Nationale a Evaluatorilor din Romania (ANEVAR), singura asociatie de profil de pe piata.

    "Membrii nostri au avut afaceri de 25 de milioane de euro anul trecut, iar imobiliarul ar detine peste 17 milioane de euro“, spune Adrian Vascu, prim-vicepresedinte al organizatiei autohtone a evaluatorilor.

    Potrivit acestuia, operatiunile derulate de membrii ANEVAR, organizatie care include si cei mai multi dintre jucatorii de anvergura de pe piata consultantei imobiliare, ar reprezenta intre 60% si 70% din totalul pietei.

    Cu alte cuvinte, volumul total al pietei evaluarilor imobiliare a fost situat la circa 25 de milioane de euro la nivelul anului trecut, in conditiile in care tranzactiile cu proiecte imobiliare anuntate anul trecut (asa-numita investment market) a depasit 2 miliarde de euro, potrivit estimarilor Ziarului Financiar.

    Majorarea numarului de tranzactii imobiliare si mai ales a cererilor de finantare pentru proiectele din real estate ar urma sa duca in acest an la o crestere cu cel putin 20% a pietei de evaluare imobiliara, care ar putea trece de 30 de milioane de euro. Exista insa si pareri mai optimiste, Adrian Nicolescu, managerul departamentului de evaluare din cadrul companiei de consultanta imobiliara CB Richard Ellis Eurisko, mizand pe un ritm de crestere de 50%.

    In plus, cred consultantii imobiliari, numarul tot mai mare de cereri de finantare ar putea determina si o crestere a interesului pentru rapoartele de evaluare imobiliara care poarta stampila RICS (The Royal Institution of Chartered Surveyors) – organizatie care reprezinta practicanti ai profesiilor care au legatura cu domeniul imobiliar, precum evaluatori, manageri de proiect sau agenti de vanzare din Marea Britanie si fostele colonii britanice.

    "Exista dezvoltatori straini care vor cere finantare pentru proiectele lor unor banci straine, iar acestea din urma le vor cere un raport de evaluare RICS“, spune Dan Ionascu, Head of Valuation Advisory Services in cadrul Cushman & Wakefield Activ Consulting.

    Numai ca in prezent doar zece dintre membrii RICS isi desfasoara activitatea in Romania. „Este ca un club privat si exclusivist, se intra greu acolo“, considera Nicolescu. Potrivit normelor interne ale RICS, pentru ca o persoana sa ajunga membra a organizatiei internationale trebuie sa aiba o vechime minima in profesie de zece ani si sa sustina mai multe examene. Nu este de mirare atunci ca doar doi romani sunt pe lista membrilor RICS.

    "Nu exista o recunoastere mai mare decat aceea de a fi membru al RICS (The Royal Institution of Chartered Surveyors)“, spune Adrian Crivii, directorul general al companiei de evaluare Darian, cea mai mare companie romaneasca de profil. Crivii este membru al RICS, dar si unul dintre membrii fondatori ai ANEVAR, organizatie care acum numara peste 6.500 de evaluatori.

    Apartenta la oricare din cele doua asociatii nu este obligatorie pentru a realiza un raport de evaluare imobiliara, dar certifica ca raportul este realizat conform legislatiei in vigoare. „Este de ajuns sa fii membru al ANEVAR“, considera Nicolescu, asociatia autohtona fiind afiliata la Consiliul Director al Comitetului pentru Standarde Internationale de Evaluare (IVSC) si la Asociatia Mondiala a Organizatiilor de Evaluatori (WAVO).

    Intre standardele de evaluare ale organizatiilor profesionale nu exista insa diferente majore, iar anticipata stabilire a unui birou local al RICS, potrivit evaluatorilor, va avea consecinte mai ales in ceea ce priveste profesiile de consultant imobiliar sau broker imobiliar.

    "Cele doua asociatii nu se vor canibaliza. Pur si simplu, RICS include domenii pe care ANEVAR nu le include si invers. In timp, evaluatorii autohtoni care lucreaza in cadrul unei companii de dimensiuni mari vor tinde sa obtina si statutul de membru al RICS“, conchide Crivii.

  • Otter paseste dincolo de pantofi

    "Aveam doua posibilitati de extindere: sa deschidem mai multe magazine Otter si Geox in tara sau sa ne dezvoltam cu alte branduri si in alte domenii in Bucuresti. Am ales a doua varianta“, spune Filip Schwartz, care isi acorda o perioada de timp de cinci ani ca sa-si dea seama daca a luat decizia corecta sau nu.

    Primul pas l-a facut la sfarsitul lui februarie, cand a deschis la Brasov primul magazin de pe piata romaneasca al brandului italian de articole sport Fila. „Al doilea va fi in Cotroceni Park, in 2009“, anunta fondatorul Otter Distribution.

    Pana atunci, Schwartz va deschide saptamana viitoare in Baneasa Shopping City doua magazine de haine de lux: primul monobrand M Missoni (130 mp) si un multibrand Selections (350 mp). Cele doua magazine au necesitat investitii de doua milioane de euro, cam cat bugetul pentru deschiderea a 13 magazine Otter sau Geox.

    Schwartz vizeaza totodata si o schimbare de perspectiva – in afara de clientii cu venituri medii si superioare, pe care a mizat pana acum, Otter Distribution ataca segmentul cu venituri mari si foarte mari. „Trei sferturi dintre brandurile pe care le aducem intra pentru prima data pe piata romaneasca. Pentru ei a contat mult ca s-a creat un spatiu de vanzare pe masura exigentelor lor“, sustine Filip Schwartz.

    In acelasi timp, pregateste o versiune pentru copii a multibrandului Selections – un magazin de 120 mp ce va fi deschis la sfarsitul lunii aprilie in complexul comercial Feeria, in urma unei investitii de 175.000 de euro. In paralel insa, compania continua dezvoltarea retelei de incaltaminte.

    „N-am ajuns la numarul de magazine pe care ni-l dorim pentru brandurile Otter sau Geox. Continuam extinderea, dar nu intr-un ritm asa de alert cum o fac unii dintre concurentii nostri“, apreciaza omul de afaceri.

    Pana la sfarsitul anului urmeaza sa fie deschise cinci magazine Otter, plus inca trei magazine Geox. Pentru fiecare nou magazin deschis, Otter Distribution investeste in jur de 50.000 de euro in amenajare, la care se adauga stocul de marfa de peste 100.000 de euro.

    Cresterea retelei de magazine a adus companiei, anul trecut, vanzari de 12,5 milioane de euro, contributia multibrandurilor Otter ajungand la 70% din total, declara Filip Schwartz.

    La 36 de ani, Schwartz are in spate aproape 16 ani in retailul cu incaltaminte. Domeniul in care a facut milioane de euro nu are insa nicio legatura cu profesia pentru care s-a pregatit in facultate. „Cand am inceput Facultatea de Stomatologie, nu credeam ca o sa stau in Romania. Voiam sa plec in Germania sau in America si la vremea respectiva a fi medic oferea siguranta oriunde in lume“, spune omul de afaceri, marturisind ca a practicat stomatologia intr- un cabinet particular doar opt luni.

    Cum a ajuns dentistul sa vanda pantofi?

    „Am antecedente in familie. Tatal meu a adus Otter in Romania acum 45 de ani“, raspunde Schwartz, facand referire la faptul ca intre 1968 si 1992, o parte din productia firmei germane a inceput sa fie realizata in Romania, la o fabrica de incaltaminte din Jimbolia, langa Timisoara, care lucra sub licenta Otter exclusiv pentru export.

    In 1992, Comex Otter, firma producatoare, a inceput sa vanda si pe piata interna. „Dupa Revolutie ne-am hotarat sa profita m de notorietatea numelui si am obtinut licenta de unic producator sub aceasta marca“, spune Schwartz. Cinci ani mai tarziu a fost infiintata Otter Distribution, avand initial ca obiect de activitate distribut ia nationala a pantofilor Otter.

    Investitia a fost de circa 500.000 de dolari. „Cu banii astia am cumparat marfa. Pentru ca noi eram si producatori, o puteam lua pe credit fara probleme.“

    Dupa doi ani, odata cu deschiderea primului multibrand Otter, in portofoliul companiei au intrat si alte branduri de incaltaminte. Cand s-a decis sa aduca in magazin un alt brand german – Ara, prietenii l-au intrebat daca nu cumva nu se pripeste si l-au sfatuit sa caute branduri „mai generale“.

    „Mi s-a spus ca sunt nebun ca aduc pantoful Ara in Romania, pentru ca avea un pret relativ ridicat pentru segmentul de clienti caruia se adresa – de la 35 de ani in sus.“

    Acum, Schwartz sustine ca vinde anual circa 100.000 de perechi de pantofi Ara, cam un sfert din vanzarile totale ale companiei. Consumul mediu anual de incaltaminte in Romania este de circa trei perechi, nivel comparabil cu cel al tarilor din Uniunea Europeana, potrivit statisticilor Organizatiei Patronale a Pielariei si Incaltamintei.

    La fel de inspirat considera Schwartz ca a fost si in 2002, cand a semnat acordul de colaborare cu Geox, brandul cunoscut pentru mecanismul special de aerisire a pantofilor.

    Lucrurile au evoluat; 2007 a fost primul an cand vanzarile magazinelor proprii au depasit cifra de afaceri a diviziei de distributie si au tins undeva spre 57%. Anul acesta retailul va ajunge probabil la 65%. Printre competitorii Otter Distribution se numara retelele de magazine Benvenuti, Musette, Il Passo, Bata, Aldo, Office Shoes sau germanii de la Deichmann, cel mai mare lant comercial de incaltaminte din Europa, care a deschis anul trecut patru magazine la Pitesti, Arad, Roman si Floresti.

    Si competitia creste: anul acesta si-au fixat termenul de intrare Reno si Salamander, dar si austriecii de la Leder & Schuh AG. „Am devenit o piata usor accesibila pentru ei, nu neaparat interesanta. Oricum, concurenta nu ne sperie. Pe langa orice retea mare isi gaseste loc si una mai mica“, spune Schwartz, explicand ca nici in tari ca Germania sau Austria nu exista o retea de monopol.

    Extinderea Otter Distribution si pe alte segmente ale pietei de fashion este o consecinta a cresterii numarului de proiecte de mall-uri anuntate. „Se construieste mult si de-abia acum poti sa te dezvolti. Si cand sunt spatii, se gasesc si chiriasi. Cine a intrat recent in Ungaria sau Polonia vine mai mult ca sigur si in Romania“, este de parere Dan Pavel, directorul general al Benvenuti, companie care a vandut anul trecut pantofi de 9 milioane de euro.

    Cu 26 de magazine in retea, planurile Benvenuti pentru 2008 vizeaza deschiderea a doua multibranduri Enzo Bertini, plus inca sase sau sapte magazine Benvenuti. Cand a decis sa intre, anul trecut, pe piata din Romania, retailerul de incaltaminte si accesorii Aldo a mizat in plus si pe inclinatia consumatorilor romani pentru numele sonore.

    „Romania are o asemenea sete pentru produse noi, incat putem spune ca e ca si cum am turna apa peste un teren arid“, crede Bianca Alexandr, director al diviziei de business a Aldo Romania.

    Compania detine, in prezent, doua magazine Aldo, unul de incaltaminte si accesorii, al doilea destinat exclusiv accesoriilor. Al treilea magazin va fi deschis la sfarsitul acestei luni in Baneasa Shopping City.

    La explozia de mall-uri, asteptata sa creasca numarul spatiilor de inchiriat in urmatorii trei ani pana la 3,5 milioane de metri patrati, avand in vedere planurile anuntate de dezvoltatorii imobiliari, directorul Otter Distribution adauga si lipsa de diversitate din piata de moda.

    „Suntem inca avizi de elemente de noutate si departe de o piata matura“, spune el. Schwartz afirma ca nu are idee cat valoreaza afacerea lui, pentru ca nu si-a pus problema sa vanda si nici nu a avut pana acum vreo discutie „serioasa“ in acest sens.

    Desi admite ca, la fel ca si in cazul celorlalti comercianti romani, Otter Distribution a facut obiectul unor oferte de preluare sau al unor oferte de parteneriate strategice, Schwartz sustine ca nu are intentia sa-si vanda afacerea deocamdata, dar lasa totusi o portita deschisa: „Nu suntem in discutii cu nimeni, dar nu excludem posibilitatea de a accepta si alti parteneri in aceasta afacere pentru a o dezvolta“.

  • Modelul managerului bun la toate

    Aliz Kosza se afla in holul Hotelului Alpin din Poiana Brasov cand John Smith, reprezentantul producatorului de tigarete RJ Reynolds Tobacco in Romania (devenit ulterior Japan Tobacco International), i-a oferit un post de agent de vanzari, platit la vremea aceea cu 300 de dolari. Era in 1992.

    „Lucram in turism de 13 ani si eram la receptia hotelului. Am inceput sa vorbesc cu reprezentantul Reynolds Tobacco, care era clientul nostru. I-am spus ca eu pot sa fac mai mult, ca nu se intampla nimic cu hotelul, ca nu se privatizeaza, ca ne limitam. Si atunci el mi-a spus: «Am un post de merchandiser, daca te intereseaza. Ma duc sa beau o cafea, ai cinci minute sa te decizi». Nu am asteptat atat, am intins mana si el a zis: «Ok, deal!»“.

    De altfel, toate deciziile referitoare la parcursul sau profesional au fost luate fara sa stea prea mult pe ganduri. Cea mai recenta schimbare a avut loc chiar la inceputul acestui an: a renuntat la conducerea filialei de aici a companiei norvegiene Orkla Foods pentru a deveni directorul general al Fabryo Corporation, o afacere inceputa in 1994 de antreprenorul Daniel Guzu si unde pachetul majoritar il detine din 2006 fondul suedez de investitii Oresa Ventures. „Nu am mai lucrat cu un fond de investitii si nici in antreprenoriat. Trebuia sa am si experienta asta. Rolul meu este de a transforma acest antreprenoriat intr-o companie moderna, dar nu intr-o multinationala“, spune Kosza.

    In cei 13 ani cat a lucrat in turism, si-a format personalitatea lucrand cu oameni foarte diferiti, in special straini. Iar dupa ce a renuntat la turism, a avut un singur scop: sa devina director general. Timp de cativa ani a lucrat in vanzari pentru cateva companii de distributie si apoi pentru Kraft Foods, iar primul post de manager general l-a ocupat in 1998, la Agfa, furnizor de materiale foto si consumabile.

    Doi ani mai tarziu i s-a propus sa conduca MOL Romania. „Am fost contactata de o agentie de recrutare de la Viena. Compania avea anumite dificultati dupa sase ani de activitati in Romania si s-au gandit ca in acel stadiu de dezvoltare au nevoie de un tip de manager cum sunt eu.“

    Domeniul era complet nou; pana atunci nu avusese de-a face cu industria petrolului. Dar a incercat sa se concentreze pe ce stia mai bine: sa coordoneze oamenii. „Am atins gradul de profitabilitate, marimea retelei, am batut Shell la numarul de carduri, am inceput sa avem o imagine“, afirma Kosza, referindu-se la cei trei ani petrecuti la MOL. Numarul benzinariilor MOL ajunsese de la 28 de statii la 74, iar volumul de vanzari medii pe statie era mai mare cu 45% fata de anul cand ea a preluat managementul.

    Atunci a fost contactata de o agentie de recrutare pentru postul de CEO al furnizorului norvegian de produse alimentare Orkla Foods Romania. Interviurile au convins-o, fiindca a vazut ca reprezentantii Orkla „cautau un anumit tip de personalitate, nu un manager, nu pe cineva cu o anumita experienta sau anumite studii“. In cei patru ani cat a condus compania, din 2004, a incheiat trei tranzactii importante, Orkla preluand Topway Craiova, Ardealul Covasna si Royal Brinkers si ajungand la cinci platforme de productie si peste 750 de angajati. Dupa finalizarea celor trei achizitii, pentru care s-a platit o suma estimata in total la peste 25 de milioane de euro, Orkla Foods a decis sa fuzioneze companiile si sa reorganizeze activitatea de productie.

    In vara lui 2007 a fost plecata timp de o luna in concediu si a vazut ca totul a mers ca pe roate in lipsa sa. „Am simtit ca este o misiune indeplinita si o rutina zilnica. Dar eu ma simt mai degraba un manager care construieste decat unul care duce lucrurile la un anumit punct si apoi le mentine acolo.“ La cateva saptamani dupa ce a revenit in tara a fost abordata de Daniel Guzu si de reprezentantul fondului de investitii Oresa Ventures, Laurentiu Ispir. A vizitat fabrica de vopseluri a Fabryo de la Popesti-Leordeni, de langa Bucuresti, si Daniel Guzu i-a povestit istoria afacerii sale, care in 13 ani a ajuns la o cifra de afaceri de 42 de milioane de euro si la aproape 400 de angajati. A batut palma. „Daniel Guzu nu-mi impune astazi absolut nimic, mi-a dat toata autonomia sa conduc aceasta afacere. Se implica in sensul ca strategia o propunem noi, echipa de management, si consiliul de administratie (Daniel Guzu si Laurentiu Ispir) o aproba.“

    Spre deosebire de MOL si Orkla, la Fabryo schimbarea a fost mai lina, pentru ca fondatorul afacerii, Daniel Guzu, a ramas asociat in companie si sprijina schimbarile care au inceput de pe vremea cand el insusi conducea afacerea. Are parte aici si de un pachet salarial mai avantajos. „Dar nu de la bani au pornit discutiile si deciziile. Dupa ce mi-am dat acordul de principiu, mi-au facut o oferta onesta, pe care am acceptat-o fara sa negociez“, sustine managerul. Tintele financiare pe care si le-a asumat pentru Fabryo sunt ambitioase, dar realizabile, considera ea: „Am ca obiectiv o crestere minima neta de 30%, peste estimarile de crestere a pietei, de 15% in acest an. Ca atare, va trebui sa luam cota de piata de la altii. De asemenea, vom dezvolta divizia business-to-business, care este o mare oportunitate“, spune Kosza. Piata de lacuri si vopseluri a crescut anul trecut cu circa 20%, pana aproape de 200 de milioane de euro, datorita investitiilor de pe piata imobiliara.

  • E Oasis, dar nu canta

    Cele doua magazine, care vor fi deschise in Baneasa Shopping City luna viitoare, in urma unei investitii de aproximativ 200.000 de euro, sunt operate de Solmar Grup, care detine printre altele franciza Mango in Romania.

    Contractul de franciza a fost semnat pentru un termen de cinci ani. „Negocierile au durat mai putin decat ne asteptam. Au fost destui interesati sa aduca aceste branduri, insa noi am avut avantajul ca lucram de opt ani cu branduri mari“, spune Irina Ivan, retail manager pentru brandurile noi din portofoliul Solmar. Pana la sfarsitul anului in curs, Ivan estimeaza vanzari de peste 750.000 de euro pentru primul magazin Oasis (166 mp) si aproape jumatate de milion de euro pentru Karen Millen (90 mp).

    Solmar importa de anul acesta in Romania si brandurile Max & Co., Max Mara Weekend si Marina Rinaldi din portofoliul grupului italian Max Mara, adaugandu-le celor sapte branduri vestimentare si de accesorii pe care le are deja in portofoliu – Mango, Promod, Castro, Jennyfer, Parfois, IT Fashion si IT Accessories. „Cu Marina Rinaldi, de exemplu, va fi «punct ochit, punct lovit», pentru ca atacam un segment de piata mai putin acoperit“, explica Ivan, referindu-se la faptul ca marile centre comerciale nu ofera haine cu masuri mari.

    Spre deosebire de Mosaic Fashions, Max Mara cunoaste deja piata romaneasca. Compania are o colaborare de mai bine de zece ani cu Alsa Boutiques, care pe langa Max Mara mai detine in franciza si brandurile premium Ermenegildo Zegna, Pal Zileri, La Perla si Pianegonda.

    Cu 2.145 de metri patrati inchiriati si un total de 11 magazine, Solmar va fi al doilea mare chirias din Baneasa dupa germanii de la Peek & Cloppenburg, care au un spatiu de vanzare de 4.000 de metri patrati, pe doua niveluri. Urmatorii mari chiriasi ai mall-ului care urmeaza sa fie inaugurat luna viitoare sunt Inditex, proprietarul brandului Zara, si Azali Trading, companie a grupului de retail libanez Azadea Group. Pe langa Zara – cel mai mare lant de magazine din portofoliul sau – Inditex aduce in Capitala alte sase marci. Totodata, Azadea Group isi va extinde reteaua cu sapte magazine cu brandurile Piazza Italia, Oviesse, Colours & Beauty, Salsa Jeans, Xanaka, Sunglass Hut si Andre.

    In afara de Baneasa Shopping City, unde investeste peste doua milioane de euro in noile magazine, Solmar si-a mai planificat sa deschida anul acesta un magazin Mango si in City Park Mall din Constanta, unde a inchiriat 257 de metri patrati. „In general, unde nu suntem foarte siguri de amplasament intram cu branduri cu traditie. Vedem cum si ce face Mango acolo, dupa care vom intra si cu celelalte branduri din portofoliu“, explica Irina Ivan. Mango are o contributie de 38% la veniturile Solmar Grup, care a inregistrat anul trecut vanzari de 20 de milioane de euro. Extinderea planificata ar urma sa creasca afacerile companiei pana la 33,3 milioane de euro.